Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.156
Ședința publică din 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: C. C. - Președinte secție
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. C. – procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., inculpații V. F. și C. C., precum și de partea civilă Direcția S. N. împotriva sentinței penale nr.81 din data de 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința din data de 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 81 din 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 386 din Noul Cod de procedură penală și art. 5 din Noul Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului V. F., fiul lui C. și P., născut la data de 23.05.1969, în ., domiciliat în ., CNP:_, din infracțiunile prevăzute de art. 25 Cod penal din 1968 raportat la art. 108 alin. 1 litera d, art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, respectiv art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 110 alin. 1 lit. d și art. 110 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, în infracțiunile prevăzute de art. 47 din Noul Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), respectiv art. 52 alin. 3 din Noul Cod penal raportat la art. 110 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal.
În temeiul art. 47 din Noul Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), a fost condamnat inculpatul V. F. la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori.
În temeiul art. 52 alin. 3 din Noul Cod penal raportat la art. 110 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), a fost condamnat inculpatul V. F. la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
În temeiul art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul V. F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, cu executare.
În temeiul art. 386 din Noul Cod de procedură penală și art. 5 din Noul Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. C., fiul lui I. și Vasia, născut la data de 29.04.1970, în ., domiciliat în ., jud. N., CNP:_, din infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 litera d, art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, în infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1968.
În temeiul art. 74 lit. c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1968 și art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), a fost condamnat inculpatul C. C. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În temeiul art. 81 Cod penal din 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului C. C., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal din 1968 și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
S-a atras atenția inculpatului C. C. că, potrivit art. 83 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentință.
În temeiul art. 386 din Noul Cod de procedură penală și art. 5 din Noul Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. V. M., fiul lui V. și M., născut la data de 08.11.1978, în orașul Târgu N., jud. N., domiciliat în ., CNP:_, din infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 litera d, art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, în infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1968.
În temeiul art. 74 lit. c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1968 și art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), a fost condamnat inculpatul A. V. M. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În temeiul art. 81 Cod penal din 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. V. M., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal din 1968 și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
S-a atras atenția inculpatului A. V. M. că, potrivit art. 83 Cod penal, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentință.
În temeiul art. art. 19 și art. 397 din Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 998-999 și 1003 cod civil din 1865, au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civilă RNP Romsilva, prin Direcția S. N. și V. Thomsin E..
Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile RNP Romsilva, prin Direcția S. N. suma de_,5 lei și părții civile V. Thomsin E. suma de_ lei, cu titlu de daune materiale și suma de_ lei, cu titlu de daune morale.
Au fost obligați inculpații să curețe terenul cu vegetație forestieră, aparținând părții civile V. Thomsin E., devastat ca urmare a tăierii ilegale și furtului a 50 de arbori.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 272 din Noul Cod de procedură penală, s-a dispus avansarea sumei totale de 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu să asigure asistența juridică a inculpaților în prezenta cauză, din fondurile Ministerului Justiției către baroul de Avocați N. (pentru d-nii avocați B. M. M. – 100 lei, Mehera M. – 300 lei).
Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 746/P/2008 din data de 20.10.2011, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria B. și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 02.11.2011, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate:
- inculpatul V. F., fiul lui C. și P., născut la data de 23.05.1969, în ., domiciliat în ., jud. N., CNP:_, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 Cod penal din 1968 raportat la art. 108 alin. 1 litera d, art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, respectiv art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 110 alin. 1 lit. d și art. 110 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968;
- inculpatul C. C., fiul lui I. și Vasia, născut la data de 29.04.1970, în ., domiciliat în ., CNP:_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 litera d, art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008;
- inculpatul A. V. M., fiul lui V. și M., născut la data de 08.11.1978, în orașul Târgu N., jud. N., domiciliat în ., CNP:_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 108 alin. 1 litera d, art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În cursul lunii martie 2008, inculpatul V. F. i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să taie un număr de 81 de arbori nemarcați, în valoare de_,03 lei, din pădurea aflată în proprietatea persoanei vătămate V. Thomsin E., situată în UP III, u.a. 28B – Ocolul Silvic Ceahlău, după care și-a însușit materialul lemnos rezultat, determinându-i pe inculpații C. C. și A. V. M., precum și pe numiții C. D., A. V. și I. A. să-l transporte de la cioată, aceștia săvârșind fapta fără vinovăție.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează prin intermediul următoarelor mijloace de probă:
- procesul verbal de acte premergătoare (f. 19);
- plângere penală (f. 20);
- procese verbale de cercetare la fața locului (f. 21 - 24);
- act de inspecție silvică și anexe (f. 25 - 27);
- declarații parte vătămată (f. 28 - 33);
- adresa nr._/2011 a Poliției or. B. și anexe(f. - 47);
- adresa nr. 2164/2009 a OS Ceahlău(f. 86);
- adresa nr. 9106/2009 a ITM N. și anexe(f. 88 - 95);
- adresa nr. 1901/2009 a Primăriei Grințieș și anexe(f. 97 108);
- declarații martori(f. 110 - 146);
- declarații inculpat V. F.(f. 152- 158 ; 173 - 175);
- declarații inculpat A. V. M.(f. 199 - 207, 213-215);
- declarații inculpat C. C.(f.226 - 243);
-proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 159, 179-231 și 248).
În faza cercetării judecătorești, instanța a procedat la ascultarea inculpaților V. F. și C. C., declarațiile acestora fiind consemnate la filele 72-74 vol. I, la administrarea probei testimoniale, fiind reaudiați martorii C. D., A. A., A. V. ( filele 96-99 vol. I ), Ș. M., L. D., I. A. ( filele 129-132 vol. I ), S. G. ( fila 145 vol. I ), expertiză tehnică judiciară specialitatea silvicultură ( filele 211-271; 307-309; 329-330 vol. II ).
RNP Romsilva, prin Direcția S. N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_,86 lei ( fila 49 d.u.p. ), iar persoana vătămată V. Thomsin E. s-a constituit parte civilă, precizându-și în mod repetat pretențiile, ultima precizare evidențiind sumele de_ euro cu titlu de daune materiale și_ euro, cu titlu de daune morale, precum și obligarea inculpaților curețe terenul cu vegetație forestieră, devastat ca urmare a tăierii ilegale și furtului de arbori ( filele 300-302 vol. II ).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 746/P/2008 din 31.08.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d din C. pr. pen., scoaterea de sub urmărire penala a învinuiților V. F., C. C. si Avărvarei V. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și furt silvic.
Prin ordonanța nr. 101/II-2/2011 din 17.03.2011 prim-procurorul Parchetului B. a admis plângerea formulată de partea vătămată V. Thomsin E. împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și continuarea cercetărilor.
Potrivit înscrisului aflat la filele 28-31 d.u.p., la data de 22.07.2008, la Postul de Poliție Grințieș a fost înregistrată plângerea penală formulată de către persoana vătămată V. Thomsin E. cu privire la faptul că, în perioada 27 mai - 30 iunie 2008, autori necunoscuți au tăiat și sustras vegetația forestieră aflată pe suprafața de 1 ( un ) hectar situat în punctul „Pârâul Murarului” din ..
Instanța a reținut că partea civilă V. Thomsin E. este proprietar exclusiv cu privire la suprafața de teren de 1 ha vegetație forestieră, amintit anterior, după cum urmează:
Prin cererea înregistrata la Primăria Grințieș sub nr. 248/26.01.1998, V. G. I., tatăl persoanei vătămate V. Thomsin E., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren, în calitate de moștenitor al defunctului tată V. I. G. ( fila 101 d.u.p. ).
Prin Hotărârea nr. 4166/20.09.2004 a Comisiei Județene de
Fond funciar N., s-a validat Hotărârea nr. 4/10.09.2004 a Comisiei Locale Grințieș de admitere a cererii de reconstituire ( filele 98-100 ).
Prin procesul - verbal nr. 34/828/18.03.2005 eliberat de Comisia Locală Grințieș pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor ( fila 242 vol. II dosar instanță ) a fost pusă în posesie persoana vătămată V. Thomsin E., moștenitoare a defuncților V. I. G. și V. G. I., cu suprafața de un hectar pădure în UP III, ua 28B, la activitatea efectivă participând, în calitate de reprezentant al persoanei vătămate, martorul S. G., conform declarațiilor acestuia ( fila 144 d.u.p.; 145 vol. I ) coroborate cu înscrisurile aflate la filele 243-245 vol. II.
S-a mai reținut că inculpatul V. F. era, în anul 2008, administratorul și patronul ., societate intrată ulterior în insolvență, în anul 2011, conform adresei nr. 602/25.07.2011, emisă de Invest Expert IPURL ( fila 64 d.u.p. ).
În cursul lunii martie 2008, același inculpat a trimis mai mulți angajați, printre care inculpații C. C. și A. V. M. ( doar primul angajat cu forme legale, potrivit contractului individual de muncă nr. 5/01.06.2005 și adresei Inspectoratului Teritorial de Muncă N. nr. 9106/28.05.2009 – filele 88-90 d.u.p. ) în punctul „Pârâul
Murarului”, în vederea exploatării de material lemnos de pe terenul aflat în proprietatea părții civile V. Thomsin E.. Astfel cum rezultă din declarațiile martorului A. A., fost angajat al ., în funcția de tehnician, anterior exploatării, administratorul societății a discutat cu muncitorii C. D. și C. C., primul dintre aceștia fiind trimis, în prealabil, din dispoziția inculpatului V. F., să identifice suprafața de teren evocată ( aspect confirmat și de martorul A. V. în declarația din data de 08.04.2007 – filele 117-120 d.u.p. ), cu privire la care susținea că are dreptul ( filele 132-137 d.u.p. ). Ultima parte a depozițiilor a fost confirmată de inculpatul V. F., în cuprinsul primei declarații date în cauză, din data de 20.11.2008 ( fila 156 d.u.p. ), acesta susținând că este vărul primar al părții civile V. Thomsin E. și că ar avea, alături de aceasta, dreptul la o parte din suprafața de teren restituită potrivit aprecierilor ce precedă. Din cuprinsul aceleiași declarații, reiese împrejurarea că același inculpat a trimis mai mulți muncitori, după aflarea limitelor proprietății, care au tăiat mai mulți arbori esență rășinoase, nemarcați, și au scos arbori doborâți ce se aflau deja pe terenul respectiv, însușindu-și cantitatea de 80 mc de material lemnos. Deși declarațiile ulterioare ale aceluiași inculpat au fost parțial modificate, în sensul că și-ar fi însușit din pădurea părții civile, doar arbori doborâți de vânt, dezrădăcinați, rupți, dând angajaților dispoziție doar în atare direcție ( de a exploata numai astfel de arbori – fila 160 d.u.p. ), susținerile sunt infirmate de martorii audiați și inculpații C. C. și A. V. M..
Așa cum reiese din depozițiile succesive ale martorului C. D. ( filele 110-115 d.u.p. ), două echipe de muncitori au fost trimise de patronul societății să taie „arbori nemarcați, esență rășinoase, ce se aflau pe picior în stare verde, fără să fie afectați de fenomene naturale, deci arbori sănătoși”, încunoștințându-i că pădurea se află în proprietatea sa, angajații aflându-se în eroare datorită împrejurării că suprafața de teren era delimitată de arbori marcați cu litera „V”, în vopsea galbenă. Același martor a mai susținut că, întrucât avusese anterior „probleme cu tăierile ilegale”, a refuzat să taie copaci, participând doar la activitățile de legare și transport; a indicat ca tăietori, pe inculpatul „C. C.”, respectiv un drujbist „V. din P.”, precum și faptul că muncitorii au fost amenințați cu desfacerea contractelor de muncă de către patron, dacă nu se conformează dispozițiilor acestuia.
Declarațiile amintite mai sus se coroborează parțial cu acelea însușite de martorul A. V., de asemenea, angajat al ., în martie 2008. Afirmațiile acestuia relevă faptul că muncitorii au fost trimiși de către V. F. să exploateze material lemnos aflat în proprietatea persoanei vătămate, și nu de maistrul A. A.. Același martor confirmă, în cuprinsul declarației din data de 08.04.2007 ( filele 117-118 d.u.p.), susținerile martorului C. D., cu privire la persoanele celor care au tăiat efectiv arborii, indicându-i pe inculpații C. C. și A. V. și reluând ipoteza erorii în care s-au aflat muncitorii, relativ la proprietarul real al pădurii.
Probele enunțate se coroborează, în privința aspectelor detaliate anterior și cu declarațiile martorului I. A. ( filele 123-128 d.u.p. ), de asemenea, angajat în perioada derulării faptelor antisociale, al societății patronate de V. F., care a relatat situația de fapt într-un mod similar cu martorii precizați mai sus.
Astfel cum rezultă și din declarațiile inculpaților A. V. – M. și C. C. ( filele 199-207; 214-215; 226-228 d.u.p., respectiv 73-74 vol. I dosar instanță ), aceștia au tăiat, din dispoziția directă a inculpatului V. F., arbori, aflându-se, însă în eroare cu privire la proprietarul pădurii exploatate. Inculpații au completat, susținând că, deși arborii nu erau marcați, au înțeles totuși să inițieze și să continue demersul ilegal, datorită amenințărilor inculpatului V. F., care le-a adus la cunoștință că, în caz de neconformare, vor fi dați afară și neplătiți. Depozițiile acelorași inculpați au relevat împrejurarea că întreaga masă lemnoasă a fost însușită de inculpatul V. F..
Deși în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că numărul arborilor tăiați ar fi fost de 81, potrivit actului de inspecție parțială nr. 1842/04.08.2008 și carnetului inventar material lemnos ( filele 25-27 d.u.p. ), instanța a reținut că inculpații A. V. – M. și C. C. au tăiat, iar inculpatul V. F. și-a însușit, 50 de arbori. Potrivit raportului de expertiză specialitatea silvicultură ( filele 211-271 vol. II ), analiza cioatelor inspectate a relevat faptul că doar 50 de arbori aflați în pădurea persoanei vătămate au fost tăiați ilegal în anul 2008. Conform răspunsului la obiecțiuni ( filele 329-330 vol. II ), valoarea pagubei produse prin tăierea celor 50 de arbori este de_ lei.
Relativ la apărările inculpaților C. C. și V. F., au fost respinse, ca nefondate.
Astfel, primul inculpat a solicitat achitarea, față de coordonatele reale ale participației sale penale, sugerând că nu putea efectiv să taie singur arborii reținuți în rechizitoriu, că era imposibil ca el și inculpatul A. V. M. să taie simultan aceiași copaci și că a acționat fără vinovăție, doar la dispozițiile inculpatului V. F., care decidea activitatea angajaților. Deși este real că potrivit declarațiilor martorului C. D., inculpatul în cauză a lipsit câteva zile de la lucru, punctul de vedere susținut nu are a fi validat juridic în sensul propus. Elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, în speța dată, nu pot fi raportate la numărul de arbori doborâți efectiv de fiecare participant, ci față de acțiunea conjugată a acestora, care a determinat urmarea imediată, concretizată într-un prejudiciu materializat în contravaloarea întregului lot de arbori nemarcați. În contextul cauzei, instanța a apreciat că este incorect a concluziona potrivit susținerii inculpatului; acesta și A. V. M. au acționat în virtutea unei hotărâri infracționale comune, pentru a îndeplini un scop comun, respectiv rezolvarea sarcinilor de serviciu, la îndrumarea patronului societății angajatoare. În plus, cei doi inculpați au acționat cu intenție directă, în sensul în sensul art. 19 alin. 1 punctul 1 Cod penal din 1968, întrucât au prevăzut rezultatul faptei lor și au acționat în scopul producerii acestui rezultat, mobilizându-și energia și resursele în scopul tăierii copacilor, deși arborii doborâți nu erau marcați silvic potrivit dispozițiilor legale. Dispoziția șefului ierarhic nu poate constitui cauză exoneratoare de răspundere, întrucât concretizează un demers ilegal inițiat în vederea îndeplinirii unui scop similar, cunoscut ab initio de către inculpați, astfel cum au recunoscut, de altfel, aceștia.
Inculpatul V. F. a susținut constant, după ce, în prima fază a procesului, recunoscuse faptele, că nu a dat dispoziție coinculpaților să taie arbori nemarcați; apărarea încercată este nefondată, potrivit analizei probatoriului menționat anterior. De altfel, instanța și-a însușit aprecierea procurorului, în sensul că, în mod inextricabil, inculpatul nu a sesizat organele judiciare când a constatat că materialul exploatat provine de la arbori nemarcați, omisiune de natură a sublinia lipsa bunei sale credințe.
Nici așa-zisa eroare de drept extrapenal, sugerată în concluziile scrise de avocatul aceluiași subiect procesual, nu poate fi acceptată, întrucât inculpatul V. F. nu avea la data faptelor, niciun drept real cu privire la suprafața de teren restituită verii sale, V. Thomsin E., după cum urmează:
Din interpretarea art. 1 din Legea nr. 1/2000 și art. 11 alin. 1 din HG nr. 890/2005 ( acte normative în vigoare la data faptelor ) rezultă în mod irefutabil că reconstituirea dreptului de proprietate este posibilă doar dacă persoana în cauză formulează o cerere scrisă, adresată comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; în situația mai multor moștenitori, cererea trebuie semnată de toți, personal sau prin mandatar. Or, inculpatul V. F., deși are un autor comun cu al părții civile V. Thomsin E., nu a probat că ar fi formulat cerere în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de teren pe care a exploatat-o și nici că ar fi mandatat pe tatăl aceleiași părți civile, respectiv unchiul său, să formuleze cererea și în numele său. Susținerea inculpatului privind eroarea sa este cu mai nefondată, în contextul în care societatea pe care o administra avea ca obiect de activitate exploatarea materialului lemnos, situație ce determină o circumspecție sporită a analizei afirmațiilor, fiind greu de concluzionat că o persoană care se ocupă în mod obișnuit cu o anumită activitate nu cunoaște regulile de bază ale respectivei activități. În plus, nici împrejurarea că persoana vătămată nu ar deține un titlu de proprietate în sensul Legii nr. 18/1991 nu este susceptibilă de a infirma raționamentul expus, V. Thomsin E. deținând ( prin procesul-verbal de punere în posesie ) un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, potrivit unei jurisprudențe constante a curții de contencios european al drepturilor omului.
În drept, faptele inculpatului V. F. care, în cursul lunii martie 2008, i-a determinat pe învinuiții C. C. și A. V. M. să taie un număr de 50 de arbori nemarcați, în valoare de_ lei lei, din proprietatea persoanei vătămate V. Thomsin E., situată în UP III, ua 28 B – Ocolul Silvic Ceahlău, după care și-a însușit materialul lemnos rezultat, determinându-i pe inculpații C. C. și A. V. M. și pe făptuitorii C. D., A. V. și I. A., să-l transporte de la cioată, aceștia săvârșind fapta fără vinovăție, constituie infracțiunile de instigare la tăiere fără drept de arbori și furt silvic.
Fapta inculpaților C. C. și A. V. M., care în cursul lunii martie 2008, au tăiat fără drept un număr de 50 de arbori nemarcați din proprietatea persoanei vătămate V. Thomsin E., situată UP III, au 28 B, constituie infracțiunea de tăiere fără drept de arbori.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților instanța a ținut seama de scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal și de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal din 1968, reținând, în acest sens, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpaților, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestora.
În concret, instanța a apreciat că infracțiunile de instigare la tăiere ilegală de arbori ( participație improprie ), furt de arbori și tăiere fără drept de arbori prezintă un grad ridicat de pericol social, prin raportare la împrejurările concrete în care au fost comise (prin tăierea și însușirea a 50 de arbori), la scopul urmărit de inculpați (ducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu, pentru C. C. și A. V. M., respectiv scopul însușirii pe nedrept a materialului lemnos, pentru V. F. ) și la urmările faptelor, constând în producerea unui prejudiciu material însemnat, care nu a fost acoperit de inculpați pe parcursul soluționării cauzei.
De asemenea, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpaților, instanța a observat că, potrivit certificatelor de cazier judiciar ( filele 352-354 vol. II ) aceștia au antecedente penale, fiind anterior condamnați inclusiv pentru fapte similare celor analizate în prezenta cauză (faptele deduse judecății neconstituind, astfel, evenimente izolate), aspecte față de care instanța a apreciat că pedeapsa închisorii corespunde rigorilor de îndeplinire a funcțiilor educativă, preventivă și sancționatoare.
Totuși, în ceea ce îi privește pe inculpații C. C. și A. V. M., instanța a avut în vedere că aceștia au colaborat cu organele judiciare, înlesnind descoperirea participanților aspect care, în contextul speței, materializează circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal din 1968.
Ținând seama de valoarea pagubei create, precum și de circumstanțele reale și personale reținute instanța a apreciat că, față de necesitatea aplicării art. art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1968 și art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru fiecare dintre cei doi inculpați este proporțională cu gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite și că această pedeapsă este just individualizată în raport cu toate împrejurările cauzei, fiind necesară în vederea reeducării inculpaților în sensul adoptării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și al conștientizării efectelor negative ale acțiunilor lor.
Instanța a apreciat că scopul educativ al pedepselor aplicate inculpaților amintiți poate fi atins și fără executarea efectivă a acestora.
Verificând condițiile de aplicare a suspendării condiționate, prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968, instanța a constatat că acestea sunt întrunite în cazul de față (inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pedeapsa aplicată este pedeapsa de 6 luni închisoare, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia), astfel încât, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare penală aplicată fiecărui inculpat, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 2 Cod penal și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
D. urmare, instanța a atras atenția inculpaților C. C. și A. V. M. că, potrivit art. 83 Cod penal din 1968, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentință.
Relativ la inculpatul V. F., instanța a reținut persistența atitudinii sale infracționale, predispuse faptelor silvice potrivit certificatului de cazier judiciar, împrejurarea că nu a colaborat cu organele judiciare și a refuzat constant să-și recunoască vinovăția, că a încercat influențarea martorilor în cursul urmăririi penale, dar și măsura superioară a contribuției sale la definitivarea inexorabilei sorți a unui număr însemnat de arbori din pădurea persoanei vătămate ( în condițiile în care este de o certă notorietate defrișarea masivă din ultimi ani a pădurilor aflate pe teritoriul României ), inducând în eroare pe coinculpați cu privire la drepturile sale relative la respectiva vegetație forestieră. Față de aceste coordonate, singura sancțiune proporțională cu gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite apreciabilă ca fiind individualizată în raport cu toate împrejurările cauzei, fiind necesară în vederea reeducării inculpatului în sensul adoptării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și al conștientizării efectelor negative ale acțiunilor sale, o reprezintă închisoare de 2 ani pentru fiecare faptă.
Astfel, în temeiul art. 25 Cod penal din 1968 raportat la art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), a condamnat inculpatul V. F. la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori.
În temeiul art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 110 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), a condamnat inculpatul V. F. la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal din 1968, a contopit cele două pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul V. F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, cu executare. Instanța a apreciat că, în raport de circumstanțele prezentate, aplicare sporului este necesară, constituindu-se ca o substituire a pedepsei ce nu se mai execută.
De asemenea, în temeiul art. 386 din Noul Cod de procedură penală și art. 5 din Noul Cod penal, având în vedere și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 29.09.2014, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului V. F., din infracțiunile prevăzute de art. 25 Cod penal din 1968 raportat la art. 108 alin. 1 litera d, art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, respectiv art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 110 alin. 1 lit. d și art. 110 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, în infracțiunile prevăzute de art. 25 Cod penal din 1968 raportat la art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), respectiv art. 31 alin. 2 Cod penal din 1968 raportat la art. 110 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968, anterior dispozițiilor de condamnare.
În temeiul art. 386 din Noul Cod de procedură penală și art. 5 din Noul Cod penal, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților C. C. și A. V. M., din infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 litera d, art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, în infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 litera d, din Legea nr. 46/2008 ( în varianta legislativă actuală ), cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal din 1968 și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1968.
Relativ la dispozițiile de schimbare a încadrărilor și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a reținut, în primul rând, că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. și 110 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, s-au redus; dacă la data săvârșirii faptelor limitele erau de la 4 ani la 16 ani, în prezent varianta în vigoare a legii amintite prevede limite de la 2 ani la 7 ani; acestea din urmă au fost avute în vedere.
În plus, s-a constatat că a fost eliminată, din cuprinsul textului incriminator, circumstanța agravantă propusă de art. 108 alin. 2 lit. a și cea prevăzută de art. 110 alin. 2 lit. a. Atare împrejurare nu reprezintă, în opinia instanței, o dezincriminare a faptei, în sensul art. 3 din Legea nr. 187/2012 coroborat cu art. 4 din Noul Cod penal, pentru a justifica măsurii achitării în virtutea art. 16 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură penală. Intervenția legislativă urmează, așadar, a fi valorificată în favoarea inculpaților, prin schimbarea încadrării juridice.
În aplicarea art. 5 din Noul Cod penal și a Deciziei CCR nr. 265/2014, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă în cazul inculpaților este legea veche, respectiv Codul penal din 1968. Astfel, limita minimă la care s-ar ajunge prin reținerea unei circumstanțe atenuate potrivit art. 76 lit. d din Codul penal din 1968 este inferioară celei la care s-ar putea ajunge în situația aplicării dispozițiilor art. 76 alin. 1 din Noul Cod penal. În plus și regimul sancționator al concursului de infracțiuni este mai blând în cazul Codul penal din 1968 ( sporul de pedeapsă fiind facultativ ), față de obligația de acordarea a unui spor de pedeapsă în cazul aplicării art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal. Mai mult decât atât, și regimul instituției suspendării pedepsei a fost reținut, în virtutea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, fiind mai favorabil, în condițiile în care nu mai subzistă în corpul Noului Cod penal.
Sub aspectul laturii civile în temeiul art. art. 19 și art. 397 din Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 998-999 și 1003 Cod civil din 1865, a admis, în parte, acțiunile civile formulată de părțile civilă RNP Romsilva, prin Direcția S. N. și V. Thomsin E..
A obligat inculpații, în solidar, să plătească părții civile RNP Romsilva, prin Direcția S. N. suma de_,5 lei și părții civile V. Thomsin E. suma de_ lei, cu titlu de daune materiale și suma de_ lei, cu titlu de daune morale.
A obligat inculpații să curețe terenul cu vegetație forestieră, aparținând părții civile V. Thomsin E., devastat ca urmare a tăierii ilegale și furtului a 50 de arbori, atare dispoziție materializând necesitatea repunerii în situația anterioară și a acoperirii integrale a prejudiciului.
Astfel, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt ( conform dispozițiilor Codului civil din 1864, amintite anterior, aplicabile față de data săvârșirii faptelor ): existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a provocat prejudiciul.
Relativ la întinderea prejudiciului material, acesta însumează_ lei, în favoarea părții civile V. Thomsin E., respectiv_,5 lei în favoarea RNP Romsilva, prin Direcția S. N., potrivit raportului de expertiză evocat anterior, concretizând valoarea a 50 de arbori, respectiv ½ din această valoare. Prejudiciul menționat este cel real, susținerea potrivit căreia ar trebui dedusă valoarea arborilor doborâți dar neînsușiți ( găsiți lângă cioată ), nefiind viabilă. În cazul de față, prejudiciul a devenit cert în momentul doborârii arborilor, deoarece infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d din Codul silvic este una de rezultat. Împrejurarea că inculpatul V. F. nu și-ar fi însușit toți arborii este nerelevantă în contextul amintit, dar și augmentată de realitatea că persoana vătămată nu poate fi obligată să-și exploateze masa lemnoasă creată prin doborârea arborilor, fără consimțământul său.
Privitor la prejudiciul moral încercat de persoana vătămată, deși este adevărat că nu au fost administrate probe pentru atare cerere, această împrejurarea este nerelevantă. Instanța a observat și a subliniat că nu există criterii legale de cuantificare a acestor daune, care au un statut diferit de cel al prejudiciului patrimonial, susceptibil de evaluare exactă. Este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, prejudiciul moral nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare.
Așa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanța are îndatorirea de a asigura o reparația bazată pe un raport echitabil între faptele inculpaților și prejudiciul suferit în plan psihic de către partea civilă.
În speța analizată, chiar și în absența unui probatoriu centrat cu exactitate pe dovedirea daunelor morale, instanța a apreciat că acestea subzistă și rezultă inevitabil din complexul de coordonate faptice ale dosarului. Este cert, astfel, faptul că persoana vătămată a suferit o vătămare morală gravă în condițiile în care a constatat imposibilitatea de a prezerva și transmite succesorilor ( cum a susținut ), în stare cât mai intactă, pădurea obținută la rândul său, prin moștenire. Deși faptele nu pot fi calificate drept genocid ecologic, cum a sugerat partea civilă, ele se apropie de o atare situație; de altfel, concluzia existenței irefutabile a daunelor morale este susținută și de prejudiciul cauza patrimoniului biologic al zonei. Nu doar tăierea și însușirea arborilor s-au cristalizat în crearea unei vătămări morale a părții civile, dar și dezastrul creat prin răvășirea materială și estetică a zonei de exploatare; or în condițiile în care persoana vătămată se putea aștepta în mod rezonabil și întemeiat să păstreze intactă o moștenire materială, dar și deopotrivă, cu o ridicată rezonanță morală, și, ca urmare a acțiunilor inculpaților toate speranțele deținerii unei păduri nemodificate structural de activitatea umană, au fost risipite, nu se poate conchide, în mod echitabil că nu există probat prejudiciu de natură psihică.
Instanța a apreciat, așadar că suma de_ lei, cu titlu de prejudiciu moral este suficientă pentru a acoperi integral daunele suferite pe plan psihic de persoana civilă V. Thomsin E..
Faptele ilicite care au general prejudiciilor au fost descrise anterior, materializând infracțiunile săvârșite de inculpați.
Raportul de cauzalitate este cert și rezultă din materialitatea faptelor comise.
În ceea ce privește vinovăția, inculpații au acționat cu intenție directă, astfel cum aceasta este definită de art. 19 alin. 1 punctul 1 litera a Cod penal din 1968, întrucât au prevăzut rezultatul faptelor, pe care l-au urmărit prin săvârșirea acestora.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, având în vedere faptul că dosarul s-a aflat timp de aproape trei ani în fața instanței, dar și cheltuielile judiciare provocate în timpul urmăririi penale.
În temeiul art. 272 din Noul Cod de procedură penală, a dispus avansarea sumei totale de 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu să asigure asistența juridică a inculpaților în prezenta cauză, din fondurile Ministerului Justiției către baroul de Avocați N. (pentru d-nii avocați B. M. M. – 100 lei, Mehera M. – 300 lei).
Împotriva sentinței au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., inculpații V. F. și C. C., precum și partea civilă Direcția S. N., motivele de apel fiind consemnate în preambulul prezentei decizii.
Procedând la analiza sentinței apelate pe baza motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului Curtea apreciază în sensul necesității admiterii apelului parchetului, respectiv a netemeiniciei apelului declarat de inculpați, reținând următoarele:
În ceea ce privește motivul de apel dezvoltat de parchet, prin care se critică sentința sub aspectul nelegalității referitor la omisiunea aplicării dispozițiilor referitoare la pedeapsa accesorie, aspectele sesizate sunt justificate.
Orientându-se spre aplicarea legii penale vechi, respectiv a Codului penal de la 1969, ca lege penală mai favorabilă, prima instanță trebuia să aplice dispozițiile art. 71 din cod și în ceea ce privește pe inculpații care au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, suspendate condiționat. Se impunea astfel interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și b C .p . în condițiile și pe durata art. 71 al. 2 C .p . ( 1969), iar în temeiul art. 71 al. 5 C .p . ( 1969) suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Va fi admis prin urmare apelul declarat de parchet, va fi desființată în parte sentința apelată în sensul celor mai sus menționate, urmând să fie menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Principalul motiv de apel invocat de către apărătorul apelantului V. F. vizează netemeinicia pedepselor pe motiv că prima instanță. nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, aplicând astfel o pedeapsă prea mare. Se solicită în acest sens și suspendarea executării pedepsei.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că faptele inculpatului prezintă un caracter deosebit de grav, întrucât acesta nu a săvârșit infracțiunile silvice cu caracter accidental ci în mod organizat, prin coordonarea unui grup de persoane, procedând practic la defrișarea suprafeței de pădure deținută de către partea vătămată și cu consecința producerii unei pagube importante în patrimoniul acesteia..
Față de aceste aspecte nu se justifică sub nici o formă reducerea pedepselor aplicate acestora, întrucât astfel s-ar compromite scopul acestora, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar în ceea ce privește modalitatea de executare se impune privarea de libertate a inculpatului, ca unica formă de executare aptă de a contribuit la reeducarea acestuia.
Ambii apelanți – inculpați au solicitat achitarea în ceea ce privește infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, iar inculpatul V. F. și pentru infracțiunea de furt de arbori sub forma instigării însă sub acest aspect organele judiciare au procedat ulterior la strângerea altor probe relevante, constituite într –un ansamblu care a condus la stabilirea, în mod indubitabil, a vinovăției inculpaților, cu privire la infracțiunile silvice
Prima instanță a expus în mod judicios mijloacele de probă relevante care au condus la stabilirea, în mod corect, a vinovăției inculpaților, cu privire la infracțiunile silvice reținute în sarcina acestora, argumentele urmând a fi însușite de către instanța de apel motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului V. F. în ceea ce privește infracțiunea de furt de arbori, respectiv că a avut reprezentarea vocației succesorale cu privire la patrimoniul în care era inclusă și suprafața de pădure, întrucât sub acest aspect chiar inculpatul, prin apărător, arată că nu era coproprietar întrucât nu formulase cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Se invocă practic sub acest aspect necunoașterea legii, apărare care în mod evident nu poate fi primită de către instanță.
Și inculpatul C. C. arată faptul că a fost determinat de coinculpatul V. F. să săvârșească infracțiunea de tăiere ilegală de arbori și că nu cunoștea situația juridică a suprafeței de pădure de unde au fost efectuate tăierile, însă infracțiunea de tăiere ilegală de arbori incriminează tăierea arborilor nemarcați, nediferențiind asupra titularului dreptului de proprietate. În acest sens, tăierile de arbori săvârșite de către inculpatul C. C. intră sub incidența legii penale, deoarece arborii erau nemarcați, aspect care de altfel nici nu a fost negat de către inculpat.
Cu privire la aspectele referitoare la cantitatea de masă lemnoasă care a făcut obiectul tăierilor ilegale, probele administrate au demonstrat că inculpatul C. C. a făcut parte din echipele de muncitori care au efectuat tăierile ilegale pe toată perioada acestora, situație în care acesta se face răspunzător, alături de celelalte persoane, de tăierea ilegală a întregii cantități de masă lemnoasă, neavând relevanță dacă a tăiat efectiv toți arborii.
Vor fi respinse prin urmare apelurile inculpaților, urmând ca aceștia să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În ce privește apelul declarat de partea civilă Direcția S. N., Curtea observă că soluția primei instanțe a fost comunicată acestei părți la data de 02.10.2014 iar declarația de apel a fost înregistrată la Judecătoria R. la data de 04.12.2014, peste termenul de 10 zile în care putea fi exercitată calea de atac, motiv pentru care apelul acestei părți apare ca fiind tardiv și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C .p .p . admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 81 din 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată, sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor privitoare la pedeapsa accesorie, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și b Cod penal ( 1969) în condițiile și pe durata art. 71 al. 2 Cod penal ( 1969).
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal ( 1969) suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților C. C. și A. V. M. pe durata termenelor de încercare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C .p .p . respinge ca nefondate apelurile declarate de apelații – inculpați V. F. și C. C. împotriva sentinței penale nr. 81 din 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p. respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă Direcția S. N. C. împotriva sentinței penale nr. 81 din 25.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 al. 2 C .p .p . obligă apelanții - inculpați și apelanta – parte civilă să plătească statului câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE Pt.JUDECĂTOR
M. A. A. C. C., aflat în C.O.
Semnează președintele completului
M. A. A.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.B. C.R.
Red.d.a.M.A.A.
Tehnored.A.D.I.
3 ex.
11.03.2015/12.03.2015
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 123/2015.... | Omorul calificat. Art.189 NCP. Sentința nr. 406/2015. Curtea de... → |
|---|
