Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 452/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 13784/180/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 452/2015
Ședința publică din data de: 5 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. V.
JUDECĂTOR: V. M.
GREFIER: S. N. T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat prin PROCUROR: M. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU împotriva sentinței penale nr. 2473 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: intimatul – inculpat P. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la legitimarea intimatului – inculpat P. V. cu cartea de identitate . nr._.
Fiind interpelat, intimatul – inculpat P. V. învederează instanței că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Intimatul – inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău pentru cele două motive expuse pe larg în scris, respectiv omisiunea primei instanțe de a impune în sarcina inculpatului obligația prevăzută de art. 85 alin. 2 lit. b și g Cod penal și măsura interzicerii temporare a dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, considerându-se că aceasta constituie o măsură proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului P.. Față de aceste motive, solicită admiterea apelului și desființarea sentinței penale atacate.
Intimatul – inculpat P. V., având cuvântul, arată că a recunoscut fapta și lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2473 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._, s-a dispus:
În baza art. 396 alin. 1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Noul Cod penal s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului P. V., fiul lui D. și A., născut la data de 07.03.1953 în Răchitiș, jud. Bacău, domiciliat în ., jud. Bacău CNP_, fără antecedente penale, față de care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și art. 374 Cod procedură penală cu referire la art. 396 alin 10 Cod procedură penală.
În baza art. 83 alin. 1, 3 Noul Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii și a pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Noul Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 Noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
În baza art. 404 alin. 3 Noul Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
În actul de sesizare s-a reținut că, în data de 10.08.2013, în jurul orei 2055, inculpatul P. V., în timp ce conducea autovehiculul marca Dacia L., având numărul de înmatriculare_, pe drumul sătesc DC 99, din localitatea Măgura, . oprit de agenții de poliție . Cu ocazia verificărilor efectuate de aceștia s-a procedat la testarea conducătorului autoturismului cu aparatul etilotest. În urma testării numitului P. V. a rezultat o valoare de 0,76 mg/litru, alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere valoarea rezultată, numitul P. V. a fost condus la Spitalul Județean Bacău, unde i s-au recoltat două probe de sânge la ora 2120, respectiv ora 2220.
La data de 13.08.2013 a fost înaintat buletinul de analiză toxicologică acesta arătând o concentrație de 1,40 g‰ alcool pur în sânge pentru prima probă și 1,25 g‰ alcool pur în sânge pentru cea de-a doua, fila nr. 9.
ÎNCADRARE JURIDICĂ
Fapta inculpatului P. V., care în data 10.08.2013, în jurul orei 2055, a condus autovehiculul marca Dacia L., având numărul de înmatriculare_, pe drumul sătesc DC 99, din localitatea Măgura, . îmbibație alcoolică mai mare de 80 g‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 al. 1 Cod penal.
MIJLOACE DE PROBĂ
Fapta reținută în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia se probează cu următoarele mijloace de probă:
- proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, fl nr. 7;
- declarația inc. P. V., fila nr. 15-16;
- declarație martor N. V. M., fl. nr. 17;
- buletin analiză toxicologică – alcoolemie nr. 2033-2034, fl. 9;
- cazier judiciar al inc. P. V., fl. nr. 11.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, ora și locul, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – respectiv faptul că nu au existat astfel de consecințe, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pentru aceste motive s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare sau amendă, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii și a pedepsei amenzii care însoțește pedeapsa închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Bacău.
Prezent în fața Curții, instanța i-a adus ca cunoștință intimatului-inculpat învinuirile care i se aduce prin actul de sesizare al instanței și faptele pentru care a fost condamnat de instanța de fond, precum și prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știu cu privire la învinuirile care li se aduc.
Intimatul-inculpat nu a fost de acord să dea declarație în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.374 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale privind motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, încadrarea juridică date faptelor săvârșite de apelantul-inculpat, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele în care au fost comise faptele și a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale.
Instanța de fond a dat faptelor săvârșite de intimatul-inculpat o corectă încadrare juridică și manifestat multă înțelegere la individualizarea judiciară a pedepsei, atât la stabilirea cuantumului acesteia, cât și la aplicarea dispozițiilor legale prind amânarea aplicării pedepsei potrivit art. 83 Cod penal, Curtea își însușește motivarea instanței de fond, cu completările care vor fi făcute.
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține aceeași situație de fapt ca și cea reținută de către prima instanță și recunoscută de către inculpat care s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.74 Cod penal, la stabilirea pedepselor, instanța trebuie să țină seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Motivul de apel al Parchetului referitor la omisiunea instanței de a impune în sarcina inculpatului obligația prevăzută de art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal este întemeiat din următoarele considerente:
Situația de fapt reținută de către instanța de judecată este cea descrisă în cuprinsul rechizitoriului și însușită de către inculpat ca urmare a recunoașterii învinuirii.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului P. V. este una de pericol, iar starea de pericol generată prin fapta comisă reiese din împrejurările concrete al săvârșirii infracțiunii.
Din probele administrate în faza urmăririi penale și necontestate de către inculpat se reține împrejurarea că alcoolemia inculpatului la momentul surprinderii în trafic era în scădere, iar la prima probă de sânge alcoolemia inculpatului era de l,40 %o - valoare ce depășește în mod considerabil limita de la care fapta de a conduce este considerată infracțiune. Alcoolemia inculpatului este explicată de cantitate de alcool pe care inculpatul arată că a consumat-o înainte de a conduce autovehiculul: 1,5 litri de vin și un litru de bere.
Starea inculpatului, dată de gradul ridicat de îmbibație alcoolică, nu poate fi considerată decât una improprie conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, iar pericolul generat prin comiterea faptei este dat și de momentul la care inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice - ora 20.55 - moment la care desfășurarea traficului rutier este dată de existența unui număr mare de participanți.
În lipsa aplicării unei pedepse, pentru a atrage atenția inculpatului asupra naturii și gravității faptei comise se impune luarea unor măsuri care să vizeze în mod direct și imediat persoana inculpatului, întrucât doar în acest mod poate fi atins scopul pedepselor penale, acela al prevenirii săvârșirii de infracțiuni și a formării unei conduite conformă cu normele de conviețuire socială.
Însăși natura infracțiunii săvârșite de către inculpat dată de nerespectarea dispozițiilor ce au ca scop asigurarea desfășurării în condiții de siguranță a traficului rutier susține concluzia că printre sancțiunile ce se impun a fi aplicate inculpatului trebuie să se numere și aceea a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o anumită perioadă de timp.
În acest sens, nu poate fi făcută abstracție de împrejurarea că în cazul condamnării unei persoane care, similar situației inculpatului, se face vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, permisul de conducere va fi anulat în mod automat, ca efect al hotărârii de condamnare.
Aceeași rațiune pentru care a fost instituită măsura anulării permisului de conducere, respectiv sancționarea persoanelor vinovate de încălcări grave ale normelor rutiere, se regăsește și în cazul amânării aplicării pedepsei, iar instanța care pronunță această soluție trebuie să dispună și interzicerea temporară a dreptului inculpatului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Rațiunea sancționării cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule a persoanelor care se fac vinovate de încălcări grave ale normelor rutiere se regăsește și în cazul comiterii unor fapte de o gravitate mai redusă decât cea dedusă judecății, respectiv a contravențiilor rutiere pentru pedepsirea cărora s-a prevăzut ca sancțiune inflexibilă suspendarea temporară a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Cu atât mai mult, în cazul stabilirii vinovăției inculpatului în ceea ce privește fapte ce constituie abateri grave de la regimul rutier se impune ca printre obligațiile stabilite să se numere și cea prevăzută la art. 85 alin. 2, lit. g) Cod penal, respectiv interzicerea pentru o perioadă de 4 luni a dreptului de a mai conduce autovehicule pe drumurile publice.
Măsura interzicerii temporare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice constituie o măsură proporțională cu gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului P. V., iar luarea acestei măsuri se impune pentru responsabilizarea inculpatului și a celorlalte persoane predispuse să comită încălcări grave ale normelor rutiere.
Așa fiind se va admite apelul Parchetului și se va desființa sentința doar în parte cu privire la omisiunea instanței de a impune în sarcina inculpatului obligația prevăzută de art. 85 alin 2 lit. g Cod penal - interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe durata termenului de încercare. Celălalt motiv de apel cu privire la instituirea obligației de a presta muncă neremunerată în folosul comunității este găsit de Curte nefondat prin prisma celor expuse mai sus.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In baza art. 421 pct2 lit.a Cpp admite apelul declarat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU împotriva sentinței penale nr . 2473/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr_ .
Dispune desființarea sentinței penale atacate.
Reține cauza spre rejudecare ,și,pe fond:
În baza art 85 alin 2 lit g Cp instituie pe durata termenului de încercare interdicția de a conduce orice categorie de autovehicule .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate
În temeiul art. 275 al 3 Cpp, cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică ,azi, 5.05.2015 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. O. V. V. M.
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent.: A. Ș.
Red.dec.: V.M. – 18.05.2015
Tehnored. S.N.T. – 3 ex.
22.05.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 515/2015.... → |
|---|
