Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 175/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 9076/180/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 175
Ședința din camera de consiliu din data 17.02. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE -B. A.
JUDECĂTOR – D. C.
*
GREFIER – E. P.
****
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de procuror – V. P.
Pe rol fiind soluționarea contestatiei în anulare formulată de condamnatul contestator S. D., împotriva deciziei penale nr. 442/2014 a Curții de Apel Bacau.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de a lipsit contestatorul.
Procedura, fără citarea părților.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul S. D..
Procurorul solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de contestatorul S. D., având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de lege.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Sub nr._, s-a înregistarat la Curtea de Apel Bacău, contestația în anulare formulată de contestatorul S. D. privind decizia penală nr. 442 din 11.06.2014, pronunțată în dosarul nr._/180 /2013 de către Curtea de Apel Bacău.
În motivarea contestației, contestatorul nu a invocat nici unul din cazurile prev. de art. 426 C.p.p., limitându-se a invoca aspecte legate de situația sa școlară și activitățile oneste pe care contestorul le desfășoară în cadrul comunității.
Examinând admisibilitatea căii de atac extraordinare formulate în cauză, Curtea constată că în cauză, contestația în anulare formulată de contestator este inadmisibilă în principiu pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia.
Contestația în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată.
Contestația în anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.
Contestația în anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă pentru a provoca un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeași instanță, așa încât, contestația în anulare are caracterul de cale de atac de retractare.
Potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții.
În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 431 C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, în sensul în care cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Curtea constată că, deși contestația în anulare a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., în speță contestatorul nu a invocat nici unul din cazurile prev. de 426 C.p.p.
În consecință, Curtea în temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b Cod pr.penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul contestor S. D..
Văzând și dispozițiile art. 275 al.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestatia în anulare formulată de condamnatul contestator S. D., împotriva deciziei penale nr. 442/2014 a Curții de Apel Bacau, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronuntată in ședință publică astăzi 17.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. D. C.
GREFIER
P. E.
Red. sent. f. P. L
Red. cont. anul. A.B./ 09.03.2015
Tehnored. P.E./ 10.03.2015/ 5 ex
| Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr.... → |
|---|
