Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 463/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 662/180/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 463
Ședința publică de la 12 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
JUDECĂTOR – C. D.
*
GREFIER – E. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel B. - legal reprezentat de procuror – C. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de partea civilă A. L. C., împotriva sentinței penale nr. 409 din data de 19.03.2015, pronunțată de Judecătoria bACĂU în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av.Lepârdă A. E. – apărător desemnat din oficiu pentru apelanta parte civilă și intimatul inculpat D. I. – în stare de arest – asistat de apărător desemnat din oficiu – av.B. C., lipsă fiind apelanta parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă numitul A. L. – tatăl apelantei părți civile – CNP_. Av.Lepârdă A. E. depune la dosar pentru apelantă o copie a unui contract de prestări servicii psihologice și chitanța nr. 28 din data de 09.03.2015 pentru a dovedi că în continuare aceasta beneficiază de consiliere psihologică.
Interpelat fiind de instanță, intimatul inculpat precizează că este de acord să fie reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.Lepârdă A. E. – având cuvântul pentru apelanta parte civilă – solicită admiterea apelului și modificarea sentinței penale în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor civile având în vedere că este vorba de o minoră, că a efectuat cheltuieli cu titlu de daune materiale, care i-au fost diminuate de instanța de fond nejustificat. De asemenea, și daunele morale au fost acordate în cuantum mic având în vedere că apelanta beneficiază în continuare de consiliere psihologică și plătește 70 lei pentru fiecare ședință și solicită acordarea acestora în cuantum de 1.500 lei.
Critică hotărârea instanței de fond și pe latură penală, apreciind că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă foarte mică.
Av.B. C. – având cuvântul – solicită respingerea apelului, apreciind că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, iar în latură civilă, consideră daunele morale acordate foarte mari și cele materiale corect acordate având în vedere că prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de partea civilă pe latură civilă, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, majorarea cuantumului daunelor morale având în vedere că aceasta în continuare efectuează cheltuieli cu consilierea.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.409/2015 din data de 19.03.2015, pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art.396 alin.1 și 2 Cod procedură penală, art. 396 alin.10 Cod procedură penală, art.23 alin.1 și art. 41 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului D. I., fiul lui V. si V., născut la data de 06.05.1978, în municipiul B., cu domiciliul în municipiul B., ./A/12, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa principala a închisorii în cuantum de 1 (un) an și 4 (patru) luni.
În baza art.104 alin.2 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 671 zile de închisoare, din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 143/2011, pronunțată de Judecătoria B..
În temeiul art.43 alin.1 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății la restul rămas neexecutat, în cuantum de 671 zile de închisoare din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.143/2011, pronunțată de Judecătoria B., inculpatul urmând a executa pedeapsa principală de 1 (un) an și 4 (patru) luni și 671 zile închisoare.
În baza art.404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală și art.72 Cod penal, s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 26.12.2014 și durata arestului preventiv, începând cu data de 27.12.2014 la zi.
În temeiul art.54 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat a căror exercitare a fost interzisa ca pedeapsa complementara, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei privative de libertate.
În baza art.55 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi prevăzut de art.66 alin.1 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durata de 2 (doi) ani.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus recoltarea de la inculpat a probelor biologice în vederea stocării acestora în S.N.D.G.J.
În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art.25 și art.397 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile A. L. C. suma de 200 lei, cu titlu de despăgubiri.
În baza art.272 Cod procedură penală, s-a dispus plata din fondurile M.J. a sumei de 150 lei pentru avocat G. F. și suma de 200 lei pentru avocat I. T. V..
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria B. nr._/P/2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. I., fiul lui V. și V., născut la data de 06.05.1978 în mun. B., jud. B., domiciliat în mun. B., ., ., CNP –_, recidivist, cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În motivarea actului de sesizare se afirmă că la data de 20.12.2014, în jurul orei 16.20, în timp ce persona vătămată A. L. C. din mun. B., în vârstă de 15 ani, se deplasa pe . râului Bistrița (care face accesul între podul Șerbănești și Insula de Agrement), prin spatele Casei de oaspeți din mun. B., prin exercitarea unor acte de violență fizică i-a sustras geanta personală în care se aflau mai multe bunuri (o pereche de pijamale, un telefon mobil marca Samsung Star II, cu . –_, în care folosea cartela în rețeaua Vodafone cu nr. de apel 0726-_, un încărcător pentru telefonul mobil Samsung Galaxy Grand și o telecomandă pentru TV).
Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă: plângere și declarații persoană vătămată A. L. C., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, proces-verbal de recunoaștere după fotografie și planșă fotografică, proces-verbal de percheziție, proces-verbal de identificare bunuri și planșă fotografică, proces-verbal de identificare bunuri și planșă fotografică, declarația martorului G. D., înscrisuri și declarații inculpat.
Cauza a fost înregistrată la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Bacau sub nr._ .
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 Cod procedură penală, a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
Inculpatul a fost reținut pentru o durată de 24 ore la data de 26.12.2014, iar la data de 27.12.2014 a fost arestat preventiv.
Legalitatea și măsura arestării preventive a fost verificată periodic potrivit art.207 și art. 208 Cod procedură penală.
În temeiul art.375 Cod procedură penală, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 și art.375 Cod procedură penală, instanța a admis cererea inculpatului.
I. SOLUȚIONAREA ACȚIUNII PENALE
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține ca la data de 20.12.2014, organele de cercetare penală au consemnat plângerea persoanei vătămate A. L. C., care a reclamat faptul că la data de 20.12.2014, în jurul orelor 16, 20, în timp ce se deplasa pe . râului Bistrița, în dreptul „Casei de oaspeți”, a fost abordată de un bărbat necunoscut, care i-a cerut să-l pupe, după care a luat-o în brațe, a trântit-o la pământ, s-a urcat peste ea și a încercat să îi descheie fermoarul de la geacă, ulterior sustrăgându-i geanta care se afla căzută pe sol.
În jurul orei 16.20, în timp ce persona vătămată A. L. C. din mun. B., în vârstă de 15 ani, se deplasa pe . râului Bistrița (care face accesul între podul Șerbănești și Insula de Agrement), prin spatele Casei de oaspeți din mun. B., a fost acostată de inculpatul D. I. (astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de identificare de pe planșă fotografică), care a abordat-o, a luat-o în brațe, a trântit-o la pământ și a încercat să îi descheie geaca, după care i-a sustras geanta căzută din mâna.
Cu ocazia efectuării unei percheziții la domiciliul inculpatului D. I. a fost ridicat un articol vestimentar, respectiv un hanorac confecționat din material textil cu inscripția „Binjia”, mărime XXL, despre care inculpatul a afirmat că l-a purtat la data de 20.12.2014, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de percheziție încheiat la data de 26.12.2014 .
Din cuprinsul procesului-verbal de identificare bunuri întocmit la data de 26.12.2014 și planșa fotografică rezultă faptul că persoana vătămată a recunoscut hanoracul ridicat de la domiciliul inculpatului D. I. ca fiind obiectul vestimentar pe care acesta l-a purtat în momentul comiterii faptelor.
Fiind audiată în cauză, persoana vătămată a relatat că după ce trântit-o la pământ lângă parapetul din beton, inculpatul s-a urcat peste ea și a încercat să o descheie la geacă, moment în care aceasta a strigat după ajutor. Atunci agresorul s-a ridicat de pe ea, i-a sustras geanta căzută în apropiere și a fugit spre podul Șerbănești. Totodată, persoana vătămată a arătat că în momentul în care a început să țipe, inculpatul i-a cerut să tacă spunându-i că nu îi va face nimic. De asemenea, tot din declarația persoanei vătămate rezultă și faptul că inculpatul nu i-a cerut să întrețină relații sexuale.
Tot din declarațiile persoanei vătămate rezultă că în geanta sustrasă de inculpat se aflau mai multe bunuri (o pereche de pijamale, un telefon mobil marca Samsung Star II, cu . –_, în care folosea cartela în rețeaua Vodafone cu nr. de apel 0726-_, un încărcător pentru telefonul mobil Samsung Galaxy Grand și o telecomandă pentru TV), toate în valoare de aproximativ 400 lei.
Telefonul mobil marca Samsung Star II, cu . –_ a fost ridicat de la martorul G. D., recunoscut de persoana vătămată, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal întocmit de organele de cercetare penală la data de 26.12.2014 și planșa fotografică și predat acesteia, pe bază de dovadă .
Cu ocazia audierii, martorul G. D. a declarat faptul că a primit telefonul mobil marca Samsung Star II, cu . –_ de la inculpatul D. I., la data de 23.12.2014.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: plângere și declarații persoană vătămată A. L. C., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, proces-verbal de recunoaștere după fotografie și planșă fotografică, proces-verbal de percheziție, proces-verbal de identificare bunuri și planșă fotografică, proces-verbal de identificare bunuri și planșă fotografică, declarații martor G. D., înscrisuri și declarații inculpat.
Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
Din analiza fișei de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei rezultă faptul că inculpatul D. I. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. 1 Cod penal, în stare de recidivă, prin raportare la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 143 din 27.01.2011, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/2010, definitivă prin nerecurare la data de 11.02.2011 (arestat la 16.09.210, eliberat la 13.11.2013, cu un rest de efectuat de 671 zile), fapt pentru care s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.396 Cod procedură penală, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârșită de inculpat, urmează a dispune condamnarea acestuia.
Prima instanță a motivat că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul D. I. este în vârstă de 37 de ani, născut la data de 06.05.1978, necăsătorit, fără obligații militare, studii liceale, fără ocupație, fătă loc de muncă și că este recidivist.
Pentru aceste motive, s-a arătat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Constatând îndeplinite condițiile art.41alin.1 Cod penal, la aplicarea pedepsei rezultante instanța a avut în vedere tratamentul sancționator propriu recidivei postcondamnatorii, prevăzut de art.43 alin.1 Cod penal.
Instanța a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, în cuantum de 671 zile închisoare, din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.143/2011, pronunțată de Judecătoria B. și va dispune adăugarea acesteia la pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii supuse judecății în prezenta cauză.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege pe o perioadă de 3 (trei) ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin.4 lit.a Cod procedură penală, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv.
În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, instanța a dispus recoltarea de la inculpat a probelor biologice în vederea stocării acestora în S.N.D.G.J.
II.SOLUȚIONAREA ACȚIUNII CIVILE
Prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală la data de 22.12.2014, persoana vătămată și-a manifestat intenția de a participa ca parte civilă în cadrul procesului penal pentru recuperarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii evaluat la suma de 400 lei. Întrucât telefonul mobil marca Samsung Star II, cu . –_, a fost recuperat și restituit persoanei vătămate, prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală la data de 26.12.2014, aceasta a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 200 lei, reprezentând contravaloarea celorlalte bunuri ce se aflau în geanta sustrasă prin violență de către inculpat.
Pentru dovedirea pretențiilor partea civilă s-a folosit de probele administrate la urmărirea penală.
Examinând pretențiile părții civile prin prisma probelor administrate, instanța a reținut elementele de fapt și împrejurările care vor fi expuse în continuare .
Cu privire la acțiunea inculpatului (fapta ilicită) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părții civile legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul generator de prejudicii și culpa acestuia, instanța a avut în vedere aceeași situație de fapt așa cum a fost expusă în mod detaliat la soluționarea acțiunii penale.
Paguba rămasă nereparată a fost estimată la valoarea de 200 lei.
La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate la soluționarea acțiunii penale.
Potrivit art. 25 din Codul de procedură penală rezolvarea acțiunii civile în procesul penal:
(1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile.
(2) Când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca lucrul să fie restituit părții civile.
(3) Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
(4) *** Abrogat
(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
(6) Instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă și în cazul în care moștenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții civile nu își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moștenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) și (2).
Potrivit art.397 Cod procedură penală, rezolvarea acțiunii civile:
(1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.
(2) În cazul când admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art. 249 - 254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.
(3) De asemenea, instanța se pronunță prin hotărâre și asupra restituirii lucrurilor și restabilirii situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 255 și 256.
(4) Dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii și restituirea lucrurilor sunt executorii.
(5) În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
(6) În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății, față de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune și este admisă acțiunea civilă, instanța dispune plata din cauțiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracțiune, potrivit dispozițiilor art. 217.
Prin art. 1357 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că: “(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.” și potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
În temeiul art. 25 și art. 397 Cod procedură penală, instanța, constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie respectiv fapta ilicită prezentată mai sus, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpatului, a dispus obligarea acestuia la repararea pagubei produsă părții civile ca rezultat al săvârșirii infracțiunii.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel partea civilă.
În motivarea scrisă a apelului s-a susținut că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Consideră ca pedeapsa principala a închisorii de un an și patru luni este prea mica, ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite de inculpatul D. I. asupra persoanei sale, având inițial în dosarul nr._/P/2014, trecute două capete de acuzare, respectiv de tentativa de viol și de tâlhărie, fiind recidivist, judecat și în anul 2010 în dosarul nr.7616/P/2010, pentru tentativă de viol asupra a doua minore și, de asemenea, în anul 2007, tot pentru tentativă de viol asupra altor două minore. Se solicită să se aibă în vedere ce a simțit, un copil de 15 ani, când a fost trântită la pământ de acest individ, care s-a urcat peste ea și i-a pus o mână la gură pentru ca să nu poată striga după ajutor, iar cu cealaltă mână a încercat să-i deschidă fermoarul de la geacă și nereușind deoarece s-a zbătut cât a putut, acesta a fugit, sustrăgându-i geanta cu bunurile existente în ea. De asemenea și faptul că inculpatul a mai săvârșit astfel de fapte.
2. Instanța de judecata a omis să se pronunțe asupra daunelor morale solicitate.
În susținerile orale făcute și prin avocat a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.417 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis, pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de inculpat o corectă încadrare juridică, însă a făcut o greșită individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită.
De asemenea, din eroare, în minută și în dispozitivul hotărârii, s-a reținut ca temei în drept al infracțiunii săvârșite inculpat dispozițiile art.23 alin.1 Cod penal, în loc de art.233 alin.1 Cod penal.
În fine, în mod greșit a fost soluționată latura civilă a cauzei, sub aspectul cuantumului sumei acordate părții civile cu titlul de daune materiale și a omisiunii de a se pronunța cu privire la cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile, cu titlul de daune morale.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de inculpat, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, încadrarea juridică dată acesteia; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei, atât pentru soluționarea laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur, față de motivele de apel, cu completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția intimatului-inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod corect, a fost admisă de instanța de fond.
În ceea ce privește motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din actul de sesizare a instanței, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.233 alin.1 Cod penal, fapta constând, în esență, în aceea că: la data de 20.12.2014, în jurul orei 16.20, în timp ce persona vătămată A. L. C. din mun. B., în vârstă de 15 ani, se deplasa pe . râului Bistrița (care face accesul între podul Șerbănești și Insula de Agrement), prin spatele Casei de oaspeți din mun. B., prin exercitarea unor acte de violență fizică i-a sustras geanta personală în care se aflau mai multe bunuri (o pereche de pijamale, un telefon mobil marca Samsung Star II, cu . –_, în care folosea cartela în rețeaua Vodafone cu nr. de apel 0726-_, un încărcător pentru telefonul mobil Samsung Galaxy Grand și o telecomandă pentru TV), bunuri în valoare de 400 lei.
Deși în considerentele hotărârii apelate se reține că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.233 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, în minută și în dispozitivul hotărârii se reține ca temei în drept al infracțiunii săvârșite dispozițiile art.23 alin.1 Cod penal, temei străin încadrării juridice a faptei săvârșite, acest text reglementând dispozițiile generale ale cauzelor de neimputabilitate.
Așa cum se arăta mai sus, instanța de fond, deși a motivat că la stabilirea pedepsei a avut în vedere prevederile art.74 Cod penal, a făcut o greșită individualizare a pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea săvârșită, desigur sub aspectul cuantumului acesteia.
În conformitate cu prevederile art.74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială.
Referitor la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, se impune a se arăta că inculpatul, în jurul orei 16.20, în timp ce persona vătămată A. L. C. din municipiul B., în vârstă de 15 ani, se deplasa pe . râului Bistrița (care face accesul între podul Șerbănești și Insula de Agrement), prin spatele Casei de oaspeți din mun. B., a fost acostată de inculpat, a luat-o în brațe, a trântit-o la pământ și a încercat să îi descheie geaca, după care i-a sustras geanta căzută din mâna.
În ceea ce privește natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, din examinarea certificatului de cazier judiciar-fl 52 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul a mai cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale pentru infracțiuni de același fel, dar și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, a infracțiunii de tentativă la tâlhărie, dar și a infracțiunilor de distrugere și de port ilegal de armă albă.
Astfel, prin sentința penală nr.235/D din data de 16.07.1998, pronunțată de Tribunalul B., a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art.211 Cod penal din 1969. În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 02.08.1997 și a fost liberat condiționat la data de 27.03.2001.
Prin sentința penală nr.2375 din data de 11.07.2002, pronunțată de Judecătoria B., a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208-art.209 Cod penal din 1969. S-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 433 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.235/D din data de 16.07.1998, pronunțată de Tribunalul B. și contopirea acestui rest, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În fine, prin sentința penală nr.143 din data de 27.01.2011, pronunțată de Judecătoria B. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea a două tentative la infracțiunea de viol, prevăzute de art.20, raportat la art.197 alin.1 Cod penal din 1969, a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 Cod penal din 1969, a infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal din 1969 și a infracțiunii de port ilegal de armă albă, prevăzută de art.1/1 din Legea nr.61/1991.
În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 16.09.2010 și a fost pus în libertate la data de 13.11.2013, când a beneficiat de liberare condiționată, rămânându-i de executat un rest de pedeapsă de 671 zile închisoare.
Având în vedere aceste aspecte, referitoare la individualizarea pedepsei, Curtea constată că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea, pentru infracțiunea dedusă judecății, față și de limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.233 alin.1 Cod penal (2-7 ani), dar care se reduc cu 1/3, în conformitate cu dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, a unei pedepse principale de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, astfel că va fi majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită de la 1 (un) an și (patru) luni închisoare, la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.
Urmare a majorării cuantumului pedepsei principale pentru infracțiunea săvârșită și a aplicării de instanța de fond, în mod corect, a dispozițiilor ar.41 alin.1 Cod penal, referitoare la aplicarea pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii, va fi majorat și cuantumul pedepsei principale de executat, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.43 alin.1 Cod penal, de la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare și 671 zile închisoare, la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare și 671 zile închisoare.
Din lecturarea sentinței penale apelate rezultă că în mod corect, în raport de infracțiunea săvârșită, s-a interzis inculpatului, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Însă, în considerentele hotărârii, în mod greșit, se motivează că se va interzis inculpatului, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și d Cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.
Desigur că, deși între dispozitivul hotărârii și considerente trebuie să existe o concordanță deplină, ceea ce se execută este dispozitivul hotărârii, astfel că inculpatul va avea de executat, ca și pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Sub aspectul soluționării laturii civile, Curtea reține următoarele:
Așa cum se arăta mai sus, instanța de fond, în mod greșit a soluționat latura civilă a cauzei, sub aspectul cuantumului sumei acordate părții civile cu titlul de daune materiale și a omisiunii de a se pronunța cu privire la cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile, cu titlul de daune morale.
Acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, precum și a asiguratorului de răspundere civilă în speța dedusă judecății, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.
Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume:
a) infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert;
d) prejudiciul să nu fi fost reparat;
e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.
Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite (damnum emergens ), cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans).
În cauza dedusă judecății nu se poate pune în discuție decât pierderea efectiv suferită (damnum emergens).
În mod corect instanța de fond a motivat că în cauză sunt îndeplinite, sub aspectul daunelor materiale, condițiile răspunderii civile delictuale.
Așa cum rezultă din cererea părții vătămate aflată la fl.82 dosar fond, precum și din declarația dată la instanța de fond-fl.83, aceasta a arătat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 1700 lei, cu titlul de daune materiale, din care suma de 200 lei, contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate și suma de 1.500 lei, contravaloare tratament psihologic, precum și cu suma de 45.000 lei, cu titlul de daune morale.
În fața instanței de apel, partea civilă, prin reprezentantul său, tatăl acesteia, a depus Contractul prestări servicii psihologice nr.10 din data de 09.03.2015 și chitanța nr.28 din data de 09.03.2015, emisă de Cabinetul Individual de Psihologie B. Iozefina, în sumă de 100 lei.
Din probele administrate rezultă că determinat de fapta inculpatului, partea vătămată a avut nevoie de consiliere psihologică, astfel că, față de chitanța depusă, se va dispune majorarea cuantumului sumei la care a fost obligat inculpatul către partea civilă A. L. C., cu titlul de daune materiale, de la suma de 200 lei, la suma de 300 lei.
Despăgubirile cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral sunt destinate a oferi compensații de natură a ajuta efectiv victimele să depășească momentul de suferință, atenuând sentimentul de frustrare încercat.
Dispozițiile art.19 alin.5 Cod procedură penală, precum și literatura de specialitate și practica judiciară au subliniat în mod constant că legiuitorul, voind să apere toate drepturile și bunurile unei persoane, a prevăzut în termeni generali și fără a face vreo distincție după natura prejudiciului că orice daună trebuie să fie reparată, deci atât dauna materială, cât și cea morală.
După cum s-a statuat în mod unanim în jurisprudență, dauna morală este și ea susceptibilă de reparare pecuniară.
Doctrina juridică și practica judiciară din România admit repararea bănească a daunelor morale pe considerentul că despăgubirea acordată persoanei vătămate îi conferă acesteia o satisfacție compensatorie de natură a-i ușura suferințele fizice și psihice („suma de bani acordată cu titlu de daune morale trebuie să-i permită victimei să realizeze un transfer de afectivitate sau să găsească o alinare în condiții de viață mai confortabile”).
În ceea ce privește acordarea daunelor morale în dreptul românesc nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlul fiind lăsată la aprecierea magistratului.
De asemenea, față de dovedirea despăgubirilor civile cu titlul de daune materiale, unde sunt incidente prevederile din dreptul civil, în sensul că partea civilă trebuie să facă dovada nu numai a prejudiciului suferit prin infracțiunea săvârșită de inculpat, dar și întinderea acestuia, față de faptul că stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlul de daune morale este lăsat la aprecierea magistratului, nu se impune a fi făcute probe cu privire la întinderea acestui prejudiciu.
La cuantificarea sumelor cu titlul de daune morale instanțele trebuie să valorifice criteriile care se regăsesc în doctrina și practica judiciară, aplicabile și în caza dedusă judecății, cum ar fi gravitatea și importanța valorilor morale lezate, consecințele în planul vieții personale a lezării aduse personalității afective a victimelor indirecte, cu accent pe identificarea perturbărilor care au apărut în condițiile de existență a acestora, determinate de absența definitivă a acestei persoane iubită de familie, precum și a dificultăților majore de reintegrare în societate consecutive șocului psihic inerent unei astfel de pierderi intempestive.
Deși partea vătămată s-a constituit parte civilă și cu suma de 45.000 lei, cu titlul de daune morale, instanța de fond nu a examinat această cerere și nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.
În raport de aspectele teoretice prezentate mai sus, de împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, faptul că în partea vătămată, în vârstă de doar 15 ani, a fost atacată de inculpat în timp ce se deplasa, într-un loc destul de izolat, respectiv, pe . râului Bistrița, alee care face accesul între podul Șerbănești și Insula de Agrement, prin spatele Casei de Oaspeți din municipiul B., a fost trântită la pământ, inculpatul a încercat să-i descheie geaca, după care i-a sustras geanta, de declarația martorei B. C.-fl.84 dosar fond și Contractul de prestări servicii psihologice, Curtea constată că se impune obligarea inculpatului să plătească părții civile despăgubiri civile, cu titlul de daune morale, al cărui cuantum în apreciază la suma de 2.000 lei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarate de apelanta-parte civilă, numai în ceea ce privește temeiul în drept al infracțiunii de tâlhărie pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită și pedeapsa de executat, cuantumul sumei la care a fost obligat inculpatul către partea civilă A. L. C., cu titlul de daune materiale și la omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la cererea aceleași părți civile de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile cu titlul de daune morale.
Va fi desființată în parte sentința penală apelată, doar sub aceste aspecte, se reține cauza spre rejudecare și în fond;
Se va reține ca temei în drept în drept al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului dispozițiile art.233 alin.1 Cod penal, în loc de art.23 alin.1 Cod penal.
Va fi majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită de la 1 (un) an și (patru) luni închisoare, la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare și, pe cale de consecință, va fi majorat și cuantumul pedepsei principale de executat, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.43 alin.1 Cod penal, de la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare și 671 zile închisoare, la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare și 671 zile închisoare.
Se va dispune majorarea cuantumului sumei la care a fost obligat inculpatul către partea civilă A. L. C., cu titlul de daune materiale, de la suma de 200 lei, la suma de 300 lei și va fi obligat inculpatul să plătească părții civile A. L. C. suma de lei 2000 lei despăgubiri civile, cu titlul de daune morale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarate de apelanta-parte civilă A. L. C. împotriva sentinței penale nr.409/2015 din data de 19.03.2015, pronunțată de Judecătoria B., doar în ceea ce privește temeiul în drept al infracțiunii de tâlhărie pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită și pedeapsa de executat, cuantumul sumei la care a fost obligat inculpatul către partea civilă A. L. C., cu titlul de daune materiale și la omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la cererea aceleași părți civile de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile cu titlul de daune morale.
Desființează în parte sentința penală apelată doar sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond;
Reține ca temei în drept în drept al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului dispozițiile art.233 alin.1 Cod penal, în loc de art.23 alin.1 Cod penal.
Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită de la 1 (un) an și (patru) luni închisoare, la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.
Majorează cuantumul pedepsei principale de executat, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.43 alin.1 Cod penal, de la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare și 671 zile închisoare, la 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare și 671 zile închisoare.
Majorează cuantumul sumei la care a fost a fost obligat inculpatul către partea civilă A. L. C., cu titlul de daune materiale, de la suma de 200 lei, la suma de 300 lei.
Obligă inculpatul să plătească părții civile A. L. C. suma de lei 2000 lei despăgubiri civile, cu titlul de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. C. D.
GREFIER,
E. D.
Red.sent.S. L.
Red.dec.D.P./26.05.2015
Tehnoredactat El.D.
29.05.2015/8 ex
| ← Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Decizia nr. 464/2015.... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
