Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 448/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 10149/180/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 448/2015
Ședința publică din data de: 5 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. V.
JUDECĂTOR: V. M.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: M. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul I. C. C. împotriva sentinței penale nr. 2376 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul – inculpat I. C. C. asistat de apărător ales, av. N. N., lipsă fiind: intimatul – parte civilă I. V. și intimatele – persoane vătămate: I. A., S. Județean de Urgență Bacău și S. de Ambulanță Bacău.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la legitimarea apelantului – inculpat I. C. C. cu cartea de identitate, . nr._.
Avocat N. N., pentru apelantul – inculpat I. C. C., depune la dosar motivele de apel, precum și un set de înscrisuri în circumstanțiere constând în copii conforme cu originalul după: certificatul de căsătorie al apelantului – inculpat I. C. C., certificatele de naștere ale minorilor I. M. S. și I. Ș. A., adeverință de venit nr. 190 din data de 12.03.2015 și cuponul de pensii al numitului I. C..
Fiind interpelat, apelantul – inculpat I. C. C. învederează instanței că nu dorește să dea declarație suplimentară în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Avocat N. N., pentru apelantul – inculpat I. C. C., solicită efectuarea unei noi expertize tehnice criminalistice, precizând că acest probatoriu a fost solicitat și în fața instanței de fond, astfel că aceasta în mod incorect a făcut precizarea în considerente că nu s-ar fi formulat o astfel de cerere, la dosar existând dovezi în acest sens, respectiv obiectivele depuse pentru această expertiză. Precizează că obiectivele au fost depuse la termenul din 27.02.2014, instanța de fond respingând această probă fără a motiva în vreun fel. Apreciază că efectuarea acestei expertize ar fi utilă soluționării cauzei atâta timp cât la urmărirea penală s-a efectuat într-adevăr o astfel de expertiză, dar prin această nouă expertiză se dorește dovedirea și a altor aspecte. Astfel, prin obiectivele solicitate la instanța de fond se dorește stabilirea dacă în acel accident rutier ar fi avut vreo culpă și conducătorul autoutilitarei și în ce procentaj, precizând că pentru corecta soluționare a cauzei insistă în administrarea acestei probe. De asemenea, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei
Față de cererile de probatorii formulate de apelantul – inculpat I. C. C., prin apărător:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, însă se opune efectuării expertizei tehnice criminalistice apreciind că la obiectivele propuse s-a răspuns în mare parte prin expertiza deja efectuată în cursul urmăririi penale și astfel nu o consideră utilă cauzei, solicitând respingerea acestei probe.
Curtea respinge cererea de probatorii formulată de apelantul – inculpat I. C. C., prin apărător constând în efectuarea unei expertize tehnice auto având în vedere și obiectivele formulate, precum și faptul că la acestea s-a răspuns direct sau indirect și prin raportul de expertiză întocmit anterior, apreciind că nu sunt necesare lămuriri suplimentare cu privire la acest incident.
Apărătorul apelantului – inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:
Avocat N. N., pentru apelantul – inculpat I. C. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și reținând cauza spre rejudecare, pe fond, solicită, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 17 lit. c din Noul Cod de procedură penală, apreciind că acesta nu se face vinovat de acuzațiile ce i se rețin. În acest sens, solicită să se observe că prima instanță s-a bazat doar pe expertiza efectuată la urmărirea penală, întrucât alte probe incriminatorii nu mai sunt, ori consideră că pentru a se fi acceptat concluziile expertizei acestea trebuiau apreciate și prin comparație cu alte probe, ori solicită să se observe că nu sunt alte dovezi incriminatorii, existând doar doi martori, respectiv A. M. și A. M., care sunt părinții celuilalt participanți la trafic, respectiv al conducătorului autoutilitarei, însă apreciază că declarațiile acestora sunt pro causa și în contradictoriu în raport de celelalte declarații ale celorlalți martori. În acest sens solicită să se aibă în vedere declarația martorului S. A., cel cu care se afla în căruță apelantul inculpat, care a arătat că înainte de a face manevra de depășire apelantul s-a asigurat, însă autoutilitara având o viteză exagerat de mare nu a mai putut evita impactul, conducătorul făcând inițial o manevră de evitare a căruței care se afla în depășirea unei alte căruțe, dar a încercat să facă depășirea pe partea stângă, iar pentru că acolo se afla martora audiată în cauză Zuld E. conducătorul autoutilitarei pentru a evita accidentarea acestui pieton, a intrat practic în partea dreaptă a căruței, impactul cauzând decesul tatălui apelantului – inculpat. Consideră că situația de fapt reținută de prima instanță nu are la bază probe concludente și doar acea expertiză tehnică nu poate sta la baza condamnării apelantului – inculpat. În subsidiar, solicită să se dea eficiență criteriilor de individualizare prevăzute de Codul penal anterior, respectiv să se dea eficiență și dispozițiilor art. 74 raportat la art. 76 lit. d Cod penal care prevăd că instanța poate să coboare pedeapsa până la minimul general, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare, minimul pentru infracțiunea de ucidere din culpă fiind de 2 ani. Precizează că și apelantul – inculpat consideră că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare în raport de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta. Solicită să se aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul este căsătorit, este tatăl al doi copii minori, că își câștigă existența în mod cinstit în cadrul S.C. Agricola Internațional și că este unicul întreținător al familiei. Pe latura civilă a cauzei arată că prin sentința atacată inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 5012 lei către S. Județean și 508 lei către S. de Ambulanță reprezentând prețul serviciilor medicale aduse victimei, însă solicită să se constate că tatăl său era asigurat la momentul în care s-a produs accidentul, acesta fiind internat în spital, dar pe baza acelei asigurări medicale acesta a beneficiat de acele servicii medicale, fiind adevărat că decesul a survenit ulterior, însă apreciază că atâta timp cât victima era asigurată medical și beneficia de servicii medicale gratuite consideră că pretențiile celor două unități sunt neîntemeiate și apreciază că reprezintă o îmbogățire fără justă cauză. Față de aceste motive solicită admiterea apelului și desființarea sentința cu privire la aspectele invocate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că hotărârea Judecătoriei Bacău este legală și temeinică, fiind bazată pe probele administrate solicitând menținerea acesteia și respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpat.
Apelantul – inculpat I. C. C., având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2376 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ s-a dispus:
În temeiul art. 396 alin. 1, 2 Cod procedură penală și art. 178 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal și art. 5 c Cod penal inculpatul I. C. C., fiul lui C. si A., născut la data de 07.04.1979 in mun. Bacău cu domiciliul în ., a fost condamnat la pedeapsa principală a închisorii în cuantum de 1 an și 7 luni pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 Cod penal s-a stabilit termenul de încercare pe o durată de 3 ani și 7 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 al. 1, 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus recoltarea de la inculpat a probelor biologice în vederea stocării acestora în SNDGJ.
În temeiul art. 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părților civile S. județean de Urgență Bacău suma de 5012, 45 lei și S. de Ambulanță Bacău suma de 508,2 lei reprezentând prețul serviciilor medicale furnizate victimei.
În temeiul art. 25 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală s-a luat act de neconstituirea persoanelor vătămate I. A. și I. V. ca părți civile.
În temeiul art. 274 al 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 9183/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. C. C. - fiul lui C. și A., născut la data de 07.04.1979 în Bacău, jud. Bacău, domiciliat în .. Bacău, cetățean român, studii - 10 clase, agricultor, căsătorit, tară antecedente penale, CNP -_, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
În motivarea actului de sesizare se afirmă că la data de 24.10.2011, în timp ce conducea atelajul hipo, pe DJ 252, în afara localității B., jud. Bacău, pe fondul nerespectării unor dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice - nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de depășire a unui alt atelaj hipo care circula în fața sa, a fost implicat într-un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul lui I. C., pasager în atelajul hipo condus de învinuit.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de cercetare la fața locului
- planșe fotografice
- buletin de analiză toxicologică-alcoolemie
- raport de constatare medico-legală,
- declarație părți vătămate: I. A.,. I. V.
- declarații martori - Zuld E. - fila 35, S. A. C.,
- raport de expertiză,
- proces verbal de consemnare a actelor premergătoare
- declarație inculpați I. C. C.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 Cod procedură penală a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă în loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, iar în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, in conformitate cu dispozițiile art. 378 Cod procedură penală.
Inculpatul a negat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecata, afirmând că „în momentul în care am intrat în depășirea atelajului din fața mea, o persoană din atelajul din față a făcut semn că oprește, a tras pe partea dreaptă urmând să ia altă persoană de pe partea stângă a drumului. În momentul acela m-am asigurat din spate am văzut ca era o mașină alba cam la 400/400 m în spatele meu, din fata nu venea nici o mașină și am hotărât să depășesc. Când am depășit, când am ajuns cu calul aproape de calul celuilalt atelaj am auzit din spate o mașină venind frânând, în acel moment am întors capul sa vad ce se întâmplă. Mașina rula în frânare spre partea stângă, a evitat persoana acare trebuia sa fie luată de atelajul din față, în acel moment a tras maxim de volan dreapta și a intrat in căruța condusă de mine în partea din spate. În momentul impactului a luat victima aruncând-o pe partea carosabilă. Pe mine m-a lovit în spate, în momentul în care m-a lovit în spate am sărit în fața calului lovindu-l cu genunchiul pe S. A. în umărul stâng.”
În apărare inculpatul a propus spre administrare următoarele mijloace de probă:
- proba cu declarațiile martorilor date in afara urmăririi penale;
- proba cu expertiza tehnica criminalistica cu obiectivele care au fost expuse în conținutul filei 38 dosar.
Cu privire la proba cu expertiza tehnică criminalistică instanța a dispus respingerea acesteia întrucât pentru lămurirea elementelor de fapt și împrejurările arătate în faza de urmărire penală au fost administrate două asemenea mijloace de probă (filele 47-58 și filele 68-71 dosar urmărire penală). Mai mult în aceeași fază a procesului penal nu s-a solicitat o nouă expertiză, iar pe timpul judecății inculpatul nu a susținut cu argumente solide utilitatea mijlocului de probe.
I. SOLUȚIONAREA ACȚIUNII PENALE
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că la data de 24.10.2011, organele de poliție au fost sesizate despre faptul că pe DJ 252, în afara localității B., jud. Bacău, a avut loc un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a două persoane, care au fost transportate la S. de Urgență Județean Bacău pentru a li se acorda îngrijiri medicale de specialitate.
S-a stabilit că în acest eveniment rutier a fost implicat suspectul A. V., persoană care conducea autovehiculul (autoutilitară) marca Dacia. cu nr. de înmatriculare_, de culoare albă, precum și suspectul I. C. C., conducătorul unui atelaj hipo, având nr. de înregistrare BC 25 B..
În urma coliziunii dintre autovehicul și atelajul hipo au rezultat următoarele avarii la nivelul autovehiculului: capotă motor îndoită, lampă semnalizare și far dreapta spate aripă dreapta față și aripă stânga spate îndoite.
La S. de Urgență Județean Bacău au fost identificate cele două victime în persoana lui I. C., diagnosticat cu: politraumatism prin accident rutier, luxație scoperhumerală dreapta și traiectorie de fractură la nivel temporooccipital, fracturi arcuri laterale costale 6-7 hemitorace drept și coaste 8-9 hemitorace stâng, epizem subcutanat laterotorocic drept, stare gravă, neputându-i-se efectua alte investigații, și S. A. C. diagnosticat cu: plagă escortată umăr stâng.
Inculpaților li s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind negative, conform buletinelor de analiză toxicologica, alcoolemie.
Ulterior, la data de 07.11.2011, în timp ce se afla internat în S. de Urgenta Județean Bacău, datorită leziunilor suferite în urma accidentului rutier și evoluției nefavorabile, I. C. a decedat, aceasta după ce a fost suspus unei intervenții chirurgicale pentru evacuare hematom.
S-a stabilit că moartea acestuia a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei și contuziei cerebrale în cadrul unui traumatism cranio-encefalic acut-operat. Leziunile s-au putut produce prin lovirea victimei de corpuri dure - accident de trafic.
Cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală, suspectul A. V. a declarat „...conduceam_ ...am văzut că circulau in aceeași direcție cu mine două căruțe una după alta...În momentul in care mă apropiam de cele două căruțe, cu aproximativ 200 m înainte am semnalizat stânga, m-am asigurat din spate și din față după care am început manevra de depășire a celor două căruțe.
Când am ajuns la aproximativ 10 m de cea de-a doua căruță am văzut că cel ce conducea căruța a virat stânga tară a semnaliza și a se asigura intrând în depășirea primei căruțe. Arăt că în cea de-a doua căruță se aflau trei persoane, două fiind în partea din față pe o scândură iar cea de-a treia persoană pe scoarța din stânga a coșului căruței aproape de partea din spate...În momentul în care am văzut cum calul...îmi taie calea ieșind în fața autovehiculului condus de mine am frânat brusc și văzând că nu pot opri până la căruță am virat mult stânga încercând să ocolesc căruța prin câmp.
După ce am virat stânga am văzut că pe marginea părții carosabile pe partea stânga…..se deplasa o femeie...am luat hotărârea de a vira spre dreapta timp in care cu partea laterală dreapta față, am lovit ușor în partea din stânga spate căruța...mașina a intrat in derapaj, răsucindu-se iar cu partea stânga spate am lovit roata stânga spate a căruței...după ce mașina s-a răsucit și a lovit căruța am văzut cum din căruță a căzut pe partea carosabilă persoana ce stătea pe scoarța căruței”.
Pentru a se stabili care a fost mecanismul, împrejurările și dinamica producerii accidentului rutier, viteza de deplasare a autovehiculului condus de suspecta A. V., imediat anterior producerii impactului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-criminalistice.
Aceasta a fost efectuată de către expertul criminalist T. V., ocazie cu care s-a stabilit că în ziua de 24.10.2011 autoutilitara condusă de suspectul A. V. se deplasa pe sensul de mers B. –Bacău, ocupând, ocupând în deplasare o poziție de mers pe sensul său regulamentar. Atelajul hipo implicat în accident se deplasa pe aceeași direcție, ocupând o poziție de mers în partea dreaptă a sensului său de deplasare.
Autoutilitara condusă de suspectul A. V. s-a apropiat de poziția de mers a atelajului hipo condus de suspectul I. C. C. și s-a angajat în depășirea acestuia, circulând pe contrasens.
Apropiindu-se de atelajul hipo care se deplasa în fața sa, atelajul hipo condus de suspectul I. C. C. s-a angajat în depășirea primului atelaj hipo, (care se deplasa în fața sa) fără a se asigura corespunzător.
În momentul sesizării manevrei efectuată de atelajul hipo condus de suspectul I. C. C., suspectul A. V. a luat decizia frânării autoutilitarei, însă imediat a apreciat că nu poate opri autoutilitara până la atelajul hipo angajat în depășire, luând decizia de viraj spre stânga pentru ocolirea acestuia.
Virând stânga a observat un pieton care se deplasa în aceeași direcție cu autoutilitara, pe partea stângă a carosabilului, iar pentru evitarea impactului cu acesta a luat decizia de viraj dreapta, lovind partea din spate a atelajului hipo.
Datorită virajului brusc spre dreapta, autoutilitara a intrat în derapaj și cu partea din stânga spate a lovit partea stânga spate a atelajului hipo.
În urma impactului, suspectul S. A. C. a căzut în coșul căruței, iar I. C. a fost basculat în exteriorul căruței și a căzut pe carosabil, cu urmările arătate în raportul medico-legal. În momentul imediat anterior producerii evenimentului rutier, autovehiculului_ circula cu o viteză de 80 km/h.
Cauza determinantă a creării condițiilor producerii accidentului o reprezintă condițiile în care s-a efectuat manevra de depășire de către vehiculele implicate în evenimentul rutier.
Liniaritatea urmelor de frânare ale autoutilitarei indică cu certitudine că la momentul deciziei de frânare, poziția de deplasare a autoutilitarei era liniară și majoritară pe contrasens, aceasta fiind o poziție specifică derulării manevrei de depășire, de unde rezultă că autoutilitara inițiase și era în derularea manevrei de depășire la momentul deciziei de frânare. Decizia și efectuarea manevrei de frânare nu putea avea drept cauză decât apariția unei stări de pericol.
În conjunctura de trafic anterioară frânării (lipsa traficului din sens invers) singura stare de pericol putea apare datorită schimbării poziției de deplasare a vehiculelor ce circulau în fața autoutilitarei în aceeași direcție cu aceasta. în aceste împrejurări, starea de pericol a fost declanșată de schimbarea poziției de deplasare a atelajului hipo ce circula în fața autoutilitarei, respectiv atelajul hipo condus de învinuitul I. C. C..
Deplasarea atelajului hipo condus de inculpatul I. C. C. și declanșarea stării de pericol rezultă și din declarația martorului ocular S. D. – fila dosar, „Când m-am uitat înapoi am văzut cum căruța care venea din spate a început să mă depășească dintr-odată făcând manevra de depășire a mea brusc, timp în care din spatele său pe banda stângă venea in depășire un autovehicul Dacia P.”.
Concluziile expertizei sunt în sensul că, la momentul apariției stării de pericol autoutilitara_ se deplasa regulamentar, efectuând manevra de depășire în condiții regulamentare. Manevrele efectuate de conducătorul acesteia (suspectul A. V.) - frânare pentru evitarea impactului, manevra de ocolire spre stânga, manevra de evitare a pietonului prin viraj spre dreapta - au fost manevre adecvate conjuncturii de trafic de la momentul apariției stării de pericol.
Crearea stării de pericol și de producere a accidentului s-a datorat manevrei de depășire efectuată (de conducătorul atelajului hipo - inculpatul I. C. C., fără ca acesta să se asigure că vehiculul ce circula în spatele său nu a inițiat o asemenea manevră.
Inculpatul I. C. C. putea evita crearea stării de pericol și producerea accidentului dacă la momentul deciziei de depășire se asigura că manevra se putea desfășura în siguranță pentru el și pentru ceilalți participanți la trafic.
În speță, inculpatul I. C. C. a încălcat prevederile:
-art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare - Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.
-art. 45 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată, cu modificările și completurile ulterioare - Conducătorul de vehicul care se angajează în depășire trebuie să se asigure ca vehiculul care circulă în fața sau în spatele său nu a inițiat o asemenea manevră.
-art. 116 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 - Conducătorii de vehicule sunt obligați să semnalizeze schimbarea^ direcției de deplasare, depășirea, oprirea și punerea în mișcare.
-art. 117 alin. 1 Ut. a, alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 — (1) Conducătorii vehiculelor cu două roți, precum și ai celor cu tracțiune animală ori ai celor trase sau împinse cu mâna sunt obligați să efectueze următoarele semnale
a) brațul stâng întins orizontal atunci când intenționează să schimbe direcția de mers, stânga sau de a depăși;
(2) Semnalele prevăzute la alin. 1 trebuie efectuate cu cel puțin 25 m înainte de efectuarea manevrelor.
-art. 118 alin. 1 Ut. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H. G. nr. 1391/2006 - Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat:
a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precede nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare (...).
Declarația inculpatului necoroborată cu alte probe nu a putut forma convingerea instanței asupra existenței altei situații de fapt decât cea care a fost reținută și expusă pe larg mai sus.
Declarațiile martorilor nu au infirmat elementele de fapt și împrejurările expuse mai sus.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv:
- proces verbal de cercetare la fața locului
- planșe fotografice
- buletin de analiză toxicologică-alcoolemie
- raport de constatare medico-legală,
- declarație părți vătămate: I. A.,. I. V.
- declarații martori - Zuld E. - fila 35, S. A. C.,
- raport de expertiză,
- proces verbal de consemnare a actelor premergătoare
- declarație inculpați I. C. C.
În drept fapta inculpatului I. C. C., constând în aceea că, la data de 24.10:2011, în timp ce conducea atelajul hipo, pe DJ 252, în afara localității B., jud. Bacău, pe fondul nerespectării unor dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice - nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de depășire a unui alt atelaj hipo care circula în fața sa, a fost implicat într-un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul lui I. C., pasager în atelajul hipo condus de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
În temeiul art. 396 Cod procedură penală, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, fiecare constituie infracțiune și că a fost săvârșită de către inculpat, s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul I. C. C. are vârsta de 33 de ani, studii agricultor, căsătorit. Din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru aceste motive a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii, într-un cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Având în vedere că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, instanța constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, a stabilit termenul de încercare pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal și a atras atenția inculpatului asupra prevederilor de art. 83 Cod penal.
II. SOLUȚIONAREA ACȚIUNII CIVILE
Persoanele vătămate I. V. și I. A. nu s-au constituit părți civile.
S. de Ambulanță Bacău și S. Județean de Urgență Bacău au solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 508,2 lei respectiv 5012,45 lei reprezentând prețul serviciilor medicale furnizate victimei.
Examinând pretențiile părților civile prin prisma probelor administrate, instanța a reținut elementele de fapt și împrejurările care vor fi expuse în continuare.
Cu privire la acțiunea inculpatului (fapta ilicită) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părților civile legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul generator de prejudicii și culpa acestuia, instanța a avut în vedere aceeași situație de fapt așa cum a fost expusă în mod detaliat la soluționarea acțiunii penale.
La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate la soluționarea acțiunii penale.
Potrivit art. 25 din Codul de procedură penală rezolvarea acțiunii civile în procesul penal:
(1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile.
(2) Când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca lucrul să fie restituit părții civile.
(3) Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
(4) *** Abrogat
(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
6) Instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă și în cazul în care moștenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții civile nu își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moștenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) și (2).
Potrivit art. 397 Cod procedură penală rezolvarea acțiunii civile:
(1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.
(2) În cazul când admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art. 249 - 254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.
(3) De asemenea, instanța se pronunță prin hotărâre și asupra restituirii lucrurilor și restabilirii situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 255 și 256.
(4) Dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii și restituirea lucrurilor sunt executorii.
(5) În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
(6) În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății, față de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune și este admisă acțiunea civilă, instanța dispune plata din cauțiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracțiune, potrivit dispozițiilor art. 217.
Prin art. 1357 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.” și potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
În temeiul art. 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală instanța, constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie respectiv fapta ilicită prezentată mai sus, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpatului, s-a dispus obligarea acestuia la repararea pagubei produsă părților civile ca rezultat al săvârșirii infracțiunii. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel inculpatul apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului inculpatul susține că șoferul autoutilitarei este cel vinovat de comiterea accidentului. Inculpatul a arătat că s-a asigurat la efectuarea manevrei de depășire și nu a intrat pe contrasens la efectuarea acestei manevre. Conducătorul auto a greșit la momentul efectuării depășirii și evitării pietonului care circula pe partea stângă.
În subsidiar a cerut reducerea cuantumului pedepsei închisorii.
Inculpatul a criticat hotărârea și în ceea ce privește latura civilă, respectiv obligarea sa la plata cheltuielilor de spitalizare, arătând că victima (tatăl său) era pensionar și asigurat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din oficiu, constată că apelul este nefondat.
Probele administrate în ambele faze ale procesului penal dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul este cel vinovat de producerea acestui accident soldat cu moartea tatălui său Iftimei C..
Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului, schița anexă și planșa foto se observă că urmele de frânare ale autoutilitarei condusă de A. V. încep pe contrasens. Aceste urme plasează și autoturismul în aceeași zonă datorită manevrei de depășire efectuată de inculpat și pătrunderea pe contrasens concomitent cu încercarea conducătorului autoutilitarei de a evita impactul prin frânare și apoi printr-o manevră spre stânga, de ocolire a atelajului inculpatului. Evident că în situația invocată de inculpat, respectiv că nu a depășit linia ce desparte carosabilul în două benzi, autoutilitara nu ar fi fost nevoită nici să frâneze și nici să efectueze manevra de ocolire prin stânga.
Pentru a evita impactul cu un pieton aflat pe acostament în partea stângă, conducătorul autoutilitarei a dirijat autoutilitara spre stânga, acroșând atelajul condus de inculpat și aflat cel puțin parțial pe contrasens. Se observă că urmele de frânare reîncep de pe acostament și continuă spre dreapta, spre acostamentul de pe partea opusă.
Concluzionând, plasarea acestor urme de frânare dovedesc că inculpatul a efectuat manevra de depășire intrând pe contrasens forând astfel conducătorul autoutilitarei care circula cu viteză regulamentară, să frâneze și să efectueze manevre de ocolire a unui pieton aflat pe acostament ceea ce a dus la acroșarea atelajului și proiectarea victimei I. C. pe acostament.
Inculpatul a arătat că s-a asigurat anterior efectuării manevrei de depășire, moment în care autoutilitara se afla la aproximativ 400-500 de metri. Analizând aceste declarații Curtea constată că nu pot corespunde realității.
Dacă ar fi fost așa, inculpatul ar fi avut timp suficient să efectueze manevra de depășire, mai ales în condițiile în care celălalt atelaj a încetinit și oprit pentru a lua un pieton, iar autoutilitara – un model vechi, submotorizat, greoi – nu ar fi putut circula cu o viteză prea mare oricât s-ar fi străduit șoferul. Dacă am lua în calcul viteza de deplasare a autoutilitarei de 80 km/h așa cum a stabilit expertul tehnic, pentru parcurgerea celor 500 m ar fi avut nevoie de aproximativ 22 de secunde, timp în care un atelaj hipo cu o viteză de aproximativ 10 km/h ar fi parcurs 62,5 metri suficient pentru a efectua o manevră de depășirea unui alt atelaj ce a și oprit în acest timp.
Este astfel evident că inculpatul nu s-a asigurat sau nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de depășire, ceea ce a dus la coliziunea cu autoutilitara condusă de A. V., proiectarea victimei pe carosabil și ulterior, decesul acesteia.
Apelul inculpatului nu este fondat nici în ceea ce privește cuantumul pedepsei ce a fost stabilit corect de instanța de fond. Curtea constată că nu ne aflăm în prezența vreunei circumstanțe atenuante.
Instanța de fond a dispus o soluție temeinică și în ceea ce privește obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de transport și spitalizare ale victimei. Aceasta era pensionar și asigurată, însă persoanele care au cauzat altora daune sănătății sunt obligate să repare prejudiciul efectiv ocazionat de asistența medicală acordată, așa cum prevede art. 313 din Legea 95/2006.
În consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală Curtea va respinge apelul declarat de inculpatul I. C. C. ca nefondat.
În temeiul art. 275 al. 2 din Codul de procedură penală va obliga apelantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inc. I. C. C. împotriva sentinței penale nr. 2376 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 al.2 din C.p.p. din C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. O. V. V. M.
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent.: L. S.
Red. dec.: P.O.V. – 27.05.2015
Tehnored. S.N.T. – 2 ex.
27.05.2015
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 444/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
