Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 447/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 447/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 7595/279/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 447/2015

Ședința publică din data de: 5 mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. O. V.

JUDECĂTOR: V. M.

GREFIER: S. N. T.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat prin PROCUROR: M. G.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul A. V. împotriva sentinței penale nr. 477 din 30.12.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul – inculpat A. V. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. L., lipsă fiind: intimatele - părți civile Direcția S. N. și Direcția S. N. – Ocolul Silvic R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se procedează la legitimarea apelantului – inculpat A. V. cu cartea de identitate . nr._.

Fiind interpelat, apelantul-inculpat A. V. învederează instanța că nu dorește să dea declarație suplimentară în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior.

Apărătorul apelantului – inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:

Avocat C. L., pentru apelantul – inculpat A. V., având cuvântul, precizează că apelul formulat de inculpat vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei. Astfel, pe latură penală consideră că soluția instanței de fond este netemeinică și solicită admiterea apelului și, pe fondul cauzei, achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. 1 lit. c raportat la art. 11 pct. 2 lit. a, apreciind că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În acest sens, solicită să se aibă în vedere probatoriul existent în cauză, considerând că nu s-a dovedit că inculpatul este cel care a săvârșit fapta, acesta tăind doar 17 arbori de pe proprietatea personală, acești arbori fiind marcați, în dosar nedovedindu-se decât că au fost tăiați alți 4 arbori, considerând că acești din urmă arbori au fost tăiați de o altă persoană, nedovedindu-se în nici un fel că aceștia ar fi fost tăiați de inculpatul apelant. Solicită să se aibă în vedere că acest aspect rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, în special declarația martorului Topilă C.. Cu privire la celelalte motive de apel, arată că instanța urmează să le aibă în vedere, acestea fiind descrise pe larg de către apelant, care consideră că însuși procesul-verbal de constatare a infracțiunii nu este semnat de către acesta și nici de către martori, acest proces-verbal nefiindu-i înmânat. De asemenea, arată că inculpatul mai invocă faptul că polițistul care a efectuat urmărirea penală nu a fost la fața locului și nici nu a întocmit acest proces-verbal la cioată. Față de aceste aspecte, solicită achitarea inculpatului. Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că inculpatul contestă și modul de calcul al prejudiciului suferit în urma presupusei infracțiuni, modalitatea de calcul și prevederile O.G. 85/8.11.2006 fiind indicate pe larg în motivele de apel expuse de apelantul – inculpat și aflate la dosarul cauzei, urmând ca instanța să aibă în vedere și expertiza efectuată în cauză și obiecțiunile formulate de inculpat. Față de aceste aspecte, solicită, pe latură civilă, să se dispună respingerea a unei părți din pretențiile avute de către partea civilă. Cu onorariu din fondurile M.J.L.C., conform referatului pe care îl depune la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică solicitând menținerea acesteia și pe cale de consecință respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat.

Apelantul – inculpat A. V., având ultimul cuvânt, arată că a expus motivele în scris, urmând ca instanța să aprecieze asupra temeiniciei acestora, lăsând soluția la aprecierea instanței.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 477 din 30.12.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-a dispus:

În temeiul art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală raportat la art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 republicată cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnarea inculpatului A. V., fiul lui C. și M., născut la data de 19.06.1972, dom. în Borlești, ., CNP_2, la o pedeapsă cu închisoarea de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 republicată cu modificările și completările ulterioare.

În temeiul art. 71 Cod penal din 1968, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 81 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, precum și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal din 1968 și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

S-a atras atenția inculpatului A. V. că potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968, săvârșirea unei alte infracțiuni în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin prezenta hotărâre poate avea ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 998-999 din Codul civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția S. N. și inculpatul a fost obligat la plata către aceasta a sumei de 876 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.

În temeiul art. 398 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1000 lei, în faza urmăririi penale, respectiv, 1000 lei în faza judecății), cheltuielile reprezentând onorariul avocațial din faza judecății, în sumă de 200 lei, conform delegației nr. 149/04.03.2013 (pentru dna. avocat M. C. D.), rămânând în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 7595/P/2013 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. și înregistrat sub nr._ /2013 la data de 25.09.2012, inculpatul A. V. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 06.12.2011, Secția de Poliție Rurală nr. 1 Borlești a primit, în vederea efectuării de cercetări, de la Ocolul Silvic R., procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice, cu . nr._/23.11.2011, încheiat inculpatului A. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere de arbori nemarcați, de pe proprietatea sa, faptă prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 (f. 6-7).

În baza materialul probator administrat în cauză, s-a stabilit că inculpatul A. V. a săvârșit infracțiunea reclamată, reținându-se următoarea situație de fapt:

Inculpatul A. V. deține suprafața de 2,88 ha teren împădurit, pe raza . cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie nr.1590 din 25.06.2012 țf.44), suprafață pentru care acesta a încheiat contract de pază cu OS R., potrivit dispozițiilor legale. În luna noiembrie 2010, la cererea inculpatului A. V., lucrători din cadrul OS R. i-au marcat pentru tăiere în mod legal, și exploatare, un număr de 17 arbori, respectiv 15 arbori din specia fag și 2 din specia brad, aspecte care rezultă și din declarația martorului Busnatu R. P. {f. 22-24),tehnicianul silvic care s-a ocupat de operațiunea de marcare anterior precizată. Ulterior, în luna septembrie 2011, astfel cum rezultă și din declarația martorilor B. V. (f.28-30) și B. G. (f.25-27), inculpatul A. V. a solicitat numitului B. V., administrator al ., să-1 ajute să taie și să exploateze masa lemnoasă anterior precizată. În acest scop, martorul B. V. a desemnat un lucrător al .., și anume pe martorul B. G., să însoțească învinuitul pe proprietatea să în vederea doborârii celor 17 arbori care au fost marcați spre a fi tăiați în mod legal.

Cu această ocazie, inculpatul A. V. a tăiat, în mod nelegal, un număr de 4 arbori nemarcați, din specia fag, lăsând netăiați un număr de patru arbori din cei care au fost în prealabil marcați. Fiind audiat în cauză, martorul B. G. a declarat că el nu a doborât nici unul din cei 4 nemarcați, însă nici nu a fost interesat ce arbori taie inculpatul. întrucât era proprietatea acestuia (f. 25-27).

Astfel cum rezultă din declarația martorului Topila C. (f. 18-21), în calitate de pădurar care asigura paza în zonă, în momentul sosirii sale la fața locului a constatat că marcajele de pe cei patru arbori care au rămas netăiați au fost decupate, și așezate lângă arborii doborâți ilegal, în aceste sens fiind anexate planșe foto la dosarul cauzei (f. 12-15).

Ulterior săvârșirii faptei, inculpatul a ridicat materialul lemnos rezultat în urma săvârșirii faptei, cu ajutorul unei căruțe, în acest sens fiind ajutat de către martorul A. M., aspecte care rezultă din depoziția acestuia din urmă (f.33-34). În cauză s-a procedat la stabilirea valorii prejudiciului provocat prin această faptă, sens în care, prin comunicatele emise de Ocolul Sivic R. (f.9,11) s-a stabilit că valoarea prejudiciului este de cea. 2466 lei, fără TVA, ceea ce depășește, de cel puțin cinci ori, valoarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (74 lei, conform O.M. 1343/24.08.2010), fapta întrunind în acest sens elementele constitutive al infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută și pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008.

Fiind audiat în cauză (f. 35-36, 38-39) atât în faza actelor premergătoare cât și în cursul urmăririi penale, inculpatul A. V. a avut o atitudine nesinceră, declarând că cei patru arbori pe care i-a tăiat făceau parte dintre cei marcați, iar mărcile se aflau lângă cioate. Cu toate acestea, s-a reținut că cele declarate de inculpat nu pot conduce la justa soluționare a cauzei, devreme ce nu se coroborează cu alte mijloace de probă, potrivit art. 69-70 Cod procedură penală. Dimpotrivă, împrejurarea că cei patru arbori pe care inculpatul i-a tăiat nu făceau parte dintre cei marcați rezultă din declarațiile martorilor Topila C. (f. 18-21), Busnatu R. P. (f. 22-24) precum și din planșele foto efectuate cu ocazia constatării infracțiunii silvice (LI27I5).}

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează prin intermediul următoarelor mijloace de probă:

- proces verbal de consemnare a actelor premergătoare (f. 4),

- proces verbal de constatare a infracțiunii silvice, cu . nr._/23.11.2011 (f.6-7),

- planșe foto la dosarul cauzei (f. 12-15),

- proces verbal de punere în posesie nr, 1590 din 25.06.2012 (f.44),

- comunicatele emise de Ocolul Sivic R. (f.9,11) s-a stabilit că valoarea prejudiciului este de cea. 2466 lei

- declarație martor Busnatu R. P. țf. 22-24),

- declarație martor B. V. (f.28-30),

- declarație martor B. G. (f.25-27),

- declarație martor Topila C. (f. 18-21),

- declarație martor A. M. (f. 33-34),

- declarații învinuit (f. 35-36, 38-39),

- fișă de cazier judiciar (f. 40).

În fața instanței, inculpatul nu a înțeles să se prevaleze de prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, contestând fapta reținută în rechizitoriu. În faza judecății, instanța a încuviințat și administrat următoarele probe: proba testimonială, fiind audiați martorii Topilă C., B. V., B. G., Busnatu R. P. și A. M., expertiza tehnică judiciară, declarația expertului N. S., înscrisuri și a constatat imposibilitatea audierii martorului T. A. M..

La termenul din 12.02.2013 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008 în infracțiunea prevăzută de art. 108 alin.1 lit. c din Legea nr. 46/2008.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 06.12.2011, Secția de Poliție Rurală nr. 1 Borlești a primit, în vederea efectuării de cercetări, de la Ocolul Sivic R., procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice, cu . nr._/23.11.2011, încheiat inculpatului A. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere de arbori nemarcați, de pe proprietatea sa, faptă prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 (f.6-7).

În baza materialul probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul A. V. deține suprafața de 2,88 ha teren împădurit, pe raza . cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie nr.1590 din 25.06.2012 f.44), suprafață pentru care acesta a încheiat contract de pază cu OS R., potrivit dispozițiilor legale. În luna noiembrie 2010, la cererea inculpatului A. V., lucrători din cadrul OS R. i-au marcat pentru tăiere în mod legal, și exploatare, un număr de 17 arbori, respectiv 15 arbori din specia fag și 2 din specia brad, aspecte care rezultă și din decalarțile martorului Busnatu R. P., tehnicianul silvic care s-a ocupat de operațiunea de marcare anterior precizată. Ulterior, în luna septembrie 2011, astfel cum rezultă și din declarația martorilor B. V. și B. G., inculpatul A. V. i-a solicitat numitului B. V., administrator al .., să-1 ajute să taie și să exploateze masa lemnoasă anterior precizată.

În acest scop, martorul B. V. a desemnat un lucrător al .., și anume pe martorul B. G., să însoțească învinuitul pe proprietatea să în vederea doborârii celor 17 arbori care au fost marcați spre a fi tăiați în mod legal.

Din procesul-verbal . nr._/23.11.2011 rezultă că la aceeași dată, cu ocazia efectuării pazei, martorul Topilă C., în calitate de pădurar, a constatat pe terenul proprietate particulară a inculpatului, un număr de patru cioate de fag de următoarele dimensiuni în diametru: 60 cm, 64 cm, 64 cm și 75 cm, aparținând unor arbori tăiați ilegal. Audiat în cauză, martorul Topilă C. I. a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că la momentul când a constatat cele patru cioate ale copacilor tăiați ilegal, l-a întrebat pe inculpat despre acest lucru, acesta răspunzându-i că a tăiat marca de pe cele patru cioate, întrucât așa a apreciat el, însă precizând că arborii erau marcați. Verificând ulterior carnetul de inventariere, s-a constatat că cei patru arbori ale căror cioate au fost găsite, nu fuseseră marcați iar mărcile găsite lângă cioate aparțineau altor arbori din apropiere ce fuseseră marcați dar care nu au fost tăiați. Declarațiile martorului Topilă sunt completate de susținerile martorului Busnatu R. P. care a mai arătat că mărcile găsite lângă cele 4 cioate aparțineau altor arbori, fiind cioplite de pe trunchiurile acestora. Însă era evident că mărcile nu aparțineau copacilor tăiați, existând diferențe de structură, culoare, consistență sau de modul în care se imprimă marca pe un arbore uscat ori pe unul în vegetație. Martorul B. G. și-a amintit în fața instanței că împreună cu inculpatul a tăiat un număr de 14-17 arbori, toți purtând marcă legală. Martorul a mai precizat că nu a rămas în pădure nici un arbore marcat nedoborât. Însă instanța nu poate să nu acorde credibilitate depozițiilor martorului din faza urmăririi penale, acesta declarând la data de 06.08.2012 că arborii au fost doborâți atât de el, cât și de inculpat. Arborii pe care i-a doborât el și al căror număr nu îl poate preciza exact prezentau marcă, însă nu știe dacă arborii doborâți de inculpat erau sau nu marcați, întrucât proprietatea era a inculpatului iar el nu a putut să vadă ce doboară. De altfel, martorul a relatat că inițial a declarat că el a doborât toți arborii, întrucât s-a speriat și nu a știut ce se întâmplă. Pe de altă parte, rezultă evident că, la plecare, martorul nu avea cum să știe dacă în pădure au mai rămas sau nu arbori marcați netăiați, întrucât dă clar de înțeles că nu a explorat pădurea, mărginindu-se să doboare arborii indicați de inculpat.

Cu ocazia efectuării expertizei, s-a constatat că cele patru cioate găsite la fața locului nu aveau marca legală circulară conform Ordinului MAAP 33/24.01.2002, în vigoare la data marcării arborilor sau Ordinului MMp1346/02.05.2011 (în vigoare la data faptei), ci aveau marca cu amprenta pentagonală folosită la marcarea arborilor tăiați ilegal. Martorul Topilă C. a mai indicat arborii netăiați din categoria uscați/depreciați/iescari, ce ar fi fost marcați și trecuți în carnetul de inventariere și care nu aveau marcă, întrucât fuseseră ciopliți pe o suprafață destul de mare atât pe trunchi, cât și la bază.

În urma studierii carnetului de marcat, s-a stabilit că au fost marcați arbori de calitate inferioară și cu defecte vizibile (de ex. NTS-arbori periculoși, R7-rupt de la 7 metri), însă cioatele identificate în teren și cu privire la care inculpatul a arătat că aparțin unor arbori marcați legal, provin de la arbori sănătoși. De asemenea, comparându-se diametrul de bază al arborilor marcați așa cum rezultă din carnetul de marcare, cu diametrul de bază al cioatelor găsite în teren, s-a constatat că acestea nu coincid, diametrele cioatelor fiind semnificativ superioare față de diametrele menționate în carnetul de marcare.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. Cu toate astea, el nu a negat că ar fi tăiat cei 4 arbori ale căror cioate au fost găsite nemarcate la fața locului, arătând în cursul urmăririi penale că probabil la momentul când a doborât arborii a scăpat fierăstrăul mecanic peste mărci, acestea detașându-se de cioată. Susținerile inculpatului nu se coroborează cu probele administrate, în sensul că instanța, față de concluziile raportului de expertiză a reținut fără îndoială că cele 4 cioate găsite la fața locului au aparținut unor arbori nemarcați legal înainte de tăiere, conform carnetului de marcare, arbori pe care inculpatul nu neagă totuși că i-ar fi tăiat. De altfel, declarațiile inculpatului date în cauză nu se coroborează cu restul probelor nici cu privire la alte aspecte, precum persoanele care au tăiat arborii, acesta susținând că s-a deplasat la fața locului cu F. (B.) G. și o altă persoană al cărei nume nu îl cunoaște, cărora le-a indicat arborii și care cu ajutorul unui ferăstrău mecanic au tăiat cei 17 arbori. Astfel, martorul B. a declarat că a mers la pădure însoțit doar de proprietar, susținere confirmată și de martorul B. V..

Instanța a reținut că situația de fapt expusă mai sus se probează cu următoarele mijloace de probă: probe administrate în faza urmăririi penale - proces verbal de consemnare a actelor premergătoare (f. 4), proces verbal de constatare a infracțiunii silvice, cu . nr._/23.11.2011 (f.6-7), planșe foto la dosarul cauzei (f. 12-15), proces verbal de punere în posesie nr. 1590 din 25.06.2012 (f.44), comunicatele emise de Ocolul Sivic R. (f.9,11) s-a stabilit că valoarea prejudiciului este de cea. 2466 lei, declarație martor Busnatu R. P. f. 22-24), declarație martor B. V. (f.28-30), declarație martor B. G. (f.25-27), declarație martor Topila C. (f. 18-21), declarație martor A. M. f. 33-34), declarații învinuit (f. 35-36, 38-39), fișă de cazier judiciar (f. 40) și probe administrate în faza judecății: martorii Topilă C., B. V., B. G., Busnatu R. P. și A. M., expertiza tehnică judiciară, declarația expertului N. S., înscrisuri

În drept, fapta inculpatului A. V., care, în luna septembrie 2011, a tăiat fără drept un număr de 4 arbori de esență fag, nemarcați, a căror valoare depășește de cel puțin 20 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 108 lit. c din Legea nr. 46/2008.

Elementul material al faptei constă în acțiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, urmarea imediată constituind-o vătămarea relațiilor sociale care ocrotesc fondul forestier național. Legătura de cauzalitate se desprinde din împrejurarea că prejudiciul cauzat a rezultat direct din fapta inculpatului. Sub aspect subiectiv, fapta a fost comisă cu intenție directă, inculpatul dorind producerea rezultatului.

Având în vedere . Noului Cod penal pe parcursul soluționării prezentei cauze, devin incidente prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, care instituie regula potrivit căreia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

De asemenea, instanța a ținut seama de Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014), referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Noul Cod penal, prin care s-a stabilit, cu caracter general obligatoriu pentru viitor, că aceste dispoziții sunt constituționale doar în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța a avut în vedere, comparativ, atât limitele speciale ale pedepsei, cât și modalitățile de individualizare a executării acesteia, reținând că, la data săvârșirii faptei legiuitorul prevedea pentru fapta comisă o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 2 și 6 ani. Prin art.202 pct.2 din Titlul II din Legea nr. 187/24.10.2012 a fost modificat art. 108 alin.1 lit. c sub aspectul limitelor de pedeapsă, acestea diminuându-se, legiuitorul stabilind o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 1 și 5 ani.

De asemenea, instanța a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 Cod penal din 1968, este mai favorabilă decât instituția amânării aplicării pedepsei, prevăzută de art. 83 din Noul Cod penal. A mai observat instanța că noua instituție stabilește cerințe imperative și restrictive pe care fapta dedusă judecății și persoana inculpatului ar trebui să le îndeplinească în mod cumulativ, condiții care nu sunt îndeplinite în cauza de față.

S-a observat astfel că amânarea aplicării pedepsei implică prestarea unei munci în folosul comunității, respectarea unor obligații și a unor măsuri de supraveghere de către inculpat, astfel încât este o instituție mai puțin favorabilă acestuia, spre deosebire de suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1968, care nu implică asemenea restricții.

Cu excepția duratei termenului de încercare, reglementarea din art. 81 Cod penal din 1968 este mai favorabilă inculpatului, prin prisma condițiilor de acordare, deoarece nu există stabilită o limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea acestei instituții, limita pedepsei care poate fi aplicată în concret este mai ridicată, antecedentele penale care constituie impediment la dispunerea suspendării condiționate sunt mai restrânse, iar pe durata termenului de încercare obligațiile pe care trebuie să le respecte inculpatul sunt mai puține.

De asemenea, în cazul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, Codul penal din 1968 prevede circumstanțe atenuante cu un conținut mai cuprinzător și cu efecte mai extinse (pentru infracțiunea dedusă judecății putându-se aplica o pedeapsă sub minimul special, până la minimul general), spre deosebire de Noul Cod penal, care permite judecătorului să reducă limitele speciale ale pedepsei doar cu o treime.

Prin urmare, întrucât instanța urma a se orienta, în ceea ce îl privește pe inculpatul A. V., spre pedeapsa închisorii, fără executare efectivă, fără reținerea unor circumstanțe atenuante, se poate concluziona, în urma unei analize globale, că, în speță, legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1968, care permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

La individualizarea pedepsei ce urma a fi aplicată inculpatului A. V. instanța a ținut seama de scopul pedepsei, conform art. 52 Cod penal din 1968, și de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal din 1968, reținând, în acest sens, gradul de pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia.

În concret, instanța a apreciat că infracțiunea reținută prezintă un grad semnificativ de pericol social, având în vedere și modalitatea de comitere a acesteia, inculpatul recurgând la acte de natură să creeze convingerea că arborii tăiați fuseseră marcați, prin cioplirea mărcilor de pe arborii marcați și așezarea acestora lângă cioatele arborilor tăiați, precum și rezultat.

De asemenea, în privința circumstanțelor personale ale inculpatului, care are vârsta de 42 de ani, fiind căsătorit, fără antecedente penale, nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Având în vedere toate considerentele expuse:

În temeiul art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală raportat la art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 republicată cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul A. V., fiul lui C. și M., născut la data de 19.06.1972, dom. în Borlești, ., CNP_2, la o pedeapsă cu închisoarea de 1 (un) an, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 republicată cu modificările și completările ulterioare, apreciind că pedeapsa este proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este just individualizată în raport cu toate circumstanțele cauzei.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968 impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 literele a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța va avea în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Potrivit acestei decizii, dispozițiile art. 71 Cod penal din 1968 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a – c Cod penal din 1968 nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal din 1968. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, un exemplu edificator în acest sens fiind hotărârea pronunțată în cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b din Codul penal din 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat – activități ce presupun responsabilitatea civică, încrederea publică sau exercițiul autorității –, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei de un an închisoare.

Punând în balanță cele reținute și constatând că inculpatul A. V. nu are antecedente penale, a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Verificând condițiile de aplicare a suspendării condiționate, prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal din 1968, instanța a constată că acestea sunt întrunite în cazul de față (inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre nu este mai mare de 3 ani, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia), astfel încât, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal din 1968 și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

D. fiind faptul că, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii, instanța a dispus în acest sens.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că, în ciuda întinderii valorii prejudiciului de 2466,3 lei, partea civilă Direcția S. N. și-a însușit cererea de constituire ca parte civilă formulată de OS R. pentru suma de 876 lei. Instanța, față de prevederile art. 998-999, văzând că prejudiciul a rezultat din fapta ilicită a inculpatului, urma a admite cererea de constituire ca parte civilă și a obliga inculpatul la plata către partea civilă Direcția S. N. suma de 876 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel inculpatul apreciind-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea apelului inculpatul susține că nu se face vinovat de comiterea faptei întrucât a tăiat doar cei 17 arbori marcați. A mai susținut că procesul verbal de constatare a infracțiunii nu este semnat de acesta, că nu l-a putut contesta în termenul legal pentru că nu l-a primit, iar polițistul care a efectuat urmărirea penală nu a fost la fața locului și nu a întocmit procesul verbal de constatare la cioată. Totodată a susținut că modul de clacul al valorii celor 4 arbori este greșit.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din oficiu, constată că apelul este nefondat.

Probele administrate în ambele faze ale procesului penal dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul este cel vinovat de comiterea acestei infracțiuni pentru care a fost condamnat de instanța de fond, care a analizat materialul probator și a argumentat corect punctul de vedere.

Cele constatate de expertul desemnat și menționate în raportul de expertiză, dar și declarațiile martorilor Topilă C. și Busnatu R. P. în special, dovedesc atât faptul că s-au tăiat alți patru arbori decât cei marcați de pădurar, că s-a încercat acoperirea acestei fapte prin aducerea marcajelor de pe arborii marcați legal, dar și faptul că acest lucru a fost făcut de inculpate. De altfel acesta a recunoscut la momentul în care a fost întrebat de martorul Topilă C. la momentul constatării.

În plus martorul B. a arătat că nu au fost alte persoane la tăierea de arbori în afara inculpatului și a sa și au tăiat amândoi cei 17 arbori, contrar celor susținute de inculpat care a arătat că B. era însoțit de o altă persoană, iar cei doi au tăiat arborii.

Pe de altă parte, este evident că inculpatul era puternic interesat în tăierea celor 4 arbori ce aveau o valoare economică mult mai mare (arbori sănătoși cu diametre între 60 și 75cm) decât a celor marcați de pădurar și care au fost lăsați în picioare (uscați/depreciați/iescari), diferența dintre aceștia observându-se și în planșele foto – filele 12-15 dosar urmărire penală.

În același timp nesemnarea procesului verbal de constatare a infracțiunii, necomunicarea acestuia nu constituie temeiuri care să justifice anularea acestuia, iar lipsa unei cercetări la fața locului făcută de organul de urmărire nu reprezintă decât o critică a modului în care s-au efectuat urmărirea penală în această cauză, fără efecte asupra temeiniciei acuzațiilor.

Inculpatul a criticat și modul de calcul al valorii celor 4 arbori, însă raportat la înscrisurile și relațiile furnizate de Direcția S. N., dar și la concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară (filele 179-181 vol. I) care confirmă aceste sume și chiar apreciază că ar trebui să fie mai mari, Curtea constată că aceste critici sunt nefondate.

În consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală Curtea va respinge apelul declarat de inculpatul A. V. ca nefondat.

În temeiul art. 275 al. 2 din Codul de procedură penală va obliga apelantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inc. A. V. împotriva sentinței penale nr. 477 din 30.12.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .

În temeiul art.275 al.2 din C.p.p. din C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2015.

PREȘEDINTE, Ptr. JUDECĂTOR,

P. O. V. V. M. aflat la seminar,

Semnează PREȘEDINTELE DE COMPLET

GREFIER,

S. N. T.

Red. sent.: I. C.

Red. dec.: P.O.V. – 04.06.2015

Tehnored. S.N.T. – 2 ex.

04.06.2015

← Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr....		Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Decizia nr. 464/2015.... →

Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 447/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 447/2015. Curtea de Apel BACĂU