Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 493/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.493/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 24 iunie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A6:
Președinte – C. E. - judecător
Judecător – M. G. L.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de inculpatul T. P. A. împotriva sentinței penale nr. 29/S pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 2 martie 2015 în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 24 iunie 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 29/02.03.2015 a Judecătoriei Târgu S. s-a dispus, în baza art. 5 al. 1 Cod penal, art. 305 al. 1 lit. c Cod penal 1969 cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal 1969, art. 76 al. 1 lit. d Cod penal 1969 condamnarea inculpatului T. P. A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, împotriva persoanei vătămate T. A. - I., prin reprezentant legal T. M., ambele domiciliate în orașul C., ., nr. 2, ., ..
În baza art. 71 Cod penal 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 81, 82 Cod penal 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei sus arătate, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ce începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate.
În baza art. 404 al. 3 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului că săvârșirea de infracțiuni înăuntrul termenului de încercare poate atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 83 Cod penal 1969.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1110/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T. P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c Cod penal 1969 împotriva părții vătămate T. A. I..
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv plângerea părții vătămate, proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarația învinuitului, sentința civilă, actele depuse de învinuit privind veniturile, precum și mijloacele de probă administrate în faza de judecată, respectiv înscrisuri care evidențiază cheltuielile familiei cu chiria, școlarizarea fiicelor din prima căsătorie a soției actuale a inculpatului, cu creșterea lor și a copilului născut din actuala căsătorie a inculpatului, cu creditul luat, plăți facturi întreținere în Italia, copia acțiunii civile introduse de el împotriva lui T. M. la 18.11.2010 pentru desfacerea căsătoriei, instanța de fond a reținut, în fapt, că din căsătoria încheiată la 15.08.1988 între inculpat și T. M. a rezultat minora T. A. I., născută în 30.01.2003. Prin sentința civilă nr. 385/17.03.2011 a Judecătoriei Tg. S., irevocabilă, s-a desfăcut căsătoria celor doi și minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei. Inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, în sumă de 680 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii, 27.01.2011 și până la majorat, la stabilirea acestui cuantum avându-se în vedere venitul net lunar al inculpatului de la acea vreme, anume 650 Euro de la locul de muncă din Italia, dovada fiind depusă la dosarul. Încă din timpul căsătoriei inculpatul se stabilise în Italia fiind angajat ca electromecanic naval la I.M.A. Group SRL din localitatea La Spezia unde lucrează și în prezent și de unde realizează un venit lunar între 950 – 1.200 Euro. Inculpatul, luând la cunoștință că este cercetat pentru neachitarea pensiei de întreținere i-a trimis o singură dată numitei T. M. în iunie 2011 suma de 50 Euro. Deoarece inculpatul nu a revenit în țară, la 10.05.2012 s-a dispus ascultarea sa prin comisie rogatorie internațională. La 21.06.2013 s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală din cadrul Poliției Stațiunii C. unde a dat declarații și a prezentat înscrisuri din care rezultă că și-a întemeiat o nouă familie, recăsătorindu-se la 03.07.2011 cu P. M. cu care locuiește în Italia. Aceasta are două minore din prima ei căsătorie, tatăl minorelor R. F. fiind și el obligat la îndeplinirea obligației de întreținere prin contribuție în natură, prin sentința civilă nr. 6644/13.10.2010 a Judecătoriei Tg. S..
Instanța de fond a constatat că inculpatul cu rea – credință nu a achitat pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 385/17.03.2011 a Judecătoriei Tg. S. în favoarea minorei T. Alexanda I., timp de 2 luni, achitând pensia de întreținere o singură dată, în iunie 2011.
S-a reținut că obligația de întreținere a părintelui față de copilul său minor există indiferent de cât de împovărătoare sunt cheltuielile pentru traiul personal ale acelui părinte. Dacă ele sunt atât de împovărătoare încât fac imposibilă acordarea întreținerii, atunci debitorul obligației (cel obligat în primul rând) solicită reducerea pensiei de întreținere ori completarea ei de celelalte persoane obligate, în ordinea arătată de lege.
În speță inculpatul nu a cerut reducerea pensiei de întreținere decât la data de 19.03.2014, la Judecătoria Tg. S., ca urmare a pornirii judecății pentru prezenta infracțiune. Iar soluția instanței a fost de respingere, pentru aceleași considerente.
În drept, a considerat instanța de fond că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 al. 1 lit. c Noul Cod penal raportat la art. 5 al. 1 Noul Cod penal, corespondent al art. 305 al. 1 lit. c Cod penal 1969, forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fiind intenția indirectă, așa cum aceasta este definită de art. 16 Cod penal
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile privind scopul pedepsei și ale art. 74 Cod penal privind individualizarea sa judiciară.
Astfel, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, are vârsta de 51 ani. Fapta prezintă pericol social prin atingerea adusă valorilor privind protejarea intereselor copiilor, a dreptului lor de a li se asigura mijloacele materiale necesare traiului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care, prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Tg. S. și, rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului T. în baza art. 11 pct. 2 lit. a Vechiul Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Vechiul Cod procedură penală (art. 17 alin. 2 Noul Cod penal raportat la art.16 lit. a Noul Cod procedură penală) .
S-a arătat că, prin probele administrate în fața instanței de fond, apărarea a dovedit faptul nu se poate reține în sarcina inculpatului reaua credință. A dovedit faptul că acesta trăiește cu familia în Italia, iar familia sa numără 5 persoane. Cu acte, cu înscrisuri și celelalte probe a dovedit faptul că veniturile acestuia se compun dintr-un salariu de aproximativ 1 000 euro, din care plătește o chirie de aproximativ 650 euro/ lună rămânând ca familia să acopere celelalte cheltuieli din suma de 350 euro. A se avea în vedere faptul că inculpatul are în întreținere 3 copii minori, iar costurile cu aceștia sunt acoperite cu dificultate. În urmă cu 2 ani inculpatul T. a avut un accident de muncă, perioadă în care câștigurile acestuia s-au redus. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul că între părți, respectiv partea civilă și inculpat, a survenit, după despărțirea în fapt, o înțelegere prin care a lăsat părții civile și minorei, în județul C., apartamentul compus din două camere, cu toate bunurile mobile acumulate timp de 22 de ani, fără ca inculpatul să-și ia niciun bun, în felul acesta vrut să protejeze atât partea civilă cât și minora să aibă o casă, pentru că în urma unui partaj acele bunuri s-ar fi împărțit în cote egale, iar suma rezultată nu ar fi ajutat la obținerea unui apartament pe care să o folosească partea civilă și minora.
Pentru aceste motive, a apreciat că nu poate fi reținută reaua credință în sarcina inculpatului T. P. A..
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu cele administrate în faza de judecată.
Astfel, în mod corect s-a reținut că prin sentința civilă nr. 385/17.03.2011, irevocabilă, Judecătoria Târgu S. a desfăcut căsătoria dintre inculpat și T. M., minora T. A. I. fiind încredințată spre creștere și educare mamei sale, iar inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, în sumă de 680 de lei lunar începând cu data de 27.01.2011 și până la majorat.
Obligația de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească nu a suferit modificări până în prezent, astfel că, indiferent de celelalte obligații financiare ale inculpatului, cu întreținerea altor persoane, inculpatul este obligat să plătească lunar suma de bani stabilită prin singura hotărâre civilă ce produce efecte juridice între părți.
În măsura în care inculpatul are și alte persoane în întreținere, astfel cum a și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, ar fi trebuit să solicite pe calea unui proces civil, micșorarea cuantumului pensiei de întreținere la nivelul minim, ceea ce nu s-a întâmplat până în prezent, astfel că toate apărările formulate de acesta cu privire la lipsa veniturilor vor fi înlăturate.
Reaua credință a inculpatului a constat în alegerea sa de a o întreține atât pe actuala soție cât și pe cei doi copii ai acesteia pe care îi are dintr-o altă căsătorie, în detrimentul fiicei sale, rămasă în țară. În măsura în care actuala soție nu muncește, iar tatăl celor doi copii nu execută obligația de întreținere față de aceștia, actuala soție a inculpatului renunțând cu bună știință, plin plecarea în Italia, la executarea acestei obligați de întreținere în natură de la fostul soț, inculpatului i s-au mărit cheltuielile, acesta acceptând acest fapt, cunoscând că prin această mărire, ar putea fi în imposibilitate să achite pensia de întreținere la care fusese obligat către fiica sa, exact ceea ce s-a și întâmplat.
Faptul că inculpatul întreține în Italia, unde costurile sunt mai mari decât în România, atât pe actuala soție cât și trei copii minori, nu –l exonerează de obligația de a achita pensia de întreținere pentru fiica sa, întrucât este inuman să considerăm că, în situația părinților cu mai mulți copii, se poate acorda întreținere unora dintre aceștia, dar altora nu, pe considerentul că nu ajung banii pentru toți, astfel că unii dintre ei sunt lăsați fără întreținere. A alege să acorzi întreținere numai unora dintre copii înseamnă, în opinia instanței de control judiciar, rea credință din partea tatălui. Instanța reține că inculpatul a remis numai o sumă de 50 de euro în tot acest timp, sumă derizorie în raport cu cuantumul obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la înțelegerea dintre soți cu privire la lăsarea apartamentului mamei minorei, instanța reține că nici această înțelegere nu-l exonerează de obligația de plată a sumei stabilită prin hotărâre judecătorească cu titlu de întreținere, motivația dată de prima instanță fiind corect și va fi însușită și de instanța de control judiciar.
În drept, în mod corect s-a considerat că legea penală veche este mai favorabilă, dat fiind și faptul că inculpatul locuiește în Italia, are un loc de muncă stabil și nu se poate întoarce în România pentru mai mult timp spre a îndeplini obligațiile ce trebuie impuse în cazul amânării aplicării pedepsei, reținându-se că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c Cod penal 1969.
Tot în mod corect s-a ales și pedeapsa închisorii, întrucât pedeapsa amenzii trebuie dată numai atunci când, prin plata amenzii, nu se afectează obligațiile de întreținere ale inculpatului. În cazul acestuia, prin condamnarea la plata unei amenzii, i s-ar fi creat o situație și mai dificilă în executarea obligațiilor de întreținere pe care le are față de copii.
La individualizarea pedepsei aplicate, în mod corect s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, stabilindu-se, ca modalitate de individualizare a executării pedepsei închisorii, suspendarea condiționată.
Se va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T. P. A. împotriva sentinței penale nr. 29/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._, pe care o va menține și va obliga apelantul la plata sumei de 217, 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T. P. A. împotriva sentinței penale nr. 29/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 217,30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. M. G. L.
GREFIER,
C. G.
Red. M.G.L.-1.09.2015
Dact. C.G.9.09.2015
2 ex
Jud. fond- K. S.
| ← Revocarea amânării executării pedepsei. Art.591 NCPP. Decizia... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
