Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 38/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 629/110/2015/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 38/C
Ședința publică din 25.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. P.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public: P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
- reprezentat legal prin procuror V. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarată de inculpatul A. V. împotriva încheierii din data de 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat O. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului-inculpat depune delegație la dosar.
Apărătorul contestatorului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri prealabile, curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Avocat O. C. pentru contestatorul-inculpat, solicită admiterea contestației formulată de către inculpat, întrucât acesta apreciază că este netemeinică încheierea, prin care i s-a menținut starea de arest. Consideră că poate fi judecat în stare de libertate, având în vedere poziția procesuală sinceră de recunoaștere a faptei, chiar dacă inițial a dat altă declarație, ulterior și-a revizuit-o și a arătat în mod concret și detaliat cum s-au întâmplat faptele, astfel încât sinceritatea sa ar trebui luată în considerare. Pe de altă parte, solicită a se observa că este vorba despre o persoană fără cazier, fără antecedente penale, astfel încât pericolul social pe care îl reprezintă nu este neapărat unul concret, nu este o persoană violentă, astfel încât să necesite neapărat privarea sa de libertate. Apreciază că poate fi judecat și în stare de libertate, motiv pentru care solicită admiterea contestației.
Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 100 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.
Reprezentantul Ministerului Public, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive potrivit art. 362 C.p.p. rap. la art. 208 C.p.p. instanța de fond a menținut starea de arest ca fiind legală și temeinică. În mod just instanța a constatat că subzistă temeiurile din care rezultă săvârșirea infracțiunii de omor de către inculpat. Evaluând gravitatea faptele se constată următoarele: în dimineața zilei de 01.01.2015, în timp ce se afla la locuința sa, inculpatul i-a aplicat concubinei sale o lovitură de cuțit în zona pieptului, cauzându-i leziuni ce au condus la deces. Referitor la comportamentul acestuia se constată că în dimineața zilei de 31.12.2014 inculpatul a lovit-o pe victimă izbind-o cu capul de geamul ușii de acces în locuință, iar la data săvârșirii faptei a fost văzut de martorul Michia C. în timp ce o lovea pe victimă și aceasta îl ruga să nu o mai lovească. Raportat la modalitatea de săvârșire a faptei, condițiile în care aceasta a fost săvârșită, precum și atitudinea procesuală a inculpatului, se constată că acesta prezintă un pericol pewntru ordinea publică pentru îndepărtarea căruia este necesară menținerea stării de arest. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Contestatorul-inculpat A. V. lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației de față, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea din data de 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 362, raportat la art. 208 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului A. V., iar în conformitate art. 275 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1/P/2015 din 16.02.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A. V. pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1, raporta la 199 alin.1 Cod penal.
Prin încheierea nr. 1/Î/2.01.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. V. având ca temeiuri dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod penal.
La data de 16.02.2015, a fost sesizată instanța cu rechizitoriul nr. 1/P/2015 din 16.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.
Prin încheierea definitivă nr. 46/P/17.03.2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
Din actele și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1, raportat la art.199 alin.1 Cod penal, deoarece în dimineața zilei de 1.01.2015, în jurul orei 12:00, în timp ce se afla în locuința sa din satul Călcâi, ., a agresat-o fizic pe concubina sa M. M., căreia i-a aplicat o lovitură cu un obiect tăietor – înțepător, în zona pieptului, cauzându-i o leziune ce a condus, în scurt timp, la deces.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art. 362, raportat la art. 208 Cod procedură penală, instanța constată că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Sub aspectul temeiniciei analizând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, instanța consideră că măsura arestării preventive se impune a fi menținută față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Se poate constata în raport de situația de fapt reținută că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru o faptă care prin natura ei și prin modalitatea în care se presupune că a fost comisă prezintă un grad sporit de pericol social.
Raportat la împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă - moartea victimei, gravitatea infracțiunii, valoarea socială supremă ocrotită de lege și încălcată de inculpat, instanța apreciază că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, prin fapta arătată a fost vătămată cea mai importantă valoare ocrotită de legea penală cu impact social deosebit, iar asemenea faptă neurmată de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpaților impresia că pot persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Potrivit art. 5 din C.E.D.O. și art. 3 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudența CEDO).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire a faptei, cu privire la care există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis o infracțiune.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența C.E.D.O. la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanța reține că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpatului impun privarea în continuare de libertate a acestuia.
În aceste condiții, constatând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nu s-au modificat, precum și stadiul incipient al procesului penal, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
Împotriva acestei încheieri, la pronunțare, a formulat contestație inculpatul.
În motivarea scrisă a contestației, inculpatul a susținut că încheierea contestată este nelegală, pentru motivele care vor fi prezentate.
Contestația nu a fost motivată în scris, iar în susținerile orale făcute și prin avocat, a fost criticată încheierea contestată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea contestată, în raport de motivele invocate și examinând-o și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că urmează a fi respinsă contestația pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare, atât a dispozițiilor legale din dreptul intern, cât și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitoare la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară și a motivat încheierea contestată, motivare pe care Curtea și-o însușește, desigur cu completările care vor fi făcute.
Prin încheierea nr.1/Î din data de 02.01.2015, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău, în temeiul art.226 Cod procedură penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și în consecință, în baza art.226 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.202 alin.1, 3 și 4 lit.e Cod procedură penală, cu art.223 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02.01.2015.
Împotriva acesteia din urmă încheiere a formulat contestație inculpatul, dar, prin încheierea nr.5/CDL din data de 09.01.2015, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Bacău, în temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu art.204 Cod procedură penală, contestația a fost respinsă ca nefondată.
Prin încheierea nr.35/Î din data de 29.01.2015, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și în consecință, în baza art.236 alin.3, raportat la art.234 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a inculpatului, pentru o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 01.02.2015 și până la data de 20.02.2015 inclusiv.
Prin încheierea din data de 18.02.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău, în temeiul art.207 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, prin încheierea nr.20/CP/2015 din data de 20.02.2015, a luat act retragerea contestației formulate de inculpat.
Revenind la prezenta cerere contestație, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală: „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Din examinarea acestui text rezultă că pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive în executarea căreia se află inculpatul;
b) în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Desigur că în raport și de obiectul cererii, Curtea nu va mai face referi și nu va mai analiza prima condiție, cea privind legalitatea măsurii arestului preventiv și a faptului că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive.
De altfel, analizând dosarul cauzei, așa cum se arăta și încheierea prin care s-a respins contestația inculpatului împotriva încheierii pronunțate de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, se constată că luarea măsuri arestării preventive față de inculpat s-a luat, respectiv, prelungit, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond, cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Așa cum se arăta mai sus, o altă condițiile care trebuie îndeplinită pentru se admite o cerere de înlocuire a unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, este aceea ca în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Analizând și această condiție, se observă că legiuitorul a prevăzut a fi întrunite două aspecte și acestea cumulativ, respectiv:
a) să se impună înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și;
b) conduita procesuală a inculpatului să se fi schimbat și;
c) să se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) Cod procedură penală.
Așa cum rezultă din încheierea din data de 18.02.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bacău a fost analizată și solicitarea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu o măsură preventivă mai ușoară și s-a motivat pe larg, arătându-se considerentele pentru care nu se impune luarea unei alte măsuri preventive.
Ori, având în vedere aspectele arătate mai sus, referitoare la condițiile cumulative care trebuie îndeplinite pentru înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că din momentul în care s-a soluționat contestația împotriva încheierii Judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, mai precis din data de 18.02.2015, nu a apărut nici o împrejurare nouă care să ducă la concluzia că s-ar justifica admiterea unei asemenea cereri și nici conduita procesuală a inculpatului nu s-a schimbat, dimpotrivă între timp s-a P. de pe lângă Tribunalul Bacău a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați.
Sub aspectul termenului rezonabil prevăzut de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Judecătorul de drepturi și libertăți reține următoarele:
În ceea ce privește dispozițiile art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, modificat prin Protocolul nr.11, text potrivit cărora „orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”, din examinarea acestui text, rezultă că pentru cauza dedusă judecății, un inculpat arestat trebuie să fie judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii.
Referindu-se la „criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, C.E.D.O. a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente (decizia C.E.D.O. din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este „data la care o persoană este acuzată”, adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau „o dată anterioară” (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de „acuzație penală”, în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de „urmări importante” privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că organele judiciare au întreprins toate măsurile legale pentru soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul „termenului rezonabil”, Curtea a statuat că aceasta este data pronunțării unei hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a contestatorilor-inculpați nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, organele judiciare luând toate măsurile procedurale pentru soluționare cu celeritate a cauzei, astfel că măsura menținerii măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții și cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu art.206 Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu art.206 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-inculpat A. V. împotriva încheierii din data de 19.03.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.03.2015, în prezența contestatorului-inculpat.
PREȘEDINTE,
D. P.
GREFIER,
C.-A. F.
Red. încheierea C.L.D.
Red. dec. D.P.
Tehnoredactat C.A.F.
26.03/27.03.2015 – 3 ex.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 253/2015.... | Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Decizia nr.... → |
|---|
