Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 450/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 10396/279/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 450/2015
Ședința publică din data de: 5 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. V.
JUDECĂTOR: V. M.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: M. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 44 din 26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul – inculpat V. C. asistat de apărător ales, av. C. M. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la legitimarea apelantului – inculpat V. C. cu cartea de identitate . nr._.
Fiind interpelat, apelantul – inculpat V. C. învederează instanței că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Apărătorul apelantului – inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:
Avocat C. M. G., pentru apelantul – inculpat V. C., având cuvântul, arată că susține motivele de apel astfel cum acestea au fost formulate, acestea vizând două aspecte, respectiv nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate. În ceea ce privește netemeinicia, subliniază că aceasta vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, precum și nereținerea de circumstanțe atenuante. În acest sens, arată că instanța de fond a motivat nereținerea de circumstanțe prin aceea că față de fapta săvârșită și persoana inculpatului nu se impune acest lucru, aplicându-i-se pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, la limita minimă a pedepsei reduse cu o treime, însă, consideră, în raport de înscrisurile depuse la dosar, dar mai ales de criteriile prevăzute în Noul Cod penal, respectiv împrejurările comiterii faptei, respectiv faptul că inculpatul a fost depistat în trafic la ora 3 noaptea, astfel că nu se poate aprecia că ar fi periclitat siguranța traficului și față de faptul că s-a probat că acesta avea unul din copii bolnav și a fost nevoit să meargă la farmacie pentru medicamente, față de aceste aspecte considerând că se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante în sensul reducerii pedepsei sub minimul special. Cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate solicită să se observe că instanța de fond a dispus comunicarea hotărârii către I.P.J. N. în vederea anulării permisului de conducere, ori prin aceeași sentință s-a dispus amânarea aplicării pedepsei față de inculpat și, raportat la dispozițiile care reglementează această instituție și la cele din Codul rutier, consideră că această soluție pronunțată de prima instanță nu este de natură să atragă consecința anulării permisului, sancțiune care poate interveni doar în cazul unei hotărâri de condamnare. În acest sens, solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 90 care spun foarte clar că persoana față de care se dispune amânarea aplicării pedepsei nu este supusă nici unei interdicții sau decăderi ce rezultă din fapta săvârșită în cazul în care nu mai săvârșește nici o altă faptă și că amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o condamnare. Pe de altă parte, subliniază că în cadrul dispozițiilor din Codul rutier în baza cărora s-a dispus comunicarea acestei hotărâri, nu se prevede că în cazul amânării aplicării pedepsei se poate anula permisul de conducere, considerând că în cazul în care hotărârea atacată nu ar fi cenzurată sub acest aspect, atunci s-ar aduce atingere drepturilor inculpatului, inclusiv sub aspectul posibilității de a obține un nou permis de conducere. Astfel, din acest punct de vedere, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și reducerea pedepsei aplicate și, pe de altă parte, în sensul înlăturării dispoziției din hotărâre de comunicare a sentinței către I.P.J. în vederea anulării permisului de conducere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat considerând că este nelegală condamnarea inculpatului și amânarea aplicării pedepsei, trebuind să i se stabilească acestuia o pedeapsă, care să fie amânată. De asemenea, așa cum susține și apărare, apreciază că în mod greșit s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 lit. b, această dispoziție aplicându-se numai în cazul unei condamnări, în cauza de față dispunându-se amânarea aplicării pedepsei și astfel aceste dispoziții nu se aplică.
Apelantul – inculpat V. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 44 din 26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, s-a dispus, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 336 alin. 1 Cod penal, în condițiile art. 375 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului V. C. fiul lui I. și P., născut la data de 11.04.1984 în corn. Tupilați, jud. N., CNP_, cetățean român, studii medii, cu antecedente penale, căsătorit, un copil minor, posesor al CI . nr._, domiciliat în Piatra-N. . . jud. N., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În baza art. 83 alin. (1) Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 1 an și 4 luni pe un termen de supraveghere stabilit potrivit art. 84 alin. 1 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune N., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune N..
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 83 alin. 4 teza a II-a Cod penal, cu referire la art. 88 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în posibilitatea revocării amânării aplicării pedepsei și consecutiv, aplicarea și executarea pedepsei inițial amânate.
O copie a prezentei hotărâri s-a dispus a se comunica I.P.J. N. - Serviciul rutier în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului V. C., în conformitate cu dispozițiile art. 114 al. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (350 lei pentru faza de urmărire penală (din care 240 lei taxă analiză toxicologică alcoolemie) și 150 lei pentru faza de judecată).
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
În data de 11.05.2014, în jurul orelor 03:09, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia cu numărul_, pe . Piatra-N., inculpatul V. C. a fost oprit în trafic de către agenții de poliție și testat cu aparatul alcooltest, rezultând o valoare de 0,73 mg/1 în aerul expirat.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante - f. 8, declarație de martor - f. 10; buletin analiză toxicologică-alcoolemie - f. 12; rezultatul alcooltest - f. 16; cerere de analiză - f. 13,14.
La primul termen de judecată în ședință publică, în conformitate cu prevederile art. 374 al. 2 Cod procedură penală, inculpatului i-a fost aduse la cunoștință, învinuirea ce i se aduce, precum și drepturile prevăzute de art. 83 Cod penal și obligațiile prevăzute de art. 108 al. 1 și 2 Cod penal.
Totodată, inculpatul V. C. a susținut că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, în acest sens declarând că înțelege ca prezenta cauză să fie judecată exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a situației de fapt reținute în fața instanței, în acest caz urmând să beneficieze de reducerea cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime în conformitate cu art. 396 Cod procedură penală.
Cu privire la aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, instanța a constatat următoarele:
Procedura simplificată oferă posibilitatea inculpatului ca, înainte de începerea cercetării judecătorești, în cauză să încheie o tranzacție cu statul având ca și conținut renunțarea acestuia la dreptul de a solicita și a obține audierea martorilor acuzării și/sau de a propune și audia martori în apărare, cumulativ cu recunoașterea integrală a acuzației ce i se aduce, în schimbul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii, în cazul în care va fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i se impută.
În concret, în urma deliberării în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a audierii inculpatului în faza de judecată, instanța a stabilit dincolo de orice dubiu identitatea făptuitorului, situația de fapt și încadrarea juridică a acesteia.
Așa cum s-a stabilit în urma procedurii de cameră preliminară, prin încheierea din data de 10.12.2014, instanța a apreciat că toate actele și măsurile dispuse de către organele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru efectuarea valabilă a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal și cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat. În consecință, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 374 al. 4 și 375 Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 11.05.2014, în jurul orelor 03:09, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia cu numărul_, pe . Piatra-N., inculpatul V. C. a fost oprit în trafic de către agenții de poliție și testat cu aparatul alcooltest, rezultând o valoare de 0,73 mg/1 în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean N. în vederea prelevării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei. (f. 13,14 )
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.Al2/459/12.05.2014, inculpatul V. C. a avut o alcoolemie de 1,60 - 1,45 g/1 alcool pur în sânge, probele fiind recoltate la orele 03:55 - 04:55 (f. 12).
În drept, fapta inculpatului V. C. care, 11.05.2014, în jurul orelor 03:09, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia cu numărul_, pe . Piatra-N., având o alcoolemie de 1,60 - 1,45 g/1 alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută și pedepsită de art. 336 Cod penal.
Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol, atât pentru însuși conducătorul auto implicat, cât și pentru alți participanți la trafic, stare de pericol care subzistă indiferent de gradul în care inculpatul era afectat de starea de ebrietate în care se afla (fapta de a conduce autoturismul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală fiind o infracțiune de pericol abstract).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a celorlalți participanți la trafic și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă faptul că acesta nu este înscris cu antecedente penale.
În baza textelor legale enunțate mai sus și a dispozițiilor art. 396 al. 2 Cod procedură penală, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia se vor avea în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului. Pedeapsa aplicată în concret a fost individualizată în limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării prevederilor art. 376 al. 10 Cod procedură penală.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, inclusiv conduita sinceră a acestuia. Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpaților și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni. Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o importanță deosebită pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente.
Modul de comportate în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea de fapte antisociale, ci datorită unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.
Verificând situația inculpatului V. C., instanța a observat că acesta este căsătorit, are vârsta de 30 de ani, studii medii, are un copil minor în întreținere, nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și a cooperat cu organele judiciare.
De asemenea, față de modul de comitere a faptei și valorile sociale care ar fi putut fi periclitate (integritatea corporală a inculpatului, siguranța celorlalți participanți la trafic), instanța nu a reținut circumstanțe atenuante, ci doar a dat eficiență dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și a dispus condamnarea inculpatului V. C. la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
Faptul că inculpatul nu a creat probleme la serviciu, că are o fire liniștită, și că nu provoacă scandaluri, precum și situația medicală a fiului său minor, după cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere, nu au puterea de a înlătura gravitatea faptei săvârșite de inculpat și nu pot constitui prin ele însele circumstanțe de atenuare a pedepsei.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 (doi) ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 (cinci) ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 83 al. 2 Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori de la judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 al. 1 și 3 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, termen stabilit în conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal.
În baza art. 85 al. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, instanța a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune N., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune N..
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 83 alin. 4 teza a II-a Cod penal, cu referire la art. 88 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în posibilitatea revocării amânării aplicării pedepsei și consecutiv, aplicarea și executarea pedepsei inițial amânate.
O copie a prezentei hotărâri s-a dispus a se comunica IPJ N. - Serviciul rutier în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului V. C., în conformitate cu dispozițiile art. 114 al. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (350 lei pentru faza de urmărire penală (din care 240 lei taxă analiză toxicologică alcoolemie) și 150 lei pentru faza de judecată).
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
Apelantul-inculpat a motivat în scris apelul, iar în susținerile orale ale apărătorului a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar examinate de instanța de control judiciar.
Prezent în fața Curții, instanța i-a adus ca cunoștință apelantului-inculpat învinuirile care i se aduce prin actul de sesizare al instanței și faptele pentru care a fost condamnat de instanța de fond, precum și prevederile art. 70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știu cu privire la învinuirile care li se aduc.
Apelantul-inculpat nu a fost de acord să dea declarație în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art. 374 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale privind motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, încadrarea juridică date faptelor săvârșite de apelantul-inculpat, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele în care au fost comise faptele și a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale.
Instanța de fond a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și manifestat multă înțelegere la individualizarea judiciară a pedepselor, atât la stabilirea cuantumului acestora pentru fiecare infracțiune săvârșită, cât și la aplicarea dispozițiilor legale prind concursul real de infracțiuni, în sensul neaplicării nici unui spor de la pedeapsa cea mai grea aplicată.
Curtea își însușește motivarea instanței de fond, cu completările care vor fi făcute.
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține aceeași situație de fapt ca la prima instanță, recunoscută de altfel și de către prima instanță că inculpatul a condus pe drumurile publice din mun. Piatra N. având o alcoolemie de 1,60 -1,40 gr%.
Sub un prim aspect se remarcă împrejurarea că prima instanță deși intenția sa era clar de a dispune amânarea aplicării pedepsei a dispus mai întâi ,,condamnarea” inculpatului pentru ca mai apoi să dispună în baza art. 83 Cod penal amânarea aplicării pedepsei. Ori cele două instituții de drept sunt distincte, după condamnare nu poate interveni în mod evident amânarea aplicării pedepsei din moment ce aceasta din urmă fusese deja ,,aplicată” în sensul condamnării. Așa fiind urmează ca, admițând apelul inculpatului să se dispună înlocuirea sintagmei ,,condamnare” din dispozitivul sentinței cu „stabilește” pedeapsa.
Cu privire la motivul de apel al inculpatului cu privire la cuantumul pedepsei aplicate Curtea constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 74 Cod penal, la stabilirea pedepselor, instanța trebuie să țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gravitatea faptelor săvârșite de apelantul-inculpat, rezultă și din circumstanțele în care au fost comise, de urmările produse și care se pot produce, infracțiunile săvârșite de apelantul-inculpat fiind de natură să aibă grave consecințe asupra pietonilor și traficului rutier în general.
Totuși, raportat la ora târzie în noapte la care inculpatul a săvârșit fapta când traficul rutei era redus, la împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșire faptei prevalându-se de dispozițiile art. 396 Cod procedură penală pedeapsa stabilită de către prima instanță, situată deasupra minimului special poate fi ușor coborâtă pentru a reflecta cele două aspecte reținute mai sus. Așa fiind urmează a se admite apelul inculpatului și față de acest motiv de apel.
Apelul inculpatului este de asemenea întemeiat și față de împrejurarea că prima instanță a dispus comunicarea unei copii a hotărârii I.P.J. N. în vederea anulării permisului de conducere.
În condițiile în care instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei, această soluție nu are natura unei hotărâri de condamnare și deci nu se poate dispune anularea permisului de conducere.
Potrivit dispozițiilor art. 114, alin. 1, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 „(1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal;”
Deși inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 336 Cod penal, soluția dispusă de instanța de fond nu este o soluție de condamnare, aspect pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere.
Potrivit literaturii de specialitate (M. U., „D. penal. Partea Generală. Noul Cod Penal", Editura C.H. B., 2014), „amânarea la aplicării pedepsei nu constituie propriu-zis o modalitate de individualizare a executării pedepsei, întrucât, în acest caz, instanța nu dispune o soluție de condamnare, aplicând o pedeapsă [...]” (nota de subsol 1, pag. 252), „alegerea acestei modalități de individualizare judiciară a pedepsei nu presupune dispunerea de către instanță a unei soluții de condamnare” (pag. 253, primul paragraf) și „persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu va fi o persoană condamnată la o pedeapsă și nici nu va executa pedeapsa stabilită de către instanță” (pag. 266, pct. 2.6.1. Efecte imediate, liniuța 2).
Anularea permisului de conducere se poate dispune doar în cazul unei hotărâri de condamnare, dar amânarea aplicării pedepsei nu este o hotărâre de condamnare.
De altfel, dacă ar fi să acceptăm că și în cazul amânării aplicării pedepsei, se poate dispune anularea permisului de conducere, atunci ar trebui să avem în vedere și dispozițiile art. 116 care prevede modul în care se poate redobândi permisul de conducere dacă acesta este anulat conform art. 114, alin. 1.
Art. 116 din OUG nr. 195/2002 prevede că:
„(1) Persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru una dintre faptele prevăzute la art. 114 alin. (1) și la art. 115 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă a intervenit una dintre situațiile următoare:
a) au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă;
b) a trecut un an de la data grațierii pedepsei sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
c) a intervenit amnistia;
d) interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță prevăzută la art. 66 alin. (1) Ut. i) din Codul penal, a
expirat sau a fost revocată.”
Inculpatul nu intră în niciuna din situațiile prevăzute la lit. a) - d) ale acestui articol pentru că nu are o pedeapsă cu executare, pentru că nu are o pedeapsă grațiată sau o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, pentru că nu a intervenit amnistia și pentru că nu i-a fost interzis dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule conform art. 66, alin. 1, lit. i) Cod penal.
În realitate, art. 116 din O.U.G. nr. 195/2002 vine în completarea art. 114, alin. 1 și detaliază de fapt cazurile în care se poate anula permisul de conducere. Amânarea aplicării pedepsei nu a fost avută în vedere tocmai pentru că o asemenea soluție a instanței de judecată nu are natura unei hotărâri de condamnare.
Raportat la cele expuse urmează a se admite apelul declarat de către inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 44/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art. 421 pct2 lit.a Cpp admite apelul declarat de apelantul inculpat V. C. împotriva sentinței penale nr . 44/26.01.2015, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr_
Dispune desființarea sentinței penale atacate în parte .
Reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:
Înlocuiește dispoziția de ,, condamnare „ din sentință cu dispoziția de stabilire a pedepsei .
Reduce cuantumul pedepsei principale de la 1 an și 4 luni închisoare la 1 an închisoare.
Înlătură dispoziția de comunicare a unei copii de pe sentință la IPJ N. în vederea anulării permisului de conducere .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate
În temeiul art. 275 al 3 Cpp, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică ,azi, 5.05.2015 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. O. V. V. M.
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent.: H. L. I.
Red. dec.: V.M. – 18.05.2015
Tehnored. S.N.T. – 3 ex.
22.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 65/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
