Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 602/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 5/321/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.602
Ședința publică din 09 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: C. C.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. G. – procuror.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de inculpatul A. V. și partea civilă F. M. împotriva sentinței penale nr.238 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al apelantului - inculpat, avocat B. D. și apărătorul ales al apelantei - parte civilă, avocat P. R., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei - parte civilă depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr.146/08.06.2015.
Apărătorul apelantului - inculpat arată că întrucât Judecătoria a infirmat rezoluția Parchetului, consideră că nu există probe concludente care să ducă la stabilirea vinovăției inculpatului și raportat la dispozițiile art.420/5 cu trimitere la art.100 Ncp, solicită audierea celor două persoane care au asistat în mod direct la producerea acestui eveniment, respectiv reprezentanții primăriei, martorii A. V. și M. I.. Precizează că au fost indicați în cererea de probatoriu dar nu au fost audiați.
Apărătorul apelantei - parte civilă solicită respingerea cererii, care vizează audierea unor martori din dosarul de urmărire penală. Arată că inculpatul putea să solicite audierea acestor martori. Precizează că din dosarul de urmărire penală rezultă că reprezentanții primăriei spun că erau la primărie în ziua incidentului, dar nu au văzut nimic, pentru că plecaseră de la locul faptei. Susține că judecătorul de cameră preliminară a reținut că probele au fost administrate legal și nu s-a insistat în audierea acestor martori. Afirmă că situația de fapt a fost stabilită de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond și de la Tribunalul N., care a respins contestația inculpatului. Menționează că nu are cereri de probatoriu.
Apărătorul apelantului - inculpat arată că chiar dacă inculpatul nu a solicitat audierea martorilor, conform principiului rolului activ, judecătorul trebuia să audieze persoanele care au asistat în mod direct și care au fost cu persoana vătămată la momentul producerii acelui incident, nu să fie audiați martori indirecți.
Apărătorul apelantei - parte civilă arată că situația de fapt a fost recunoscută și de inculpat, doar că a fost prezentat actul de lovire ca fiind din culpă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că motivarea cererii de probatoriu nu dovedește utilitatea administrării probei și solicită respingerea cererii ca nefondată.
Curtea respinge cererea de probatoriu. Consideră că martorii propuși au dat declarație în faza de urmărire penală, probe câștigate pentru judecată cât timp s-a constatat legalitatea lor.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul apelantei - parte civilă arată că a formulat apel pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul laturii penale și al laturii civile. Precizează că s-a reținut prin hotărâre săvârșirea infracțiunii de lovire potrivit art.180 al.2 Vcp, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea. Susține că hotărârea este netemeinică și nelegală sub aspect penal deoarece s-a dispus condamnarea la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei. Afirmă că raportat la conduita inculpatului în cursul urmăririi penale, la faptul că nu s-au reținut circumstanțe atenuante, că infracțiunea este una gravă, persoana vătămată a apreciat că pedeapsa nu-și atinge scopul, ci încurajează activitatea infracțională a inculpatului. Solicită desființarea hotărârii, reaprecierea probelor și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii. Pe latură civilă, menționează că se reține că în ce privește despăgubirile civile - daune materiale și morale - acestea sunt suficiente. Învederează faptul că s-a acordat suma de 1000 lei daune materiale și 1000 lei daune morale și se reține de către prima instanță că ar fi îndestulătoare. Arată că nu au fost avute în vedere nici măcar actele depuse, ce dovedesc cheltuielile cu investigații medicale, tratament. Precizează că suma reprezentând daune morale este derizorie, de 1000 lei și nu acoperă prejudiciul moral, suferința fizică și psihică a persoanei vătămate. Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii, reaprecierea probelor și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat la Judecătoria Tg. N.. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului - inculpat solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și achitarea acestuia în baza art.396 al.5 cu art.16 al.1 lit.a Cpp. Arată că situația reală este alta decât cea stabilită de instanța de fond. Precizează că persoana vătămată a pătruns pe proprietatea inculpatului și din acea învălmășeală a fost atinsă de inculpat peste frunte, fără intenție. Susține că acel certificat medico legal nu are legătură cu presupusa lovitură aplicată; se face referire la o sinuzită. Solicită să fie înlăturate declarațiile subiective ale rudelor. Afirmă că persoana vătămată s-a deplasat la medic la câteva zile. Solicită admiterea apelului și dacă se va dispune achitarea inculpatului să se înlăture și sumele acordate pe latură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantei - parte civilă solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.421 pct.1 lit.b Cpp, pune concluzii de respingere a ambelor apeluri ca nefondate. În ce privește criticile inculpatului, arată că situația de fapt rezultă din coroborarea plângerii persoanei vătămate, certificatul medico legal și declarațiile martorilor, pedeapsa fiind judicios individualizată. Solicită menținerea hotărârii pe latură civilă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.238/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. N. s-a dispus condamnarea inculpatului A. V. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art 180 al 2 cod penal (anterior) cu aplicarea art 5 cod penal.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 63 1 cod penal (anterior).
A fost obligat inculpatul A. V. la plata către partea vătămată F. M. a sumei de 2000 lei despăgubiri civile din care 1000 lei daune materiale și 1000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. județean de Urgență Piatra N. cu sediul în Piatra N. .-3 jud. N. a sumei de 535,03 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.05.2013 la solicitarea persoanei vătămate F. M. s-a deplasat o comisie din cadrul Primăriei Crăcăoani format din viceprimarul A. V., M. I. și Carcea I. în vederea rezolvării litigiului cu vecinii în legătură cu hotarul dintre proprietatea sa situată în satul magazia . numiților V. E., A. I..
Între aceștia a început o discuție în contradictoriu fiecare dintre aceștia susținând că cunosc bine hotarul.
La un moment dat inculpatul A. V. a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul în zona feței cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din plângerea și declarația persoanei vătămate F. M., concluziile CML nr. A 2 /451/24.05.2013 și declarațiile martorilor F. V. și F. C. C. coroborate cu declarația inculpatului A. V. care a recunoscut în parte săvârșirea faptelor.
Martorul F. V. soțul persoanei vătămate audiat în cursul urmăririi penale a arătat că la data de 23.05.2013 la fața locului a venit o comisie de la primărie deoarece vecinii A. V. și A. I. nu au fost de acord cu hotarul indicat de soția lui.
De față cu această comisie A. V. a lovit-o pe soșția sa cu pumnul în frunte. membrii comisiei s-au întors cu spatele după care au plecat.
Aceeași situație de fapt este relatată și de martorul F. C. C..
În atare context, instanța a reținut, față de probatoriul administrat și prezentat anterior, că săvârșirea faptei de către inculpat este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind și linia de raționament a curții europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul național nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste și arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue și Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).
În drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art 180 al 2 cod penal anterior cu aplicarea art 5 cod penal .
Instanța a constatat că în privința faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul parchetului a intervenit o succesiune de legi penale care incriminează această faptă și anume cod penal din 1969 și noul cod penal.
Potrivit art 5 cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă.
Comparând legile penale succesive arătate mai sus în funcție de criteriile consacrate în practica judiciară raportat la circumstanțele concrete ale cauzei instanța a considerat că legea penală mai favorabilă inculpatului este cod penal anterior,încadrarea juridică fiind mai avantajoasă din punct de vedere al cuantumului pedepsei.
În temeiul art 396 al 2 cod procedură penală având în vedere că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 cod penal anterior și anume gradul de pericol social al faptei și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpat prin aplicarea pedepsei amenzii penale orientată spre minimul special.
În latura civilă a cauzei instanța a reținut că persoana vătămată F. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 12.500 lei din care 2500 lei daune materiale reprezentând cheltuielile făcute pentru vindecarea leziunilor suferite investigații spitalizare și medicamente și 10.000 lei reprezentând despăgubiri morale pentru suferința fizică și psihică suferită cauzată de loviturile aplicate de către inculpatul A. V..
În analiza condițiilor răspunderii civile delictuale instanța a constatat că inculpatul este autorul faptelor generatoare de prejudiciu (faptele de a lovi persoana vătămată) acesta acționând sub forma intenției în ceea ce privește vinovăția (aptă pentru acordarea de despăgubiri), existând un raport de cauzalitate între fapte și prejudiciu.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate deși persoana vătămată a dovedit în parte pretențiile civile solicitate așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar (f 45-53 dosar) și declarațiile martorilor Panga E. și N. V., instanța a apreciat că aceasta a suferit un prejudiciu material având în vedere că a efectuat cheltuieli suplimentare cu tratamentele medicale și cu medicamentația și s-a aflat în imposibilitatea de a munci în gospodărie mai multe zile, apreciază că suma de 1000 lei reprezintă o compensație bănească suficientă și proporțională cu prejudiciul suferit.
În cea ce privește daunele morale solicitate, instanța a reținut că persoana vătămată a suferit un prejudiciu moral decurgând din traumele fizice și psihice suferite, sechelele post traumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială profesională și de familie comparativ cu situația anterioară producerii vătămărilor prin faptele ilicite ale inculpatului.
Suferința de a fi privată de o viață normală și suferința psihică presupune o compensație sub forme unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce li s-a cauzat, instanța a apreciat că suma de 1000 lei este îndestulătoare pentru a acoperi acest prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul AVĂDĂNEI V. și parrtea civilă F. M. pentru netemeinicie. Inculpatul a invocat nevinovăția în comiterea faptei ca urmare a lipsei intenței infracționale, fapta fiind săvârșită din culpă și acordarea nejustificată de despăgubiri civile, iar partea civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor materiale și morale acordate cu titlu de despăgubiri civile.
Examinând hotărârea penală apelată în raport de motivele de apel invocate de inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 din C. pr. pen., Curtea constată că apelurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Petenta F. M. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 1189/P/2013 din 14.10.2013 dată de procuror prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului A. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 180 al 2 cod penal și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 193 al 1 cod penal, art 205 al 1 cod penal și art 206 al 1 cod penal.
Prin încheierea din 06.03.2014 s-a dispus în temeiul art 278 al 8 lit c cod proc. penală anterior coroborate cu art 15 al 1 din L 255/2013 s-a admis în parte plângerea formulată de petenta Fărmîmă M. și în consecință s-a desființat în parte ordonanța atacată și s-a reținut cauza spre judecată cu privire la săvrșirea de către inculpatul A. V. a infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art 180 al 2 cod penal anterior, constând în aceea că la data de 23.05.2013 a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul în zona feței cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de fond în urma administrării probatoriului, respectiv plângerea și declarația persoanei vătămate F. M., concluziile CML nr. A 2 /451/24.05.2013 și declarațiile martorilor F. V. și F. C. C. coroborate cu declarația inculpatului A. V. care a recunoscut în parte săvârșirea faptelor, a făcut o corectă aplicare a legii, a constatat întemeiat că inculpatul este autorul infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin.2 V C. pen. ( art. 193 alin.2 C. pen.), că la data faptelor nu exista niciun motiv justificat de interese personale și dovedit prin probele administrate la solicitarea sa, care să-l îndreptățească să pătrundă pe proprietatea victimei, cu atât mai mult să exercite violențe asupra victimei.
Apărarea inculpatului privind comiterea infracțiunii din culpă, infirmată vehement de intimată, este cu atât mai puțin veridică în condițiile în care părțile se aflau în conflict de mai mult timp, iar relațiile dintre ele erau extrem de tensionate, neexistând nicio formă de comunicare, iar pe de altă parte în certificatul medico legal emis de SML N. se menționează că leziunile postraumatice cauzate persoanei vătămate s-au produs prin lovire cu un corp dur.
Inculpatul apelant a încercat în permanență să se disculpe cu intenția de a fi exonerat de răspundere penală, însă apărările sale bazate pe nesinceritate sunt infirmate de actele medicale depuse la dosar de partea civilă, dar și de depozițiile martorelor P. E. și N. V., persoane care deși nu au asistat la incident și nu au observat momentul când inculpatul a exercitat violențele asupra părții civile, au prezentat cu minuțiozitate date privind derularea conflictului deintre părți așa cum a fost perceput din relatările victimei și ale familiei acesteia.
Toate aceste mărturii care nu au fost contestate de inculpat, coroborate cu recunoașterea faptei comise sub scuza culpei conving instanța de judecată de temeinicia soluției de condamnare.
Cu privire la individualizarea pedepsei se reține că judecătorul fondului a avut în vedere toate criteriile cuprinse în prevederile dispozițiilor art.74 din C. pen., și a reținut corect atât modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite( infracțiune comisă în dauna unei persoane în vârstă și față de care inculpatul nu manifestă respect, persoana vătămată fiind injuriată în repetate rânduri de apelant pentru probleme litigioase care pot fi soluționate legal) cât și, atitudinea procesuală nesinceră adoptată de inculpat și care privește exclusiv lipsa intenției.
În aceste condiții, instanța de control judiciar urmează să constate că pedepsa a amenzii penale aplicată este în măsură să contribuie efectiv la reinserția socială a inculpatului și reprezintă totodată un avertisment care îl determină să realizeze gravitatea infracțiunii săvârșite și pe viitor să nu mai persiste într-un comportament antisocial.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei instanța de apel constată că și aceasta a fost judicios soluționată, despăgubirile civile fiind acordate în limita celor solicitate și efectiv dovedite prin acte medicale și facturi astfel cum sunt exemplificate prin hotărârea contestată și asupra cărora nu se va mai reveni.
Constatând că nu se impune majorarea cuantumului daunelor materiale și nici a celor privind daunele nepatrimoniale, hotărârea apelantă fiind legală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul inculpat A. V. și partea civilă F. M..
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Noul Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul inculpat A. V. și partea civilă F. M. împotriva sentintei penale nr. 238/18.12.2014 pronunțată de Tribunalul N..
În temeiul art. 275 alin.2 C. proc. pen. obligă apelanții inculpați să plătească statului fiecare câte de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. A. C. C.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.S. Fl.
Red.d.a.C.C.
Tehnored.A.D.I.
2 ex.
25.06.2015/25.06.2015
| ← Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 632/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 661/2015. Curtea de... → |
|---|
