Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 466/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 389/260/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 466

Ședința publică de la 12 mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – D. P.

JUDECĂTOR – C. D.

GREFIER – E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de procuror – C. B.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de S.C. O. V. INSURANCE GROUP, împotriva sentinței penale nr. 1 din data de 07.01.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av.B. Doinița – în substituire av.C. R. – apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D. F., av.M. N. V. și av.Moisanu Ș. – apărători aleși intimaților părți civile și consilier juridic A. G. C., lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se prezintă d-nul consilier juridic A. G. C., pentru V. 93 S.R.L., care nu a fost citată și precizează că se acoperă procedura prin prezența sa.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Av.M. N. V. – având cuvântul pentru intimații părți civile – precizează că apelantul asigurător a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond sub aspectul culpei în producerea accidentului, în sensul că nu s-a reținut și culpa victimei, sub aspectul cuantumului daunelor morale și a celor materiale.

În ceea ce privește culpa în producerea accidentului, solicită a se observa că niciun moment nu s-a pus în discuție culpa victimei, ci doar a inculpatului, care a recunoscut vina sa în accident. Astfel, având în vedere circumstanțele cauzei, consideră că instanța de fond corect a reținut că – deși atât inculpatul, cât și victima erau sub influența băuturilor alcoolice – doar inculpatul avea interdicția de a nu consuma băuturi alcoolice, că a permis accesul în cabină a altei persoane și a victimei pe scara utilajului. De asemeni, culpa în producerea accidentului nu are legătură și influență asupra despăgubirilor civile acordate părților civile.

În ce privește daunele morale, apreciază că instanța de fond a apreciat în mod corect cuantumul acestora având în vedere că s-a solicitat o sumă echitabilă și rezonabilă pentru fiecare persoană și suma maximă prevăzută prin polița de asigurare. Consideră că și daunele materiale au fost acordate în mod corect și în măsura în care au fost dovedite.

În concluzie, solicită respingerea apelului formulat de asigurător ca nefondat.

Av.Moisanu Ș. – având cuvântul pentru intimații părți civile T. M. și T. M. – precizează că este clară cui aparține culpa în producerea accidentului având în vedere că inculpatul a mers pe procedura simplificată, deci a recunoscut săvârșirea faptei și solicită a se constata că despăgubirile civile au fost corect acordate. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Av.B. Doinița – având cuvântul pentru intimatul inculpat D. F. – având în vedere circumstanțele cauzei, că inculpatul a recunoscut și a fost de acord cu despăgubirea părților civile, că despăgubirile civile acordate nu sunt exagerate – solicită respingerea apelului formulat de asigurător.

Depune la dosar referatul pentru plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției, instanța procedează la avizarea referatului și dispune plata sumei de 200 lei.

Consilier juridic A. G. C. – având cuvântul pentru intimata parte responsabilă civilmente . G. – lasă soluția la aprecierea instanței având în vedere că nu a formulat apel și nu achiesează la apelul formulat de asigurător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat având în vedere că este culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, iar despăgubirile civile au fost corect acordate.

Av. M. N. V. solicită comunicarea hotărârii pentru toți cei trei intimați părți civile la cabinetul său de avocatură.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.1/2015 din data de 07.01.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, s-a dispus condamnarea inculpatului D. F., fiul lui I. și C., născut la 13.07.1961 în ., cu domiciliul în ., jud.G., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără antecedente penale, căsătorit, fără copii minori, salariat la . G., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.3 Cod penal din 1969, cu art.74 lit.a și b Cod penal, art.76 lit.b Cod penal și art.5 Cod penal, cu aplicarea art. 375 alin. (1) și (2), raportat la art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 Cod penal din 1969.

În baza art.81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969, care se socotește de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a dispus, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendarea condiționată a executării și a pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art.7 alin.1, raportat la art. 3 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 397 Cod procedură penală, art. 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul S.C. .O. Vienna Insurance Group București să plătească părții civile T. M. A. suma de_ lei, reprezentând daune morale și părților civile T. M. și T. M. suma de 3867,66 lei, reprezentând daune materiale și suma de câte_ lei fiecare, reprezentând daune morale, care vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective.

În baza art. 276 Cod procedură penală, art. 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat asigurătorul S.C. .O. Vienna Insurance Group București să plătească părții civile T. M. A. suma de 3480 lei, T. M. și T. M. suma de 6000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin rechizitoriul nr.2425/P/2012 al Parchetului Moinești, jud. Bacău și înregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei Moinești, a fost trimis în judecată inculpatul D. F., fiul lui I. și C., născut la 13.07.1961 în . cu domiciliul în com. Frumușița, ., CNP_, cetățean român, studii 8 clase, fără antecedente penale, căsătorit, fără copii minori, salariat la .. G., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin.3 Cod penal.

În actul de sesizare a instanței se arată că inculpatul D. F., la data de 26.08.2012, a condus pe . oraș Comănești autospeciala tip „Volă”, cu nr. de înregistrare GL 394, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 g%0, când a accidentat mortal pe T. M. V., care a căzut de pe scara autospecialei aflată în mers.

Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală și declarațiile date în faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut următoarele:

S. C. V. S.R.L. G., avea un punct de lucru și pe raza or. Comănești, unde își desfășurau activitatea o echipă de muncitori, printre care se afla inculpatul D. F. și numiții Munia M., T. M. V. și I. V., punct de lucru dotat cu diferite utilaje.

În ziua de 26.08.2012, într-o zi de duminică, atunci când salariații erau liberi, inculpatul D. F. s-a deplasat cu autospeciala tip Volă, cu nr. de înregistrare GL 1394, de la punctul de lucru, unde era parcată autospeciala, la un restaurant din cartierul Șupani, al orașului Comănești, unde s-a întâlnit cu mai mulți colegi, printre care și cu victima T. M. V..

Au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 22:00, când inculpatul D. F. s-a hotărât să se reîntoarcă la punctul de lucru de pe . orașul Comănești.

Astfel, a permis colegului I. V. să urce în cabina autospecialei, iar victimei T. M. V. să se urce pe scara volei, partea stângă în poziția verticală, rezemat cu spatele de aripa roții stânga spate.

Datorită stării de ebrietate în care se afla inculpatul, colegul său de muncă care se afla în cabina volei și a denivelărilor de pe segmentul străzii - Gîrla Morii, care nu era iluminată, victima T. M. V. s-a dezechilibrat și a căzut pe sol, moment în care a fost surprins de roata dreapta spate a volei, suferind leziuni corporale care au dus la decesul victimei.

Cadavrul victimei a fost supus autopsiei prin care s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui traumatism toraco - abdominal, soldat cu fracturi costale, rupturi pulmonare și de ficat, cu hemoragie internă. La momentul decesului victima avea o alcoolemia de 2,10 g%.0.

Din raportul de expertiză tehnică rezultă că viteza de deplasare a volei era de 20 Km/oră, iar victima T. M. V., care se afla în stare avansată de ebrietate, pe scara din partea dreaptă a volei, aflată în mișcare, ca urmare a denivelărilor de pe . la sol, moment în care a fost surprins de roata dreapta spate și accidentat mortal.

De asemenea, s-a apreciat că vinovat de producerea accidentului se face inculpatul D. F., care nu a respectat prevederile art. 152 și 161 din Codul Rutier, din care reiese că nu avea voie să permită urcarea și transportul de persoane pe volă și mai ales în stare de ebrietate.

Prin același raport de expertiză, s-a concluzionat că victima putea evita producerea accidentului dacă nu urca pe scara volei și nu se afla în stare de ebrietate.

Inculpatului i s-au recoltat probe biologice de sânge, stabilindu-se o alcoolemie de 1,60 g%0.

Inculpatul, prezent în instanță, a recunoscut faptele și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 375 alin. (1) și (2), raportat la art. 396 alin.(10) Cod procedură penală.

Instanța de fond a reținut că faptele au fost dovedite prin: procesul - verbal de cercetare la fața locului și schița locului faptei (fl. 7-9); procesul - verbal și planșa foto întocmite de reprezentații Inspecției Muncii din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău (fl.10-33); buletinul de analiză toxicologică, testerul drager și procesele verbale de recoltare a probelor biologice (fl.40-43); raportul de necropsie a cadavrului victimei (fl.45-47); raportul de expertiză tehnică (fl.72-74), declarațiile martorilor (fl.52-61, 68 și 69).

Martorii O. C., Munia M., I. V. și P. Nicușor, au declarat că inculpatul D. F. a părăsit punctul de lucru cu vola, a consumat băuturi alcoolice, iar la întoarcere la punctul de lucru a accidentat mortal pe victima T. M. V., care a fost călcat de roata volei.

Prima instanță a motivat că, în drept, fapta inculpatului D. F., care la data de 26.08.2012, a condus pe . oraș Comănești autospeciala tip „Volă”, cu nr. de înregistrare GL 394, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 g%0, când a accidentat mortal pe T. M. V., care a căzut de pe scara autospecialei aflată în mers, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.3 Cod penal din 1969.

Conform art.5 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Comparând limitele de pedeapsă ale infracțiunii cât modalitățile de executare, instanța de fond a apreciat că legea mai veche este cea favorabilă.

Instanța de fond a motivat că la individualizarea pedepsei, conform art. 74 din noul Cod penal, a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a arătat că a avut în vedere jurisprudența C.E.D.O., respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a ICCJ. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție.

În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a si b Cod penal din 1969, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.

De asemenea, prin Hotărârea S. și P. contra Romaniei, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, trebuie analizat tipul infracțiunii. Având în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească și de modul în care inculpatul și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești precum și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptei, instanța nu va aplica ca și pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c, d, e Cod penal.

Prin urmare, în temeiul art.71 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute art. 64 lit. alin. 1 lit. a teza a II- a și b Cod penal, pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.1 Cod penal din 1969, respectiv: pedeapsa rezultată aplicată inculpatului este de 2 ani închisoare; inculpatului nu sunt recidiviști; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-i determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

În baza art.81 Cod penal, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare, prevăzut de art. 82 Cod penal din 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat condiționat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune se va revoca suspendarea condiționată.

În temeiul art. 7 alin. 1, raportat la art. 3 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a hotărârii.

T. M. A., fiul defunctului T. M. V. (fila 23 dosar ) s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale suferite ca urmare a pierderii tatălui.

T. M. și T. M. s-au constituit părți civile în procesul penal, în calitate de părinți ai victimei, cu suma de 10.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul, înmormântarea și pomenile făcute și câte 100.000 lei daune morale fiecare.

La data săvârșirii infracțiunii, atât inculpatul, cât și victima, erau salariați la S.C. V. 93 S.R.L. G., care le asigura lucrătorilor săi detașați la punctul de lucru Comănești și cazarea.

Prin procesul verbal de cercetare nr.8017/24.09.2012, întocmit de I.T.M. Bacău, societatea angajatoare a fost sancționată deoarece nu a asigurat și controlat la punctul de lucru Comănești, respectarea prevederilor legale NTSM, Regulamentul Intern și Planul de pază, instruirea incompletă a salariaților și nu a asigurat paza corespunzătoare a utilajelor.

Față de acest ultim aspect, a fost introdusă în calitate de comitent S.C. V. 93 S.R.L. G..

Conform adresei și contractului de la filele (39-41 dosar) utilajul condus de inculpat, care aparține părții responsabile civilmente, avea asigurare de răspundere civilă RCA, încheiată cu . Insurance Group S.A., valabilă la data producerii accidentului, motiv pentru care a fost introdusă în cauză ca asigurator.

Cu privire la pretențiile civile, instanța a reținut ca regulă generală că răspunderea patrimonială a inculpatului pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea unei fapte penale poate fi angajată prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții ce caracterizează răspunderea civilă delictuală: fapta ilicită, prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea vătămată ca urmare a încălcării drepturilor patrimoniale ocrotite prin legea penala, cert si nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs și vinovăția sub forma intenției directe.

Mai reține instanța, ca regulă generală, că în situația în care autorul prejudiciului este asigurat, victima prejudiciului va primi despăgubirea de la societatea de asigurare.

Răspunderea asiguratorului este o răspundere contractuală, stabilită în baza contractului de asigurare dintre asigurător și asigurat, astfel că în situația în care asiguratul săvârșind o faptă ilicită, cauzează un prejudiciu unei alte persoane, fapta ilicită fiind un risc asigurat prin contract, asiguratorul răspunde direct față de persoana păgubită, în limitele plafonului sumei asigurate, fără a putea fi angajată răspunderea solidară a societății de asigurare și a autorului faptei ilicite având calitatea de asigurat, aspect care rezultă din interpretarea coroborată a Deciziei ICCJ nr.1/2005, pronunțată în recurs în interesul legii, care stabilește că în procesul penal societatea de asigurări nu poate fi considerată parte responsabilă civilmente și a dispozițiilor art.55 din Legea nr.136/1995, care prevăd că: „despăgubirile se plătesc de către asigurator în mod nemijlocit persoanei păgubite în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de către asigurat.“

Instanța mai reține că în speță plafonul maxim al despăgubirilor pentru vătămări corporale și deces este de 1.500.000 Euro, iar pentru pagube materiale de 300.000 Euro, conform poliței de asigurare, daunele materiale și morale solicitate de toate părțile civile, cumulat, încadrându-se în aceste limite de despăgubire, motiv pentru care în speță va fi angajată, pentru considerentele expuse anterior, doar răspunderea patrimonială contractuală a asiguratorului.

Cu privire la daunele materiale instanța reține următoarele:

Angajarea răspunderii patrimoniale pentru cheltuielile făcute cu înmormântarea persoanei decedate, inclusiv cheltuielile efectuate cu pomenirile ulterioare este admisibilă, în considerarea pricipiilor generale care guvernează răspunderea civilă delictuală, cât și în privința unei practici jurisprudențiale constante.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.49 pct.2 lit a din Ordinul C.S.A. nr.20/2008, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unei persoane se au în considerare cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative.

Părțile civile au depus la dosar documente justificative, respectiv facturi fiscale și bonuri fiscale prin care a dovedit efectuarea de cheltuieli cu înmormântarea și pomenirile ulterioare în cuantum total de 3867,66 lei.

În privința daunelor morale, instanța de fond a apreciat că suferințele părților civile, determinate de pierderea copilului sau părintelui, reprezintă pentru aceștia un prejudiciu moral, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea vătămată-parte civilă, ca urmare a încălcării dreptului subiectiv nepatrimonial ocrotit de legea penală – dreptul la viață, prejudiciul cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs și vinovăția inculpatului.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, instanța reține că despăgubirile acordate cu acest titlu urmăresc compensarea echitabilă a prejudiciului moral provocat, determinat de decesul fiului și respectiv al tatălui.

Instanța a motivat că la stabilirea cuantumului daunelor morale a avut în vedere necesitatea de a păstra un echilibru care să asigure stabilirea unei despăgubiri integrale a acestui prejudiciu, fără a minimiza importanța suferinței psihice cauzate părților civile prin stabilirea unui cuantum nesemnificativ dar și fără a transforma aceste daune într-un mod de îmbogățire nejustificată sau într-o amendă excesivă pentru cei care le plătesc.

Instanța a apreciat că decesul victimei a cauzat o pierdere de neînlocuit pentru părinților acestuia, fiului său, suferința fizică permanentă generată de această pierdere neputând fi cuantificată, în acest sens orice despăgubiri și în orice cuantum neputând avea un efect vindecător.

Art.1390 cod civil reglementează despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane care se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat.

Cu toate acestea, instanța, ținând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire și celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreținere în mod curent.

La stabilirea despăgubirii s-a ținut seama de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea.

Conform art.1392 Cod civil, cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.90-1.394

Asiguratorul a invocat în stabilirea cuantumului despăgubirilor Ghidul pentru Soluționare a Daunelor Morale, elaborat sub îndrumarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, care stabilește o . sume cu care urmează să fie despăgubite persoanele prejudiciate.

Respectivul ghid nu are o valoare normativă și nu emană de la un organ jurisdicțional, motiv pentru care nu are relevanță în prezenta cauză.

Față de cele arătate anterior, în baza art. 397 Cod procedură penală, art. 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat asigurătorul S.C. O. Vienna Insurance Group București să plătească părții civile T. M. A. suma de_ lei, reprezentând daune morale și părților civile T. M. și T. M. suma de 3867,66 lei, reprezentând daune materiale și suma de câte_ lei fiecare, reprezentând daune morale, care vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel S.C. O. Vienna Insurance Group București.

În motivarea scrisă a apelului apelanta a criticat hotărârea apelată pentru motivele care vor fi prezentate.

1. Cu privire la culpa in producerea accidentului, consideră că din expertiza efectuata reiese cel puțin culpa comună, astfel că instanța de fond ar fi trebuit să retină această culpă la stabilirea cuantumului daunelor morale și materiale, ceea ce ar fi determinat înjumătățirea sumelor solicitate de părțile civile.

2. Referitor la daunele morale, se consideră că sumele acordate ca daune morale sunt ridicate, raportat la sumele acordate conform practicii si jurisprudenței în România și faptului că accidentul nu a fost provocat exclusiv din vina inculpatului.

Instanța a acordat în întregime sumele solicitate de părți ca daune morale, fără a avea în vedere cele expuse în notele de ședință, referitor la Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, ghid care, deși nu este obligatoriu pentru instanța, poate fi orientativ, cu privire la sumele care se plătesc de către asigurători.

Așa cum a arătat și în notele scrise depuse al dosar, Ghidul pentru Soluționare Daunelor Morale, elaborat sub îndrumarea Fondului de protecție a Victimelor Străzii indica: „Despăgubirea medie calculată după relația persoanei prejudiciate cu persoana decedată.

Calculându-se valoarea medie de despăgubire acordata la nivelul Curților de Apel din România, pentru rudele de gradul I ale persoanei decedate, precum și pentru fratele/soră și soțul/soția supraviețuitor/oare, au rezultat următoarele:

• pentru copilul major (descendent de gradul I -fiu/fiica), ca urmare a decesului părintelui (mama/tata)- 36 434 lei;

• pentru copilul minor (descendent de gradul I -fiu/fiica), ca urmare a decesului părintelui (mama/tata)- 51 324 lei;

• pentru frate/sora- 29 912 lei;

• pentru părintele (ascendant de gradul I -mama/tata) ca urmare a decesului fiului/fiicei sale-75 097 lei;

• pentru decesul sotului/sotiei - 52 510 lei.

Aceste sume sunt acordate pentru spețe în care vinovăția aparține exclusiv inculpatului/asigurat RCA, însă având în vedere culpa cel puțin comună, aceste despăgubiri ar trebui reduse corespunzător.

Sumele reprezentând daune morale sunt destinate a atenua sau alina suferințele fizice sau psihice ale victimei, ele neavând rolul de a înlocui o valoare economică cu o alta valoare economică. Sumele acordate ar trebui să aibă un caracter stric compensatoriu, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și în venituri nejustificate pentru victime. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că infracțiunea pe care asiguratul/inculpat a săvârșit-o este o infracțiune din culpa și obligația de despăgubire aparține persoanei care a cauzat prejudiciul, obligația asigurătorului fiind subsidiară obligației asiguratului și mai trebuie reținut că victima a contribuit cu propria faptă la producerea accidentului.

A admite valori de despăgubire al căror cuantum este mare comparativ cu sumele care pot fi suportate în România de un asigurat, doar pe principiul ca societățile de asigurare au posibilitatea de a achita astfel de prejudicii, este contrara normelor de drept, deoarece aceste valori se aplică și în situațiile în care persoanele vinovate nu sunt asigurate. Simpla prezență a unui asigurător, determină instanțele să acorde sume mari, simplul fapt că inculpatul are și calitatea de asigurat, face ca valoarea despăgubirilor trecute în sarcina sa să fie mult mai mare decât o persoană care, într-o cauză similară, nu beneficiază de aplicarea unei polițe de asigurare. De asemenea, suma acordată de instanță va fi recuperată de societatea noastră de la inculpat potrivit art.58 din Legea nr.136/1995.

Instanța de fond a acordat aceeași sumă atât pentru fiul victimei, cât și pentru părinți, însă se consideră că suma care o acorda instanța cu titlu de daune morale nu poate fi aceeași ca valoare pentru toți, fapt relevat atât de legislație, cât și de practica în materie.

3. Referitor la daunele materiale acordate, se consideră că, raportat la culpa comună, aceste daune ar trebui reduse corespunzător.

4. Cu privire la actualizarea cu indicele de inflație, întrucât nu se precizează clar în minută, legal și temeinic, este că această actualizare să se facă de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, întrucât de la aceasta data se poate vorbi de un debit cert, lichid si exigibil, care poate fi supus actualizării.

Daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte datorită valorilor nepatrimoniale care au fost lezate, astfel că nu este operantă actualizarea cu un criteriu obiectiv, cum ar fi rata inflației și/sau dobânda. În această materie operează principiul reparației integrale care guvernează răspunderea civilă delictuală, iar daunele morale care se acordă acoperă integral prejudiciul suferit.

Față de cele prezentate mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, reducerea corespunzătoare a sumelor acordate cu titlul de daune morale și daune materiale, actualizarea cu rata inflației de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării efective a debitului, avându-se în vedere practica în materie și culpa comună în producerea accidentului.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.

În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică și a făcut o corectă individualizare a pedepsei.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de inculpat, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, încadrarea juridică dată acesteia; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei, atât pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.

Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur, față de motivele de apel, cu completările și corectivele care vor fi făcute.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția intimatului-inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

De altfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod corect, a fost admisă de instanța de fond.

În ceea ce privește motivele de apel ale S.C. O. Vienna Insurance Group București - parte responsabilă civilmente-asigurator de răspundere civilă, Curtea reține următoarele:

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a cuantificat în mod corect atât despăgubirile, cu titlul de materiale, cât și cele cu titlul de daune morale, însă în mod greșit nu a redus sumele acordate cu acest titlul părților civile, față de faptul că, din probele administrate, cu deosebire expertiza tehnică auto, inculpatul și victima au avut o culpă comună în producerea accidentului rutier.

Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume:

a) infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.

Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite (damnum emergens), cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans).

Unul dintre principiile de bază ale răspunderii civile este principiul reparării integrale a prejudiciului.

Acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (restitutio in integrum).

Acest principiu de bază al răspunderii civile își are așezământul legal în art.1385 Cod civil, text potrivit căruia: „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.

(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

(4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.”

În ceea ce privește acordarea daunelor morale în dreptul românesc nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlul fiind lăsată la aprecierea magistratului.

De asemenea, față de dovedirea despăgubirilor civile cu titlul de daune morale, unde sunt incidente prevederile din dreptul civil, în sensul că partea civilă trebuie să facă dovada nu numai a prejudiciului suferit prin infracțiunea săvârșită de inculpat, dar și întinderea acestuia, față de faptul că stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlul de daune morale este lăsat la aprecierea magistratului, nu se impune a fi făcute probe cu privire la întinderea acestui prejudiciu.

În prezenta cauză este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că: „În caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului”.

Despăgubirile solicitate în prezenta cauză cu titlul de daune morale au scopul de a alina suferința pricinuită părinților și fiului, prin moartea victimei, de care erau legați afectiv.

În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică deosebită, determinată de faptele săvârșite de inculpata, desigur, așa cum se va arăta, cu culpa concurentă a victimei, care au avut drept consecință moartea numitului T. M. V., astfel că daunele morale trebuie să reprezinte o compensare a prejudiciului afectiv cauzat părților vătămate, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană.

Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate.

Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale (Cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

Ca urmare a acțiunilor imprudente ale inculpatului, tatăl, respectiv, fiul intimatelor – părți civile a decedat la o vârstă destul de tânără.

În mod evident, faptele intimatului-inculpat îndreptățesc intimatele - părți civilă la acordarea unor daune morale, care să recompenseze cel puțin în parte prejudiciul pe care l-au suferit prin săvârșirea de inculpat a infracțiunii de ucidere din culpă.

Însă, deși potrivit principiului general înscris în art.1385 Cod civil, să constituie o justă și integrală reparație a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului, în conformitate cu regulile privitoare la stabilirea culpei comune, ori de câte ori se va reține existența și a culpei victimei, despăgubirile la plata cărora urmează a fi obligat autorul unui fapt ilicit vor fi micșorate, ținându-se seama de gravitatea culpei, atât a autorului cât și a victimei.

În consecință, autorul nu este ținut să repare integral paguba, ci numai partea corespunzătoare culpei sale.

D. urmare, la stabilirea întinderii răspunderii civile, atât pentru daunele materiale, cât și pentru daunele morale, față de cuantumul integral al prejudiciului cauzat trebuie să se țină seama atât de gravitatea culpei autorului, cât și de aceea a culpei victimei, deoarece ambele au contribuit la cauzarea prejudiciului.

În astfel de situații operează principiul de drept civil al răspunderii în raport cu întinderea propriei culpe, despăgubirile datorate părții vătămate fiind diminuate în măsura culpei acesteia.

Acest lucru rezultă în mod fără echivoc din dispozițiile art.1371 Cod civil, text potrivit căruia: „În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.”

Așa cum rezultă din actul de sesizare a instanței de fond, dar și din considerentele hotărârii apelate, inculpatul și victima au avut o culpă comună la producerea accidentului rutier.

Acest lucru rezultă cu certitudine și din Raportul de expertiză tehnică, întocmit în cursul urmăririi penale, pe care și l-au însușit părțile și în baza căruia a fost pronunțată hotărârea apelată.

Astfel, în Raportul de expertiză se reține următoarele:

„D. F. putea evita producerea accidentului dacă nu conducea utilajul în stare de ebrietate” (art.152 și art.161 Cod rutier). Starea de ebrietate creată de consumul de alcool a condus la acordarea permisiunii victimei de a călători pe scara și aripa utilajului într-o poziție lipsită de puncte de sprijin și siguranță.”

Din Buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.2182 din data de 28.08.2012-fl.41 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,60 %o.

„T. M. V. putea evita producerea accidentului dacă nu se agăța de scara utilajului într-o poziție periculoasă pentru deplasare. Starea de ebrietate creată de consumul în cantitate mare de alcool a condus la acțiunea victimei de a călători pe scara și aripa utilajului într-o poziție lipsită de puncte de sprijin și siguranță (art.152 Cod rutier).”

Din raportul de constatare medico-legală nr.72/C din data de 25.09.2012, emis de Cabinetul de Medicină Legală Moinești, județul Bacău, rezultă că victima T. M. V. a avut în momentul decesului o alcoolemie de 2,10 %o, ceea ce corespunde unei stări de neconcordare și confuzie.”

Pentru aceste considerente, Curtea constată, în raport și de practica instanțelor din România în astfel de cauze, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului și principiile consacrate, în materie, cele ale echității, al neîmbogățirii fără just temei, că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile :T. M. A., T. M. și T. M., atât cu titlul de daune materiale, cât și cu titlul de daune morale, cu 50%.

Asiguratorul a invocat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să se aibă în vedere Ghidul pentru Soluționare a Daunelor Morale.

Susținerea este evident greșită, deoarece, stabilirea despăgubirilor civile, în astfel de cauze, trebuie să se facă în raport de dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală și, desigur de probele administrate în cauză.

În soluționarea acestor cauze trebuie să se aibă în vedere principiul de bază ale răspunderii civile, respectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului.

Așa cum se arăta mai sus, acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum).

De altfel, se impune a se arăta că acest Ghid a fost elaborat sub îndrumarea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii și nu are valoare normativă.

Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus actualizarea sumelor acordate părților civile în raport de indicele de inflație.

De altfel, având în vedere că actualizarea sumelor acordate în raport de indicele de inflație și obligarea la plata dobânzilor legale, sunt de natură diferită, debitorul obligației poate fi obligat atât la actualizarea sumelor acordate în raport de indicele de inflație, cât și la plata dobânzilor legale.

Așa cum este cunoscut cele două instituții, cea a dobânzilor și cea a actualizării debitului în raport de indicele de inflație au temeiuri de drept și scopuri diferite. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Deoarece au temeiuri și scopuri diferite, acordarea dobânzilor nu exclude actualizarea debitului cu rata inflației.

Prin acordarea dobânzilor se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incubă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.722 din data de 23.02.2010.

Desigur că în cauza dedusă judecății nu a fost obligat asiguratorul la plata dobânzilor legale, iar părțile civile nu au declarat apel în cauză, astfel că, față de dispozițiile art.418 alin.1 Cod procedură penală, nu se poate agrava situația apelantului în propria cale de atac.

În ceea ce privește obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile T. M. și T. M., Curtea constată că în mod corect au fost acordate sume cu acest titlul, însă, față de dispozițiile art.276 Cod procedură penală, se impune obligarea asiguratorului la plata sumei de câte 3.000 lei pentru cele două părți civile, iar nu obligarea asiguratorului la plata sumei de 6.000 lei către acestea.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de apelanta-parte responsabilă civilmente – asigurator de răspundere civilă, numai în ceea ce privește cuantumul sumelor la care a fost obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București către părțile civile: T. M. A., T. M. și T. M., cu titlul de despăgubiri civile și la aplicarea dispozițiilor art.276 Cod procedură penală, art.55 și art.55 din Legea nr.136/2005 în ceea ce le privește doar pe părțile civile T. M. și T. M..

Va fi desființată în parte sentința penală apelată, doar sub aspectele mai sus arătate, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Va fi redus cuantumul sumei la care fost obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale, către părțile civile T. M. și T. M., de la suma totală de 3.867,66 lei, la câte 966,92 lei.

Va fi redus cuantumul sumelor la care fost obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, către părțile civile T. M. și T. M., de la câte 100.000 lei, la câte 50.000 lei.

Va fi redus cuantumul sumei la care fost obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, către partea civilă T. M. A., de la suma de 100.000 lei, la 50.000 lei.

În baza art.276 Cod procedură penală, art.55 și art.55 din Legea nr.136/2005, va fi obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București să plătească părților civile T. M. și T. M. suma de câte 3.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelanta-parte responsabilă civilmente – asigurator de răspundere civilă S.C. O. Vienna Insurance Group București împotriva sentinței penale nr.1/2015 din data de 07.01.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, numai în ceea ce privește cuantumul sumelor la care a fost obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București către părțile civile: T. M. A., T. M. și T. M., cu titlul de despăgubiri civile și la aplicarea dispozițiilor art.276 Cod procedură penală, art.55 și art.55 din Legea nr.136/2005 în ceea ce le privește doar pe părțile civile T. M. și T. M..

Desființează în parte sentința penală apelată, doar sub aspectele mai sus arătate, reține cauza spre rejudecare și în consecință;

Reduce cuantumul sumei la care fost obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale, către părțile civile T. M. și T. M., de la suma totală de 3.867,66 lei, la câte 966,92 lei.

Reduce cuantumul sumelor la care fost obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, către părțile civile T. M. și T. M., de la câte 100.000 lei, la câte 50.000 lei.

Reduce cuantumul sumei la care fost obligat asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, către partea civilă T. M. A., de la suma de 100.000 lei, la 50.000 lei.

În baza art.276 Cod procedură penală, art.55 și art.55 din Legea nr.136/2005 obligă asiguratorul S.C. O. Vienna Insurance Group București să plătească părților civile T. M. și T. M. suma de câte 3.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. P. C. D.

GREFIER,

E. D.

Red.sent. C. N. Pațilea

Red.dec.D.P.27.05.2015

Tehnoredactat El.D./29.05.2015/9 EX

← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)...		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel BACĂU