Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 1899/188/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.16
Ședința publică din 08 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: C. C. - Președinte secție
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. C. – procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.108 din data de 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul - inculpat C. G., asistat de apărător ales, avocat A. S. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura nelegal îndeplinită cu intimatul - persoană vătămată N. C., citația fiind restituită la dosar cu mențiunea că destinatarul nu mai locuiește la acea adresă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului - inculpat arată că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu persoana vătămată N. C., însă acesta este plecat în străinătate, rudele sale au fost citate, deci nu există un impediment pentru soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se poate trece la judecarea cauzei.
Curtea constată că apelul Parchetului vizează latura penală a cauzei și se poate trece la judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., motivat de faptul că instanța de fond a aplicat dispozițiile art.80 Cp, deși nu a schimbat încadrarea juridică pe noul cod penal iar vechiul cod penal prevedea o pedeapsă peste 6 ani, caz în care nu se putea aplica renunțarea la aplicarea pedepsei, aceasta putându-se face dacă pedeapsa nu depășește 5 ani.
Apărătorul intimatului - inculpat, în baza art.421 al.1 lit.b Cpp, pune concluzii de respingere a apelului declarat de P. ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că prin sentința penală pronunțată de Judecătoria B. nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.108 alin.1 lit.c în cea prev. de art.108 alin.1 lit.a, așa cum a solicitat inculpatul. Precizează că temeiul de la art.108 alin.1 lit.c, cu modificarea adusă în februarie 2014, prevedea pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare, nu de la 2 la 6 ani, cum prevedea vechea reglementare. Susține că se putea aplica art.80 NCp, pentru că limita de pedeapsă este de la 1 la 5 ani. Afirmă că a solicitat schimbarea încadrării juridice din lit.c în lit.a pentru că nu mai este depășită valoarea masei lemnoase pe picior de 20 de ori. Menționează că se putea aplica renunțarea la aplicarea pedepsei. Învederează că gravitatea redusă a faptei rezultă din natura și împrejurările săvârșirii faptei, vârsta inculpatului. Arată că acesta a dispus tăierea a 4 arbori de pe terenul său, cumpărat în anul 1960, pentru a-și repara gardul. Precizează că inculpatul depusese cerere pentru a putea tăia, cu un an în urmă. Susține că în mod corect instanța a aplicat prevederile art.80 Ncp.
Intimatul - inculpat C. G. arată că a avut cerere de marcare și nu s-a prezentat nimeni, Ocolul Silvic Ceahlău desființându-se.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.108/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus, în temeiul art. 386 Cod procedură penală respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice date faptei prin rechizitoriu din art. 108 alin 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 în art. 108 alin 1 lit. a din Legea nr. 46/2008.
În temeiul art. 396 alin 3 Cod procedură penală raportat la art. 80-82 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului C. G., fiul lui V. și A., născut la data de 26.04.1936 în localitatea Buhalnița, județul N., domiciliat în ., județul N., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 și aplică inculpatului potrivit art. 81 din Noul Cod penal un avertisment.
A fost atenționat inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni .
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de N. E. și N. G. domiciliați în orașul B., ., N. C. domiciliat în ., județul Bistrița Năsăud și A. F. domiciliată în orașul B., ., scara D, ., județul N..
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 493/P/2012 din data de 26.10.2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.11.2012 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, privind Codul silvic și scoaterea de sub urmărire penală al aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt de arbori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 110 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
În esență s-a reținut că inculpatul C. G. în cursul lunii decembrie 2011, a tăiat, fără drept, șapte arbori nemarcați, de pe picior și în stare verde, de pe terenul cu vegetație forestieră aparținând părții vătămate N. E., teren situat în punctul „Jgheab", pe raza satului S., oraș B., jud. N., cu un volum de 11,737 m.c. și o valoare a masei lemnoase extrase ilegal de 1995 lei, conform fișei de calcul întocmită de Ocolul Silvic Poiana Teiului.
În fapt s-a reținut în cuprinsul actului de sesizarecă în cursul lunii decembrie 2011, învinuitul C. G., s-a deplasat pe raza orașului B., . „Jgheab", în proprietatea sa și a celorlalți moștenitori, printre care și N. E., teren cu vegetație forestieră pe care 1-a moștenit după defuncții C. V. și C. A., de unde a tăiat 7(șapte) arbori nemarcați, în stare verde, de pe picior, însușindu-și materialul lemnos rezultat.
Din adresa Ocolului Silvic Poiana Teiului nr. 1705/2012 reiese faptul că, pentru suprafața respectivă de teren fânaț, nu s-au formulat cereri de marcare de către proprietari.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost identificate un număr de șapte cioate cu dimensiunile de: 46/46 cm, 48/50 cm, 56/42 cm, 62/70 cm, 46/46 cm, 52/54 cm și 32/38 cm, însumând 11,737 m.c care, potrivit calculului efectuat de către Ocolului Silvic Poiana Teiului conform adresei nr. 1365/2012 reprezintă un prejudiciu de 1995 lei, la preț mediu de 71 lei metru cub.
În cauză a fost audiat, martorul N. P. care a declarat faptul că a văzut, în cursul lunii decembrie 2011, pe învinuitul C. G. în timp ce se deplasa în punctul „Jgheab", de unde a tăiat un număr de șapte arbori.
Se precizează de asemenea că, sub aspectul infracțiunii de furt de arbori tăiați fără drept, prevăzute și pedepsite de art. 110 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, față de împrejurările nestabilirii situației juridice a terenului de pe care s-a făcut exploatarea ilicită a arborilor de către învinuitul C. G., se constată lipsa intenției deposedării, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii și pe cale de consecință, neîntrunirea elementelor constitutive, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Fiind audiat, învinuitul a recunoscut parțial faptele imputate.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare se probează cu următoarele mijloace de probă: - proces verbal de sesizare din oficiu ( f. 4) proces verbal de cercetare la fața locului ( f. 5); adresa nr. 1365/31.05.2012 a Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA- Direcția S. N.- O.S. Poiana Teiului( f. 7) și fișa de calcul privind valoarea pagubei (f. 8); adresa nr. 1365/31.05.2012 a Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA- Direcția S. N.- O.S. Poiana Teiului( f. 9); adresa nr. 5272/25.05.2012 a Primăriei or. B.( f. 11); declarația părții vătămate N. E.( f. 12); declarații martori N. P. ( f. 13) și D. F. ( f. 14, 15); declarații învinuit C. G. ( f. 17 și 20); proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (f. 19); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală învinuitului C. G..(f. 21 ds. up.).
În cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă N. E. cu suma de 1995 lei.
Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului (declarația consemnată la fila 63), au fost audiați în calitate de martori N. P. ( fila 112), D. F. (fila 128), C. Lucreția (fila 130), s-a încuviințat și administrat proba cu expertiză topografică ( fila137-138 și 208) și expertiză silvică ( fila 178-187), s-a completat proba cu înscrisuri fiind depuse contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1205/23.05.1960 ( fila 32), adeverință de rol agricol a inculpatului ( fila 41-42), anexa 24 după defunctul N. N., cererea de marcare din partea inculpatului datată 10.12.2010 ( fila 82), sentința civilă nr. 5/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ . A fost atașat spre consultare dosarul penal nr._ .
Odată cu constituirea de parte civilă, instanța a pus în discuția părților și prin încheierea din data de 27.02.2013 a admis introducerea în cauză a tuturor moștenitorilor defunctului N. N., respectiv N. E. în calitate de soție supraviețuitoare, N. G., N. C., N. P. și A. F., în calitate de descendenți
Prin cererea aflată la fila 68 dosar, N. P. a arătat că nu dorește să participe la proces în calitate de parte vătămată, solicitând să fie audiat ca martor.
Părțile civile au depus la dosar concluzii scrise susținând că cererea lor este perfect îndreptățită în contextul în care infracțiunea de tăiere ilegală de arbori este o infracțiune de rezultat și nu una de pericol și solicitând totodată repunerea cauzei pe rol în vederea obținerii unei soluții definitive în cauza civilă nr._ având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către părțile civile, cu privire la terenul de pe care au fost tăiați arborii.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul lunii aprilie 2012 polițiștii au fost sesizați de către C. Lucreția cu privire la o . tăieri de arbori care au loc în localitatea S., orașul B.. În urma deplasării la fața locului de la data de 16 mai 2012 s-a stabilit că de pe o suprafață de teren despre care atât inculpatul cât și N. E. susțin că le-ar aparține, cei doi fiind frate și soră, au fost tăiați un număr total de 13 copaci, fiind identificate 13 cioate, întocmindu-se procese verbale de cercetare la fața locului ( fila 5 DUP). Pentru 7 dintre ele s-a întocmit dosar penal inculpatului C. G. iar pentru celelalte 6 cioate, A. C. a fost condamnat definitiv la șase luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr 5 /23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria B..
Ca urmare a efectuării expertizei silvice, toate cele 13 cioate identificate de anchetatori au fost găsite, expertul precizând prin depășirea obiectivelor instanței că printre acestea, două cioate, una identificată în prezenta cauză și una din dosarul penal nr. 492/P/2012 au fost tăiate înaintea celorlalte, fiind acoperite cu mușchi și ciuperci, ce nu face obiectul cauzei. Instanța a exclus această mențiune întrucât pe de o parte, nici una din părți nu a susținut că terțe persoane ar fi tăiat de pe terenul lor arbori, în condițiile în care, în imediata vecinătate atât inculpatul cât și sora sa își au locuințele permanente iar pe de altă parte, întrucât vechimea acestor cioate nu a fost clar precizată pentru a putea fi, eventual exclusă, această constatare se consideră nerelevantă în speță. De asemenea, întrucât inculpatul a susținut constant că el ar fi tăiat patru dintre arbori și nu s-a stabilit dacă tăierea s-a făcut personal, cu mijloace proprii, a fost exclusă din probatoriu și mențiunea expertului, relatată din nou prin depășirea obiectivelor formulate, modalitatea de execuția a doborârii arborilor. Este foarte posibil, ca în contextul comunității foarte reduse ca număr de persoane, tăierea arborilor să fi avut loc prin angajarea aceluiași drujbist, pentru fiecare dintre inculpați. În acest sens, este relevantă declarația martorului N. P. care precizează că “ personal l-am văzut pe C. G. în timp ce tăia împreună cu un băiat care avea o drujbă și un TAF…” Aceasta însă nu este de natură a înlătura răspunderea penală pentru nici unul dintre inculpați.
Martorii audiați, inclusiv soția inculpatului C. Lucreția, au arătat că inculpatul a tăiat arbori nemarcați.
Inculpatul nu și-a negat fapta dar nici nu a recunoscut-o în totalitate susținând pe de o parte că a tăiat doar patru arbori iar pe de altă parte că făcuse pentru acei copaci cerere de marcare.
Într-adevăr, instanța a reținut că arborii erau situați pe un teren proprietate privată, care nu a fost niciodată înscris în vreun amenajament silvic și că inculpatul formulase la sfârșitul anului 2010 o cerere de marcare ( fila 82) care a fost avizată de către primăria orașului B. și chiar înregistrată sub nr 6643/27.12.2011 ( așadar la un an de la data formulării) la Ocolul Silvic Ceahlău. Inculpatul a arătat că verbal pădurarul îi spusese că poate tăia dar scriptic nu există această dovadă. În lipsa neînțelegerilor cu rudele sale, este posibil ca organele silvice să nu-l fi sancționat, mai ales că așa cum tot martorul N. P. a declarat “Nu am anunțat poliția la momentul în care inculpatul tăia arborii întrucât astfel de fapte s-au mai întâmplat….”, tăierea arborilor de pe proprietate nu era sancționată cu maximă rigurozitate.
Apărarea inculpatului a susținut schimbarea încadrării juridice date faptei prin rechizitoriu din art 108 alin 1 lit c din Legea 46/2008 în art 108 alin 1 lit a din Legea 46/2008 motivat de recunoașterea inculpatului că ar fi tăiat doar 4 arbori ceea ce, potrivit calculelor efectuate de expertul silvic ar încadra prejudiciul produs sub valoarea de 20 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data săvârșirii faptei. În speță, instanța a constatat că nu s-au adus dovezi concrete și clare care să susțină această variantă astfel că, în lipsa necoroborării declarației inculpatului cu alte probe, schimbarea încadrării juridice solicitate a fost respinsă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art 103 alin 2 Cod procedură penală, instanța a considerat dincolo de orice îndoială că inculpatul este cel care a săvârșit faptele reținute prin rechizitoriu, urmând a proceda la pedepsirea acestuia.
În drept, pe parcursul procesului penal, cu aplicare în speță, reglementările legale în materia infracțiunilor silvice au suferit modificări. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată potrivit dispozițiilor Codului silvic în vigoare în 2012.
Față de împrejurarea că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a acestuia, care în art. 5 prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a stabilit legea penală mai favorabilă în prezenta cauză.
De la 1 februarie 2014 Codul silvic a fost modificat astfel că, pe de o parte limitele de pedeapsă aplicată pentru tăieri fără drept de arbori, în condițiile în care valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 20 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub masă lemnoasă pe picior s-au redus, fiind cuprinse între un an și 5 ani față de la 2 la 6 ani, cât prevedea vechea reglementare. În aceste condiții, potrivit art. 5 Cod penal, în mod evident noile reglementări sunt mai favorabile inculpatului.
Ținând cont de Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale care a constatat că sunt constituționale dispozițiile art. 5 din Codul penal în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și Decizia nr. 5/2014, pronunțată de ICCJ în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care a stabilit că în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, în contextul speței, instanța a luat în considerare și alte aspecte.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, se constată că acesta, potrivit cazierului judiciar nu are antecedente penale. Față și de vârsta de 78 ani precum și analizând circumstanțele cauzei constând în tăierea de arbori nemarcați de pe proprietate, în condițiile existenței unei cereri de marcare nefinalizată, instanța a considerat că pedeapsa aplicată se va orienta spre minimul prevăzut de lege. În speță, minimul este mai favorabil potrivit noilor reglementări.
Față de împrejurările concrete al speței și al inculpatului, instanța a considerat că tranșarea aplicării legii penale mai favorabile se poate face raportat la modalitatea concretă de executare a pedepsei. În timp ce potrivit vechiului Cod penal executarea condiționată a executării pedepsei presupune stabilirea unui termen de încercare, noile norme penale au instituit instituția renunțării la aplicarea pedepsei.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 5 ani închisoare, valoare care permite potrivit art. 80 alin. 2 lit. d Cod penal, renunțarea la aplicarea pedepsei..
Instanța a reținut faptul că rațiunea avută în vedere de legiuitor la momentul adoptării Noului Cod penal a fost aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima incidență cu legea penală ( viziunea preponderent preventivă), or acest aspect trebuie reflectat ca atare în adoptarea soluțiilor pronunțate.
În acest context, instanța a reținut că renunțarea la aplicarea pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei care poate fi dispusă de instanța de judecată atunci când constată că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.
Luând însă în considerare individualizarea judiciară a pedepsei, potrivit reglementărilor Noului Cod penal, instanța a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 80-82 din Noul Cod penal care reglementează instituția renunțării la aplicarea pedepsei, instituție care este mai favorabilă inculpatului. Potrivit art 80 din Noul Cod penal instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmările produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, ținându-se totodată cont de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare precum și dacă instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia .
Instanța a constatat că fapta săvârșită nu îndeplinește nici una din condițiile art. 80 alin 2 Cod penal pentru care nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. Chiar dacă infracțiunile silvice sunt considerate infracțiuni grave, în concret tăierea unor copaci de pe propria proprietate nu prezintă gravitatea infracțiunilor din care face parte. În plus, în speță inculpatul este o persoană în vârstă de 78 ani, și-a dovedit intenția parcurgerii procedurii legale de marcare a arborilor, aceasta fiind parțial îndeplinită și, potrivit percepției proprii, inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere, chiar dacă nu se circumscrie procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției. S-a ținut totodată seama de faptul că inculpatul nu are înscrise alte fapte în cazierul judiciar, săvârșirea acestei infracțiuni creând aparența unui fapt izolat. Având în vedere prevederile art. 81 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului un avertisment și a procedat la atenționarea asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni, urmând ca executarea acestuia să se realizeze prin comunicarea hotărârii judecătorești.
Instituția renunțării are drept temei încrederea legiuitorului și apoi a judecătorilor în posibilitatea de îndreptare a persoanei care a săvârșit o infracțiune, fără a i se aplica o pedeapsă.
Astfel, se recunoaște dreptul instanței de judecată de a renunța definitiv la aplicarea pedepsei, chiar dacă o persoană este vinovată de comiterea unei infracțiuni, rațiunea de a-l feri pe inculpat de nocivitatea pedepsei fiind mult mai puternică și din acest motiv, pentru reeducarea lui, se găsesc alte mijloace, neprivative de libertate.
Instanța a apreciat că această măsură de individualizare este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, în condițiile în care acesta a conștientizat cu siguranță pericolul social al faptei sale și consecințele acesteia, astfel ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte de natură penală.
În temeiul art. 396 alin 3 Cod procedură penală raportat la art. 80-82 din Noul Cod penal, în contextul aplicării legii penale mai favorabile, s-a renunțat la aplicarea pedepsei inculpatului C. Ghreorghe pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, faptă prevăzută de art. 108 alin 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, aplicându-i-se acestuia un avertisment potrivit art. 81 Cod penal.
Latura civilă a suscitat în speță largi susțineri care în final au dus la prelungirea duratei procesului. Persoanele care s-au constituit parte civilă sunt sora inculpatului și copii acesteia. Între părți există vechi neînțelegeri cu privire la posesia efectivă și implicit a proprietății terenului de pe care s-au efectuat tăieri de arbori, persoana condamnată în procesul penal nr._ fiind soțul nepoatei de soră a inculpatului. Față de pretinsa proprietate a sorei și descendenților acesteia asupra terenului, aceștia s-au constituit parte civilă în proces, solicitând contravaloarea lemnului tăiat.
Efectuarea în speță a expertizei topografice a avut drept scop identificarea în teren a cioatelor arborilor tăiați care au făcut obiectul celor două procese penale și nicidecum soluționarea divergențelor de proprietate dintre părți. Faptul că, pe parcursul derulării prezentei cauze, N. E. a obținut o hotărâre judecătorească, nedefinitivă la data prezentei, prevalându-se de lipsa litigiilor cu vecinii, inculpatul nefiind chemat în proces, nu este de natură să schimbe soluția acestei cauze, expertiza topografică care a identificat terenul cumpărat de partea civilă fiind probă în acest proces. Potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică, menținute de expert și în răspunsul la obiecțiunile formulate, terenul în discuție în suprafață de 4225 mp, face parte din suprafața totală de_ mp împrejmuită și stăpânită de inculpat, teren curți-construcții, arabil, fânețe și fânețe împădurită, suprafață ce se regăsește în adeverința de rol agricol al acestuia aflată la fila 41 dosar. Totodată, în răspunsul la obiecțiuni, expertul precizează că identificarea sa a avut în vedere și documentația cadastrală aflată în evidențele OCPI ale unui vecin, respectiv moștenitorii defunctului D. V.. În plus, în dosarul civil în care s-a obținut o hotărâre judecătorească nedefinitivă, verificat de instanță cu ocazia motivării prezentei, nu s-a efectuat o expertiză topografică, identificarea terenului făcându-se pe baza unei schițe depuse de reclamanți ( atașată și la prezentul dosar, anexă a obiecțiunilor față de completarea raportului de expertiză) neavizată de OCPI, întărită doar de declarația sumară a vânzătorului despre care nu există siguranța vizionării recente a configurației terenului ( vânzarea efectuându-se în 1960 pentru o suprafață de doar 30 prăjini) și fără poziția inculpatului cu care, în mod evident părțile civile se află în conflict.
Prin urmare, deoarece raportul de expertiză topografică nu a identificat terenul de pe care s-au făcut tăieri de arbori ca fiind proprietatea cumpărată de N. N. potrivit actului încheiat în 1960 (fila 32), susținerile părților cu privire la proprietatea acestui teren fiind contradictorii, constatându-se diferențe mari de suprafață între evidențele scriptice și realitate, prelungirea nejustificată a prezentului litigiu, în contextul legăturilor de rudenie dintre părți, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 800 lei.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel în cadrul termenului legal, P. de pe lângă Judecătoria B. pentru nelegalitate sub aspectul aplicării dispozițiilor 386 C.pr.pen privind greșita încadrare juridică dată faptei, și respectiv a art. 80 C.pen., privind renunțarea la aplicarea pedepsei întrucât a fost depășită limita de pedeapsă prevăzută de art. 80 alin.2 lit. d C.pen .
Analizând sentința penală atacată, atât sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin.2 N C.pen., Curtea constată că apelul declarat este neîntemeiat întrucât pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru comiterea infracțiunii incriminată de dispozițiile art. 108 alin.1 lit. c din Legea nr. 46/2008 este cuprinsă între limita minimă de un an închisoare și limita maximă de 5 ani închisoare, iar dispozițiile art. 80 alin.2 lit. d C.pen impun ca și condiție obligatorie pentru ca instanța să poată dispune renunțarea la aplicarea pedepsei cuantumul maxim de 5 ani închisoare ca și sancțiune pentru infracțiunea săvârșită, or această minimă nu a fost depășită.
În fapt se reține că inculpatul C. G. s-a deplasat în cursul lunii decembrie 2011 pe terenul cu vegetație forestrieră situat la punctul ,, Jgheab”, ., proprietatea părții vătămate N. E. și a secționat fără drept 7 arbori nemarcați, cu un volum de 11 737 mc și o valoare a masei lemnoase de 1995 lei, valoare de peste 20 de ori mai mare decât prețul pe picior de 71 lei a masei lemnoase.
În aceste condiții instanța de fond, constatând că în raport de valoarea prejudiciului fapta de tăiere de arbori se încadrează în dispozițiile art. 108 alin.1 lit.c din Legea nr. 46/2008, în mod legal și corect în temeiul art. 386 C.pr.pen a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în dispozițiile art. 108 alin.1 lit.a din Legea nr. 46/2008, și în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen. -împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe, conduita după săvârșirea infracțiunii în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială, dar și de limitele de pedeasă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, temeinic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 și urm. C.pen.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen . va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 108/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria B..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C. pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentintei penale nr. 108/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria B..
În baza art. 275 alin 3 C.pr.pen, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.01.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. A. C. C.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.A. R.
Red.d.a.C.C.
Tehnored.A.D.I.
2 ex.
14.01.2015/19.01.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.).... → |
|---|
