Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 636/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 1635/829/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 636/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. A.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror N. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA P. T. șiinculpatul C. C., împotriva sentinței penale nr.11 din data de 05.02.2015, pronunțată de Judecătoria P. T. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 28 Mai 2015 fiind consemnate în încheierea din aceeași zi.
CURTEA
Deliberând
- P. de pe lângă Judecătoria P. T. și inculpatul C. C. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 11/2015 a Judecătoriei P. T. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
- În motivele de apel procurorul susține următoarele:
Netemeinicia sentinței pronunțate constă în cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. In împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, respectiv starea de ebrietate a inculpatului (o alcoolemie de 2,40 g%o, condițiile de trafic într-o zonă foarte aglomerată), inculpatul a ignorat circulația corectă pe drum public determinând astfel decesul persoanei vătămate I. Z.. Atitudinea pe care a avut-o inculpatul după producerea accidentului, în sensul că a încercat să-și continue drumul tratând cu indiferență consecințele faptei sale (viața unei persoane), nu justifică aplicarea unei pedepse de numai un an închisoare, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei.
- Inculpatul în motivele de apel a arătat următoarele:
Primul motiv de apel este legat de faptul că instanța nu a stabilit dacă pedeapsa aplicată este cu suspendare sau cu executare.
Al doilea motiv de apel vizează faptul că persoana vătămată I. A. la ultimul termen de judecată a menționat că nu mai are pretenții civile, ori instanța de judecată nu a luat act de acest fapt. Mai mult, instanța l-a obligat la plata acestei sume de bani, deși persoana vătămată-parte civilă a renunțat.
Un ultim motiv vizează cheltuielile de judecată, cuantumul acestor cheltuieli fiind foarte mare și nu se arată în niciun fel în ce constau, pentru a putea înțelege cum s-a ajuns la o sumă atât de mare.
- Dispoziții legale relevante:
Art. 417 C. pr. pen. „ (1) Instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
(2) În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.”
Art. 418 C.pr.pen. „(1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.
(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.”
Art. 396 alin. 1,2,10 C. pr. pen. „(1) Instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
(10) Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.”
Art. 192 alin. 1, 2 C. pen. „(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.”
Art. 5 C. pen. „(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”
- Din actele și lucrările cauzei Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 11/2015 a Judecătoriei P. T. s-a dispus următoarele:
În baza art. 192 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal, raportat la art. 76 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 din Cod penal, condamnarea inculpatului C. C., fiul lui I. și E., născut la data de 14.07.1975, în . român, necăsătorit, studii 8 clase, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, CNP_, domiciliul/adresa unde locuiește efectiv – comuna Stănișești, ., cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus recoltarea de la inculpat C. C. a probelor biologice în vederea stocării acestora în S.N.D.G.J.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 23 alin. 3 Cod proc. pen., raportat la art. 1357, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă I. A. și obligă inculpatul C. C. la plata către partea civilă a sumei de 2000 lei, reprezentând daune materiale.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.p.p. raportat la art. 20 C.p.p., instanța a luat act că persoanele vătămate I. N., I. E. și I. E. nu s-au constituit părți civile în proces.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
- Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 28.11.2011, inculpatul C. C., împreună cu fratele său, martorul C. F. s-au deplasat la târgul săptămânal organizat în . târg aceștia au achiziționa un cal, pe care l-au legat de căruța cu care au venit. Între timp aceștia au consumat fiecare câte o bere la 0,5 litri și câte 100 ml lichior, inculpatul C. C. având o alcoolemie de 2,40 g/000 alcool pur în sânge.
În jurul orelor 11:30 aceștia s-au hotărât să se îndrepte spre casă, iar la aproximativ 150 de metri de la ieșirea din târgul săptămânal, la intrare către DJ 206, inculpatul a văzut, pe partea stângă a sensul său de mers o bătrână care se deplasa pe jos. B. în cauză fiind persoana vătămată I. Z..
În spatele căruței inculpatului se aflau martorii D. Gheoghiță și A. A., care la rândul lor au iești din târgul săptămânal și se îndreptau spre DJ 206 și se deplasau cu viteză redusă, deoarece erau pietoni pe ambele părți ale drumului. Cei doi martori au observat că inculpatul se deplasa cu viteză prea mare, pentru ace zonă aglomerată.
Persoana vătămată I. Z. se deplasa pe partea stângă a carosabilului la aproximativ 1 metru de marginea din stânga, zona fiind intens circulată, datorită târgului săptămânal, iar în momentul în care căruța mânuită de inculpatul C. C. a ajuns în dreptul acesteia a atins-o cu huluba din partea stângă a căruței și a căzut la pământ.
După ce a acroșat-o pe I. Z., inculpatul a oprit căruța pentru scurt timp, după care a încercat să-și continue drumul, fiind oprit de persoanele care se aflau în zonă.
La fața locului a ajuns o ambulanță, care a transportat-o pe I. Z. la Spitalul Polimed din . ce i s-a acordat primul ajutor, I. Z. a refuzat internarea și transportarea la Spitalul de Urgență Bacău.
Ulterior la data de 03.12.2011 I. Z. a decedat.
În urma efectuării necropsiei victimei, prin raportul de constatare medico legală nr.3284/2012, s-a stabilit faptul că moartea victimei a fost una violentă și s-a datorat unui traumatism complex cronio - cerebral cu fractură de boltă și bază, hematom sudural, inundație ventriculară, leziunile prezente putându-se produce prin lovire - proiectare cu impact temporo occipital, în cadrul unui eveniment rutier. În același document se mai precizează că leziunile constatate au fost sigur și direct mortale, iar neprezentarea la un medic de specialitate în aceste condiții a însemnat privarea de o șansă.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile inculpatului C. C. (filele 32 și 35 d.u,p.), declarațiile martorilor D. G. (filele 24 și 25 d.u.p.), A. A. (filele 26 și 27 d.u.p.), R. I. (filele 28 și 29 d.u.p.), C. F. (fila 29 d.u.p.), declarațiile persoanelor vătămate I. E. (fila 21d.u.p.) și I. A. (fila 22 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului (fila 9 d.u.p.), proces verbal referitor la refuzul victimei de a fi internată (fila 12 d.u.p.), buletine de analiză toxicologică ale inculpatului C. C. și I. Z. (filșele 18 și 31 d.u.p.), raport de constatare medico-legală nr. S 3248 din 30.12.2011 (fila 17 d.u.p.), raport expertiză tehnică (fila 38 d.u.p.).
În drept, fapta inculpatului C. C. constând în aceea că, la data de 28.11.2011, în jurul orei 11:00, în timp ce conducea vehiculul cu tracțiune animală, pe raza comunei P. T., jud. Bacău, având o alcoolemie de 2,40 g/000 alcool pur în sânge, a accidentat-o pe numita I. Z., în vârstă de 81 de ani, acroșând-o cu căruța și proiectând-o pe partea carosabilă, provocându-i leziuni care au condus la moartea acesteia la data de 03.12.2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 192 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de ucidere a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei anumite activități Acțiunea inculpatului, care a acroșat-o pe I. Z. cu căruța, pe care a condus-o cu viteză, într-o zonă aglomerată, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, provocându-i un traumatism complex cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază, hematom subdural, inundație ventriculară, care a determinat . ulterior la data de 03.12.2011 decesul acesteia la data de 03.12.2011 realizează elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul vieții omenești, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din faptul că între momentul în care I. Z. a fost acroșată și momentul decesului nu s-a interpus nicio cauză care să întrerupă lanțul cauzal determinat de acțiunea inculpatului și să pornească un nou lanț cauzal care a avut ca finalitate decesul victimei. De asemenea, faptul că victima a refuzat internare nu determină lipsa legăturii de cauzalitate între acțiunea inculpatului și moartea victimei, conform concluziilor raportului de constatare medico legală efectuată în cauză, moartea victimei s-a datorat unui traumatism complex cranio cerebral cu fractură de boltă și bază, hematom subdural, inundație ventriculară, leziuni care au fost sigur și direct mortale și s-ar fi putu produce prin proiectare în cadrul unui eveniment rutier.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei fără prevedere, conform dispozițiilor art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen., întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă. Inculpatul nu a prevăzut că I. Z. va muri, dar acesta putea să prevadă acest rezultat mai ales în condițiile în care acesta era o persoană în vârstă, a căzut la pământ în urma unui impact violent cu căruța pe care o conducea inculpatul.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
În Noul Cod penal, fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. C., prevăzută în vechiul cod penal, ca infracțiunea de ucidere din culpă la art. 178 alin. 1 și 2, este prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Astfel, analizând comparativ dispozițiile art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal 1968 și pe cele ale art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, privind conținutul constitutiv al infracțiunii și limitele de pedeapsă ce pot fi aplicate, precum și dispozițiile individualizarea executării pedepsei, instanța va aprecia ca lege mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză cea prevăzut de Noul Cod penal, în mod special având în vedere circumstanțele ce pot fi reținute, care atenuează răspunderea penală.
Astfel, întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție de către inculpatul C. C., în temeiul art. 396 C.proc.pen. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce urma a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că săvârșirea infracțiunii de către inculpatul C. C. a fost pe fondul consumului de alcool, acesta nu a respect normele prudență în trafic, mai ales în condiții de aglomerație pietonală, leziunile provocate au determinat într-un final decesul victimei, inculpatul este înscris în cazierul judiciar cu antecedente penale, acesta a recunoscut comiterea faptei și a fost prezent în fața organelor judiciare.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut că din fișa de cazier a inculpatului acesta prin sentința penală nr. 60 din data de 31.06.2006 pronunțată de Judecătoria P. T., definitivă prin decizia nr. 17 din data de 11.01.2007 a Curți de Apel Bacău a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 22.04.2008, rămânând un rest neexecutat de 276 zile. Astfel, având în vedere că la data comiterii faptei, respectiv 28.11.2011, inculpatul nu era reabilitat și nici nu se împlinise termenul de reabilitare pentru acesta, nu sunt pot fi aplicate în ceea cel îl privește pe inculpat, dispozițiile privind amânarea aplicării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
- Analizând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu sub toate motivele de fapt și de drept Curtea găsește apelul procurorului fondat pentru următoarele motive:
Prima instanță a reținut în mod just situația de fapt, astfel cum este pusă în evidență prin probele administrate în cauză. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei care face obiectul acuzării si a solicitat sa fie judecat în procedura simplificată cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. pr. pen.
Având în vedere faptul că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost comise anterior datei de 01.02.2014 – când a intrat în vigoare noul Cod Penal- s-a impus determinarea legii penale mai favorabile în condițiile art. 5 C. pen.; prima instanță a făcut determinarea justă a legii penale mai favorabile, reținând spre aplicare dispozițiile incriminatorii prev. de art. 192 alin. 1, 2 C. pen.
În atare condiții Curtea găsește legală condamnarea inculpatului.
a. Critica procurorului cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului:
Curtea constată că prima instanță i-a aplicat inculpatului CC o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator – art. 192 alin. 2 C. pen.-, după reducerea operată potrivit art. 396 alin. 10 C. pen. A reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de 75 alin. 2 lit. b C. pen. dedusă din atitudinea victimei care a refuzat să fie internată în spital.
Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b c. pen. constituie circumstanțe atenuate: „împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului”. Victima a refuzat transportul și internarea în spitalul județean, după ce i s-a acordat primul ajutor la unitatea sanitară locală – Spitalul Polimed- P. T.-. Din actul medico-legal rezultă că leziunile traumatice cauzate victimei de inculpat „…au fost sigur și direct mortale…”; evoluția ulterioară a stării de sănătate a victimei pledează în opinia medicului legist spre existența unei șanse de supraviețuire în condițiile în care prima asistență medicală calificată.
Aspectele reținute nu intră în intensiunea dispoziției normative prev. de art. 75 alin. 2 lit. b C. pen. gravitatea faptei inculpatului rămâne aceiași, câtă vreme leziunile pe care le-a generat au avut potențial letal. Moartea victimei în condițiile menționate nu reduce nici gravitatea faptei ilicit penale sau periculozitatea infractorului, ci relevă un pronostic de supraviețuire diferit.
Inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice – 2,40 g %0- ceea ce justifică existența unei conduite periculoase; acesta fiind si anterior condamnat la o pedeapsă privativă de libertate ceea ce reclamă periculozitatea sa.
În atare condiții Curtea găsește reținerea circumstanței atenuante ca fiind fără temei context în care critica procurorul va fi primita favorabil și soluția primei instanțe reformată pe această linie.
b. Cu privire la criticile aduse de inculpat.
- Curtea constată că primul motiv de apel nu poate fi primit favorabil, întrucât în hotărâre se inserează numai dispozițiile prin care se dispune supendarea executării pedepsei si nu neluarea acesteia. Că este așa ne-o precizează explicit art. 404 alin. 3 C. pr. pen.
- Cu privire la motivul 2 de apel Curtea constată că în concluziile pe fond partea civilă a arătat că „…nu mai are alte pretenții la inculpat, acesta trebuie să-i mai achite 2000 lei”. Prin urmare, susținerea inculpatul apare ca nefiind conformă, astfel că nu va fi primita favorabil.
- Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată Curtea constată că prima instanța a inclus în acestea cheltuielile de la urmărire penală care sunt de 1200 lei, necontestate de inculpat în faza de judecată, iar cele de la judecata în primă instanță au fost de 200 lei rezultate prin estimare – actele de procedură (citații, adrese…) practic cheltuieli directe, la care se adaugă cheltuielile indirecte – și care nu apar ca fiind exagerate în raport cu durata procedurii în această etapă procesuală.
Față de aceste considerente apelul inculpatului apare ca fiind nefondat.
Curtea admite apelul procurorului si majorează pedeapsa aplicată inculpatului cu observarea criteriilor generale prev. de art. 74 C. pen.
10. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată.
11.În baza art. 275 alin. 2 c. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate des ta in apel se vor suporta partial de inculpat.
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
1. În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a, respectiv b C. pr. pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria P. T. și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 11/2015 a Judecătoriei P. T. și în rejudecare:
2. Condamnă pe inculpatul C. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 192 alin. 1,2 C. pen.cu aplicarea art. 5 C. pen.
3. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
4. Respinge apelul declarat de inculpatul C. C., ca nefondat.
5. În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul-apelant la plata sumei de 500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare –parțiale- avansate în apel.
6. Definitivă.
7. Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2015.
PREȘEDINTE, PT. JUDECĂTOR,
S. A.C. D. – aflat în C.O.
semnează președinte de complet
GREFIER,
C.-A. F.
Red. sent. V. B.C.
Red. dec. D.C. 26.06.2015
Tehnoredactat F.C.A. 29.06.2015/9 ex.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 661/2015. Curtea de... | Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 646/2015. Curtea... → |
|---|
