Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 263/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 263/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 6321/270/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 263

Ședința publică de la 12 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. P.

Judecător A. A. M.

Grefier E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat de procuror: M. G.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul B. I., împotriva sentinței penale nr. 566 din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat B. I. – asistat de apărător ales av. L. S. și intimata parte civilă M. D. - asistată apărător ales av.C. Mitrița.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Av.C. Mitrița depune la dosar notă cheltuieli efectuate de partea civilă M. D., precum și chitanțe.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Av.L. S. – având cuvântul pentru apelantul inculpat – arată că a studiat răspunsul de la I.M.L.Iași și urmează ca instanța să aprecieze față de declarațiile și depozițiile care susțin poziția părții civile, că a fost lovită de inculpatul B. I., și se referă la depozițiile soțului părții civile – M. D. și martora M. V.. Dacă se va considera apelul întemeiat față de concluziile raportului de expertiză, se va putea admite apelul cu reținerea achitării inculpatului sau cu restituirea cauzei la Judecătoria Onești pentru suplimentarea probatoriului având în vedere că s-a subliniat un aspect medical interesant, care a scăpat din vedere.

În latură civilă, solicită cenzurarea cheltuielilor pentru că se exagerează.

Av.C. Mitrița – având cuvântul pentru apelanta parte civilă M. D. – precizează că s-a promovat apel, constatându-se săvârșirea faptei de către inculpatul B. I. și împrejurarea că el nu ar fi autorul agresiunii ce a generat leziunile atestate de certificatul medico – legal, ba mai mult a contestat și aceste leziuni. S-a insistat – și la judecata în fond, și la instanța de apel, pentru a se face această verificare medico – legală, în fața instanței de fond au avut alte obiective care au făcut inadmisibilă proba, în fața instanței de apel s-au repliat și au solicitat să se verifice dacă există sau nu filme și acestea să fie citite și interpretate de specialiști, ceea ce s-a efectuat. S-a concluzionat – prin raportul de expertiză – că leziunile atestate de certificatul medico – legal pot fi produse prin lovire cu un corp contondent, dar nu este exclusă nici varianta prin cădere, chestiunea urmând a fi lămurită prin anchetă și că leziunile pot data din data incidentului supus judecății, dacă nu cumva din probe rezultă că s-ar fi produs la o altă dată.

Pe aceste sublinieri din expertiza medico – legală, face referire la probatoriul administrat în cauză și susține că nimeni, nici măcar apelantul inculpat, nu a pretins că M. D. ar fi fost implicată într-un alt conflict cu el sau cu altă persoană, la o altă dată sau că ar fi suferit un accident anterior sau posterior datei când s-a consumat incidentul. Deci, din acest punct de vedere concluzia actelor medicale se coroborează cu probatoriul administrat în cauză. B. I. nu a pretins că victima ar fi suferit aceste leziuni într-un alt context, el a contestat permanent că M. D. ar fi suferit această fractură, acreditând ideea că aceste certificat medico – legal ar fi obținut în condiții oculte, bănuială care s-a spulberat prin expertiza medico – legală și concluziile ei. De altfel, subliniază comportamentul consecvent duplicitar al inculpatului, care în fața instanței de fond a adus unele persoane, ca martori și, întrebați fiind de ce nu au fost aduși în timpul urmăririi penale, ei au spus că s-au întâlnit cu B. I. la vreo două săptămâni după incident și i-au povestit cele văzute, împrejurare care se contrazice cu afirmațiile inculpatului, care spune că nu a știut că aceste persoane au văzut incidentul decât după ce cauza a ajuns în fața instanței de judecată, dar trecând peste toate aceste probe oscilante, firave și care nu vin să clarifice situația, există un martor, care este cumnata lui și, care, spune că la 2 – 3 zile după incident s-a întâlnit cu partea vătămată M. D., i-a cerut explicații acesteia despre ce a avut de la lovit pe B., iar M. D. i-a arătat brațul care era tumefiat și umflat, invocând faptul că a fost lovită și agresată de B..

În concluzie, solicită a se constata că instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului pe baza unor probe clare și, se referă la martora M. V., actele medico – legale, care au fost depuse în cauză și că probatoriul administrat în această etapă procesuală nu vine să infirme concluziile primei instanțe, ci – dimpotrivă – o confirmă. Ca atare, consideră că hotărârea primei instanțe este corectă atât din punct de vedere al individualizării pedepsei, cât și al daunelor materiale care s-au acordat și, totodată, este corectă și în aceea ce privește reținerea vinovăției inculpatului.

Solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la cheltuieli de judecată ce s-au efectuat în apel de M. D., care sunt în sumă de 1.700 lei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de inculpat, casarea parțială a sentinței penale pronunțată de Judecătoria Onești ca fiind nelegală sub aspectul reținerii dispozițiilor art.7 din Legea 76/2008 și înlăturarea acestor dispoziții având în vedere că instanța a făcut aplicarea noului C.p.,iar la data de 1.02.2014 a fost modificată și această lege.

Av.C. Mitrița – în replică – cu privire la solicitarea reprezentantului Ministerului Public urmează ca rezolvarea cheltuielilor să se facă în raport de culpa procesuală și să se constate că se discută legalitatea hotărârii sub alte aspecte decât cele invocate de inculpat și, ca atare, să-i fie acordate cheltuielile de judecată lui M. D..

Apelantul inculpat – având cuvântul – precizează că nu este vinovat cu nimic și că, dimpotrivă el a fost cel care a fost lovit cu sapa în cap.

CURTEA

- deliberând –

Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr.566 din data de 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Onești, în baza s-a dispus condamnarea inculpatului B. I., fiul lui G. și M., născut la data de 24.09.1939 în ., CNP_, domiciliat în ., nr. 13, județul Bacău, studii 4 clase, pensionar, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 2.000 (două mii) lei amendă penală, reprezentând 200 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile de amendă fiind 10 lei.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.63 Cod penal, în sensul că în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se va înlocui cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În baza art. 25 și art.397 Cod procedură penală, cu art.1357 și art.1381 Cod civil, a fost obligat inculpatul să achite către partea civilă M. D., despăgubiri civile, după cum urmează: 1100 lei daune materiale și 1000 lei daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta cauză.

În temeiul art.276 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite părții civile M. D., cheltuieli judiciare în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu apărător.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.1537/P/2013, întocmit la data de 28.10.2013, P. de pe lângă Judecătoria Onești a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art.180 alin. 2 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reține că la data de 18.05.2013 inculpatul a vătămat-o corporal pe numita M. D., cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Analizând materialul probator administrat în ambele etape ale procesului penal instanța reține următoarea situație de fapt:

Pe fondul unor relații tensionate preexistente, întreținute de ambele părți, la 20.05.2013 inculpatul B. I. a sesizat Postul de Poliție Sănduleni cu privire la agresarea sa fizică de către M. D..

La data de 12.06.2013 același B. I. s-a adresat, însă, Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, solicitând a fi cercetată M. D. pentru tentativă de omor, ambele acuzații având legătură cu incidentul din 18.05.2013 – filele 7 și 14 dosar urmărire penală și certificatul medico-legal aflat la fila 15 același dosar.

Prin rezoluția din 14.08.2013 P. de pe lângă Tribunalul Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. D. sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin.1 Cod penal, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin aceeași rezoluție s-a disjuns cauza, urmând a fi continuate cercetările față de M. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal – filele 10-13 dosar urmărire penală.

La rândul ei, M. D. a sesizat Postul de Poliție Sănduleni, la data de 11.06.2013, solicitând a fi cercetat B. I. pe motiv că la data de 18.05.2013 a lovit-o cu bolovani peste ambele mâini, cauzându-i leziuni vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale – filele 8, 35 și 38 dosar urmărire penală.

Pentru a se înlătura orice dubii cu privire la timpul de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor și la mecanismul de producere a acestora în etapa urmăririi penale s-a efectuat expertiză la Serviciul de Medicină Legală Bacău – filele 41-45 dosar nr. 1537/P/2013.

Raportul de expertiză nr. 2340 din 30.08.2013, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bacău a concluzionat că M. D. a prezentat la 28.05.2013 diagnosticul de fractură cap metacarpian V drept.

Topografia și tipologica leziunilor sugerează, conform raportului de expertiză invocat, un mecanism de producere prin lovire activă cu un corp dur, eventualitatea producerii prin lovire de corp dur, adică prin lovire pasivă urmând a fi stabilită pe cale de anchetă.

În ceea ce privește momentul producerii leziunilor suferite de M. D. expertiza de specialitate a stabilit că există posibilitatea unei marje de 2-3 zile, dat fiind intervalul mare între momentul reclamat al agresiunii și data examinării victimei.

În dosarul nr.1537/P/2013 au fost audiate părțile, martorii: M. V., M. D., V. F., B. V., B. M., R. V. ( filele 28-34, 46-59, 63-64), s-a procedat la efectuarea confruntării între M. D. și martorul B. V. (fila 65).

Din coroborarea acestor probe a rezultat că în ziua de 18.05.2013, în contextul unei vechi dispute existente între părți, cu privire la modul de măsurare a terenurilor învecinate, soții M. D. și M. D. se aflau la prășit pe terenul proprietate situat în apropierea locuinței familiei B..

Între inculpat și soții M. a avut loc o dispută verbală declanșată de inculpat. În acest context, inculpatul a aruncat în direcția lui M. D. cu bolovani de pământ rămași în urma discuirii terenului, unul dintre aceștia lovind-o peste mâna stângă.

M. D. a reacționat, lovindu-l, la rândul său, pe B. I. cu sapa peste mâna stângă și obligându-l astfel să părăsească locul incidentului.

Scena agresiunii a fost observată de la distanță de martora M. V., căreia, anterior, datei de 18.05.2013, soții M. îi solicitaseră ajutorul pentru a efectua lucrările agricole la terenul sus-menționat și se deplasa, prin urmare, către locul unde se aflau părțile.

Martorul V. F., proprietarul unei suprafețe de teren situată în apropierea parcelelor deținute de familiile M. și B. a observat de la distantă că între părți se purta o „discuție încinsă”, dar nefiind direct interesat nu a văzut ce s-a întâmplat între acestea.

La rândul său, în timp ce se deplasa pe drumul comunal pe bicicletă, martorul B. V. a văzut de la o distanță de circa 250 de metri un bărbat și o femeie care se certau, bărbatul văitându-se din cauza durerilor de la brațul stâng. A fost abordat, ulterior, de către B. I., care i-a solicitat să depună mărturie cu privire la agresarea sa de către femeie.

Martora B. M., cumnata inculpatului B. I., i-a acordat victimei primele îngrijiri, aflând de la el că M. D. ar fi încercat să-l lovească peste cap, însă inculpatul s-a ferit, astfel că lovitura iar fi afectat brațul stâng. Aceeași martoră a întâlnit-o pe M. D., partea vătămată relatându-i că inculpatul a lovit-o cu bolovani peste mâini.

Inculpatul B. I. a declarat că i-a comunicat telefonic fiicei sale R. V. că a fost agresat fizic de către M. D.. La rândul ei, însă martora R. V. a relatat, în etapa urmăririi penale că numita B. M. i-ar fi solicitat să revină la domiciliu pe motiv că inculpatul fusese tăiat la mână cu o sapă de către M. D..

În etapa cercetării judecătorești inculpatul B. I. a negat agresarea fizică a lui M. D., declarând că nu a lovit-o pe partea vătămată „nici măcar cu țărână”. Mai mult, acesta a descris momentul în care M. D. și M. D. ar fi încercat să-l lovească, pe rând, cu sapa, dar el a intrat pe dedesubt și s-a apărat de lovitura uneltei lui M. D..

Imediat M. D. a ridicat sapa în încercarea de a-l lovi în zona capului, însă el s-a apărat, fiind astfel lovit în zona mâinii drepte.

După incident, inculpatul s-ar fi deplasat conform propriei sale declarații la locuința primarului „cu un cap de găină”. Recunoaște, însă, că în data de 18.05.2013 a declanșat scandalul, imputându-i lui M. D. și soțului acesteia că în cursul lunii aprilie 2013 i-ar fi sustras niște găini – fila 13 dosar.

La rândul ei, M. D. a descris momentul în care inculpatul a ajuns la terenul lor pentru a le reproșa că ar fi mutat linia de hotar între proprietăți. A lovit-o cu un bulgăre de pământ în zona spatelui iar la al doilea bulgăre care îi viza regiunea capului partea vătămată s-a apărat instinctiv, bulgărele lovindu-i mâna dreaptă – fila 14 dosar.

Martora M. Valenina, care urma să ajute familia M. la prășit, a văzut de la distanță desfășurarea conflictului, descriind momentul în care inculpatul a aruncat cu un bulgăre de pământ pe direcția părții vătămate, lovind-o peste mâna dreaptă. Aceeași martoră l-a descris pe inculpat ca având reputația unei persoane agresive, aflată în relații „proaste” cu vecinii – fila 32 dosar.

F. M.-G., un martor despre care în etapa urmăririi penale nici părțile și nici inculpatul nu au pomenit nimic, a declarat în fața instanței la 19.02.2014 (fila 35 dosar) că din balconul casei părinților săi a văzut-o pe M. D., lovindu-l pe inculpat cu partea metalică a sapei.

Departe de a reacționa în vreun fel, inculpatul ar fi fugit îndreptându-se spre locuința lui. Martorul F. M.-G. a negat că el sau părinții săi s-ar afla în relații tensionate ori conflictuale cu M. D., dar a recunoscut că una dintre rudele sale ar fi avut un diferend cu partea vătămată pe tema accesului la o punte de pe terenul familiei F., astfel că depoziția sa urmează a fi înlăturată ca având caracterul unei apărări de circumstanță pentru inculpat.– fila 35.

B. M., cumnata inculpatului, a relatat că în cursul lunii mai 2013 a primit vizita lui B. I. care ar fi rugat-o să-i îngrijească rana cauzată de M. D.. La rândul ei, M. D. i s-a plâns și ea că ar fi fost lovită de B. I. cu bolovani. Martora a observat că partea vătămată avea mâna umflată – fila 43 dosar.

R. V., fiica inculpatului a încercat de mai multe ori să-l apeleze pe inculpat. A aflat de la fratele acestuia că B. I. fusese tăiat la mână cu sapa de către partea vătămată. A constatat, apoi, ea însăși că acesta fusese rănit și i-a acordat îngrijirile necesare. A contactat-o pe partea vătămată care ar fi recunoscut ., exprimându-și regretul de a nu-l fi lovit în cap pe B. I. – fila 41 dosar instanță.

Martora R. V. a recunoscut, însă, că se afla în relații tensionate cu M. D., pe motiv că fiica ei fusese lovită de partea vătămată.

La rândul său, martorul V. F. a declarat la urmărirea penală că la 18.05.2013 i-a văzut la prășit pe soții M. și pe inculpat care purtau o discuție „încinsă”, dar nu a asistat la vreun act de agresiune între aceștia.

În etapa judecății același martor a susținut, însă, o altă variantă, anume că în ziua următoare l-ar fi văzut pe inculpat „cu mâna tăiată”, acesta relatându-i că a fost lovit de M. D., întrucât cei doi s-ar fi certat pentru pământ.

Mai mult, martorul V. F. a negat că ar fi declarat în fața procurorului că la 18.05.2013 a întâlnit părțile din proces, ori că între acestea ar fi avut loc vreun incident. Si-a menținut, însă, depoziția de la fila 50 dosar urmărire penală.

De altminteri, martorul este cercetat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Martorul B. V. a recunoscut la urmărirea penală înainte de a fi confruntat cu M. D. că a fost vizitat la domiciliu de către inculpat.

În realitate, însă, martorul B. V. nu a văzut dacă partea vătămată l-a lovit pe bărbat, adică pe B. I. – a se vedea fila 61 dosar instanță.

Martorul P. D., propus de inculpat, a susținut că el și soția sa au fost vizitați de către M. D., care li s-a plâns că inculpatul „ i-a rupt mâna” lovind-o cu bolovani- fila 62 dosar.

Instanța reține, prin urmare, că în ziua de 18.05.2013, în timp ce efectua lucrări agricole alături de soțul său M. D., partea vătămată M. D. a avut un schimb de replici cu inculpatul care le-ar fi reproșat că ar fi deplasat linia de hotar dintre proprietăți.

Schimbul de replici a degenerat, însă, într-un conflict în momentul în care inculpatul B. I. s-a apropiat la circa 3 metri, aruncând cu un bolovan în direcția lui M. D..

Aceasta a fost lovită în zona mâinii drepte, suferind o fractură cu mică angulare în focar cap metacarpian V drept.

Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că topografia și tipologia leziunilor sugerează un mecanism de producere prin lovire activă cu corp dur, eventualitatea producerii prin lovire de corp dur urmând a fi stabilită pe cale de anchetă.

Nu s-a putut certifica, însă, cu exactitate data producerii leziunilor ca fiind 18.05.2013, existând posibilitatea unei marje de 2-3 zile, aspect ce urma a fi lămurit în urma anchetei efectuate în cauză.

Ori, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă indicii precum că anterior sau ulterior datei de 18.05.2013 M. D. să fi fost implicată într-un alt conflict ori să fi fost vătămată în mod accidental.

Coroborând, așadar, declarațiile părților, proba testimonială cu proba științifică instanța reține că în ziua de 18.05.2013, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, întreținută de inculpatul B. I. acesta a aruncat în direcția victimei M. D. cu bolovani din pământ, unul dintre aceștia lovind-o în zona mâinii drepte și cauzându-i fractură fără deplasare cap metacarpian, leziuni traumatice care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Nu există probe, în sensul că fapta ar fi fost comisă de inculpat în stare de legitimă apărare, ori sub imperiul unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate M. D., inculpatul fiind cel care s-a deplasat în imediata apropiere a acesteia și a inițiat discuția în contradictoriu legată de linia de hotar între proprietăți.

Instanța de fond a arătat că fapta săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal pentru care se va dispune condamnarea inculpatului B. I..

Văzând succesiunea de legi penale pe durata soluționării cauzei instanța va da eficientă dispozițiilor art.5 Cod penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, în speță dispozițiile art. 193 alin. 2 Cod penal, care prevăd alternativa amenzii aptă să asigure corijarea și reinserția socială a inculpatului.

La dozarea cuantumului amenzii se vor avea in vedere: lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, concepțiile cărora le este tributar acesta când este vorba despre dreptul de proprietate.

I se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.63 Cod penal, referitoare la consecințele neachitării cu rea-credință a amenzii penale.

Sub aspectul laturii civile a procesului penal, instanța de fond reține următoarele:

La data de 11.12.2013 partea vătămată M. D. a solicitat despăgubiri civile, după cum urmează: 1.500 lei daune materiale reprezentând cheltuieli cu medicația pe durata îngrijirilor medicale, investigații de specialitate, transport, contravaloarea serviciilor prestate în gospodărie de o terță persoană și 5.000 lei daune morale cu titlu de reparație pentru suferința fizică pricinuită la data de 18.05.2013 – fila 11 dosar.

Cu martorii M. V. și A. E. ( filele 33, 34 dosar) au fost probate daunele materiale până la concurența sumei de 1.000 lei, reprezentând plata serviciilor prestate de M. V. în gospodăria lui M. D. pe durata incapacității de muncă datorată agresiunii fizice la care a fost supusă partea vătămată precum și suma de 100 lei pentru transportul de la domiciliu la Spitalul Bacău și retur.

Acționând cu discernământ în data de 18.05.2013 inculpatul a adus atingere sănătății părții vătămate M. D., cauzându-i suferințe fizice și incapacitate temporară de a munci în propria gospodărie.

Prin urmare, inculpatul B. I. va fi ținut să repare paguba cauzată lui M. D., căci potrivit art. 1357 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să-l repare.

Față de considerentele sus-invocate inculpatul B. I. va fi obligat să achite părții civile M. D. suma de 1.100 lei cu titlu de daune materiale.

Totodată, inculpatul va fi obligat să achite aceleiași părți civile și daune morale în cuantum de 1.000 lei ca justă și echitabilă despăgubire, aptă să procure victimei satisfacție morală fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză .

Aflându-se în culpă procesuală, va fi ținut inculpatul ca in baza art.274 alin.1 Cod procedură penală să suporte cheltuielile ocazionate de prezenta cauză.

Totodată, el va fi obligat ca în baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală să achite părții civile M. D. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.

În motivarea scrisă a apelului inculpatul a criticat hotărârea apelată pentru motivele care vor fi prezentate.

Arată că a fost lovit de M. D. așa cum declară martorii P. L., fila 25 din dosarul Judecătoriei, F. M., fila 35, Borsa V., fila 61 și confirmate aceste declarații de altă martoră R. V., fila 44, din dosarul Judecătoriei, depoziții înlăturate nemotivat și neavute în vedere de instanța de fond.

A solicitat prin Nota de probe-fila 17 din dosarul de fond și reținute în Încheierea din 11.12.2013 și reluată aproape la fiecare termen de judecată, efectuarea unei Expertize medicale la IML Iași, care să vizioneze Buletinul Rdiologic cu nr._/28.05.2013 în baza căreia a rezultat diagnosticul „ . cu mica angulare in focar cap. Metacarpian V drept" și s-au acordat părții civile M. D. un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale, diagnostic eronat din mai multe motive subliniate în timpul anchetei judecătorești, dar ignorate de instanța de fond. Toți martorii audiați în cauza au susținut ca a aceasta - M. D. - după așa-zisa agresiune a efectuat lucrări fizice în gospodărie, care nu puteau fi realizate în cazul în care exista o fractură. Astfel, martorii V. F., fila 54, B. M., fila 43, R. V., fila 64, au declarat același lucru, că partea civilă M. a muncit în gospodărie la prășit, cosit și celelalte treburi casnice. Certificatul Medico-Legal, eliberat părtii civile M. D., prezintă mari semne de întrebare, subliniate și în Nota de la fila 42 din dosarul de Ancheta Penala, unde se recomanda contraexpertiză Medicala, realizata într-adevăr la Bacău, fila 41, din dosarul de Ancheta Penala, numai că niciunul din medicii care au semnat nu este medic radiolog, singurul care poate constata dacă pe filmul cu nr._ din 28 mai 2013 sunt urme de .. Nota Parchetului de la fila 42 din dosarul de Ancheta Penala se subliniază că M. D. s-a prezentat la medicul legist după 11 zile de la incident-situatie anormala dacă aceasta avea o fractură de natura celei menționate în Consultul Ortopedic cu nr. 3069/29.05.2013.

A solicitat prin Nota de probe de la fila 17, să se efectueze o cercetare la fața

locului, motivat de faptul că singura martora a părții civile, numita Motei V. (cuscra

părtii civile) a dat o declarație prin care susține ca a văzut conflictul dintr-un loc unde nu

putea ajunge așa cum a declarat aceasta. Declarația data în fața procurorului nu a fost verificată la fața locului, ca să se observe că aceasta nu corespunde realității. Dacă declarația ar fi fost data în fata Organelor locale de Politie, depoziția acesteia nu ar fi fost luată în considerare, având în vedere faptul că lucrătorii de Poliție cunosc topografia locului și nu ar fi acceptat ca aceasta sa mintă cu privire la ce a văzut sau de unde a văzut. Depoziția acesteia de la fila 49, din dosarul de Ancheta Penală este asemănătoare cu declarația data în fata instanței de judecată, fila 32, din dosarul instanței și sunt nesincere.

În susținerile orale făcute și prin avocat inculpatul a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Prezent în fața instanței de apel, Curtea i-a prezentat apelantului - inculpat învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art.83 alin.1 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul de a nu da nici o declarație și i s-a atras atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.

Apelantul-inculpat nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.

Apelantul-inculpat a susținut și prin avocatul său ales, că este nevinovat, că nu-și explică condițiile în care a fost emis actul medico-legal, prin care s-a concluzionat că partea civilă a suferit leziuni care să fi necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și a solicitat efectuarea în cauză a unei noi expertize medico-legale, care să aibă în vedere filmul radiologic.

Față de faptul că din actele medico-legale rezulta că la emiterea acestora s-au avut în vedere doar înscrisurile medicale, iar nu și filmul radiologic, iar partea civilă M. D. a arătat că filmul radiologic nu este în posesia sa, rămânând la unitatea medicală unde s-a efectuat, Curtea a solicitat Spitalului municipal Onești, atât înscrisurile medicale, cât și filmul radiologic și după obținerea acestora a dispus efectuarea de Institutul de Medicină Legală Iași a unei noi expertize medico-legale, cu următoarele obiective:

1.Dacă din in examinarea filmului radiologic emis de Spitalul Municipal Onești – Laboratorul de Radiologie și Imagistică Medicală, în baza căruia s-a emis raportul de investigare prin radiografie nr._ din 28 mai 2013 și consultul ortopedic nr. 3069 din 29 mai 2013 și celelalte acte medicale, partea vătămată M. D. a suferit leziuni, modalitatea concretă de producere a acestora, respectiv, prin lovire cu un corp dur, eventual bucăți de pământ sau pietre, de corp sau plan dur etc.

2. Dacă aceste leziuni pot data din 18 mai 2013, data presupusei săvârșiri a infracțiunii, dacă a fost necesar pentru îngrijiri medicale acordarea unui număr de zile de îngrijiri medicale, iar în caz afirmativ, numărul acestora;

3. Să se precizeze, în condițiile în care partea vătămată a suferit leziuni, în raport de acestea, dacă capacitatea de muncă i-a fost diminuată, în ce procent și pentru ce perioadă, precum și dacă față de acele leziuni putea presta munci în gospodărie, respectiv prășit, etc.

Institutul de Medicină Legală Iași a solicitat instanței să i se pună în vedere părții civile M. D. să se prezinte pentru a fi examinată și să depună și Fișa de observație de la medicul de familie, partea civilă conformându-se.

În cauză, Institutul de Medicină Legală Iași a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr.7683 din data de 02.03.2015, avizat și de Comisia de avizare și control a actelor medicale, prin dresa nr.8203 din data de 03.03.2015, concluziile noului raport de expertiză medico-legală, urmând a fi prezentate mai jos.

Analizând hotărârea apelată, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 din noul Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul inculpatului urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat, în drept, faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de înțelegere prin orientarea spre pedeapsa amenzii penale și într-un cuantum mult apropiat de minimul posibil pentru infracțiunea săvârșită.

Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de apelantul-inculpat, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă și a motivat încadrarea juridică dată acesteia.

De asemenea, instanța de fond a analizat în mod detaliat probele care au servit ca temei pentru soluționarea, atât a laturii penale, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția date în cauză și a arătat motivat de ce au fost înlăturate anumite probe.

Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările și corectivele care vor fi făcute.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea, în acord cu cele arătate și de instanța de fond, reține următoarele:

Părțile sunt locuitori ai satului Sănduleni, . și între aceștia și membrii familiilor acestora erau neînțelegeri, care cu timpul s-au accentuat.

Din analiza probelor administrate rezultă că, în ziua de 18.05.2013, în contextul neînțelegerilor dintre cele două familii, cu privire la modul de măsurare a terenurilor învecinate, soții M. D. și M. D. se aflau la prășit pe terenul proprietate situat în apropierea locuinței familiei B..

Între inculpat și soții M. a avut loc o dispută verbală declanșată de inculpat. În acest context, inculpatul a aruncat în direcția lui M. D. cu bolovani de pământ rămași în urma discuirii terenului, unul dintre aceștia lovind-o peste mâna stângă, partea civilă suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Martora M. Valenina a declarat că a văzut desfășurarea conflictului, descriind momentul în care inculpatul a aruncat cu un bulgăre de pământ pe direcția părții vătămate, lovind-o peste mâna dreaptă. Aceeași martoră l-a descris pe inculpat ca având reputația unei persoane agresive, aflată în relații „proaste” cu vecinii – fila 32 dosar.

Martorul V. F., proprietarul unei suprafețe de teren situată în apropierea parcelelor deținute de familiile M. și B., a observat de la distantă că între părți se purta o „discuție încinsă”, dar nefiind direct interesat nu a văzut ce s-a întâmplat între acestea.

Marota B. M., care este chiar cumnata inculpatului, a declarat că M. D. i s-a plâns și ea că ar fi fost lovită de B. I. cu bolovani și a observat că partea vătămată avea mâna umflată – fila 43 dosar.

Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău – Cabinet de Medicină Legală Onești, a emis certificatul medico – legal nr. 245/A1/29.05.2013, prin care s-a concluzionat că: „Numita M. D. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu sau de corp/plan dur, posibil din data de 18.05.2013, în condițiile ce vor fi stabilite prin anchetă. Leziunile traumatice necesită din punct de vedere medico-legal 25-30 zile îngrijiri medicale.”

Pentru a se înlătura orice dubii cu privire la timpul de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor și la mecanismul de producere a acestora, în etapa urmăririi penale s-a efectuat expertiză la Serviciul de Medicină Legală Bacău – filele 41-45 dosar nr. 1537/P/2013.

Prin Raportul de expertiză nr.2340 din 30.08.2013, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bacău, s-a concluzionat că M. D. a prezentat la 28.05.2013 diagnosticul de fractură cap metacarpian V drept, că topografia și tipologica leziunilor sugerează un mecanism de producere prin lovire activă cu un corp dur, eventualitatea producerii prin lovire de corp dur, adică prin lovire pasivă urmând a fi stabilită pe cale de anchetă și că leziunile suferite au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Așa cum se arăta mai sus, instanța de control judiciar a dispus efectuarea de Institutul de Medicină Legală Iași a unei noi expertize medico-legale.

Prin Raportul de expertiză medico-legală nr.7683 din data de 02.03.2015, emis de Institutul de Medicină Legală Iași, s-a concluzionat că: „Numita M. D. a prezentat la data de 28.05.2013 diagnosticul de fractură metacarpian V drept. . de metacarpian V drept s-a produs, cel mai probabil, prin lovire cu corp contondent, neputând fi exclusă producerea sa prin cădere. Leziunea a putut data din ziua de 18.05.2013 (vezi discuția cazului) dacă ancheta exclude alt traumatism în perioada 18-28.05.2013. Leziunile au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii ei.”

Din examinarea părții descriptive a raportului de expertiză medico-legale rezultă nu numai faptul că s-a procedat la examinarea directă a părții civile M. D. și că s-a procedat la examinarea și interpretarea filmului radiologic realizat la Spitalul municipal Onești, dar s-a procedat la efectuarea unui nou examen radiologic la Spitalul Clinic „Sf.S.” Iași- Serviciul Radiologie.

În raportul medico-legal se arată că din reinterpretarea filmului radiologic efectuat la Spitalul municipal Onești rezultă că M. D. prezenta la data efectuării radiografiei, fractură recentă (maxim 10 zile), fără calus, la unirea 1/3 medii cu 1/3 distală metacarpian V drept, foarte probabil produsă prin lovire activă.

Referitor la noul examen radiologic efectuat la Spitalul Clinic „Sf.S.” Iași- Serviciul Radiologie se arată că M. D. prezenta fractură veche cu calus prezent la unirea 1/3 medii cu 1/3 distală metacarpian V drept.

Ori, din toate actele medicale și medico-legale rezultă că partea civilă M. D. a prezentat diagnosticul de fractură cap metacarpian V drept și că topografia și tipologica leziunilor sugerează un mecanism de producere prin lovire activă cu un corp dur, acest ultim aspect rezultând și din probele testimoniale administrate în cauză și care au fost analizate mai sus.

În cauză nu există din o probă din care să rezulte că partea civilă M. D. a suferit acele leziuni anterior, sau ulterior conflictului cu inculpatul, sau că acestea s-ar fi produs prin alte acțiuni violente, sau cădere, iar nu prin lovirea cu un corp dur, bulgăre de pământ, de inculpatul B. I..

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi reținute dispozițiile art.19 alin.1 și 2 Cod penal, privind legitima apărare ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

În conformitate cu acest text: „Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului”.

Pentru a se reține că o faptă a fost săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) să se fi săvârșit o faptă revăzută de legea penală;

b) fapta să se fi săvârșit ca urmare unui atac material direct, imediat și injust;

c) atacul să fie îndreptat contra persoanei sau contra unui interes public;

d) atacul să prezinte un pericol grav;

e) apărarea să fie proporțională cu gravitatea și împrejurările atacului și;

f) apărarea să rămână în limitele necesare.

Ori, în cauza dedusă judecății, se constată nu sunt îndeplinite condițiile enumerate mai sus, referitoare la cauza justificativă a legitimei apărări.

De asemenea, din analiza probelor administrate, nu rezultă că în cauză apelantul-inculpat ar fi săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de provocare, prevăzută de art.75 alin.1 lit.a Cod penal.

Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art.75 alin.1 lit.a Cod penal, îndeplinireacumulativăa următoarelor condiții:

infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoție puternică;
starea de puternică tulburare sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracțiunii săvârșite de cel provocat;
provocarea să fi fost săvârșită de victima infracțiunii prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă;
riposta infractorului la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Ori, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă a fi îndeplinite aceste condiții expres prevăzute de lege, inculpatul fiind cel care a declanșat conflictul cu persoana vătămată și soțul acesteia.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de înțelegere prin orientarea spre pedeapsa amenzii penale și într-un cuantum mult apropiat de minimul posibil pentru infracțiunea săvârșită.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, este închisoarea de la 6 (șase) luni, la 5 (cinci) ani, sau amenda.

Așa cum este cunoscut, în conformitate cu dispozițiile art.74 alin.1 Cod penal, stabilirea duratei și cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunii care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Potrivit art.74 alin.2 Cod penal: „Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute la alin.1 și pentru alegerea uneia dintre acestea”.

Deși, pentru infracțiunea săvârșită de apelantul-inculpat se prevede, așa cum se arăta și pedeapsa închisorii de la 6 (șase) luni, la 5 (cinci) ani, instanța de fond s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale.

Cât privește pedeapsa amenzii penale, în conformitate cu dispozițiile art.61 alin.2 Cod penal: „Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor – amendă”, iar potrivit art.61 alin.4 lit.c Cod penal: „Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între…180 și 300 zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.”

Ori, din compararea pedepsei amenzii penale aplicate apelantului-inculpat și textele mai sus enunțate, se constată că instanța de fond a aplicat o pedeapsă mult spre minimul special prevăzut de lege (s-a avut în calcul limita minimă a unei zile amendă, respectiv 10 lei, precum și spre limita minimă numărul de zile amendă, minimul fiind 180 zile-amendă și s-au luat în calcul 200 zile-amendă).

Desigur că, față de faptul că hotărârea a fost apelată doar de inculpat, față de dispozițiile art.418 alin.1 Cod procedură penală, care consacră principiul non reformatio in pejus, Curtea nu poate schimba nici felul pedepsei și nici nu poate majora cuantumul amenzii.

Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea reține următoarele:

Așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite, cumulativ, anumite condiții, și anume:

a) infracțiunea săfi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire caparte civilă în cadrul procesului penal.

Despăgubirile bănești, care constă într-o sumă de bani, trebuie să reprezinte valoarea, atât a pierderii suferite (damnum emergens), cât și a folosului de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans).

Unul dintre principiile de bază ale răspunderii civile este principiul reparării integrale a prejudiciului.

Acest principiu presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (restitutio in integrum).

Acest principiu de bază al răspunderii civile își are așezământul legal în art.1385 Cod civil, text potrivit căruia: „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.

(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

(4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.”

Însă, în ceea ce privește întinderea prejudiciului material, sarcina probei revine părții civile, căreia îi revine obligația de a justifica, prim mijloacele de probă admise de lege, toate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri.

În ceea ce privește acordarea daunelor morale în dreptul românesc nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlul fiind lăsată la aprecierea magistratului, dar acest lucru nu înseamnă că acordarea acestor este arbitrară.

De asemenea, față de dovedirea despăgubirilor civile cu titlul de daune morale, unde sunt incidente prevederile din dreptul civil, în sensul că partea civilă trebuie să facă dovada nu numai a prejudiciului suferit prin infracțiunea săvârșită de inculpat, dar și întinderea acestuia, față de faptul că stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlul de daune morale este lăsat la aprecierea magistratului, nu se impune a fi făcute probe exclusive cu privire la întinderea acestui prejudiciu.

Așa cum se arăta, prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.

În mod evident, fapta inculpatului îndreptățește apelanta-parte civilă M. D. și la acordarea unor daune morale, care să recompenseze cel puțin în parte prejudiciul pe care l-a suferit prin săvârșirea de inculpat a infracțiunii prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal.

Așa cum rezultă din actele medico-legale prezentate mai sus, ca urmare a acțiunilor violente ale inculpatului intimata-parte civilă M. D. a prezentat diagnosticul de fractură cap metacarpian V drept, iar leziunile suferite au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Pentru tratarea afecțiunilor suferite s-a impus tratament ortopedic, imobilizare și tratament recuperator.

Leziunile cauzate de apelantul-inculpat părții civile M. D. au fost de natură să-i provoace părții civile dureri fizice și psihice, aceasta din urmă fiind nevoită să suporte tratament pentru vindecare și tratament recuperator o perioadă îndelungată de timp.

În aceste condiții trebuie să se țină seama nu numai de durerile fizice și psihice încercate de partea civilă, dar și de efectele psihologice ale acestora și de vârsta acesteia.

Determinat de comportamentul violent al inculpatului parte civilă M. D. a fost lipsită de posibilitatea de a participa ca anterior evenimentului provocat de inculpat la viața socială și de a se bucura efectiv și direct de beneficiile acestei participări, fiind în situația de a fi pierdut posibilitatea a avea o viață normală, de a se bucura de satisfacțiile unei asemenea vieți, suferind un evident și grav prejudiciu de agrement (hedonist).

De altfel, din Raportul de expertiză emis de Institutul de Medicină Legală Iași rezultă că, la aproape 2 ani de la data săvârșirii infracțiunii, M. D. acuza dureri la mobilizarea degetelor mâinii drept, iar medicii legiști au constatat că: „prezenta deficit al flexiei degetelor 2-5 cu închiderea incompletă a pumnului drept și limitarea forței de apucare și prehensiunii.”

Acest lucru îndreptățește partea civilă la despăgubire pentru a alina, cel puțin în parte, prin mijloacele reparațiunii bănești, condițiile de viață alterate ale victimei (pretium doloris).

Suma acordată intimatei-parte civilă M. D. cu titlul de daune morale, de doar 1.000 lei, nu reprezintă o sumă disproporționată cu prejudiciul moral suferit și nici o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.

Desigur că, față de faptul că hotărârea a fost apelată doar de inculpat, față de dispozițiile art.418 alin.1 Cod procedură penală, care consacră principiul non reformatio in pejus, Curtea nu poate majora cuantumul sumei acordate cu titlul de daune morale.

În ceea ce privește despăgubirile civile cu titlul de daune materiale, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind răspunderea civilă delictuală, a determinat judicios, în raport de probele administrate, probe pe care le-a analizat, cuantumul acestor despăgubiri.

Apelantul-inculpat a solicitat prin avocatul ales să fie cenzurată de instanță suma solicitată de intimata-parte civilă cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.

Din examinarea și a cererii scrise prin care s-au precizat sumele solicitate cu titlul de cheltuieli judiciare în apel, rezultă că acestea se compun din onorariu avocat, în sumă de 1.500 lei, cheltuieli efectuate cu transportul la instanța de control judiciar, în sumă de 144 lei și cheltuieli efectuate la Institutul de Medicină Legală Iași, reprezentând contravaloarea examenului radiologic, în sumă de 60 lei, cheltuieli care au fost făcute de intimata-parte civilă M. D. și care au fost necesare, astfel că, instanța nu are nici un motiv să reducă cuantumul acestora.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat apelantul-inculpat.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și art.276 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat apelantul-inculpat B. I. împotriva sentinței penale nr.566 din data de 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Onești.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

În temeiul art.276 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească intimatei-pare civilă M. D. suma de 1.704 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. P. A. A. M.

GREFIER,

E. D.

Red.sent.S.P.

Red.dec. D.P. – 16.03.2015

Tehnoredactat El.D. – 5 ex.

01.04.2015

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 263/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 263/2015. Curtea de Apel BACĂU