Revocarea amânării executării pedepsei. Art.591 NCPP. Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ -
DECIZIA PENALĂ NR.146/CDOSAR NR._
Ședința publică din 24 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată C12:
Președinte - M. Ș. – judecător
Grefier - N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr.148/S/09.06.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 07 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 mai 2015 și apoi pentru astăzi, 27 mai 2015, când,
CURTEA
Asupra contestației de față,
Prin sentința penală nr. 148/09.06.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul tribunalului B. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 301/2013 a Tribunalului B. condamnatului B. I..
În motivarea hotărârii s-a constatat că prin sesizarea înregistrată la această instanță sub nr._ Biroul de Executări Penale din cadrul secției penale a Tribunalului B., a solicitat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere privind pe condamnatul B. I., căruia prin sentința penală 301/S din 18.12.2013 a Tribunalului B., rămasă definitivă la data de 27.03.2014, prin decizia penală nr. 132/..2014 a Curții de Apel B., i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, alături de care aplică și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a b, c cod penal cu referire la dreptul de a fi asociat unic sau administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În motivarea cererii s-a învederat că prin sentința penală nr. 301/S din 18.12.2013 a Tribunalului B., rămasă definitivă la data de 27.03.2014, prin decizia penală nr. 132/. a Curții de Apel B., rechizitoriu 2189/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus condamnarea inculpatului B. I. 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a b, c cod penal cu referire la dreptul de a fi asociat unic sau administrator al unei societăți comerciale. În baza art. 71 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a doua, lit. b cod penal pe durata executării pedepsei rezultante. Pedeapsa a fost suspendată sub supraveghere conform art.861 Cod penal 1968, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art.862 Cod penal 1968. În baza art.863 alin.1 Cod penal 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. I. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu, b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal.
Se mai arată că la data de 02.04.2014 s-a comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București un extras de pe dispozitivul sentinței penale nr. 301/S din 18.12.2013 pronunțată de Tribunalul B., în vederea începerii supravegherii. Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, prin adresa nr. 7702/SP/C din 24.06.2014 a sesizat Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului B., cu privire la imposibilitatea punerii în executare a supravegherii dispuse prin sentința penală nr. 301/S din 18.12.2013 a Tribunalului B. rămasă definitivă la data de 27.03.2014, prin decizia penală nr. 132/..2014 a Curții de Apel B., întrucât persoana condamnată nu a putut fi contactată la adresa unde domiciliază, neexistând date cu privire la locația unde aceasta locuiește efectiv.
Prin sentința penală nr. 293/S/23.10.2014 a Tribunalului B. a fost respinsă sesizarea Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului B. ce forma obiectul dosarului penal nr._ privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 301/_ a Tribunalului B. condamnatului B. I..
Prin adresa nr. 7552/SENTINȚA PENALĂ/C/20.04.2015 Serviciul de Probațiune București a sesizat din nou Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului B. cu cerere de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând sesizarea de revocare a suspendării executării pedepsei tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 301/2013 Tribunalul B. a dispus condamnarea lui B. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, alături de care s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a b, c cod penal cu referire la dreptul de a fi asociat unic sau administrator al unei societăți comerciale, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
Verificând rechizitoriul din dosarul de fond s-a constatat că persoana condamnată a fost cercetată în lipsă și se consemnează faptul că „nu s-a putut proceda la aducerea la cunoștință a învinuirii și la prezentarea materialului de urmărire penală deoarece învinuitul (la acea dată) nu a fost găsit, în cauză efectuându-se fără succes acte de căutare”.
Judecata pricinii s-a realizat în lipsa inculpatului care a fost căutat la același adrese la care a fost căutat și de organele de cercetare penală. În cursul judecății s-au efectuat verificări privind domiciliul sau reședința inculpatului însă nu s-a putut stabili unde locuiește acesta, întrucât inculpatul și-a părăsit domiciliul cu mult înainte de sesizarea instanței cu rechizitoriu, și potrivit susținerilor membrilor familiei care au fost audiați în cauză în calitate de martori a plecat în străinătate fără a comunica unde s-a stabilit, fiind urmărit de persoane de la care a împrumutat sume de bani. Sentința nu i-a fost adusă la cunoștință niciodată persoanei condamnate, care a fost căutată la adresele existente la dosar. Nu există nicio dovadă din care să rezulte faptul că inculpatul are cunoștință de existența sentinței de condamnare sau de procedura judiciare desfășurată împotriva sa.
Potrivit art. 864 al. 2 Cod penal anterior „dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.”
De asemenea potrivit art.96 al.1 noul cod „dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.”
În speță condamnatul nu a îndeplinit măsurile de supraveghere și obligațiile fixate prin sentința de condamnare însă nu s-a făcut dovada că sustragerea de la executarea măsurilor și obligațiilor s-ar fi realizat cu rea-credință. Pentru a constata reaua credință este necesar în primul rând să se stabilească faptul că persoana condamnată cunoaște existența acestor măsuri și obligații, iar din datele dosarului nu rezultă că numitului B. I. i s-ar fi comunicat în orice formă sentința de condamnare.
Din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că persoana condamnată nu locuiește la adresa de domiciliu, iar din dosarul de fond atașat la prezentul dosar rezultă că nu a locuit niciodată la adresa respectivă.
Așa fiind, constatând că nu s-a dovedit reaua credință a celui condamnat, că nu există date în sensul că a cunoscut dispozițiile sentinței a cărei executare se solicită, instanța de fond nu a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr. 148/09.06.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, a formulat contestație în termenul legal P. de pe lângă Tribunalul B.. În motivele formulate se arată că pentru a determina lipsa relei credințe în analizsa cererii de revocare formulată, se impune efectuarea de verificări suplimentare în vederea identificării adresei exacte, inclusiv prin verificări la adresa cunoscută din B. și pentru a se stabili dacă adresa de domiciliu din Bucureștu a avut sau nu ab initio un caracter fictiv.
În faza contestației, a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului B., au fost efectuate verificări la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 16) și a fost emis mandat de aducere pe numele condamnatului la adresa de domiciliu cunoscută din municipiul B..
Examinând contestația formulată, se constată faptul că în dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia penală nr. 132/..2014 a Curții de Apel B., citarea inculpatului B. I. a avut loc la domiciliul cunoscut din București și prin afișare la sediul Consiliului Local B.. De asemenea, în dosarul Curții de Apel B. indicat mai sus, au fost efectuate verificări la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, inculpatul figurând cu ultimul domiciliu la adresa din municipiul București. În aceste condiții a avut loc schimbarea modalității de executare dispusă prin sentința penală 301/S din 18.12.2013 a Tribunalului B., în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
La acest moment, instanța nu este chemată a verifica îndeplinirea corectă procedurii de citare în dosarul nr._, ci stabilește dacă în conformitate cu dispozițiile art. 864 al. 2 Cod penal din 1969, urmeată a se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere „dacă cel condamnat nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță”.
Au fost efectuate verificări și la ultimul domiciliu al condamnatului B. I. din municipiul B., fiind emise mandate de aducere pe numele acestuia la ambele domicilii cunoscute. Din răspunsul întocmit de Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei rezultă că B. I. a locuit cu chirie o perioadă de 6 luni la adresa din București în anul 2008, iar din răspunsul Jandarmeriei B. rezultă că B. I. este plecat la muncă în Anglia de aproximativ 8 ani și părinții acestuia sunt plecați în Italia.
În cauză se constată că în mod justificat instanța de executare a respins sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul tribunalului B. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 301/2013 a Tribunalului B., în condițiile în care condamnatul B. I. nu mai locuiește la adresa din București, aceeași adresă cu care figurează și în prezent în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 16 din dosar) și nu rezultă că acesta cu rea-credință nu îndeplinește măsurile de supraveghere, neexistând dovezi că acesta are cunoștință de măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte.
În aceste condiții, urmează a fi respinsă ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul B., împotriva sentinței penale nr. 148/09.06.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține, urmând a se face aplicarea și a dispozițiilor art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul B., împotriva sentinței penale nr. 148/09.06.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. ȘerbanNadia B.
Red.MȘ/24.11.2015
Dact.BN/25.11.2015/ex.2
Jud.fond.D.R.R.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 493/2015. Curtea... → |
|---|
