Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 12960/180/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 216/2015

Ședința publică din data de: 26 februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. N. C.

JUDECĂTOR: P. D.

GREFIER: S. N. T.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel B.

Reprezentat prin PROCUROR: G. M.

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul P. Ș. I., împotriva sentinței penale nr. 2543 din 04.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul – inculpat P. Ș. I. aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Amarinoaie A., lipsă fiind intimatele – părți vătămate B. A. P. și S.C. D.&G. S.R.L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Fiind interpelat apelantul – inculpat P. Ș. I. învederează instanței că nu dorește să dea o declarație suplimentară în fața instanței de apel.

Apărătorul apelantului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri:

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., casarea sentinței penale nr. 2543/2014 a Judecătoriei B. și să se constate nelegalitatea acesteia în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 45 Cod penal, respectiv aplicarea pedepsei complementare direct la pedeapsa rezultantă. În acest sens, apreciază că se impunea ca instanța să individualizeze în mod concret pedeapsa complementară pentru fiecare infracțiune în parte, unde se impunea acest lucru, apoi să o aplice la pedeapsa rezultantă. De asemenea, solicită să se constate nelegalitatea sentinței penale și în ceea ce privește soluționarea laturii civile având în vedere că partea civilă nu și-a recuperat în totalitate prejudiciul, iar instanța a admis doar în parte cererea acesteia motivat de faptul că au fost recuperate o parte din bunuri. În acest sens, subliniază că telefonul de care a fost deposedată aceasta de către inculpat nu a fost restituit părții civile, motiv pentru care apreciază că se impunea admiterea în parte a cererii acesteia. Totodată, solicită să se constate și netemeinicia sentinței penale având în vedere aplicarea de către prima instanță a unor pedepse orientate spre minimul special, față de gravitatea faptelor și urmările produse apreciind că în cauză se impune reindividualizarea pedepselor și aplicarea lor într-un cuantum mai ridicat. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, casarea sentinței penale atacate și să se dispună reindividualizarea pedepsele aplicate.

Avocat Amarinoaie A., pentru apelantul – inculpat P. Ș. I., având cuvântul, precizează că este de acord cu motivele de nelegalitate invocate de P., în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare doar alături de pedeapsa rezultantă, însă, în ceea ce privește celelalte aspecte solicitate prin această cale de atac de P. solicită respingerea acestora întrucât, pe de o parte, pe latură civilă, acel telefon aparținea inculpatului și partea vătămată și-a recuperat prejudiciul și bunurile, astfel că, în mod temeinic, instanța de fond a admis doar în parte cererea acesteia, iar, pe de altă parte, cu privire la netemeinicie, consideră că instanța de fond a aplicat deja pedepse destul de aspre. Cu privire la apelul declarat de inculpat arată că acesta vizează netemeinicia sentinței penale atacate, mai exact cuantumul pedepselor aplicate acestuia pe care le apreciază a fi prea mari. În acest sens, solicită să se aibă în vedere faptul că a recunoscut parțial faptele și consideră că atitudinea sinceră trebuie avută în vedere la individualizarea pedepselor. Totodată, solicită să se aibă în vedere că inculpatul anterior săvârșirii acestor fapte a avut o relație de concubinaj cu partea vătămată și consideră că tot acest accident a avut loc pe baza neînțelegerilor dintre cei doi. Având în vedere că apelantul – inculpat apreciază că pedepsele aplicate sunt prea mari, solicită admiterea apelului declarat de acesta și reindividualizarea acestor pedepse. Cu onorariu din fondurile M.J.L.C., conform referatului pe care îl depune la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul formulat de inculpat, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Apelantul – inculpat P. Ș. I., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelurilor penale de față, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 2543/2014 din data de 04.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a admis cererea formulată de către procuror și s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 205 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 205 alin. 1, alin. 3 lit. a Cod penal, cu menținerea celorlalte încadrări juridice din rechizitoriu.

În baza art. 396 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P. Ș. I., fiul lui V. și E., născut 14.12.1984, în municipiul B., jud. B., domiciliat în ., județul B., CNP -_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1, alin. 3 lit. a Cod penal, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare;

b) viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare;

c) tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului P. Ș. I. pedeapsa cea mai grea, anume aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (totalul fiind de 6 ani închisoare), anume 2 ani închisoare, obținându-se pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa principală rezultantă unică de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul P. Ș. I., măsură care a fost luată prin încheierea de ședință nr. 70 din 02.08.2014 a Judecătoriei B. pronunțată în dosar nr._/180/2014, pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.82 din 02.08.2014.

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa principală rezultantă unică, de 5 ani închisoare, perioada deja executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 02.08.2014 până la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 3 (trei) ani, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal.

În baza art. 7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P. Ș. I., urmând ca, în temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 397 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către persoana vătămată B. A. P. a cerceilor în greutate de 1,26 gr, a unei cartele S. cu nr._, a unui cuțit inscripționat Caltagirone Ionox (aflate la camera de corpuri delicte a Judecătoriei B.).

În baza art. 397 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpatul P. Ș. I. a unui telefon mobil Nokia model 1200, IMEI_/01/_/8 (aflat la camera de corpuri delicte a Judecătoriei B.).

În baza art. 112 alin. 1 lit. b alin. 3 Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 5 lei, reprezentând contravaloarea unui cuțit inscripționat Caltagirone Ionox.

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu art. 1357 și art. 1381 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 91 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă S.C. D. G. S.R.L. B..

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu art. 1357 și art. 1381 Cod civil, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. A. P..

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

S-a dispus plata apărătorilor din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul P. Ș. I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 5743/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 Cod penal, viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin.1 lit. d Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, faptele constând în aceea că în noaptea de 20/21.07.2014 inculpatul P. Ș. I. a agresat fizic pe persoana vătămată B. A.-P., a forțat-o să-l însoțească pe un teren viran, unde i-a sustras telefonul mobil marca Nokia și o pereche de cercei, după care a obligat-o să întrețină raporturi sexuale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 26.08.2014.

În timpul urmăririi penale inculpatul P. Ș. I. a fost arestat preventiv pentru 30 zile, conform art.223 alin.2 Cod procedură penală, prin încheierea de ședință nr. 70 din 02.08.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/180/2014, pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 82 din 02.08.2014.

Prin încheieri succesive, în camera preliminară, s-a menținut starea de arest preventiv față de inculpatul P. Ș. I., conform art.348, cu referire la art.207 Cod procedură penală.

La termenul de judecată din data de 02.12.2014, înaintea citirii actului de sesizare, inculpatul P. Ș. I. a declarat că recunoaște comiterea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal pentru care a fost trimis în judecată, așa cum s-au reținut în rechizitoriu. Prin încheierea din data de 02.12.2014, instanța a respins aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, cu referire la art. 374 alin. 4 Noul Cod de procedură penală, întrucât inculpatul nu a recunoscut toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.

La același termen de judecată, instanța a făcut aplicarea art. 374 alin. 7 Cod procedură penală.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Persoana vătămată B. A.-P. și inculpatul P. Ș.-I. au avut o relație de concubinaj până în luna aprilie 2014, când s-au despărțit. În cursul acestei relații cei doi au locuit în casa proprietatea persoanei vătămate din satul Ungureni, ., atunci când inculpatul nu era plecat în Italia.

În seara zilei de 20.07.2014, în jurul orei 22.00, inculpatul a contactat-o telefonic pe persoana vătămată care i-a spus că are o relație cu un alt bărbat. Devenind gelos, inculpatul a luat o bicicletă de la locuința mamei sale din ., jud. B., și a mers în satul Ungureni, ., unde a ajuns în jurul orei 01.30. A lăsat bicicleta la o distanță de aproximativ 150 metri de locuința numitei B. A.-P..

În locuință, persoana vătămată dormea împreună cu cei trei copii minori ai săi: o fetiță în vârstă de 11 luni, o fetiță în vârstă de 4 ani și un băiat în vârstă de 7 ani. Inculpatul a pătruns în locuință, ușa nefiind încuiată, a trezit-o pe persoana vătămată B. A.-P., pe care a lovit-o în abdomen în timp ce aceasta era în pat lângă minori, i-a spus acesteia să coboare din pat, timp în care inculpatul a căutat un cuțit prin casă. A găsit un briceag în dulapul de bucătărie, cu lama de 9 cm. Având briceagul cu lama desfăcută într-o mână, iar cu cealaltă ținând-o pe persoana vătămată, inculpatul i-a spus acesteia să iasă din casă și să își ia telefonul mobil, aspecte faptice care au fost relatate și de martorul minor B. V.-C., fiul persoanei vătămate, care văzând că mama sa este agresată a început să plângă. Inculpatul i-a spus minorului să se culce, amenințându-l că în caz contrar îl va bate. Dusă de inculpat în fața casei, persoana vătămată a fost lovită din nou în abdomen cu pumnul. Inculpatul P. Ș.-I. a împins-o pe persoana vătămată din spate spre ieșirea din curte înspre grădină, aceasta zbătându-se și încercând să scape, însă nereușind. În grădină, inculpatul a lovit-o cu cuțitul în sânul stâng și cu pumnul în ochiul stâng, persoanei vătămate, căzându-i telefonul mobil pe care îl avea în buzunar, inculpatul l-a luat, iar când B. A.-P. i l-a cerut acesta a refuzat, spunându-i că îl va vinde. Inculpatul a obligat-o pe B. A.-P. să sară un gard, apoi aplicându-i lovituri a dus-o lângă un pârâu, unde i-a cerut să-i spună dacă are relații cu alți bărbați și să-i dea cerceii de aur pe care-i purta în urechi. Când a încercat să se împotrivească, inculpatul a lovit-o în obrazul drept, în cap, în spate și i-a desprins cerceii de la urechi. Întrucât se auzeau câinii lătrând inculpatul i-a cerut persoanei vătămate să tacă, după care i-a rupt sutienul și l-a lăsat în porumb. Inculpatul s-a dezbrăcat de tricoul roșu cu care era îmbrăcat și i l-a dat victimei pentru a-și opri sângerarea de la ochiul stâng. Forțată de amenințările inculpatului, persoana vătămată a trecut un râu, a traversat un drum sătesc, apoi a ajuns lângă un vagon aflat pe izlaz. A fost forțată de inculpat, care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în cap și în spate, să urce în vagon. Inculpatul i-a spus persoanei vătămate să se dezbrace, iar după ce aceasta de frică s-a dezbrăcat, împotriva voinței ei a început să întrețină raport sexual cu aceasta. Persoana vătămată i-a cerut să o lase să plece când a auzit minora de 11 luni plângând, dar inculpatul a continuat să întrețină raport sexual. A condus-o pe persoana vătămată la locuință, pe drum încercând să o convingă să nu formuleze plângere penală împotriva sa.

În dimineața zilei de 21.07.2014 martora B. E., sora persoanei vătămate, a văzut-o pe acesta prezentând multiple leziuni, plăgi, excoriații, tumefacții echimotice. Persoana vătămată i-a relatat că a fost agresată și violată de P. Ș.-I., după care, la inițiativa martorei, au sesizat organele de poliție.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. A1D/204/22.07.2014, rezultă faptul că persoana vătămată B. A.-P. a prezentat tumefacții echimotice, plăgi și excoriații, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente și tăietor-înțepătoare și care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale.

Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului au fost identificate mai multe articole de îmbrăcăminte, un sutien negru, un tricou roșu, care prezenta urme de sânge, precum și un cuțit, care a fost ridicat în vederea continuării cercetărilor.

Din declarația persoane vătămate rezultă faptul că în telefonul mobil marca „Nokia” sustras de către autorul infracțiunii era introdusă cartela S. cu nr._. Persoana vătămată a mai precizat faptul că a fost contactată în zilele ulterioare săvârșirii faptelor de natură penală de către numitul P. Ș. I. de pe telefonul cu nr._, pe telefonul aparținând surorii sale, ocazie cu care acesta i-ar fi comunicat faptul că cerceii sustrași i-a valorificat la un amanet de pe raza municipiului B. pentru suma de 91 lei. Din procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală rezultă și faptul că în data de 25.07.2014, persoana vătămată a apelat numărul de telefon aferent cartelei S. introdusă în telefonul mobil sustras, respectiv_, ocazie cu care i-a răspuns numitul P. Ș. I. care i-a promis că îi va restitui telefonul dacă se va împăca cu acesta.

În data de 02.08.2014, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința mamei inculpatului, P. E., din ., jud. B., a fost identificat inculpatul, iar sub perna sa a fost găsit un telefon marca „Nokia”, model 1200, altul decât cel sustras, și o cartela S. cu numărul_, aparținând persoanei vătămate.

Instanța de fond a reținut că această situație de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate B. A.-P., declarațiile martorei B. E., declarația martorului minor B. V.-C., proces verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, raport de constatare medico-legală nr. A1D/204/22.07.2014, proces verbal de consemnare a activităților de supraveghere tehnică, proces verbal de percheziție domiciliară din data de 02.08.2014 la locuința numitei P. E. și declarația inculpatului P. Ș. I..

Prima instanță a apreciat că, în drept, faptele inculpatului P. Ș. I., astfel cum au fost reținute de către instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1, alin. 3 lit. a Cod penal, viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Astfel, întrucât faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise cu vinovăție de către inculpatul P. Ș. I., în temeiul art. 396 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal, viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Instanța de fond a motivat că la alegerea pedepselor precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța, conform art. 74 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanța a constatat că faptele inculpatului prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal, viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, (posesia bunurilor mobile, libertatea sexuală și integritatea corporală a persoanelor), avându-se în vedere că s-a acționat prin violență, constrângere, de față cu alte persoane, minore.

Totodată instanța a arătat că a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal, viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal și tâlhărie calificată, fără reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind vreuna incidentă în cauză.

Având în vedere aceste aspecte instanța de fond a apreciat că aplicând inculpatului câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru fiecare infracțiune prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal, viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, aceste pedepse vor avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de lege, cel de reeducarea și reinserția socială a inculpatului.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost aplicată inculpatului P. Ș. I. pedeapsa cea mai grea, anume aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (totalul fiind de 6 ani închisoare), anume 2 ani închisoare, obținându-se pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, inculpatul P. Ș. I., având de executat pedeapsa principală rezultantă unică de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, dată fiind prezenta soluție de condamnare, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul P. Ș. I., măsură care a fost luată prin încheierea de ședință nr. 70 din 02.08.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._/180/2014, pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 82 din 02.08.2014.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa principală rezultantă unică de 5 ani închisoare, perioada deja executată prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 02.08.2014 până la zi.

S-a aplicat inculpatului P. Ș. I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 3 (trei) ani, în condițiile prevăzute de art. 68 al. 1 lit. c Cod penal, dată fiind modalitatea de comitere a faptelor.

S-a aplicat inculpatului P. Ș. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal, dată fiind modalitatea de comitere a faptelor.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P. Ș. I., urmând ca, în temeiul art.5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 397 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpata a unui telefon mobil „Nokia”, model 1200, IMEI_/01/_/8 (aflat la camera de corpuri delicte a Judecătoriei B.).

În baza art. 112 alin. 1 lit. b alin. 3 Cod penal, s-a dispus confiscarea sumei de 5 lei, reprezentând contravaloarea unui cuțit inscripționat Caltagirone Ionox.

Raportat la latura civilă a cauzei, s-a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, motiv pentru care în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu art. 1357 și art. 1381 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 91 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civilă S.C. D. G. S.R.L. B..

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu art. 1357 și art. 1381 Cod civil, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. A. P., prejudiciul fiind acoperit prin restituire bunuri sustrase,

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de câte 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul.

P. de pe lângă Judecătoria B. a criticat hotărârea apelată pentru motivele care vor fi prezentate.

Sub aspectul netemeiniciei s-a considerat că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea blânde, nefiind în mod corect individualizate în raport de criteriile prevăzute prin dispozițiile art. 74 Cod penal.

Astfel, evaluând gravitatea faptelor săvârșite și periculozitatea infractorului prin prisma: împrejurărilor și modului de comitere a infracțiunilor, precum si a mijloacelor folosite (prin pătrunderea pe timp de noapte în locuința persoanei vătămate, care locuia singură împreună cu 3 copii minori, urmată de exercitarea de amenințări și acte de violență fizică asupra acesteia prin lovirea repetată în zona capului, dar și a altor părți ale corpului, cu pumnii sau folosind un cuțit, găsit în locuința persoanei vătămate, prin obligarea acesteia să-1 urmeze pe inculpat într-un loc izolat, departe de casă, unde a deposedat-o de un telefon mobil și o pereche de cercei și a forțat-o să întrețină un raport sexual normal); naturii și gravității rezultatului produs (fapta inculpatului a adus atingere unor relații sociale importante: patrimoniul persoanei, sănătatea și integritatea fizică, leziunile produse persoanei vătămate necesitând pentru vindecare un număr de 7-9 zile de îngrijiri medicale, libertatea morală, de mișcare și sexuală a persoanei); motivului săvârșirii infracțiunii (inculpatul a comis infracțiunea pe fondul geloziei, părțile având anterior o relație de concubinaj); a conduitei inculpatului în cursul procesului penal (în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, declarând că persoana vătămată ar fi fost de acord să îl urmeze și nici cea de viol, menționând că raportul sexual s-ar fi consumat la solicitarea acesteia, apărarea inculpatului necoroborându-se cu nici unul din mijloacele de probă administrate în cauză și este neverosimilă în contextul în care inculpatul recunoaște că în prealabil a agresat-o pe aceasta atât cu un cuțit cât și prin lovituri cu pumnii. În privința bunurilor sustrase, inculpatul s-a considerat îndreptățit în a o deposeda pe persoana vătămate de acestea, menționând că fuseseră achiziționate de către inculpat și dăruite persoanei vătămate, dar că aceasta nu le merita. În cursul judecății, inculpatul a declarat că recunoaște 2 din cele 3 infracțiuni și anume cea de tâlhărie și cea de lipsire de libertate în mod ilegal, solicitând aplicarea procedurii simplificate cu privire la cele 2 fapte, însă instanța a respins cererea inculpatului, nefiind îndeplinite prevederile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală), dar și prin prisma nivelului de educație, vârstei, situației sociale și familiale a inculpatului (studii 5 clase, în vârstă de 29 ani la data comiterii faptei, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă), s-a considerat că nu se impunea aplicarea de pedepse cu închisoarea având durata minimă prevăzută de lege.

Sub aspectul nelegalității, s-a apreciat că în mod greșit instanța a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. A. P., reținând în considerentele hotărârii că prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.

În acest sens s-a subliniat că această persoană vătămată a reclamat un prejudiciu în cuantum de 380 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză pentru situația în care nu-i vor fi restituite bunurile sustrase de către inculpat.

Părții civile i-au fost restituite următoarele bunuri: o pereche de cercei, o cartelă S. și un cuțit. Telefonul sustras persoanei vătămate nu a fost recuperat.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare la locuința mamei inculpatului, a fost găsit un telefon Nokia, model 1200, altul decât cel sustras (în privința căruia instanța a dispus restituirea către inculpat). Cu privire la telefonul sustras, inculpatul a arătat că 1-a dat fratelui său, N. P., care a plecat în Italia.

În aceste condiții, se consideră că se impunea ca instanța să admită în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. A. P., în sensul obligării inculpatului la plata contravalorii telefonului mobil sustras și nerecuperat.

De asemenea, tot ca motiv de nelegalitate a sentinței penale apelate s-a invocat că în mod greșit instanța a aplicat pedepse complementare și accesorii direct pe

lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, fiind încălcate dispozițiile art. 45 Cod penal.

Astfel, din economia acestor prevederi rezultă că interzicerea unor drepturi se aplică numai pe lângă o pedeapsă principală stabilită pentru o infracțiune. Aceasta înseamnă că interzicerea unor drepturi nu va putea fi aplicată pe lângă o pedeapsă rezultantă, în caz de pluralitate de infracțiuni, dacă nu a fost mai întâi aplicată pe lângă o pedeapsă stabilită pentru infracțiunile ce au format pluralitatea.

Pe de altă parte, observând faptul că legea nu impune aplicarea unor astfel de pedepse în cazul tuturor infracțiunilor deduse judecății, modalitatea în care au fost aplicate se consideră că face imposibilă verificarea respectării dispozițiilor art. 67 alin. 2 Cod penal în cazul infracțiunilor de viol și tâlhărie.

Apelantul-inculpat nu a motivat apelul în scris, iar în susținerile orale făcute și prin avocatul desemnat din oficiu a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Prezent în fața instanței de apel, Curtea i-a prezentat apelantului - inculpat învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art. 83 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul de a nu da nici o declarație și i s-a atras atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.

Apelantul-inculpat nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.

Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul Parchetului urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate, iar apelul inculpatului urmează a fi respins, pentru aspectele care vor fi redate.

În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor și o judicioasă individualizare a pedepselor principale aplicate inculpatului, însă a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind pedeapsa complementară și accesorie și a soluționat greșit latura civilă, desigur doar în ceea ce o privește pe partea civilă B. A. P..

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei, atât pentru soluționarea laturii penale, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.

Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările și corectivele care vor fi făcute, în raport de aspectele de nelegalitate arătate mai sus.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat de instanța de fond.

De altfel, inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, însă, în mod legal, a fost respinsă de instanța de fond, deoarece la audiere inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de viol.

Sub aspectul situației de fapt, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Curtea reține următoarele:

Inculpatul este locuitor al satului T., ., iar partea vătămată B. A. P. locuiește în satul Ungureni, ..

Partea civilă B. A.-P. și inculpatul P. Ș.-I. au avut o relație de concubinaj până în luna aprilie 2014, când s-au despărțit. În cursul acestei relații cei doi au locuit în casa proprietatea persoanei vătămate din satul Ungureni, ., atunci când inculpatul nu era plecat în Italia.

Situația de fapt, astfel reținută de Curtea rezultă din următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate B. A.-P., declarațiile martorei B. E., declarația martorului minor B. V.-C., proces verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, raport de constatare medico-legală nr. A1D/204/22.07.2014, proces verbal de consemnare a activităților de supraveghere tehnică, proces verbal de percheziție domiciliară din data de 02.08.2014 la locuința numitei P. E. și declarația inculpatului P. Ș. I..

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor principale, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor.

Așa cum este cunoscut, în conformitate cu dispozițiile art.74 alin.1 Cod penal, stabilirea duratei și cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Având în vedere toate aceste criterii, Curtea constată că prin aplicarea unor pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni săvârșite și a unei pedepse rezultante, ca urmare a contopirii, în conformitate cu dispozițiile art.39 alin.1 lit.b Cod penal, de 5 (cinci) ani închisoare, în regim de detenție, scopul pedepsei, cel educativ și de prevenție generală este realizat.

Referitor la apelului inculpatului, care vizează individualizarea pedepselor principale, așa cum se arăta, acesta urmează a respins.

Din examinarea hotărârii apelate și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele trei infracțiuni săvârșite, Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse care constituie minimele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, astfel că, pentru reducerea pedepselor principale ar trebui să se rețină circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Curtea constată că nu se impune reținerea în favoarea apelantului-inculpat a circumstanțelor atenuante.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.75 alin.2 Cod penal nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă limitele pedepselor prevăzute de lege, în conformitate cu dispozițiile art.76 alin.1 Cod penal, cu 1/3, deoarece, din redactarea dată art.76 alin.2 Cod penal, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșite infracțiunile, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.

Recunoașterea acestor circumstanțe atenuante judiciare este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.

Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.

Având în vedere gradul de pericol al infracțiunilor săvârșite, respectiv: lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.205 alin.1, alin.3 lit.a Cod penal, viol, prevăzută de art.218 alin.1 Cod penal și tâlhărie calificată, prevăzută de art.233 alin.1-art.234 alin.1 lit.d Cod penal și persoana inculpatului, Curtea constată că faptele comise de apelantul-inculpat au o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin aplicarea unor pedepse între limitele reduse în conformitate cu dispozițiile art.76 alin.1 Cod penal, se ajunge la pedepse vădit disproporționate față de gravitatea faptelor și persoana inculpatului, pedepse care nu-și ating scopul preventiv-educativ.

Așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind pedeapsa complementară și accesorie și a soluționat greșit latura civilă, desigur doar în ceea ce o privește pe partea civilă B. A. P., pentru considerentele care vor fi prezentate.

Apelantul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.205 alin.1 și alin.3 lit.a Cod penal;

b) viol, prevăzută de art.218 alin.1 Cod penal și;

c) tâlhărie calificată, prevăzută de art.233 alin.1-art.234 alin.1 lit.d Cod penal, toate cu aplicare art.38 alin.1 Cod penal, infracțiuni pentru care a fost condamnat la pedepse principale de câte 3 (trei) ani închisoare și, dispunându-se, prin aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b Cod penal, a pedepsei principale rezultante de 5 (cinci) ani închisoare.

Din verificarea hotărârii apelate se constată că, referitor la aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, instanța de fond nu a aplicat pedepse complementare și accesorii pentru vreuna dintre cele trei infracțiuni pentru care s-a dispus condamnare, ci a aplicat aceste pedepse după ce a făcut aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, modalitate de aplicare care este nelegală.

Ca regulă generală nu se poate dispune aplicarea pedepsei complementare și accesorii, atât timp cât nu s-au aplicat aceste pedepse pentru vreuna dintre infracțiunile pentru care se dispune condamnarea inculpatului.

Apoi, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. 1 și 2 Cod procedură penală: „Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.”

Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că instanța aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi atunci când:

a) aplicarea acestei pedepse este prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită și;

b) deși nu este prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, apreciază că aplicarea acestei pedepse este necesară.

Dintre cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, lege prevede în mod expres aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. 1 - art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, nu și pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal.

Astfel că, în raport de dispozițiile art. 67 alin. 2 Cod penal, instanța avea obligația să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 Cod penal și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. 1 - art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal.

În raport de natura și gravitatea infracțiunii de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal, de împrejurările cauzei și persoana infractorului, Curtea constată că instanța de fond trebuia să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Aplicând inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi și pentru săvârșirea celor trei infracțiuni, față de dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal, instanța trebuia să aplice inculpatului, pentru fiecare infracțiune, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului unor drepturi.

Faptul că instanța de fond trebuia să aplice pedepsele complementare, respectiv, accesorii a interzicerii exercițiului unor drepturi, rezultă cu claritate din prevederile art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal, text potrivit căruia: „Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea”, și respectiv, din prevederile art.45 alin.5 Cod penal, care are următorul conținut: „Dacă pe lângă pedepse principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozițiile aalin.1 și 3, pedeapsa accesorie rezultantă executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale”.

În fine, în ceea ce privește soluționarea laturii civile, privind-o doar pe partea civilă B. A.-P., așa cum se arăta, instanța de fond a soluționat-o în mod greșit.

Așa cum s-a reținut și ca situație de fapt, inculpatul a deposedat-o pe persoana vătămată B. A.-P. de un telefon mobil, marca „Nokia”, o pereche de cercei din aur și de un cuțit inscripționat Caltagirone Ionox, bun folosit și la săvârșirea infracțiunilor.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, persoana vătămată a arătat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 380 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, deci și a telefonului mobil sustras de inculpat.

În cursul urmăririi penale s-a reușit identificarea și recuperarea cerceilor, a cuțitului inscripționat Caltagirone Ionox și a unei cartele S. cu nr._, instanța de fond dispunând, în baza art.397 alin.3 Cod procedură penală, restituirea către persoana vătămată B. A. P. a acestor bunuri, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Judecătoriei B..

Dintre bunurile sustrase de inculpat prin violență, persoanei vătămat nu i s-a restituit un telefon marca „Nokia”, a cărui valoare, din lucrările dosarului, rezultă că este de 150 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă, condiții în care în mod greșit instanța de fond, în baza art.397 alin.1 Cod procedură penală, cu art.1357 și art.1381 Cod civil, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. A. P..

Este adevărat că, în cursul urmăririi penale, s-a ridicat de la inculpat un telefon marca „Nokia”, dar așa cum a reținut și instanța de fond, acest bun nu este telefonul sustras de inculpat de la partea civilă B. A. P., așa cum a susținut avocatul din oficiu al inculpatului.

De altfel, prin sentința penală apelată, instanța de fond, în temeiul art. 397 alin. 3 Cod procedură penală, a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil Nokia model 1200, IMEI_/01/_/8, ridicat de organele de cercetare penală de la acesta.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2543/2014 din data de 04.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor și a soluționării laturii civile a cauzei, privind-o doar pe partea civilă B. A. P., va fi desființată în parte sentința penală apelată, doar cu privire la aceste aspecte, reținându-se cauza spre rejudecare și în fond;

Se va aplica inculpatului pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat de instanța de fond și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, h, n și o Cod penal, respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de alege, dreptul de a deține, purta și a folosi orice categorie de arme, inclusiv arme albe, dreptul de a comunica cu victima B. A. P. sau cu membrii de familie ai acesteia și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima B. A. P. desfășoară activități, pe o durată de câte 3 (trei) ani.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a din Legea nr. 286/2009, inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, h, n și o Cod penal, respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de alege, dreptul de a deține, purta și a folosi orice categorie de arme, inclusiv arme albe, dreptul de a comunica cu victima B. A. P. sau cu membrii de familie ai acesteia și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima B. A. P. desfășoară activități, pe o durată de câte 3 (trei) ani.

În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal, se va aplica inculpatului pentru fiecare infracțiune pentru care a fost condamnat de instanța de fond pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, h, n și o Cod penal, respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de alege, dreptul de a deține, purta și a folosi orice categorie de arme, inclusiv arme albe, dreptul de a comunica cu victima B. A. P. sau cu membrii de familie ai acesteia și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima B. A. P. desfășoară activități.

În temeiul art. 45 alin. 4, raportat la art. 45 alin. 3 lit. a din Legea nr. 286/2009, inculpatul va executa pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, h, n și o Cod penal, respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de alege, dreptul de a deține, purta și a folosi orice categorie de arme, inclusiv arme albe, dreptul de a comunica cu victima B. A. P. sau cu membrii de familie ai acesteia și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima B. A. P. desfășoară activități.

În baza art. 19 și 25 Cod procedură penală, cu art. 1357 alin. 1 și art. 1381 Cod civil, va fi obligat inculpatul să plătească părții civile B. A. P. suma de 150 lei, cu titlul de despăgubiri civile.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv cele referitoare la soluționarea laturii civile, privind-o pe partea civilă S.C. D. G. S.R.L. B..

În temeiul art. 422 Cod procedură penală, se va deduce, în continuare, din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului și perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv, de la data de 04.12.2014, la zi.

În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului vor fi lăsate în sarcina statului.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B.împotriva sentinței penale nr.2543/2014 din data de 04.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor și a soluționării laturii civile a cauzei.

Desființează în parte sentința penală apelată, doar cu privire la aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond;

Aplică inculpatului pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni pentru care a fost condamnat de instanța de fond și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d, h, n și o Cod penal, respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de alege, dreptul de a deține, purta și a folosi orice categorie de arme, inclusiv arme albe, dreptul de a comunica cu victima B. A. P. sau cu membrii de familie ai acesteia și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima B. A. P. desfășoară activități, pe o durată de câte 3 (trei) ani.

În baza art.45 alin.3 lit.a din Legea nr.286/2009, inculpat va executa pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d, h, n și o Cod penal, respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de alege, dreptul de a deține, purta și a folosi orice categorie de arme, inclusiv arme albe, dreptul de a comunica cu victima B. A. P. sau cu membrii de familie ai acesteia și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima B. A. P. desfășoară activități, pe o durată de câte 3 (trei) ani.

În temeiul art.65 alin.1 Cod penal, aplică inculpatului pentru fiecare infracțiune pentru care a fost condamnat de instanța de fond pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d, h, n și o Cod penal, respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de alege, dreptul de a deține, purta și a folosi orice categorie de arme, inclusiv arme albe, dreptul de a comunica cu victima B. A. P. sau cu membrii de familie ai acesteia și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima B. A. P. desfășoară activități.

În temeiul art.45 alin.4, raportat la art.45 alin.3 lit.a din Legea nr.286/2009, inculpatul va executa pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b, d, h, n și o Cod penal, respectiv, dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de alege, dreptul de a deține, purta și a folosi orice categorie de arme, inclusiv arme albe, dreptul de a comunica cu victima B. A. P. sau cu membrii de familie ai acesteia și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima B. A. P. desfășoară activități.

În baza art.19 și 25 Cod procedură penală, cu art.1357 alin.1 și art.1381 Cod civil, obligă inculpatul să plătească părții civile B. A. P. suma de 150 lei, cu titlul de despăgubiri civile.

În temeiul art.422 Cod procedură penală, deduce, în continuare, din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului și perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv, de la data de 04.12.2014, la zi.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat P. Ș. I.împotriva sentinței penale nr.2543/2014 din data de 04.12.2014, pronunțată de Judecătoria B..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.02.2015, în prezența apelantului-inculpat

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

N. C. I. D. P.

GREFIER,

N. T. S.

Red. sent. J. M. P.

Red. dec. P.D. – 05.03.2015

Tehnored. SNT – 3 ex.

05.03.2015

← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 175/2015. Curtea...		Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 222/2015. Curtea... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BACĂU