Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 9810/180/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.251

Ședința publică din data de: 06 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. C.

JUDECĂTOR: A. S.

GREFIER: B. M. D.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel B.

Reprezentat prin PROCUROR: S. N.

Pe rol pronunțarea apelului declarat de inculpatul P. V., împotriva sentinței penale nr. 1989 din 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

deliberând

Prin sentința penală nr.1989/08.10.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-a dispus:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. e și i C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37, lit. a și b C. pen. de la 1969 în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., ca neîntemeiată.

Condamnarea inculpatului P. V., zis și “C.”, fiul lui V. și O., născut la data de 13.05.1965 în mun. B., jud. B., cu domiciliul în mun. B., ., . forme legale în mun. B., .. 28, ., posesor al CI, ., nr._, CNP_, cetățean român, căsătorit, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. e și i C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37, lit. a și b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 396, alin. 10 și cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II a și lit. b C. pen. de la 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința penală nr. 729/15.04.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 31.10.2013 prin Decizia penală nr. 1135/2013 a Curții de Apel B. și prin Sentința penală nr. 1964/31.10.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 20.11.2013, pedepse ce au fost contopite prin Sentința penală nr. 548/25.02.2014, definitivă la data de 17.03.2014 prin nerecurare.

S-au descontopit pedepsele astfel contopite prin Sentința penală nr. 548/25.02.2014 definitivă la data de 17.03.2014 prin nerecurare, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

I. a) pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a, g, i C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969 și a art.320¹ C. proc. pen.(faptă din 12.12.2008).

b) pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. g, i C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969 și a art.320¹ C. proc. pen.(faptă din 14.01.2009).

c) pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. i C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969 și a art.320¹ C. proc. pen.(faptă din 20.01.2009).

d) pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. i C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969 și a art.320¹ C. proc. P. (faptă din 02.02.2009).

e) pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969 raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. e C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (faptă din 28.06.2009).

f) pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. de la 1969 raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. e C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (faptă din 01.08.2009).

g) pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. e C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37, lit. b C. pen. de la 1969 și a art.320¹ C. proc. P. (faptă din 12.10.2009).

h) 4 luni spor pedeapsă, aplicat prin Sentința penală nr. 1964/31.10.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 20.11.2013 prin nerecurare.

II. pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 729/15.04.2013 a Judecătoriei B., rămasă definitivă la data de 31.10.2013 prin Decizia penală nr. 1135/13.10.2013 a Curții de Apel B..

În temeiul art. 36, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 33, alin. 1, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34 alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., s-au contopit pedepsele menționate la pct. I, lit. a, b, c, d, e, f, g și pct. II cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, anume aceea de 3 (trei) ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de la pct. I, lit. h), inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare, inculpatul P. V. urmând a executa pedeapsa principală rezultantă unică de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 36, alin. 3 C. pen. de la 1969 s-a scăzut din pedeapsa principală rezultantă unică de 4 (patru) ani închisoare, perioada deja executată prin arest și detenție începând cu data de 03.11.2013 până la zi.

S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 621/2014 din data de 17.03.2014 emis de Judecătoria B. în baza Sentinței penale nr. 548/25.02.2014 a Judecătoriei B., definitivă la data de 17.03.2014 prin nerecurare și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante stabilită prin prezenta hotărâre.

S-a luat act că persoana vătămată A. G., cu domiciliul în mun. B., ., . nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii fiind recuperat integral prin restituirea bunului sustras.

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. P.. a fost obligat inculpatul P. V. la plata sumei de 409 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 109 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 200 lei în cursul judecății, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu – av. D. D., delegație nr. 1563/12.08.2013 – în cuantum de 200 de lei au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că la data de 09.05.2013, în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla pe Calea Republicii din mun. B., inculpatul P. V. a observat în fața imobilului cu nr. 44, o bicicletă de culoare albastră marca “Reflex Cup`s”, legată de gardul din apropierea accesului în scara de . apropiat de gard și după ce s-a asigurat că nu este observat de cineva, a tras de șufa cu care era asigurată bicileta, reușind să desfacă sistemul de închidere. În continuare, folosind bicicleta sustrasă, inculpatul s-a deplasat către . ce a trecut calea ferată, s-a îndreptat către cartierul Izvoare.

În apropierea domiciliului său, pe . mun. B., inculpatul P. V. a fost depistat de un echipaj din cadrul Secției 1 de Poliție B., aflat în serviciul de patrulare. Fiind condus la sediul Secției 1, inculpatul a recunoscut proveniența ilicită a bunului, arătând modul de săvârșire a faptei.

Numitul Iasilovschi V., martor al momentului prinderii în flagrant a inculpatului, a atestat identitatea persoanei prinse în flagrant, arătând că în momentul depistării, inculpatul se deplasa pe . o bicicletă marca “Reflex Cup`s”, de culoarea albastă și care avea aripile nichelate.

Persoana vătămată A. G., cu ocazia audierii, a arătat că în data de 09.05.2013, în jurul orei 16.00, și-a lăsat bicicleta legată de un gard, în fața imobilului în care locuiește. A mai precizat că după aproximativ 10 minute, în momentul în care a coborât în fața blocului, a constatat că bicicleta dispăruse, cu tot cu sistemul de închidere; de asemenea, a mai relatat că a observat o persoană de sex masculin îmbrăcată cu un tricou de culoare predominant roșie și având pe cap o șapcă roșie, care se deplasa către . sustrasă.

Persoana vătămată a raportat furtul unui echipaj de poliție, iar 15 minute mai târziu a fost apelat la rândul său telefonic și invitat la sediul Secției 1 Poliție în vederea recuperării bicicletei, unde și-a recunoscut bunul sustras, ocazie cu care a aflat că autorul furtului este inculpatul P. V..

Cu ocazia audierii sale pe parcursul urmăririi penale, inculpatul P. V. a adoptat o atitudine sinceră, în senul că a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că în momentele premergătoare comiterii acesteia consumase băuturi alcoolice. A mai arătat că a observat bicicleta în fața imobilului cu nr. 44, de pe Calea Republicii și că a reușit să desfacă sistemul de închidere care asigura bicicleta, fără un efort prea mare. De asemenea, a mai precizat acesta că la momentul comiterii infracțiunii era îmbrăcat cu un tricou de culoare roșie, pantaloni bluejeans și o șapcă roșie, confirmând astfel descrierea făcută de persoana vătămată.

IV. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță

În ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța constată că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Totodată, în determinarea legii penale mai favorabile instanța a avut în vedere și instituția pluralității de infracțiuni, cu privire la recidiva postcondamnatorie și cea postexecutorie.

Infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost reținută ca fiind cea de furt calificată prevăzută de 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. e și i C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37, lit. a și b C. pen. de la 1969, ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între 3 și 15 ani închisoare.

Corespondentul în legea nouă îl reprezintă infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. d, C. pen., pedeapsa aplicabilă fiind închisoarea de la 2 la 7 ani.

Deși in abstracto apare ca fiind mai favorabilă legea nouă, întrucât prevede limite de pedeapsă mai reduse, instanța constată că in concreto, în raport de antecedentele penale ale inculpatului, care a comis infracțiunea dedusă judecății atât în stare de recidivă postcondamnatorie, cât și postexecutorie, precum și față de posibilitățile de individualizare a pedepsei, ori consecințele ce derivă din aplicarea pedepsei, apare ca fiind mai favorabilă legea veche.

Astfel, fapta inculpatului P. V. care, că în data de 09.05.2013, în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla pe .. B., a sustras o bicicletă marca “Reflex Cup`s”, aparținând persoanei vătămate A. G., după ce în prealabil desfăcuse sistemul de închidere cu care bunurl era asigurat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, instanța a reținut că inculpatul P. V. a sustras bunul din patrimoniul persoanei vătămate, fiind îndeplinită condiția deposedării, iar ulterior a trecut bunul în sfera sa de stăpânire și a dispus de acesta ca de un bun propriu, fiind realizată astfel și componenta împosedării.

Referitor la latura subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție directă calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor.

Urmarea imediată o constituie producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate iar legătura de cauzalitate între fapta și consecința socialmente periculoasă există.

Față de cele ce preced, instanța a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. e și i C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37, lit. a și b C. pen. de la 1969 în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1, art. 229, alin. 1, lit. d C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere și prevederile art. 43, alin. 1 C. pen.

VI. Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpatul P. V. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum a fost aceasta reținută în sarcina sa.

Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen..

Acesta prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată este închisoarea de la 3 la 15 ani, limite ce urmează a fi reduse cu o treime având în vedere prevederile art. 396, alin. 10 C. proc. P.. și față de atitudinea procesuală adoptată de inculpat, care a recunoscut comiterea faptei, limitele aplicabile fiind astfel cuprinse între 2 ani și 10 ani închisoare.

Instanța a reținut pericolul social concret al infracțiunii, care este unul ridicat față de îndrăzneala de care inculpatul a dat dovadă, în sensul că a sustras bunul într-un loc public, în timpul zilei. Nu atât valoarea bunului sustras, cât mai ales modul de operare și antecedența penală a inculpatului, conduc spre concluzia că scopurile pedepsei, respectiv funcția represivă și cea preventivă, nu pot fi atinse decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea între limitele prevăzute de lege. Funcția educativă a pedepsei, în ceea ce îl privește pe inculpatul P. V., apare a fi de prisos, având în vedere că acesta a fost anterior condamnat de 9 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului persoanei, însă nu a înțeles să își corijeze comportamentul și să adopte o conduită care să nu intre în conflict cu normele penale.

În opinia instanței, având în vedere și fișa sa de cazier judiciar, a devenit o deprindere pentru inculpatul P. V. să își procure banii necesari traiului zilnic, prin săvârșirea de furturi, având în vedere și faptul că acesta nu are vreo ocupație sau loc de muncă.

În favoarea inculpatului, instanța nu a reținut niciuna dintre circumstanțele atenuante prevăzute de C. pen. de la 1969, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța s-a orientat către o pedeapsă îndreptată spre minimul special și a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de de furt calificată prevăzută de 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. e și i C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 37, lit. a și b C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Instanța a constatat că infracțiunea de furt calificat dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința penală nr. 729/15.04.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 31.10.2013 prin Decizia penală nr. 1135/2013 a Curții de Apel B. și prin Sentința penală nr. 1964/31.10.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 20.11.2013, pedepse ce au fost contopite prin Sentința penală nr. 548/25.02.2014, definitivă la data de 17.03.2014 prin nerecurare, și va proceda la descontopirea pedepsele astfel aplicate și contopite prin Sentința penală nr. 548/25.02.2014 definitivă la data de 17.03.2014 prin nerecurare, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

h) 4 luni spor pedeapsă, aplicat prin Sentința penală nr. 1964/31.10.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 20.11.2013 prin nerecurare.

În temeiul art. 36, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 33, alin. 1, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34 alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., instanța a contopit pedepsele menționate la pct. I, lit. a, b, c, d, e, f, g și pct. II cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, anume aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare de la pct. I, lit. h), inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare. Având în vedere antecedența penală a inculpatului și cele expuse anterior cu privire la necesitatea asigurării unui climat social sănătos, instanța a adăugat la pedeapsa astfel obținută un spor de 8 luni închisoare, inculpatul P. V. urmând a executa în final pedeapsa principală rezultantă unică de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 36, alin. 3 C. pen. de la 1969 din pedeapsa principală rezultantă unică de 4 (patru) ani închisoare, a fost dedusă perioada deja executată prin arest și detenție începând cu data de 03.11.2013 până la zi.

De asemenea, instanța a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 621/2014 din data de 17.03.2014 emis de Judecătoria B. în baza Sentinței penale nr. 548/25.02.2014 a Judecătoriei B., definitivă la data de 17.03.2014 prin nerecurare, prin care s-au contopit pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 729/15.04.2013 a Judecătoriei B., definitivă la data de 31.10.2013 prin Decizia penală nr. 1135/2013 a Curții de Apel B. și prin Sentința penală nr. 1964/31.10.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 20.11.2013 și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante stabilită prin prezenta hotărâre.

Potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Codul penal în vigoare.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. de la 1969 ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.

În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.

Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b C. pen. de la 1969. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței CEDO în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În consecință, potrivit art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatului i s-au interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II-a și b C. pen. de la 1969.

VII. Soluționarea acțiunii civile

Instanța a luat act că persoana vătămată A. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii fiind recuperat integral prin restituirea bunului sustras.

VIII. Cheltuieli de judecată

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. P.., a fost obligat inculpatul P. V. la plata sumei de 409 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 109 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu – av. D. D., delegație nr. 1563/12.08.2013 – în cuantum de 200 de lei ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și vor rămâne în sarcina statului.

În cauză a formulat apel, în termen legal, inculpatul P. V., arătând în scris că pedeapsa aplicată este prea mare, față de împrejurarea că bunul sustras a fost recuperat și a recunoscut vinovăția.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:

Prima instanță a apreciat în mod corect că din probele administrate legal și declarația de recunoaștere a inculpatului rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale recurate și vinovăția inculpatului P. V.. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, corespunzătoare reglementărilor în vigoare la acea dată, în concordanță cu faptele reținute potrivit procedurii speciale și simplificate de judecare a cauzei în baza recunoașterii vinovăției, în conformitate cu prevederile art.375 c.pr.pen.

Rezultă din întregul materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, la care se adaugă pledoaria de vinovăție a inculpatului P. V., că la data de 09.05.2013, în jurul orelor 16.00, în timp ce se afla pe Calea Republicii din mun. B., inculpatul a observat în fața imobilului cu nr. 44, o bicicletă de culoare albastră marca “Reflex Cup`s”, legată de gardul din apropierea accesului în scara de . apropiat de gard și după ce s-a asigurat că nu este observat de cineva, a tras de șufa cu care era asigurată bicileta, reușind să desfacă sistemul de închidere. În continuare, folosind bicicleta sustrasă, inculpatul s-a deplasat către . ce a trecut calea ferată, s-a îndreptat către cartierul Izvoare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate în cauză, Curtea constată că aceasta corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 c.pen. anterior, mai ales că a fost stabilită spre limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a reducerii cu o treime. Curtea, la rândul său, pe baza propriei reevaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului, consideră că, în contextul cauzei, nu se justifică o diminuare și mai accentuată a pedepsei, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art.72 c.pen. anterior se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea. În mod corect Judecătoria B. a avut în vedere că fapta sa are o gravitate relativ ridicată prin prisma modului de operare, că inculpatul este recidivist, iar recuperarea bicicletei s-a realizat datorită prinderii sale în flagrant.

Cu toate acestea, instanța de apel consideră că aplicarea unui spor de 8 luni închisoare, la pedeapsa rezultantă anterioară, de 2 ani și 4 luni închisoare, care a intrat în autoritate de lucru judecat, nu se justifică doar ca urmare a reținerii în concurs și a pedepsei individuale aplicate în prezenta cauză și care este oricum mai mare decât pedeapsa rezultantă anterioară, astfel că va fi înlăturat.

În sfârșit, deși în fișa de cazier judiciar apare o reținere de 24 de ore la numărul de dosar de urmărire penală din cauză, din relațiile solicitate de instanța de apel rezultă o altă situație, respectiv, că a fost luată pentru alte fapte de natură penală, cercetate într-un alt dosar.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., va admite apelul formulat de apelantul-inculpat P. V. împotriva sentinței penale nr.1989/08.10.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., în ceea ce privește aplicarea sporul de pedeapsă de 8 luni închisoare.

Va desființa sentința penală apelată cu privire la acest aspect.

Va reține cauza spre rejudecare și în fond.

Va înlătura sporul de pedeapsă de 8 luni închisoare, adăugat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Pedeapsă rezultantă de executat: 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art.36, alin.3 c.pen. anterior va deduce în continuare perioada executată, de la 08.10.2014 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul-inculpat P. V. împotriva sentinței penale nr.1989/08.10.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., în ceea ce privește aplicarea sporul de pedeapsă de 8 luni închisoare.

Desființează sentința penală apelată cu privire la acest aspect.

Reține cauza spre rejudecare și în fond.

Înlătură sporul de pedeapsă de 8 luni închisoare, adăugat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Pedeapsă rezultantă de executat: 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art.36, alin.3 c.pen. anterior deduce în continuare perioada executată, de la 08.10.2014 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. C. A. S.

GREFIER,

B. M. D.

Red.sent.pen.E. S. C.

Red.dec.A-S./27.03.2015

Tehnored.B.M.D./3 ex.

30.03.2015

← Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Decizia nr. 267/2015....		Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... →

Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 251/2015. Curtea de Apel BACĂU