Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Sentința nr. 12/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 865/32/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
Sentința penală Nr. 12/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A.
Grefier N. C.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău- a fost legal reprezentat de PROCUROR – M. G.
La ordine a venit spre pronunțare cererea de revizuire formulată de revizuientul-petentul S. M. împotriva încheierii nr. 2 din 18. 02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul_ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința din 20 ianuarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr._ revizuientul S. M. a atacat încheierea penală nr. 2 din data de 18.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, prin care respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. M. împotriva rezoluției din 08.01.2014 dispusă de P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 223/P/2013.
In motivarea cererii revizuientul arată că a fost pronunțată Decizia nr.599/21.10.2014 prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea soluției legislative de la art.341, alin.5 c.pr.pen., potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților”.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin încheierea penală nr.2 din data de 18.02.2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._, s-a dispus în temeiul art. 341 al. 7 pct. 2 lit. a C .p .p . respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul S. M. împotriva rezoluției din 08.01.2014 dispusă de P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 223/P/2013.
În conformitate cu prevederile art. 275 al. 2 C.p.p. a fost obligat petentul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare .
Totodată, prin încheierea din data de 05.03.2014 din același dosar a dispus în temeiul art. 278 C.p.p. îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei încheierii din data de 18.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ în sensul că după al. 1 se va consemna un nou aliniat, respectiv:
„ În temeiul art. 29 al. 4 din Legea 47/1992 admite cererea petentului S. M. privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 lit. f C .p .p . și art. 341 al. 5- 8 C .p .p . „
Pentru a pronunța aceste încheieri s-a reținut că prin plângerea înregistrată la această instanță cu nr._ petentul S. M. a contestat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 08.01.2014 dispusă de P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În motivarea plângerii petentul a arătat în esență că magistrații A. G., judecător la Tribunalul Bacău, respectiv C. V., M. L. și S. V., judecător în cadrul Curții de Apel Bacău se fac vinovate de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale în legătură cu modalitatea de soluționare a dosarului civil nr._ soluționat în primă instanță la Tribunalul Bacău de către intimata A. G. și în recurs la Curtea de Apel Bacău de completul de judecată format din intimatele C. V., M. L. și S. V. situație în care se impune desființarea rezoluției contestate și reluarea cercetărilor în ceea ce privește pe magistrații menționați.
La dosar au fost depuse de către petent concluzii scrise, precum și o cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 lit. f și art. 341 al. 5,8 din Codul de procedură penală.
A fost atașat dosarul nr. 223/P/2013, în care a fost dispusă soluția contestată.
I. Procedând la verificarea soluției în raport de actele aflate la dosar, Curtea apreciază că aceasta este pe deplin legală și temeinică pentru motivele ce preced. Prin rezoluția din 08.01.2014 dispusă de P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrați judecători A. G. de la Tribunalul Bacău și M. L., C. V., S. V. de la Curtea de Apel Bacău, sub aspectul infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art.289 C.pen. și fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 C.pen., întrucât faptele nu există.
Procurorul a avut în vedere că persoana vătămată S. M., a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări față de magistrații judecători A. G. de la Tribunalul Bacău, C. V., M. L. și S. V. de la Curtea de Apel Bacău, pentru infracțiunile de fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale, motivat de faptul că în hotărârile pronunțate, au reținut fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului. Aceasta, în opinia reclamantului, cu scopul de a permite Consiliului Local Salcea - Suceava să devină proprietar al unor terenuri la care nu este îndreptățit, în detrimentul a 26 persoane între care și persoana vătămată. Astfel, consideră că a fost încălcat dreptul la proprietate, Constituția României, convenția europeană.
Verificând aspectele sesizate, s-au reținut următoarele:
În dosarul nr._ al Tribunalului Bacău, având ca obiect anulare act administrativ, judecător A. G. a pronunțat sentința civilă nr. 192/27.03.2008, prin care a admis în parte acțiunea privind pe contestator S. M., Comisia orășenească Salcea, Asociația Agricolă P., Consiliul Local Salcea prin Primarul orașului în calitate de pârât și a anulat Hotărârea Consiliului Local nr. 13/31.05.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, contractul de concesiune a suprafeței de 4,59 ha, nesocotește dispozițiile legale, întrucât cei 26 membri asociați, între care se află și persoana vătămată S. M. (descendentul lui S. V. I., cu suprafața de 0,39 ha) au dobândit irevocabil dreptul de proprietate pentru acest teren. Astfel, Hotărârea Consiliului Local nr. 13/31.05.2006 ce se referă la contractul de concesiune dintre Societatea Agricolă P. și Consiliul Local oraș Salcea, a fost anulată.
Împotriva sentinței civile nr. 192/27.03.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bacău, a declarat recurs Comisia Locală de Fond Funciar Salcea - prim primar, care a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bacău prin decizia nr.240/2009 din 13.03.2009.
În motivarea acestei soluții, s-a reținut că prin anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 13/2006 nu s-a cauzat nici un prejudiciu, nefiind anulate acte emise de Comisia Locală de Fond Funciar a Orașului Salcea.
La Tribunalul Bacău completul de judecată format din judecător A. G. a judecat și dosarul nr._, în care S. M. ș.a., în calitate de reclamanți, au promovat acțiunea având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale, respectiv anularea hotărârii Consiliului Local nr.4/2009.
Este de reținut faptul că, magistratul judecător A. G. a formulat cerere de abținere, motivat de faptul că a soluționat și dosarul nr._ . La soluționarea acestei cereri, s-a avut în vedere că cele două dosare au avut obiecte diferite, astfel apreciindu-se ca nefiind îndeplinite condițiile art.24 C.pr.civilă, motiv pentru care cererea a fost respinsă prin încheierea din 22.03.2011.
Ca atare, judecând în fond cauza ce forma obiectul dosarului nr._, magistrat judecător A. G. a pronunțat sentința civilă nr.203/6.12.2012, prin care, printre altele, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de S. M..
Împotriva acestei soluții au promovat recurs S. M., F. I. - procurator pentru F. M. și Tipu V..
Între motivele de recurs, S. M. a învederat că judecător A. G., ar fi trebuit să se sesizeze pentru incompatibilitatea sa întrucât soluționase și dosarul nr._ și că nu a fost comunicată încheierea de ședință cu ocazia dezbaterilor pe fond.
Prin decizia nr.2373/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Bacău au fost respinse recursurile ca nefondate.
Este de precizat și faptul că împotriva deciziei nr.2373/6.06.2013 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr._, s-a promovat cerere de revizuire, care însă a fost declinată spre soluționare la înalta Curte de Casație și Justiție, conform deciziei nr.3381/3.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ .
Verificările efectuate, urmare plângerii formulată de persoana vătămată, atestă faptul că magistrații judecători nu au săvârșit infracțiunile de fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale, cu ocazia soluționării cauzei în care S. M. a fost parte. Afirmația că instanțele de judecată nu au depus diligente în aflarea adevărului, reprezintă opinia subiectivă a reclamantului, având în vedere nemulțumirea sa cu privire la soluția adoptată. Nu s-a reținut că, completele de judecată formate din magistrați A. G. de la Tribunalul Bacău și M. L., C. V., S. V. de la Curtea de Apel Bacău, ar fi nesocotit dispozițiile procedurii civile cu ocazia instrumentării cauzelor în care parte a fost și persoana vătămată S. M.. Eventualele nemulțumiri cu privire la soluțiile adoptate de către judecători, pot fi supuse controlului prin folosirea căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru cele de mai sus, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât faptele reclamate nu există.
Petentul a formulat plângere împotriva acestei soluții, iar prin rezoluția din data de 27.01.2014 dispusă de procurorul general al Parchetului Curții de Apel Bacău plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că pe considerentul că procurorul de caz a stabilit o situație de fapt corectă, persoanele față de care au fost efectuate cercetări nesăvârșind faptele sesizate.
Concluziile mai sus expuse vor fi adoptate și de către Curte, întrucât din probele administrate nu se poate stabili din punct de vedere al realității faptice existența infracțiunilor de fals intelectual și fals în înscrisuri oficiale în sarcina intimatelor.
Astfel, în raport de conținutul textului legal incriminator al infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale nu există un minim de indicii cu privire la falsificarea de către intimate a unui înscrisuri având caracter oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.
Cât privește infracțiunea de fals intelectual, latura obiectivă a acestei infracțiuni se referă la atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori la omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Or, așa cum justificat a reținut și procurorul de caz, probele administrate nu permit concluzii în sensul că intimatele ar fi procedat la soluționarea cauzei civile cu nerespectarea normelor legale în materie, cu atât mai puțin că acestea și-ar fi exercitat funcția în scopul prejudicierii intereselor petentului prin atestarea sau omisiunea inserării unor fapte sau împrejurări neconforme cu adevărul.
Desigur că în cauză sunt pe deplin valabile și considerentele expuse în rezoluția contestată privind imposibilitatea stabilirii unei incidențe cu legea penală ,cu referire exclusivă la modalitatea de soluționare de către un magistrat a unei cauze cu care acesta a fost investit, criticile exprimate de părți la adresa hotărârilor judecătorești putând fi valorificate doar prin exercitarea căilor legale de atac.
În consecință soluția contestată este pe deplin temeinică și legală, urmând ca plângerea petentului să fie respinsă ca nefondată iar acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
II Luând în considerare cererea formulată de petentul S. M. privind sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 lit. f și art. 341 al. 5,8 din Codul de procedură penală.
Normele legale față de care petentul invocă neconstituționalitatea sunt art. 38 lit. f din Codul de procedură penală referitoare la competența curții de apel: „ Curtea de apel judecă în primă instanță…..infracțiunile săvârșite de magistrații – asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe.”, respectiv art. 341 al. 5, 8 din Codul de procedură penală referitoare la procedura de soluționare a plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată de către judecătorul de cameră preliminară: „ al. 5 Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților….al. 8 Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la al. 6 și la al. 7 pct. 1, pct. 2 lit. a, b și d este definitivă.”
Se apreciază de către petent că normele legale enunțate contravin dispozițiilor din Constituția României prevăzute la art. 21 al 1-3, art. 24, art. 16 și art. 129 și art. 20.
În motivarea excepției petentul arată că, urmare a prevederilor art. 38 lit. f Cod procedură penală se instituie posibilitatea ca magistrați din cadrul unei curți de apel să fie judecați la aceeași instanță, situație care contravine dreptului la un proces echitabil și aduce atingere principiilor constituționale referitoare la nediscriminare, egalitate în fața legii, dreptul la apărare întrucât „ nu se poate vorbi despre o cercetare obiectivă, imparțială în scopul aflării adevărului și justei soluționări a cauzei „
Cu privire la prevederile art. 341 al. 5, 8 Cod procedură penală petentul arată că acestea contravin dispozițiilor art. 6 paragraful 1 C.E.D.O. și art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 – C.E.D.O., fiind încălcată publicitatea și contradictorialitatea procedurilor, precum și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.
Se reține de către instanță că prevederile legale vizate sunt în vigoare, au legătura cu soluționarea cauzei ,nu au fost declarate neconstituționale printr-o hotărâre anterioară astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992.
Prin urmare se va proceda la sesizarea Curții Constituționale prin prezenta încheiere.
În opinia instanței de trimitere textele legale menționate nu contravin dispozițiilor constituționale, dispozițiile privitoare la competență, procedura de judecată și căile de atac fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 278 ind. 1 al. 10 din Codul de procedură penală anterior care conține prevederi similare cu art. 341 al. 8 din Codul de procedură penală în vigoare de la 1 februarie 2014, reținându-se concordanța acestora cu prevederile constituționale.
Urmare a acestei sesizări Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr.599/21.10.2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților”.
În continuare petentul a formulat prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art.453, alin., lit.f c.pr.pen.
Revizuientul, în cererea prezentă, tinde a obține anularea acestei încheieri, întrucât consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă, motiv care s-ar încadra, potrivit susținerilor acestuia, cazului de revizuire prevăzut de art.453, alin.1, lit.f c.pr.pen.
Curtea, în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii, apreciază că aceasta este inadmisibilă.
În legătură cu admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătorești definitive, pronunțate în soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire penală, în baza art.340 c.pr.pen., Curtea reține că ea trebuie să privească exclusiv hotărârile care conțin o rezolvare a fondului procesului.
Din conținutul prevederilor art.453 c.pr.pen. rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
Din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art.346, alin.6 și 7 c.pr.pen. de către judecătorul de cameră preliminară, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției, respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
În vechea reglementare procesual penală s-a pronunțat decizia nr.17/2007 prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii în acest sens, dezlegarea chestiunii de drept în discuție păstrându-și valabilitatea și în noua reglementare, întrucât natura juridică a revizuirii a rămas aceeași.
În consecință, atâta timp cât hotărârea atacată cu revizuire nu a tranșat un raport juridic de drept penal, cererea apare ca inadmisibilă.
De altfel, inadmisibilitatea se confirmă cu succes și în cauza de față, în care revizuientul invocă motivul prevăzut de art.453, alin.1, lit.f c.pr.pen., dar care nu are ca obiect o hotărâre ce privește o persoană condamnată sau față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, cum în mod expres și rituos cere art.453, alin.3 c.pr.pen., ci doar persoane indicate în plângerea penală inițială ca făptuitori.
Față de aceste considerente, în baza art.459, alin.5 c.pr.pen., se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul S. M. împotriva încheierii nr.2 din data de 18.02.2014 a Curții de Apel Bacău, ca inadmisibilă.
În baza art.275, alin.2 c.pr.pen., va fi obligat revizuientul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.459, alin.5 c.pr.pen., respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul S. M. împotriva încheierii nr.2 din data de 18.02.2014 a Curții de Apel Bacău, ca inadmisibilă.
În baza art.275, alin.2 c.pr.pen., obligă revizuientul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. N. C.
Red.s.p. S.A.
Tehnored. NCC
Ex.2
2.02.2015
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.).... | Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... → |
|---|
