Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 3531/279/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.39

Ședința publică din data de: 15 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. P.

JUDECĂTOR: S. A.

GREFIER: M. D. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat prin PROCUROR: M. G.

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpații A. C. I. și I. C. I. și partea responsabilă civilmente D. C., împotriva sentinței penale nr. 328 din 1.10.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat: apelantul – inculpat A. C. I. aflat în stare de arest preventiv, asistat de av. D. D. - A., în substituire pentru apărătorul său desemnat din oficiu, av. V. M., apelantul – inculpat I. C. I. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. M., apelanta – parte responsabilă civilmente D. C., intimatul – parte vătămată M. I., lipsă fiind intimata – parte responsabilă civilmente A. C. M. și intimata S. de Probațiune N..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se procedează la legitimarea apelantului – inculpat I. C. cu cartea de identitate . nr._; a apelantei – părți responsabile civilmente D. C. cu cartea de identitate . nr._ și a intimatului – parte vătămată M. I. cu cartea de identitate . nr._.

Avocat P. M., pentru apelantul – inculpat I. C. I., depune la dosar o adeverință emisă de Școala - Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra N. din care rezultă că inculpatul I. C. I. urmează un program de consiliere.

Intimatul – parte vătămată M. I., precizează că nu a fost despăgubit cu sumele la care au fost obligați inculpații prin hotărârea apelată.

Nefiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat D. D. A., pentru apelantul – inculpat A. C. I., arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică întrucât măsura educativă a internării într-un centru de detenție este mult prea grea raportat la fapta săvârșită și persoana inculpatului.

Solicită să se aibă în vedere faptul că apelantul inculpat a recunoscut săvârșirea infracțiunii atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, prevalându-se, de altfel, de dispozițiile art. 374 Cod procedură penală. Totodată, solicită să se aibă în vedere că inculpatul este minor și raportat la pericolul social al faptei subliniază că apelantul – inculpat A. a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie.

În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate prev. de art.115 al.1 pct.1 Cod penal.

Pe latură civilă, să se ia act că inculpatul este de acord să achite despăgubirile civile în măsura în care prejudiciul a fost dovedit.

Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 300 lei, din fondurile Ministerului Justiției, pentru avocatul titular V. Maricia, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.

Avocat P. M., pentru apelantul – inculpat I. C. I., având cuvântul, arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică întrucât măsura educativă a internării într-un centru de detenție este mult prea grea raportat la fapta săvârșită și persoana inculpatului. Inculpatul Ionascu a participat la această . evenimente, care au primit încadrarea juridică de tentativa la tâlhărie calificata, datorita împrejurărilor de loc, timp si anturaj nepotrivit, doar în mod intempestiv, spontan si regretabil. Astfel, nu se poate contura un portret al inculpatului ca având înclinatii spre un drum infracțional, sau ca fiind o persoana care ar prezenta un pericol public, daca i s-ar da șansa de a-si continua studiile prin aplicarea unei alte masuri educative neprivative de libertate.

Această faptă, care ar trebui caracterizată ca fiind singulară în viata inculpatului, nu ar trebui să pună în pericol dezvoltarea în bune condiții a personalității sale, sau să-i producă traume de natură să-i pericliteze viitorul, având în vedere vârsta sa de 16 ani.

Din întreg materialul probator rezultă că inculpatul este la prima abatere de acest gen, săvârșirea faptei fiind urmare a unor circumstanțe nefericite, pe fondul consumului anterior si nepremeditat de alcool. Având în vedere vârsta frageda, de 16 ani, a inculpatului, raportat la cantitatea de alcool ingerată, este evident ca posibilitatea de a-si coordona acțiunile si de a-si da seama de consecințele faptelor sale era cu mult diminuată, daca nu chiar abolita. Astfel, în cauza se poate retine cel puțin circumstanța atenuanta prevăzuta de art. 75 al. 2 lit. b CP referitoare la împrejurările legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea infractorului. Dacă nu s-ar fi aflat sub influenta unei asemenea cantități de alcool ingerata in mod aproape continuu, inculpatul nu ar mai fi acționat așa cum s-a întâmplat. Starea de beție, în general, este de natura sa determine grave tulburări de comportament, determinând o stare de irascibilitate crescută, o stare de incapacitate de a-si da seama de consecințele si gravitatea faptelor sale, iar in speță, asupra unui minor, cu o constituție astenica asa cum este a inculpatului I. C. I., efectele sunt cu mult mai evidente.

Prin urmare consideră că în cauză, instanța de fond ar fi trebuit să dea eficiență juridică acestei circumstanțe atenuante în individualizarea sancțiunii aplicate.

În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Pe latură civilă, în primul rând, arată că persoana vătămata nu s-a constituit parte civila în prezenta cauză până la începerea cercetării judecătorești.

De asemenea, în cauza nu s-a făcut ncio dovada, nu s-a administrat nicio probă cu privire la daunele materiale acordate în cauză, prejudiciul nefiind cert, actual și dovedit.

Pe latura civila solicită respingerea acțiunii civile ca tardivă și ca nedovedită.

In subsidiar, în cazul în care se va aprecia că se impune plata unor despăgubiri, solicită ca acestea să fie diminuate la un cuantum rezonabil pentru justa soluționare a cauzei.

Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 300 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.

Apelanta parte responsabilă civilmente D. C., regretă ceea ce a făcut fiul său, îl va ajuta să meargă pe calea cea bună, achiesând la concluziile apărătorului desemnat pentru apelantul inculpat.

Intimatul parte vătămată M. I., având cuvântul, solicită să-i fie acordate despăgubirile civile așa cum le-a solicitat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor formulate de ambii inculpați, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.

Apelantul – inculpat A. C. I., în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, a recunoscut-o și este de acord cu cele arătate de apărătorul său.

Apelantul – inculpat I. C. I., în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor puse de apărătorul său.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelurilor penale de față, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.328 din data de 01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în temeiul art.125 alin.2 Cod penal, raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.74 Cod penal, art.114 Cod penal, art.128 Cod penal și art.115 alin.2 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatului A. C. I., fiul lui - și C. M., născut la data de 19.07.1996 în municipiul Piatra N., județul N., identificat cu C.I. . nr._, C.N.P._, domiciliat în ., ., județul N., arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 7/20.03.2014 emis de Judecătoria Piatra N. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 233-234 alin.1 literele a, d și e Cod penal, cu aplicarea art. 77 litera a și art. 113 alin. 3 Cod penal.

În baza art.125 alin.2 Cod penal, raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.74 Cod penal, art.114 Cod penal, art.128 Cod penal și art. 115 alin.2 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului Zargiu N. M., fiul lui D. și V., născut la data de 30.08.1997 în municipiul Piatra N., județul N., C.N.P._, domiciliat în . cel B., județul N., arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 8/20.03.2014 emis de Judecătoria Piatra N., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 233-234 alin. 1 literele a, d și e Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit.a și art. 113 alin. 3 Cod penal.

În baza art.125 alin.2 Cod penal raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală, art.74 Cod penal, art.114 Cod penal, art.128 Cod penal și art. 115 alin.2 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului I. C. I., fiul lui C. și C., născut la data de 18.02.1998 în Piatra N., județul N., C.N.P._, domiciliat în sat Vădurele, ., ., județul N., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 233-234 alin. 1 literele a, d și e Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 113 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 399 Cod procedură penală, raportat la art. 202, 208, 223 și 243 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații A. C. I. și Zargiu N. M..

În baza art. 399 Cod procedură penală, raportat la art.202, 208, 211 și 243 Cod procedură penală, s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul I. C. I., în condițiile prevăzute de încheierea nr.4b/ccp, pronunțată în data de 18.06.2014 de Tribunalul N..

În baza art.127 Cod penal, raportat la art.72 Cod penal, s-a computat din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată inculpatului A. C. I. durata reținerii acestuia din data de 19.03.2014 și durata arestării preventive a acestuia de la data de 20.03.2014 până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv până la data de 01.10.2014 inclusiv, precum și durata arestării acestuia de la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv de la data de 01.10.2014, până la încetarea măsurii arestării preventive a acestuia.

În baza art. 127 Cod penal, raportat la art.72 Cod penal, s-a computat din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată inculpatului Zargiu N. M. durata reținerii acestuia din data de 19.03.2014 și durata arestării preventive a acestuia de la data de 20.03.2014 până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv până la data de 01.10.2014 inclusiv, precum și durata arestării acestuia de la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv de la data de 01.10.2014, până la încetarea măsurii arestării preventive a acestuia.

În baza art.127 Cod penal, raportat la art.72 Cod penal, s-a computat din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată inculpatului I. C. I. durata reținerii acestuia din data de 19.03.2014 și durata arestării preventive a acestuia de la data de 20.03.2014 până la data de 18.06.2014 inclusiv.

În baza art.397 Cod procedură penală, raportat la ar.25 Cod procedură penală, art.19 alin.3 Cod procedură penal, art.20 alin.2 Cod procedură penală și art.1349,1357,1386 și 1443 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I. și au fost obligați în solidar inculpații: A. C. I., Zargiu N. M. și I. C. I., inculpatul A. C. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente A. C. M., inculpatul I. C. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente I. C., iar inculpatul Zargiu N. M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente Zargiu D. și Zargiu V., să plătească părții civile M. I. suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.272 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea onorariilor avocaților desemnați din oficiu inculpaților în faza de judecată din fondurile Ministerului Justiției și libertăților cetățenești către Baroul de avocați N., în sumă de 300 lei fiecare, pentru avocat D. D., pentru avocat C. C. și respectiv pentru avocat Antona V..

În baza art.274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul A. C. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente A. C. M., să plătească către stat suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul I. C. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente I. C. să plătească către stat suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art.274 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul Zargiu N. M., în solidar cu părțile responsabile civilmente Zargiu D. și Zargiu V. să plătească către stat suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin rechizitoriul nr.1571/P/2014/14.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. C. I., Zargiu N. M. și I. C. I., pentru săvârșirea de către fiecare dintre aceștia a infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată,prevăzută de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 233-234 alin. 1 literele a, d și e din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 litera a și art. 113 alin. 3 din Noul Cod penal, dosarul de urmărire penală fiind înaintat acestei instanțe prin adresa nr. 1571/P/2014/14.04.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-N., formându-se astfel dosarul penal nr._ .

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că, în după-amiaza zilei de 18.03.2014, inculpatul I. C. I. și martorul C. C. A., colegi la liceul „Auto" din Piatra N., s-au întâlnit cu inculpații A. C. I. și Zargiu N. M. în parcul din centrul orașului Piatra N., inculpații Zargiu N. M. și I. C. I. fiind prieteni. Pe parcursul zilei, cei trei inculpați împreună cu martorul C. C. A. au frecventat mai multe localuri din mun. Piatra N., unde au consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 21³⁰, inculpații împreună cu martorul C., aflați în cartierul Precista, au dorit să se deplaseze la Club „1", motiv pentru care s-au urcat în taxiul aparținând persoanei vătămate M. I. ce se afla în stația de taximetrie „Agricola" de pe .).

După ce au ajuns la Club ,,1”, inculpatul A. C. I., pe care persoana vătămată îl cunoștea din vedere și despre care credea că se numește R. C., a plătit contravaloarea cursei și i-a cerut persoanei vătămate numărul de telefon pentru a-1 apela în eventualitatea în care are nevoie de un taxi; în continuare, cei trei inculpați, împreună cu martorul C. C. A. s-au deplasat pe jos până la barul „Mireasa" situat în apropierea Gării, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. în jurul orei 23:00, inculpatul A. C. I. a apelat-o pe persoana vătămată pentru a-i transporta de la barul „Mireasa" în satul Scăricica din .. În timp ce așteptau taxiul, inculpatul I. C. I., le-a povestit celorlalți cum în trecut o rudă a sa a amenințat un taximetrist cu un cuțit și i-a luat banii, precizând că intenționează să procedeze în același mod în noaptea respectivă.

În aceste condiții, cei trei inculpați, în prezența martorului C. C. A., au luat împreună hotărârea ca prin amenințare să o deposedeze pe persoana vătămată de sumele de bani pe care le deține, întrucât nu aveau bani să achite contravaloarea cursei; în timp ce se deplasau cu taxiul persoanei vătămate spre ., inculpatul I. C. I. 1-a întrebat în șoaptă pe Zargiu N. M. dacă poartă asupra sa un cuțit, acesta din urmă răspunzând afirmativ; în continuare, inculpatul Zargiu N. M. i-a cerut persoanei vătămate să oprească autoturismul pentru a efectua un apel telefonic. După ce a vorbit la telefon cu o persoană de sex feminin, acesta i-a solicitat persoanei vătămate să întoarcă autoturismul și să-i transporte până în cartierul Văleni. Aici, inculpatul Zargiu s-a întâlnit cu o persoană de sex feminin și după ce a purtat o conversație cu aceasta, i-a solicitat taximetristului să-i ducă până în satul Bisericani, din ..

Având în vedere distanța mare parcursă, persoana vătămată i-a întrebat pe cei patru dacă au bani să achite cursa, motiv pentru care inculpatul A. s-a oferit să lase telefonul său și al martorului C. C. în mașină, drept garanție, până se va întoarce cu banii pe care urma să-i obțină de la verișorul său, care locuia la blocurile din zona Spitalului de Pneumo-fiziologie. În zona Spitalului de Pneumo-fiziologie persoana vătămată a oprit autoturismul într-un loc iluminat, iar inculpatul A. C. I. i-a spus că merge la domiciliul vărului său pentru a face rost de bani și a achita contravaloarea cursei. De fapt, inculpații A. și I. s-au ascuns după blocuri, unde au convenit cu privire la modalitatea în care urmează să o deposedeze pe persoana vătămată, sub amenințarea cu moartea, de suma de bani pe care o deține, stabilind în același timp și locurile pe care urmează să le ocupe în mașină.

În aceste condiții, A. C. I. și I. C. I., după o înțelegere prealabilă și cu inculpatul Zargiu N. M. au stabilit că îi vor solicita persoanei vătămate să oprească autoturismul într-o zonă izolată și îl vor amenința „punându-i cuțitul la gât". În acest timp, inculpatul Zargiu N. M. a rămas cu martorul C. C. A. lângă taxi; în jurul orei 01⁰⁰, inculpații A. și I. s-au întors la autoturism și, așa cum s-au înțeles, inculpatul I. C. I. s-a urcat pe scaunul dreapta față, iar ceilalți inculpați și martorul pe bancheta din spate, astfel: inculpatul Zargiu N. M., în spatele șoferului, inculpatul A. C. I., la mijloc, iar martorul C., în partea dreapta spate.

La scurt timp după ce au pornit, în satul Bisericani, într-un loc izolat, în apropiere de monumentul „C.” inculpatul Zargiu i-a spus persoanei vătămate să oprească întrucât se simte rău. Imediat după ce M. I. a oprit autoturismul, inculpatul A. C. 1-a prins cu mâna stângă de piept și cu mâna dreaptă i-a pus cuțitul la gât, spunându-i să-i restituie telefoanele și să-i dea toți banii pe care-i are asupra sa. În același timp, inculpatul I. C. I. a prins-o pe persoana vătămată de mâna dreaptă pentru a o imobiliza și a tras frâna de mână, iar inculpatul Zargiu N. M. a coborât din autoturism și a blocat portiera conducătorului auto pentru a nu putea ieși din taxi.

Martorul C. C. A., care nu luase în serios planul inculpaților, a coborât din autoturism și a început să țipe, spunându-le inculpaților să o lase în pace pe persoana vătămată, care speriată și atacată simultan de trei persoane, a apucat cu mâna lama cuțitului, încercând astfel să-1 îndepărteze. În aceste condiții, lama cuțitului s-a rupt, iar persoana vătămată s-a tăiat la mână.

Văzând că persoana vătămată ripostează, inculpatul A. a început să o lovească cu pumnii peste cap, situație în care persoana vătămată M. I. a încercat să iasă din autoturism împingându-1 pe inculpatul I., care se afla pe scaunul din dreapta șoferului. în aceste condiții, după ce a fost lovită de către inculpatul I. C. I. cu genunchii și cu picioarele în zona capului, persoana vătămată a reușit să iasă din autoturism pe portiera din stânga față; în acest moment, inculpatul Zargiu N. M. care îi blocase portiera, a început să o lovească pe persoana vătămată în zona capului până când aceasta a căzut la pământ, după care cei trei inculpați au fugit în pădurea din satul Bisericani.

Lama de cuțit, mânerul și telefonul inculpatului A. C. I., rămas în mașină, au fost predate de către persoana vătămată organelor de poliție (ordonanță de predare obiecte, dovadă de ridicare obiecte (f.56-59). Potrivit certificatului medico-legal nr. A2/172 din 19.03.2014, persoana vătămată a prezentat două excoriații la nivelul mandibulei de 7 și respectiv 3 cm lungime, pe mâna stângă o excoriație de 2 cm lungime și o plagă de 0,5 cm cu marginile netede și unghiurile ascuțite, pe mâna dreapta o plagă de 0,8 cm lungime, cu marginile netede și unghiurile ascuțite, precum și excoriații pe ambii genunchi, leziuni ce necesită pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații I. C. I. și A. C. I. au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus, colaborând cu organele de urmărire penală; în schimb inculpatul Zargiu N. M. a declarat că în timp ce se întorceau de la Bisericani, în zona monumentului „C.", 1-a rugat pe șofer să oprească întrucât se simțea rău, motiv pentru care a coborât din mașină. În timp ce se afla în exteriorul autoturismului, a auzit-o pe persoana vătămată țipând și cerând ajutor, în același timp observând că inculpatul A. îi pusese acesteia cuțitul la gât, iar inculpatul I. o ținea de cap și o lovea cu genunchii.

În continuare, inculpatul Zargiu a precizat că a încercat să o scoată pe persoana vătămată din mașină, trăgând de portiera stânga față, fiind lovit cu palma de către M. I. în momentul în care a ieșit din autoturism, context în care inculpatul Zargiu afirmă că l-ar fi împins. Cu privire la cuțit, inculpatul Zargiu a susținut că nu-i aparține și nici nu a existat vreo înțelegere între inculpați de a săvârși fapta, dar s-a apreciat că declarația inculpatului Zargiu N. M., cu privire la participația sa în săvârșirea infracțiunii este nesinceră, urmând a fi înlăturată întrucât este contrazisă de materialul probator administrat în cauză, respectiv de declarațiile celorlalți inculpați, a martorului C. C. A., precum și de declarația persoanei vătămate.

Persoana vătămată M. I. s-a constituit parte civilă solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligați în solidar inculpații A. C. I., Zargiu N. M. și I. C. I., inculpatul A. C. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente A. C. M., inculpatul I. C. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente I. C., iar inculpatul Zargiu N. M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente Zargiu D. și Zargiu V., să plătească părții civile suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

În timpul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declarație inculpat A. C. I.-f.21, 22,89,90; declarație inculpat I. C. I.-f.24,25,106-108; declarație inculpat Zargiu N. M.-f.28, 99-101; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto-f.39-50; corpuri delicte-f.52, 55; mijloc material de probă-f.54; certificat medico-legal-f.6o; declarație persoană vătămată-f.63-69; declarație martor C. C. A.-f.71-75; declarație martor I. C. I.-f.76-82.

În faza de judecată nu au fost administrate probe, inculpații arătând prin declarația dată în ședința publică din data de 23.07.2014 că recunosc comiterea faptelor, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în temeiul prevederilor art.375 și 396 alin.10Cod procedură penală nou, respectiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține că: în după-amiaza zilei de 18.03.2014, inculpatul I. C. I. și martorul C. C. A., colegi la liceul „Auto" din Piatra N., s-au întâlnit cu inculpații A. C. I. și Zargiu N. M. în parcul din centrul orașului Piatra N., inculpații Zargiu N. M. și I. C. I. fiind prieteni Pe parcursul zilei, cei trei inculpați împreună cu martorul C. C. A. au frecventat mai multe localuri din mun. Piatra N., unde au consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 21³⁰, inculpații împreună cu martorul C., aflați în cartierul Precista, au dorit sa se deplaseze la Club „1", motiv pentru care s-au urcat în taxiul aparținând persoanei vătămate M. I. ce se afla în stația de taximetrie „Agricola" de pe .).

După ce au ajuns la Club ,,1”, inculpatul A. C. I., pe care persoana vătămată îl cunoștea din vedere și despre care credea că se numește R. C., a plătit contravaloarea cursei și i-a cerut persoanei vătămate numărul de telefon pentru a-1 apela în eventualitatea în care are nevoie de un taxi; în continuare, cei trei inculpați, împreună cu martorul C. C. A. s-au deplasat pe jos până la barul „Mireasa" situat în apropierea Gării, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. În jurul orei 23:00, inculpatul A. C. I. a apelat-o pe persoana vătămată pentru a-i transporta de la barul „Mireasa" în satul Scăricica din corn. A. cel B.. În timp ce așteptau taxiul, inculpatul I. C. I., le-a povestit celorlalți cum în trecut o rudă a sa a amenințat un taximetrist cu un cuțit și i-a luat banii, precizând că intenționează să procedeze în același mod în noaptea respectivă.

Având în vedere distanța mare parcursă, persoana vătămată i-a întrebat pe cei patru dacă au bani să achite cursa, motiv pentru care inculpatul A. s-a oferit să lase telefonul său și al martorului C. C. în mașină, drept garanție, până se va întoarce cu banii pe care urma să-i obțină de la verișorul său, care locuia la blocurile din zona Spitalului de Pneumo-fiziologie. În zona spitalului de Pneumofiziologie, persoana vătămată a oprit autoturismul într-un loc iluminat, iar inculpatul A. C. I. i-a spus că merge la domiciliul vărului său pentru a face rost de bani și a achita contravaloarea cursei. De fapt, inculpații A. și I. s-au ascuns după blocuri, unde au convenit cu privire la modalitatea în care urmează să o deposedeze pe persoana vătămată, sub amenințarea cu moartea, de suma de bani pe care o deține, stabilind în același timp și locurile pe care urmează să le ocupe în mașină.

În aceste condiții, A. C. I. și I. C. I., după o înțelegere prealabilă și cu inculpatul Zargiu N. M. au stabilit că îi vor solicita persoanei vătămate să oprească autoturismul într-o zonă izolată și îl vor amenința „punându-i cuțitul la gât”. În acest timp, inculpatul Zargiu N. M. a rămas cu martorul C. C. A. lângă taxi; în jurul orei 01⁰⁰, inculpații A. și I. s-au întors la autoturism și, așa cum s-au înțeles, inculpatul I. C. I. s-a urcat pe scaunul dreapta față, iar ceilalți inculpați și martorul pe bancheta din spate, astfel: inculpatul Zargiu N. M., în spatele șoferului, inculpatul A. C. I., la mijloc, iar martorul C., în partea dreapta spate.

La scurt timp după ce au pornit, în satul Bisericani, într-un loc izolat, în apropiere de monumentul „C." inculpatul Zargiu i-a spus persoanei vătămate să oprească întrucât se simte rău. Imediat după ce M. loan a oprit autoturismul, inculpatul A. C. 1-a prins cu mâna stângă de piept și cu mâna dreaptă i-a pus cuțitul la gât, spunându-i să-i restituie telefoanele și să-i dea toți banii pe care-i are asupra sa. în același timp, inculpatul I. C. I. a prins-o pe persoana vătămată de mâna dreaptă pentru a o imobiliza și a tras frâna de mână, iar inculpatul Zargiu N. M. a coborât din autoturism și a blocat portiera conducătorului auto pentru a nu putea ieși din taxi.

Martorul C. C. A., care nu luase în serios planul inculpaților, a coborât din autoturism și a început să țipe, spunându-le inculpaților să o lase în pace pe persoana vătămată, care speriată și atacată simultan de trei persoane, a apucat cu mâna lama cuțitului, încercând astfel să-1 îndepărteze. în aceste condiții, lama cuțitului s-a rupt, iar persoana vătămată s-a tăiat la mână.

Văzând că persoana vătămată ripostează, inculpatul A. a început să o lovească cu pumnii peste cap, situație în care persoana vătămată M. loan a încercat să iasă din autoturism împingându-1 pe inculpatul I., care se afla pe scaunul din dreapta șoferului. în aceste condiții, după ce a fost lovită de către inculpatul I. C. I. cu genunchii și cu picioarele în zona capului, persoana vătămată a reușit să iasă din autoturism pe portiera din stânga față; în acest moment, inculpatul Zargiu N. M. care îi blocase portiera, a început să o lovească pe persoana vătămată în zona capului până când aceasta a căzut la pământ, după care cei trei inculpați au fugit în pădurea din satul Bisericani.

Inculpații I. C. I. și A. C. I. au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus, colaborând cu organele de urmărire penală; în schimb inculpatul Zargiu N. M. a declarat că în timp ce se întorceau de la Bisericani, în zona monumentului „C.", 1-a rugat pe șofer să oprească întrucât se simțea rău, motiv pentru care a coborât din mașină. în timp ce se afla în exteriorul autoturismului, a auzit-o pe persoana vătămată țipând și cerând ajutor, în același timp observând că inculpatul A. îi pusese acesteia cuțitul la gât, iar inculpatul I. o ținea de cap și o lovea cu genunchii.

Acesta situație de fapt rezultă din coroborarea următoarelor probe: declarație inculpat A. C. I.-f.21, 22,89,90; declarație inculpat I. C. I.-f.24,25,106-108; declarație inculpat Zargiu N. M.-f.28, 99-101; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto-f.39-50; corpuri delicte-f.52, 55; mijloc material de probă-f.54; certificat medico-legal-f.6o; declarație persoană vătămată-f.63-69; declarație martor C. C. A.-f.71-75; declarație martor I. C. I.-f.76-82, administrate în cursul urmăririi penale și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, administrate în faza de judecată.

Instanța reține că faptele comise de inculpații A. C. I., I. C. I. și Zargiu N. M., minori cu vârstele cuprinse între 16 și 18 ani, care, după o înțelegere prealabilă, la data de 19.03.2014, în jurul orei 01⁰⁰, în timp ce se aflau în autoturismul persoanei vătămate M. I. ce funcționează în regim de taxi, prin exercitarea de violențe și amenințarea cu un cuțit, au încercat să o deposedeze pe persoana vătămată de sumele pe care ie acesta le deținea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată,prevăzută de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 233-234 alin. 1 literele a, d și e din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 litera a și art. 113 alin. 3 din Noul Cod penal. Inculpații sunt coautori la infracțiunea de tentativă la tâlhărie calificată, întrucât din modul în care au acționat, respectiv inculpatul A. C. a prins-o cu mâna stângă de piept pe persoana vătămată și cu mâna dreaptă i-a pus cuțitul la gât, spunându-i să-i restituie telefoanele și să-i dea toți banii pe care-i are asupra sa, inculpatul I. C. lonuț a prins-o pe persoana vătămată de mâna dreapta pentru a o imobiliza și a tras frâna de mână, iar inculpatul Zargiu N. M. a coborât din autoturism și a blocat portiera conducătorului auto pentru a nu putea ieși din taxi, exercitând violențe asupra acestuia după ce a ieșit din. mașină, reiese că inculpații, deși nu au acționat identic, au contribuit în mod nemijlocit la săvârșirea faptei, după o înțelegere prealabilă cu privire la rolul fiecăruia în comiterea acesteia și modalitatea concretă în care urmează să acționeze.

Instanța de fond a motivat că la individualizarea măsurii educative care urmează a fi aplicată inculpatului minor A. C. I. a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal nou, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, respectiv împrejurarea că inculpatul a comis aceste fapte pe timp de noapte, împreună cu ceilalți doi inculpați, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, în condițiile în care toți inculpații erau minori în momentul săvârșirii infracțiunii, atrăgându-l pe partea civilă într-o locație în care nu puteau interveni alte persoane în ajutorul său și profitând de starea de încredere ce i-au insuflat-o prin pretextul folosit, respectiv acela de a solicita părții civile să le presteze un serviciu de transport persoane, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, mai ridicate având în vedere că s-a produs vreo vătămare de natură psihică a persoanei vătămate în etate constând în sechele de natură psihică luând în considerare împrejurarea că aceste fapte datorită violențelor exercitate de minori în spațiu public determină de regulă o stare de anxietate a victimelor față de ieșirea în public fără însoțitor; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, determinate de dorința de a obține foloase materiale în mod injust fără a manifesta vreo urmă de respect pentru valorile ocrotite de legea penală și fără a exista cauze obiective care să determine comiterea faptelor; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, faptele de acest gen fiind comise cu o frecvență relativ redusă, dar având un impact major asupra comunității în condițiile în care sunt comise într-un mod violent extrem, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul recunoscând în permanență și regretând comiterea faptelor și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului care are vârsta de 18 ani, studii 8 clase, fără ocupație stabilă, este cercetat în alte dosare penale pentru că ar fi comis infracțiuni de furt calificat; precum si neincidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală și incidența împrejurărilor care agravează răspunderea penală în speță prevederile prevăzute de art.77 alin.1 lit.a) Cod penal nou privind circumstanța agravantă a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună. În baza tuturor acestor considerente instanța apreciază ca scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului A. C. I. a unei măsuri educative privative de libertate constând în internarea într-un centru de detenție.

Instanța va avea în vedere și prevederile art.114 Cod penal nou conform cărora față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate sau se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri: atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, în cauza de față faptele ce au fost comise de inculpat sunt susceptibile de a întruni elementele constitutive ale care sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În consecință, în baza art.125 alin.2 Cod penal raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală nou, art.74 Cod penal nou, art.114 Cod penal nou, art.128 Cod penal nou și art. 115 alin.2 lit. b) Cod penal nou va aplica inculpatului A. C. I., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 233-234 alin. 1 literele a, d și e din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 litera a și art. 113 alin. 3 din Noul Cod penal.

La individualizarea măsurii educative aplicată inculpatului minor Zargiu N. M., instanța de fond a arătat că avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal nou, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, respectiv împrejurarea că inculpatul a comis aceste fapte pe timp de noapte, împreună cu ceilalți doi inculpați, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, în condițiile în care toți inculpații erau minori în momentul săvârșirii infracțiunii, atrăgându-l pe partea civilă într-o locație în care nu puteau interveni alte persoane în ajutorul său și profitând de starea de încredere ce i-au insuflat-o prin pretextul folosit, respectiv acela de a solicita părții civile să le presteze un serviciu de transport persoane, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, mai ridicate având în vedere că s-a produs vreo vătămare de natură psihică a persoanei vătămate în etate constând în sechele de natură psihică luând în considerare împrejurarea că aceste fapte datorită violențelor exercitate de minori în spațiu public determină de regulă o stare de anxietate a victimelor față de ieșirea în public fără însoțitor; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, determinate de dorința de a obține foloase materiale în mod injust fără a manifesta vreo urmă de respect pentru valorile ocrotite de legea penală și fără a exista cauze obiective care să determine comiterea faptelor; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, faptele de acest gen fiind comise cu o frecvență relativ redusă, dar având un impact major asupra comunității în condițiile în care sunt comise într-un mod violent extrem, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul recunoscând în permanență și regretând comiterea faptelor și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului care are vârsta de 18 ani, studii 6 clase, fără ocupație stabilă, este cercetat în alte dosare penale pentru că ar fi comis infracțiuni de furt calificat; precum si neincidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală și incidența împrejurărilor care agravează răspunderea penală în speță prevederile prevăzute de art.77 alin.1 lit.a) Cod penal nou privind circumstanța agravantă a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună. În baza tuturor acestor considerente instanța apreciază ca scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului Zargiu N. M. a unei măsuri educative privative de libertate constând în internarea într-un centru de detenție.

Instanța a avut în vedere și prevederile art.114 Cod penal nou conform cărora față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate sau se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, în cauza de față faptele ce au fost comise de inculpat sunt susceptibile de a întruni elementele constitutive ale care sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În consecință, în baza art.125 alin.2 Cod penal, raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală nou, art.74 Cod penal nou, art.114 Cod penal nou, art.128 Cod penal nou și art. 115 alin.2 lit. b) Cod penal nou a aplicat inculpatului Zargiu N. M., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 233-234 alin. 1 literele a, d și e din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 litera a și art. 113 alin. 3 din Noul Cod penal.

Instanța a reținut că toți cei trei inculpați, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, au dat dovada de cruzime în raport cu persoana vătămată, manifestându-se într-un mod deosebit de violent prin executarea unui plan conceput în acea seară și profitând de faptul că erau trei persoane contra uneia singure, chiar dacă aerau adolescenți, utilizând chiar și arme albe pentru a-și realiza scopul fără a avea în vedere în nici un moment consecințele deosebit de grave pe care acțiunile lor le vor avea asupra psihicului persoanei vătămate sau consecințele de o gravitate și mai mare care s-ar fi putu produce în acea noapte respectiv vătămarea gravă a integrității corporale a victimei sau chiar punerea în primejdie a vieții acestuia din urmă.

Instanța de fond a arătat că la individualizarea măsurii educative aplicate inculpatului minor I. C. I. a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal nou, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, împrejurarea că inculpatul a comis aceste fapte pe timp de noapte, împreună cu ceilalți doi inculpați, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, în condițiile în care toți inculpații erau minori în momentul săvârșirii infracțiunii, atrăgându-l pe partea civilă într-o locație în care nu puteau interveni alte persoane în ajutorul său și profitând de starea de încredere ce i-au insuflat-o prin pretextul folosit, respectiv acela de a solicita părții civile să le presteze un serviciu de transport persoane, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, mai ridicate având în vedere că s-a produs vreo vătămare de natură psihică a persoanei vătămate în etate constând în sechele de natură psihică luând în considerare împrejurarea că aceste fapte datorită violențelor exercitate de minori în spațiu public determină de regulă o stare de anxietate a victimelor față de ieșirea în public fără însoțitor; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, determinate de dorința de a obține foloase materiale în mod injust fără a manifesta vreo urmă de respect pentru valorile ocrotite de legea penală și fără a exista cauze obiective care să determine comiterea faptelor; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, faptele de acest gen fiind comise cu o frecvență relativ redusă, dar având un impact major asupra comunității în condițiile în care sunt comise într-un mod violent extrem, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul recunoscând în permanență și regretând comiterea faptelor și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului care are vârsta de 18 ani, studii 8 clase, este elev în clasa a - X-a la Colegiul tehnic Auto din municipiul Piatra-N., este cercetat într-un alt dosar penal pentru că ar fi comis infracțiuni de furt calificat; precum si neincidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală și incidența împrejurărilor care agravează răspunderea penală în speță prevederile prevăzute de art.77 alin.1 lit. a) Cod penal nou privind circumstanța agravantă a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună. În baza tuturor acestor considerente instanța apreciază ca scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului I. C. I. a unei măsuri educative privative de libertate constând în internarea într-un centru de detenție.

Instanța a avut în vedere și prevederile art.114 Cod penal nou, conform cărora față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate sau se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în următoarele cazuri atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, în cauza de față faptele ce au fost comise de inculpat sunt susceptibile de a întruni elementele constitutive ale care sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În consecință, în baza art.125 alin.2 Cod penal, raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală nou, art.74 Cod penal nou, art.114 Cod penal nou, art.128 Cod penal nou și art. 115 alin.2 lit. b) Cod penal nou, a aplicat inculpatului I. C. I., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 233-234 alin. 1 literele a, d și e din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 litera a și art. 113 alin. 3 din Noul Cod penal.

În baza art. 399 Cod Procedură penală nou, raportat la art.202, 208, 223 și 243 Cod Procedură penală nou, a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpații A. C. I. și Zargiu N. M..

În baza art. 399 Cod Procedură penală nou, raportat la art.202, 208, 211 și 243 Cod procedură penală nou, a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luate față de inculpatul I. C. I. în condițiile prevăzute de încheierea nr.4b/ccp, pronunțată în data de 18.06.2014 de Tribunalul N..

În baza art.127 Cod penal nou raportat la art.72 Cod penal nou, s-a computat din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată inculpatului A. C. I. durata reținerii acestuia din data de 19.03.2014 și durata arestării preventive a acestuia de la data de 20.03.2014 până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv până la data de 01.10.2014 inclusiv, precum și durata arestării acestuia de la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv de la data de 01.10.2014, până la încetarea măsurii arestării preventive a acestuia.

În baza art.127 Cod penal nou, raportat la art.72 Cod penal nou, s-a computat din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată inculpatului Zargiu N. M. durata reținerii acestuia din data de 19.03.2014 și durata arestării preventive a acestuia de la data de 20.03.2014 până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv până la data de 01.10.2014 inclusiv, precum și durata arestării acestuia de la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv de la data de 01.10.2014, până la încetarea măsurii arestării preventive a acestuia.

În baza art.127 Cod penal nou, raportat la art.72 Cod penal nou, s-a computat din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată inculpatului I. C. I. durata reținerii acestuia din data de 19.03.2014 și durata arestării preventive a acestuia de la data de 20.03.2014 până la data de 18.06.2014 inclusiv.

Pentru a decide în acest sens instanța a reținut că prin Încheierea nr. 6/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 2819/279/ 2014 s-a dispus, în temeiul art. 223 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin 1-3 Cod procedură penală și art. 243 Cod procedură penală, admiterea propunerii de arestare preventivă formulate de P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. privind pe inculpații A. C. I., Zargiu N. M. și I. C. I., pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 20.03.2014 și până la data 18.04.2014.

În motivarea încheierii s-a arătat că, în fapt, la data de 18.03.2014, în jurul orei 12⁰⁰, după terminarea cursurilor, inculpatul I. C. I. și martorul C. C. A., colegi la Liceul Auto din Piatra N., s-au întâlnit cu inculpații A. C. I. și Zargiu N. M., iar pe parcursul zilei, cei trei inculpați, împreună cu martorul C. C. A., au frecventat mai multe localuri din municipiul Piatra N., unde au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orei 21³⁰, inculpații, împreună cu martorul C., dorind să se deplaseze la Club „1”, au urcat în taxiul aparținând persoanei vătămate, M. I., care se afla în stația de taximetrie „Agricola”, situată pe . au ajuns la local, inculpatul A. C. I., pe care persoana vătămată îl cunoștea din vedere, a plătit contravaloarea cursei și i-a cerut persoanei vătămate numărul de telefon, pentru a-l apela în eventualitatea în care va mai avea nevoie de un taxi.

În jurul orei 23⁰⁰, inculpatul A. C. I. a apelat-o pe persoana vătămată, pentru a-i transporta de la barul „Mireasa” din Piatra N., în satul Scăricica din ., iar în timp ce așteptau sosirea taxiului, inculpatul I. C. I. le-a povestit celorlalți cum, în trecut, o rudă a sa a amenințat un taximetrist cu un cuțit și i-a luat banii, precizând că intenționează să procedeze în același mod în noaptea respectivă.

În timp ce se deplasau cu taxiul persoanei vătămate spre ., inculpatul I. C. I. l-a întrebat pe inculpatul Zargiu N. M. dacă poartă asupra sa un cuțit, acesta din urmă răspunzând afirmativ. În continuare, inculpatul Zargiu N. M. i-a cerut persoanei vătămate să oprească autoturismul, pentru a efectua un apel telefonic, apoi i-a solicitat să întoarcă autoturismul și să-i transporte până în cartierul Văleni, unde inculpatul Zargiu s-a întâlnit cu o persoană de sex feminin și, după ce a purtat o conversație cu aceasta, i-a solicitat taximetristului să-i transporte până în satul Bisericani, ..

Având în vedere distanța mare parcursă, persoana vătămată i-a întrebat pe cei patru dacă au bani să achite cursa, motiv pentru care inculpatul A. s-a oferit să lase telefonul său și al martorului C. C. în mașină, drept garanție, până se va întoarce cu banii pe care urma să-i obțină de la verișorul său, care locuia la blocurile din zona Spitalului de Pneumoftiziologie. Ajunși în zona spitalului, persoana vătămată a oprit autoturismul într-un loc iluminat, iar inculpatul A. C. I. i-a spus că merge la domiciliul vărului său pentru a face rost de bani și a achita contravaloarea cursei, dar, de fapt, inculpații A. și I. s-au ascuns după blocuri, unde au convenit cu privire la modalitatea în care urma să o deposedeze pe persoana vătămată, sub amenințarea cu moartea, de suma de bani pe care o deține, precum și locurile pe care urmau să le ocupe în mașină.

După aproximativ 15 minute, în jurul orei 01⁰⁰, inculpații A. și I. s-au întors la autoturism și, așa cum s-au înțeles, inculpatul I. C. I. a urcat pe scaunul dreapta față, iar ceilalți inculpați și martorul pe bancheta din spate, astfel: inculpatul Zargiu N. M., în spatele șoferului, inculpatul A. C. I., la mijloc, iar martorul C. în partea dreapta spate.

La scurt timp, în satul Bisericani, într-un loc izolat, inculpatul Zargiu i-a cerut persoanei vătămate să oprească, întrucât se simte rău; imediat după ce M. I. a oprit autoturismul, inculpatul A. C. l-a prins cu mâna stângă de piept și cu mâna dreaptă i-a pus cuțitul la gât, spunându-i să-i restituie telefoanele și să-i dea toți banii pe care-i are asupra sa. În același timp, inculpatul I. C. I. a prins-o pe persoana vătămată de mâna dreaptă, pentru a o imobiliza, și a tras frâna de mână, iar inculpatul Zargiu N. M. a coborât din autoturism și a blocat portiera conducătorului auto.

Martorul C. C. A., care, deși auzise o parte din discuțiile purtate între inculpați, nu a luat în serios planul lor, a coborât din autoturism și a început să țipe, spunându-le inculpaților să o lase în pace pe persoana vătămată, care, speriată și atacată simultan de trei persoane, a prins cu mâna lama cuțitului, încercând astfel să-l îndepărteze. În aceste condiții, lama cuțitului s-a rupt, iar persoana vătămată s-a tăiat la mână. Văzând că persoana vătămată ripostează, inculpatul A. a început să o lovească cu pumnii peste cap, situație în care aceasta a încercat să coboare din autoturism, împingându-l pe inculpatul I., care se afla pe scaunul din dreapta șoferului. În aceste condiții, după ce a fost lovită de către inculpatul I. C. I. cu genunchii și cu picioarele în zona capului, persoana vătămată a reușit să coboare pe portiera din stânga față.

În acest moment, inculpatul Zargiu N. M., care îi blocase portiera, a început să o lovească pe persoana vătămată în zona capului, până când aceasta a căzut la pământ, după care cei trei inculpați au fugit în pădure. Potrivit Certificatului medico-legal nr. A2/172 din 19.03.2014, persoana vătămată a prezentat mai multe leziuni, care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

S-a concluzionat că activitatea infracțională a inculpaților, descrisă mai sus, rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului, din declarația persoanei vătămate M. I., declarația martorului C. C. A., declarațiile inculpaților și dovezile de ridicare bunuri.

S-a arătat că, potrivit art. 223 al. 2 din Noul Cod de procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, la înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, trebuie avută în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și consecințele acestora.

Astfel, s-a constatat că există presupunerea legitimă că inculpații: au premeditat comiterea infracțiunii și au plănuit în detaliu modul în care urmează să acționeze, de la locul pe carel-au ocupat în autoturism și până la acțiunile pe care trebuia să le efectueze fiecare (inculpatul A. a amenințat-o cu cuțitul pe persoana vătămată, inculpatul I. a prins-o de mâna dreaptă, pentru a o imobiliza, și a tras frâna de mână, iar inculpatul Zargiu a coborât din autoturism și a blocat portiera conducătorului auto pentru ca persoana vătămată să nu poată ieși din taxi); au profitat de faptul că persoana vătămată, fiind taximetrist, avea într-o anumită măsură obligația să-i transporte pe inculpați în orice loc solicitat de către aceștia, lucru care s-a și întâmplat, persoana vătămată fiind atrasă într-o zonă izolată, în apropierea unei păduri; fapta a fost comisă în timpul nopții, prin folosirea unui cuțit, persoana vătămată suferind leziuni la nivelul feței, a mâinilor și a genunchilor, iar violențele exercitate de către inculpatul Zargiu N. M. au continuat și după ce persoana vătămată a reușit să coboare din autoturism.

S-a reținut că faptele pentru care inculpații sunt cercetați în prezenta cauză pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 din Noul Cod penal raportat la art. 233-234 alin. 1 literele a, d și e din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 litera a și art. 113 alin. 3 din Noul Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Mai mult, s-a menționat că gravitatea faptelor, contextul în care acestea au fost săvârșite (în timpul nopții, de mai multe persoane împreună, recurgând la acte de violență), impactul asupra comunității și poziția procesuală a inculpaților sunt aspecte care converg spre concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins, în stadiul procesual actual, fără privarea de libertate a acestora.

Deși inculpații sunt minori, judecătorul a apreciat că nici o altă măsură preventivă nu poate fi luată față de aceștia, tocmai datorită condițiilor în care faptele au fost săvârșite, de trei persoana împreună, în timpul nopții și prin utilizarea unui cuțit, producând vătămarea corporală a victimei M. I., astfel încât a dispus arestarea preventivă a inculpaților și a respins cererile acestora de luare a măsurii preventive a controlului judiciar.

În prezent instanța reține că arestarea preventivă a inculpaților A. C. și Zargiu N. M. este legală și temeinică, la fel ca și măsura preventivă a controlului judiciar impusă prin încheierea nr.4b/ccp pronunțată în data de 18.06.2014 de Tribunalul N. față de inculpatul I. C. I., întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurilor față de cei trei inculpați minori nu s-au modificat și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată a inculpaților A. C. și Zargiu N. M. și măsura preventivă a controlului judiciar impusă prin încheierea nr.4b/ccp pronunțată în data de 18.06.2014 de Tribunalul N. față de inculpatul I. C. I., dat fiind faptul că, din ansamblul materialului probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, reiese că inculpații au săvârșit fapta care formează obiectul judecății, pedepsită de lege cu închisoare, ale cărei limite speciale se situează între 3 și 10 ani, iar lăsarea inculpaților A. C. și Zargiu N. M. în libertate ar reprezenta un pericol concret și actual pentru ordinea publică.

Prin modul în care au acționat inculpații, respectiv: în timpul nopții, prin premeditarea activității infracționale și împărțirea rolurilor, prin atragerea victimei într-un loc izolat, anulând, practic, orice posibilitate pentru aceasta de a riposta sau de a primi ajutor, folosind un cuțit și aplicând persoanei vătămate mai multe lovituri, care i-au cauzat leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, se reține că fapta acestora prezintă ungrad ridicat de pericol social, aducând atingere unor relații sociale deosebit de importante protejate de legea penală, în speță cele privitoare integritatea corporală și sănătatea persoanei.

În acest sens instanța se raportează și la rezonanța socială a faptelor ce ar fi fost comise de către inculpați (tentativă de tâlhărie în formă calificată, săvârșită de 3 persoane împreună), aptă să inducă o stare de temere și nesiguranță accentuată în cadrul comunității locale și nu numai. De asemenea, instanța constată că lipsa antecedentelor penale nu este suficientă prin ea însăși pentru a diminua periculozitatea care caracterizează persoana inculpaților, raportat la modul concret de săvârșire a faptelor, redat mai sus, mai ales că, din actele depuse la dosar, reiese că toți cei trei inculpați minori sunt în prezent cercetați în alte dosare pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.

Probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc faptul că inculpații ar fi acționat cu multă determinare și curaj, sub influența băuturilor alcoolice, prin exercitarea de acte de violență asupra persoanei vătămate în mod repetat, chiar și după ce aceasta ar fi reușit să coboare din autoturismul în care a fost imobilizată, demonstrând că nu conștientizează gravitatea faptelor lor și impactul acestora, în plan fizic și psihic, asupra victimei.

Susținerile apărătorilor inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive nu ar mai fi justificată, față de poziția procesuală sinceră a acestora, s-a arătat că nu constituie argumente suficiente pentru a se putea dispune o altă măsură preventivă față de aceștia, dată fiind gravitatea faptelor comise, astfel cum rezultă aceasta din circumstanțele particulare ale cauzei (modul de operare, valorile sociale lezate) și temerea pe care comiterea faptelor de o asemenea gravitate o creează în rândul membrilor comunității.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se amplifică prin trecerea timpului, ci, dimpotrivă, se atenuează, însă instanța apreciază că, în prezent, această atenuare nu este semnificativă, având în vedere și măsura educativă privativă de libertate ce le va fi aplicată, iar limitarea libertății individuale a acestora constituie o măsură necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit, faptele pe care se presupune că le-ar fi comis inculpații minori, necesitatea restabilirii adevărului și a tragerii la răspundere a celor vinovați constituind justificări legitime ale măsurii.

Instanța a conchis, în aceste condiții, că detenția provizorie a inculpaților minori A. C. I. și Zargiu N. M. precum și măsura preventivă a controlului judiciar impusă prin încheierea nr.4b/ccp pronunțată în data de 18.06.2014 de Tribunalul N. față de inculpatul I. C. I. sunt absolut necesare și că instituirea unui control judiciar sau arestul la domiciliu a inculpaților minori A. C. I. și Zargiu N. M. nu ar fi suficiente pentru asigurarea scopului procesului penal, considerând că a fost respectat principiul proporționalității între măsura preventivă luată față de inculpați, gravitatea faptelor și circumstanțele personale ale acestora.

Trebuie subliniat și că, analizând măsura arestării preventive a minorului și prin prisma dispozițiilor art.37 lit.b) din Conventia O. privind drepturile copilului, judecătorul apreciază că, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei si la datele ce caracterizează persoana minorilor, o atare măsură excepțională este necesară, cel puțin pentru o perioadă, neexistând o altă modalitate de a-i asigura protecția necesară în vederea responsabilizării viitoare acestora, în condițiile în care mediul socio-familial în care trăiește nu a reușit până acum, în pofida comportamentului lor ilicit ce ar fi fost manifestat în ultima perioadă, să le impună norme adecvate și eficiente de comportament.

Potrivit art. 223 al. 2 noul cod de procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului poate fi luată dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Raportat la circumstanțele în care inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați în cauza de față, instanța reține ca fiind întrunite în cauză cerințele prevăzute de art. 202 alin.1 Cod procedură penală nou în sensul că există probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiuni și menținerea detenția provizorie a inculpaților minori A. C. I. și Zargiu N. M. precum și măsura preventivă a controlului judiciar impusă prin încheierea nr.4b/ccp pronunțată în data de 18.06.2014 de Tribunalul N. față de inculpatul I. C. I. este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, precum și în acela al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

De asemenea, în cauza de față sunt realizate și cerințele stipulate în cuprinsul art. 223 Cod procedură penală în sensul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații A. C. I. și Zargiu N. M. ar fi săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptelor, gravitate care este ridicată, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, respectiv că inculpatul ar fi acționat pe timp de noapte asupra unor persoane care datorită împrejurării că se aflau în locuri în care nu era posibil să beneficieze de ajutorul altor persoane, nemanifestând astfel vreo reținere față de vreo eventuală reacție negativă din partea opiniei publice și într-o totală nesocotire a normelor de conviețuire socială, a antecedentelor penale în condițiile în care inculpații ar mai fi comis anterior alte fapte prevăzute de legea penală îndreptată împotriva patrimoniului se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind incidente motivele reținute de instanță în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, precum și motivele expuse prin încheierea pronunțată la data de 16.04.2014 în procedura din Camera preliminară.

În baza art.397 Cod procedură penală nou raportat la ar.25 Cod procedură penală nou, art.19 alin.3 Cod procedură penal nou, art.20 alin.2 Cod procedură penală nou și art.1349,1357,1386 și 1443 cod civil nou va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I. și va obliga în solidar inculpații A. C. I., Zargiu N. M. și I. C. I., inculpatul A. C. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente A. C. M., inculpatul I. C. I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente I. C., iar inculpatul Zargiu N. M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente Zargiu D. și Zargiu V., să plătească părții civile M. I. suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru a decide în acest sens instanța a avut în vedere faptul că, prin comiterea cu intenție și împreună a unor fapte ilicite, respectiv a unei infracțiuni de tâlhărie, inculpații A. C. I., Zargiu N. M. și I. C. I. au cauzat în mod direct părții civile M. I. un prejudiciu de ordin material în cuantum de 5.000 lei, constând în contravaloarea medicamentelor și a serviciilor medicale pe care acesta le-a achiziționat pentru vindecarea leziunilor traumatice care i-au fost cauzate prin actele de violență comise de inculpați și respectiv un prejudiciu de ordin moral pentru repararea căruia se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 25.000 lei, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor produse prin actele inculpatului și ale câinelui deținut de acesta din urmă respectiv 7-8 zile, natura leziunilor cauzate părții civile, în speță plăgi și excoriații și îndeosebi trauma și șocul psihic suferite de acesta în condițiile în care inculpații l-au atacat pe timp de noapte, atrăgându-l într-o locație în care nu puteau interveni alte persoane în ajutorul său și profitând de starea de încredere ce i-au insuflat-o prin pretextul folosit, respectiv acela de a solicita părții civile să le presteze un serviciu de transport persoane, fiind întrunite în acest sens condițiile răspunderii civile delictuale.

În acest sens s-a reținut că art. 1372 Cod civil nou stipulează că cel care în temeiul legii este obligat să supravegheze un minor răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane, cu mențiunea că cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă, iar în cazul părinților dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exercițiul autorității părintești, instanța constatând că în cauza de față comportamentul deviant al inculpaților minori se datorează în bună măsură lipsei de educație și de supraveghere adecvată din partea părinților în a căror îngrijire se aflau.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel inculpații A. C.-I. și I. C.-I. și partea responsabilă civilmente D. C..

Apelantul-inculpat A. C.-I. nu a motivat apelul în scris.

În motivarea scrisă a apelului inculpatului I. C.-I. și partea responsabilă civilmente au criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru motivele de mai jos.

Pe latura penala, a fost condamnat in baza art. 125 al. 2 C. Penal, raportat la art. 396 al. 10 C. Proc P., art. 74, art. 114, art. 128, art. 115 al. 2 lit. b, C. Penal, la executarea unei masuri educative privative de libertate prin internarea într-un centru de detenție pe o durata de 3 ani, măsură care o consideră mult prea drastică în raport de împrejurările de fapt în care s-a comis fapta și în raport de atitudinea cooperantă pe care a avut-o în tot cursul procesului penal până în prezent, precum și în raport de circumstanțele personale care îl caracterizează.

Deși încadrarea juridică dată faptei conturează participarea la săvârșirea unei tentative de tâlharii, în condiții agravante (art. 32, art. 233-234 al. 1, lit. a, d, e, art. 77 lit a C. Penal), dând impresia unei persoane care ar prezenta cu un grad mare de pericol social.

În fapt, inculpatul Ionascu lonut, minor în vârstă de 16 ani, după ce a terminat cursurile !a scoală - Colegiul tehnic de Transporturi P. N., a consumat pe parcursul a mai multor ore în mai multe baruri o cantitate însemnată de băuturi alcoolice, deși până atunci nu mai consumase niciodată alcool. Fiind în cadrul unui anturaj nepotrivit, precum si sub imperiul teribilismul specific vârstei, a participat împreună cu alți doi tineri consăteni, la încercarea de a recupera telefoanele pe care le lăsaseră drept garanție părții vătămate M. loan - taximetrist, până la plata integrală a unui serviciu de transport. De altfel, taximetristului i se poate imputa o oarecare culpă prin lipsa de diligență și de prudență, întrucât, văzând că tinerii sunt sub influenta băuturilor alcoolice, iar doi dintre aceștia sunt elevi, cu ghiozdanele în spate si transportându-i de-a lungul zilei pe la mai multe baruri din orașul Piatra N., urmat de efectuarea unor alte servicii de transport pe distante destul de mari 15-20 km, ar fi trebuit să refuze efectuarea în continuare a transportului si nu să accepte drept garanție telefoanele unor minori aflați în stare avansată de ebrietate. Orice om prudent si diligent, la o vârsta destul de matură, așa cum este partea vătămata, ar fi putut să prevină consecințele acestor împrejurări, care au dus în final la acea altercație violentă. Raportat la patrimoniul unui minor de 16 ani, în cele mai multe cazuri un telefon este bunul cel mai de preț al unui tânăr adolescent, care pe fondul consumului mare de alcool, sub imperiul fricii de a nu se întoarce acasă fără telefoane,s-au văzut nevoiți sa acționeze așa cum au gândit la acel moment, în mod intempestiv si cu discernământul mult diminuat datorită alcoolului consumat si vârstei fragede.

Deși în Rechizitoriu se reține că inculpatul Ionascu C. I. ar fi propus de dinainte întregul scenariu, acest lucru este contrar realității, neexistând nicio probă în acest sens, neavând asupra sa nici cuțit și nici alte corpuri contondente pentru a exercita asupra părții vătămate vreo violență.

Inculpatul Ionascu a participat la aceasta . evenimente, care au primit încadrarea juridica de tentativă la tâlhărie calificată, datorita împrejurărilor de loc, timp si anturaj nepotrivit, doar în mod intempestiv, spontan si regretabil. Astfel, nu se poate contura un portret al inculpatului ca având înclinatii spre un drum infracțional, sau ca fiind o persoană care ar prezenta un pericol public, dacă i s-ar da șansa de a-și continua studiile prin aplicarea unei alte măsuri educative neprivative de libertate.

Această faptă, care ar trebui caracterizată ca fiind singulară în viata inculpatului, nu ar trebui sa pună în pericol dezvoltarea în bune condiții a personalității sale, sau sa-i producă traume de natura să-i pericliteze viitorul, având în vedere vârsta sa de 16 ani.

Din întreg materialul probator rezultă că inculpatul este la prima abatere de acest gen, săvârșirea faptei fiind urmare a unor circumstanțe nefericite, pe fondul consumului anterior si nepremeditat de alcool. Având în vedere vârsta frageda, de 16 ani, a inculpatului, raportată la cantitatea de alcool ingerata, în Rechizitoriu reținându-se că în după amiaza zilei de 18.03.2014 inculpații s-au întâlnit, iar pe parcursul zilei, au frecventat mai multe localuri din mun. P. N., unde au consumat băuturi alcoolice, iar de la ora 21:30 pana la ora 23:00 au continuat sa consume băuturi alcoolic), este evident ca posibilitatea de a-si coordona acțiunile si de a-și da seama de consecințele faptelor sale era cu mult diminuată, dacă nu chiar abolită. Astfel, în cauză se poate retine cel puțin circumstanța atenuantă prevăzuta de art. 75 al. 2 lit. b CP referitoare la împrejurările legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea infractorului. Dacă nu s-ar fi aflat sub influenta unei asemenea cantități de alcool ingerată în mod aproape continuu, inculpatul nu ar mai fi acționat așa cum s-a întâmplat. Starea de beție, în general, este de natură să determine grave tulburări de comportament, determinând o stare de irascibilitate crescută, o stare de incapacitate de a-și da seama de consecințele și gravitatea faptelor sale, iar în speță, asupra unui minor, cu o constituție astenică așa cum este a inculpatului Ionascu C. I., efectele sunt cu mult mai evidente.

Prin urmare consideră că în cauză, instanța de fond ar fi trebuit sa dea eficiență juridică acestei circumstanțe atenuante în individualizarea sancțiunii aplicate.

Condamnarea unei persoane minore, atunci când se constată că fapta există, este infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, determină aplicarea unor masuri educative specifice minorilor. Regimul instituit de Codul Penal privind sancționarea minorilor care au săvârșit o infracțiune are drept scop principal reeducarea acestora în scopul reintegrării lor sociale și pentru prevenirea riscului de a mai săvârsi alte infracțiuni.

La luarea uneia dintre măsurile educative prevăzute in cadrul art. 115 CP trebuie avute în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei pentru a se putea determina natura măsurii educative, neprivative sau privative de libertate, precum și conținutul concret al acesteia.

Atitudinea inculpatului, atât in cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată a fost una sinceră, cooperând cu organele judiciare, manifestând în mod continuu un regret față de cele întâmplate.

Din punct de vedere criminologic, săvârșirea unei infracțiuni în timpul minorității ar trebui să fie pusă în special pe seama teribilismului specific vârstei adolescenței, la care se pot adăuga alți factori negativi care pot influenta comportamentul minorului, precum anturajul nepotrivit, lipsa de educație, consumul de alcool, etc.

Mediul familial, în acest gen de situații ar trebui să aibă un rol esențial în reeducarea si readaptarea minorului. De asemenea, referitor la mediul școlar, deși studiile inculpatului nu au mai putut fi continuate pe durata privării sale de libertate, acesta a depus o cerere de reînscriere pentru anul școlar 2014-2015, în vederea continuării studiilor, iar în prezent este înscris în clasa a IX-a D si frecventează cursurile la Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra N., conform adeverinței 4333/10/10.2014, fapt care denotă o atitudine pozitivă față de învățământ si dorința sa de reintegrare în societate.

In raportul de evaluare al inculpatului minor Ionascu C. I., întocmit de S. de Probatiune de pe lângă Tribunalul N., s-a reținut că inculpatul are o atitudine pozitivă față de normele de comportare în societate, are un grad ridicat de posibilitate de îndreptare, are sprijinul necondiționat al părinților săi, care l-au însotit si l-au ajutat pe tot parcursul procesului penal, iar măsura potrivită pentru atingerea scopului de reeducare ar fi măsura educativa a supravegherii. De asemenea, din cei trei inculpați din prezenta cauză, numai inculpatul Ionascu frecventează în prezent o formă de învățământ, fiind singurul care a continuat o formă de pregătire profesionala, ceilalți doi inculpați renunțând de mai mulți ani la continuarea vreunei forme de învățământ. Cu toate acestea, pentru toți cei trei inculpați Ie-a fost aplicată aceeași măsura educativă privativă de libertate si pe aceeași durată de 3 ani într-un centru de detenție.

O altă situație aparte ce îi caracterizează pe inculpatul Ionascu C. I. o reprezintă o experiență tragică pe care a îndurat-o în timpul în care se afla în stare de arest preventiv. Acesta a fost abuzat sexual de alți 3 deținuți pe timpul cât se afla în Penitenciarul Bacău. Fiind profund rușinat si traumatizat de cele întâmplate, precum si fiind amenințat cu moartea de către agresori, nu a avut curajul sa spună părinților sau vre-unei persoane cu autoritate din Penitenciarul Bacău la momentul producerii incidentului de cele întâmplate. Aceste evenimente traumatizante Ie-a relatat doar mamei sale, D. C., la 2-3 săptămâni după incident, când a fost vizitat in Penitenciarul Bacău. După ce mama inculpatului minor a aflat despre această situație foarte critică, a depus o plângere la Direcția Generala de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Piatra N..

Un astfel de eveniment, suportat de un copil de 16 ani să fie abuzat sexual de doi –trei bărbați concomitent, este fără echivoc de natură să-i producă traume adânci și să-i marcheze existenta.

In dovedirea celor menționate a depus si copii după răspunsul primit de la Direcția pentru Protecția Copilului, în urma efectuării anchetei. S-a menționat că la dosarul de fond a fost depusă o copie după plângerea înaintată de către mama inculpatului, D. C., iar instanța de control judiciar a măsurii preventive, apreciind la acel moment corect consecințele acestui incident, a dispus revocarea măsurii arestării si aplicarea măsurii preventive a controlului judiciar, putând astfel să fie înscris și la școală, respectiv la Colegiul Tehnic de transporturi.

Mai menționează că în timp ce se afla în stare de arest preventiv la Penitenciarul de minori si tineri Tichilesti, jud. B. sub pretextul unor jocuri de grup impuse de alți deținuți care se aflau de mai mult timp încarcerati, a suportat leziuni la nivelul mâinii drepte prin zgârieri profunde cu unghia de către adversari, rămânând în urma infectării plăgii cicatrici evidente la 4 luni de la agresiune. Astfel de practici sunt frecvente în mediul de detenție, existând permanente violențe și având o continuă stare de temere.

Astfel, în raport cu toate cele arătate mai sus, aplicarea unei masuri educative privative de libertate, prin îndepărtarea minorului de mediul său familial si școlar, precum si suprapus peste trauma suferită în cadrul sistemelor de detenție, ar putea produce efecte negative iremediabile pentru minorul inculpat Ionascu C. I..

Nu se poate contura un portret al inculpatului ca având înclinații spre un drum infracțional, sau ca fiind o persoană care prezintă un pericol public. Această faptă, care ar trebui caracterizată ca fiind singulară în viata inculpatului, nu ar trebui sa pună în pericol dezvoltarea în bune condiții a personalității sale, sau să-i producă traume de natură să-i pericliteze viitorul, având în vedere vârsta sa destul de fragedă.

Mediul familial si nu mediul penitenciar in acest gen de situații ar trebui să aibă un rol esențial în reeducarea si readaptarea minorului.

Conform art. 114 al. 1, Cod penal, legiuitorul roman, preluând principiile consacrate la nivel European si internațional, a instituit cu titlu de principiu, obligativitatea aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate și doar în mod excepțional posibilitatea aplicării unei măsuri educative privative de libertate, în condițiile art.114 al. 2 CP.

Dacă se raportează la încadrarea juridică a faptei și la limitele de pedeapsă, deși minorilor nu li se aplică pedepse principale, ci doar măsuri educative, se poate concluziona, că dacă ar fi fost major la data săvârșirii faptei, inculpatul ar fi putut beneficia de o suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere starea de tentativă, aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoașterii învinuirii, starea de beție nepremeditată, ca circumstanță atenuantă, circumstanțele persoanele, are sprijinul familiei, este angajat într-o formă de învățământ, a fost deja traumatizat de condițiile din mediul privativ de liberate, si-a respectat cu strictețe toate obligații impuse prin măsura preventiva a controlului judiciar, etc). Astfel, consideră că starea de minoritate, deși ar trebui tratată cu foarte multă grija si bine cântărită în procesul de individualizare a pedepsei, a dus de fapt la o agravare a consecințelor pe care minorul trebuie să le suporte, în contra principiilor de drept consacrate la nivel național si internațional, care guvernează regimul sancționator al minorilor.

In acest sens, aplicarea unei masuri educative privative de libertate, prin îndepărtarea minorului de mediul său familial, ar putea produce efecte negative. Deși privarea de libertate a minorului prin internarea sa într-un centru de detenție, are ca scop reintegrare socială, formare profesionala, etc., realitatea arată uneori că cei care sunt internați într-un astfel de centru rămân "stigmatizați", iar reintroducerea și readaptarea lor la sistem, odată ce părăsesc centrul, poate fi deosebit de dificilă. Executarea unei perioade de 3 ani într-un centru de detenție în alt colț de țară, în această perioadă de formare a personalității sale, departe de familie, duce la o schimbare a vieții inculpatului mult prea drastică.

Astfel, regimul măsurilor educative neprivative de libertate ce pot fi aplicabile minorilor, conțin o . măsuri suficiente pentru ca scopul de reeducare si supraveghere să fie atins. Raportat la cadrul măsurilor educative si la scopul aplicării acestora, consideră că participarea la săvârșirea acestei fapte în circumstanțele date, constituie un caz singular si nefericit, astfel încât posibilitățile inculpatului de îndreptare si conștientizare a faptei sale sunt ridicate, putându-i-se aplica o măsura educativă neprivativă de libertate. Aplicarea uneia dintre aceste masuri, respectiv stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămâna sau asistarea zilnică, prin conținutul concret ce poate fi aplicat inculpatului, sunt de natură să ducă la îndreptarea sa, la reintegrarea sa socială și la determinarea unui comportament în acord cu normele de conviețuire socială. Conduita ireproșabilă a inculpatului minor după revocarea arestului preventiv care fusese instituit în cauză, arest ce s-a derulat pe o perioada de 3 luni, constituie o dovadă certă a posibilității sale de îndreptare și fără lipsire de libertate și o dovadă a faptului că a conștientizat consecințele faptelor sale.

Inculpatul este conștient de faptul că nerespectarea tuturor condițiilor ce pot fi impuse în mod concret, pot duce la sancționarea mai severă a acestuia, în acest sens inculpatul luându-si angajamentul că va respecta toate condițiile aferente uneia dintre măsurile educative neprivative de libertate.

Pe latură civilă, a fost obligat în solidar cu ceilalți doi inculpați, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente D. C. la plata sumei de 5000 lei daune materiale si 25.000 lei daune morale către persoana vătămata M. I.. Menționează în primul rând că nu au posibilități materiale să achite o sumă atât de mare de bani, întrucât la momentul actual partea responsabila civilmente nu are un loc de muncă stabil, si abia reușește să-și întretină familia.

In primul rând, arată că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză până la stadiul procesual impus de art. 20 al. 1 C. Penal, respectiv până la începerea cercetării judecătorești.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut nicio dovadă, nu s-a administrat nicio probă cu privire la daunele materiale acordate în cauză, prejudiciul nefiind cert, actual si dovedit.

Referitor la daunele morale, acordarea unei asemenea sume de 25.000 lei nu trebuie să determine o sporire nejustificată a patrimoniului persoanei vătămate. Este adevărat că acesta a suferit un prejudiciu de ordin moral, dar această situație nu ar trebui să fie un motiv speculativ pentru a obține în mod facil o sumă semnificativă de bani. Pentru o persoană cu un venit mediu lunar, suma de 25.000 lei reprezintă un beneficiu mult prea facil. In plus, inclusiv persoanei vătămate i se poate retine o culpă în producerea acestei serii de evenimente, întrucât trebuia si putea să-și dea seama că inculpații minori, cu o stare materială precară, nu au posibilitatea materială să parcurgă o distanță mare cu un serviciu de transport specializat, iar în plus taximetristul le-a luat telefoanele, reținându-le până la plata integral a cursei de taximetrie. O alta atitudine prudentă a persoanei vătămate ar fi putut duce la o altă consecință, fără urmări cu caracter penal.

In concluzie, față de toate aspectele evidențiate mai sus, solicită ca în temeiul art. 421 pct. 2, lit. a, C. Proc. P.., admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, iar pe latura penală să se aplice inculpatului minor Ionascu C. I. una dintre măsurile educative neprivative de libertate, respectiv stagiul de formare civică, supravegherea, sau consemnarea la sfârșit de săptămâna, sau asistarea zilnică.

Pe latura civila solicită respingerea acțiunii civile ca tardivă si ca nedovedită.

In subsidiar, în cazul în care se va aprecia că se impune plata unor despăgubiri, solicită ca acestea să fie diminuate la un cuantum rezonabil pentru justa soluționare a cauzei.

În susținerile orale făcute și prin avocații, inculpații au criticat hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 din noul Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelurile urmează a fi respinse, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt necorespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelanții-inculpați o corectă încadrare juridică și a făcut o judicioasă individualizare a măsurii educative aplicate acestora.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea atât a laturii penale, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.

Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelanților-inculpați pentru infracțiunile, pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care s-a aplicat împotriva acestora măsura educativă privativă de libertate, cea a internării într-un centru de detenție, pe o durată de câte 3 (trei) ani.

De altfel, așa cum a reținut și instanța de fond, inculpații au declarat că recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și au cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care a fost admisă de instanța de fond.

Aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, prevăzută de art.375, cu art.396 Cod procedură penală este greșită, deoarece art.396 alin.10 Cod procedură penală face referire la reducerea limitelor de pedeapsă a închisorii cu o treime, ori inculpaților minori nu li se pot aplica decât măsuri educative. În plus, legiuitorul a exclus, în mod expres, minori de la aplicarea procedurii privind acordul de recunoaștere a vinovăției (art.478 alin.6 Cod procedură penală), neadmițându-se posibilitatea ca în cazul unei categorii vulnerabile de persoane, cauza să nu parcurgă întreg cursul procesului penal, cu toate garanțiile aferente.

Desigur că, față de faptul că hotărârea a fost apelată doar de cei doi inculpați, având în vedere principiul non reformatio in pejus, prevăzut și de art.418 alin.2 Cod procedură penală, Curtea nu poate înlătura aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, deoarece s-ar agrava situația inculpaților în propria lor cale de atac.

Deoarece apelanții-inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța de control judiciar nu va mai analiza situația de fapt, care, așa cum se arăta mai sus, a fost corect reținută de instanța de fond.

În ceea ce privește individualizarea măsurii educative aplicate apelanților-inculpați, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a acesteia.

Curtea va analiza mai întâi motivul de nelegalitate al hotărârii invocate de apelantul-inculpat I. C. I. și de apelanta-parte responsabilă civilmente D. C..

În motivele scrise de apel, s-a susținut că, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, dispozițiile privind tentativa, precum și a dispozițiilor art.114 alin.1 lit.b Cod penal, text potrivit căruia, față de minorul se poate lua o măsură educativă privativă de libertate doar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare, ori detențiunea pe viață, măsura educativă a internării într-un centru educativ este nelegală.

În mod evident, susținerea este greșită, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În conformitate cu dispozițiile art.187 Cod penal: „Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.”

Prevederile acestui text sunt identice cu cele ale art.141 Cod penal din 1969.

Ori, așa cum rezultă din dispozițiile textului enunțat mai sus, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul care încriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără a se lua în considerare cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei.

În același sens s-a pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii prin decizia nr.XXVIII din data de 18.09.2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.190 din 20.03.2007.

În conformitate cu dispozițiile art.474 alin.4 Cod procedură penală:” Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Curtea, având în vedere, gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite de cei doi apelanți-inculpați, împrejurările și modul de comitere a acestora, în timpul nopții, prin premeditarea activității infracționale și împărțirea rolurilor, prin atragerea victimei într-un loc izolat, anulând, practic, orice posibilitate pentru aceasta de a riposta sau de a primi ajutor, folosind un cuțit și aplicând persoanei vătămate mai multe lovituri, care i-au cauzat numeroase leziuni, gradul ridicat de pericol social, gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, persoana vătămată cu șansă, salvându-și prin fugă viața, aceasta suferind și serioase vătămări de natură psihică, având în vedere și vârsta acesteia, precum și că faptele inculpaților au adus atingere unor relații sociale deosebit de importante protejate de legea penală, în speță cele privitoare integritatea corporală și sănătatea persoanei, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, determinate de dorința de a obține foloase materiale în mod injust fără a manifesta vreo urmă de respect pentru persoana vătămată și în general față de valorile ocrotite de legea penală, rezonanța socială a faptelor comise de inculpați, (tentativă de tâlhărie în formă calificată, comisă în timpul nopții, prin folosirea unei arme în sensul legii penale și într-un mijloc de transport, respectiv, taxi și de trei persoane împreună), fapte apte să inducă o puternică stare de temere și nesiguranță accentuată în cadrul comunității locale și nu numai, precum și persoanele celor doi apelanți-inculpați, constată că măsura educativă aplicată în cauză este judicios individualizată.

Instanța constată că lipsa antecedentelor penale nu este suficientă prin ea însăși pentru a diminua periculozitatea care caracterizează persoana inculpaților, raportat la modul concret de săvârșire a faptelor, redat mai sus, mai ales că, din actele depuse la dosar, reiese că inculpații au mai fost cercetați în alte dosare pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.

Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a constatat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în termenul prevăzut de lege și, având în vedere că în cauză erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, a dispus obligarea celor trei inculpați, în solidar, fiecare în solidar și cu părțile responsabile civilmente, către partea civilă, la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale.

Apelantul-inculpat I. C. I. și de apelanta-parte responsabilă civilmente D. C. au susținut că persoana vătămată M. I. nu s-a constituit parte civilă, astfel că în mod greșit a fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați la plata despăgubirilor civile către aceasta.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că susținerile celor doi apelanți este greșită, deoarece persoana vătămată M. I. s-a constituit parte civilă în cauză, constituire care s-a făcut cu respectarea dispozițiilor procedurale legale.

În conformitate cu dispozițiile art.20 alin.1 Cod procedură penală: „Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept.”

Așa cum rezultă din înscrisul de la fl.89 dosar instanța de fond, persoana vătămată M. I. a depus la data de 13.05.2014, cererea prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză, această dată este anterior începerii cercetării judecătorești în cauză.

Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume:

a) infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.

Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite (damnum emergens), cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans).

Unul dintre principiile de bază ale răspunderii civile este principiul reparării integrale a prejudiciului.

Acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (restitutio in integrum).

Acest principiu de bază al răspunderii civile (măsura răspunderii civile o dă, în principiu, prejudiciul), își are așezământul legal în art.1357alin.1 și art.1386 alin.1, texte care instituie obligația generală de reparare a prejudiciului, prevăzând că: „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”, respectiv: „Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.”

Din aceste dispoziții rezultă obligația reparării prejudiciului în totalitatea sa, fără nici o restrângere ori limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia.

În ceea ce privește acordarea daunelor morale în dreptul românesc nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlul fiind lăsată la aprecierea magistratului.

De asemenea, față de dovedirea despăgubirilor civile cu titlul de daune morale, unde sunt incidente prevederile din dreptul civil, în sensul că partea civilă trebuie să facă dovada nu numai a prejudiciului suferit prin infracțiunea săvârșită de inculpat, dar și întinderea acestuia, față de faptul că stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlul de daune morale este lăsat la aprecierea magistratului, nu se impune a fi făcute probe exclusive cu privire la întinderea acestui prejudiciu.

În mod evident, fapta inculpaților îndreptățește intimata-parte civilă și la acordarea unor daune morale, care să recompenseze cel puțin în parte prejudiciul pe care l-a suferit prin săvârșirea de inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Ca urmare a acțiunilor violente ale inculpaților intimata-parte civilă a suferit numeroase leziuni, așa cum sunt descrise în Certificatul medico-legal nr.A2/172 din 19.03.2014-fl.60 dosar urmărire penală.

Pentru tratarea afecțiunilor suferite, intimata-parte civilă a necesitat o perioadă tratament medical.

Așa cum se arăta, prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.

Faptele inculpaților îndreptățesc intimata-parte civilă, Având în vedere și trauma psihică deosebită pe care a suferit-o, și la acordarea unor daune morale, care să recompenseze cel puțin în parte prejudiciul moral pe care l-a suferit.

Așa cum se arăta, suma acordată intimatei-parte civilă cu titlul de daune morale este corect determinat de instanța de fond, respectând principiul reparării juste și integrale a prejudiciului suferit prin infracțiune.

La stabilirea cuantumului sumei acordate părții civile trebuie să se țină seama nu numai de durerile fizice și psihice încercate de intimata-parte civilă, dar și de efectele psihologice ale acestora, de teama pe care a resimțit-o aceasta nu numai în momentul săvârșirii actelor violente ale inculpaților, ci și mult timp după aceasta și chiar și în prezent.

Desigur că nimic nu este de natură să recompenseze aducerea intimatei - parte civilă în situația actuală.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că hotărârea apelată respectă atât dispozițiile legale din dreptul intern, practica instanțelor din România în astfel de cauze, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului și principiile consacrate, în materie, cele ale echității, al neîmbogățirii fără just temei, precum și cel al nevoii sociale.

În raport de aspectele mai sus arătate nu se poate susține că prin sumele acordate intimatei – părți civile s-ar fi îmbogățit fără justă cauză.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați și de apelanta-parte responsabilă civilmente.

În temeiul art.422 Cod procedură penală, se va deduce, în continuare, din măsura educativă privativă de libertate aplicată inculpatului A. C.-I. și perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentințe penale apelate, respectiv, de la data de 01.10.2014, la zi.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

I. În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați A. C.-I. și I. C.-I. împotriva sentinței penale nr.328 din data de 01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N..

În temeiul art.422 Cod procedură penală, deduce, în continuare, din măsura educativă privativă de libertate aplicată inculpatului A. C.-I. și perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentințe penale apelate, respectiv, de la data de 01.10.2014, la zi.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanții-inculpați să plătească statului suma de câte 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta D. C. împotriva sentinței penale nr.328 din data de 01.10.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelanta să plătească statului suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2015, în prezența apelantului-inculpat A. C.-I..

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. P. S. A.

GREFIER,

M.-D. B.

Red.sent.C.M.M.

Red.dec.D.P./26.01.2015

Tehnoredactat M.D.B./2 ex.

26.01.2015

← Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel BACĂU		Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... →

Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel BACĂU