Omor. Art.188 NCP. Hotărâre din 23-06-2015, Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIYIA PENALĂ NR. 486/AP Dosar nr._
Ședința camerei de consiliu din data de 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A11:
PREȘEDINTE: M. G. L. - judecător
: N. H. – judecător
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul I. G. împotriva sentinței penale nr. 112/..2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
Procedură fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală, acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Publică.
Reprezentanta Ministerului Public solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., având în vedere că obiectul contestației în anulare în constituie o hotărâre pronunțată în primă instanță de către Tribunalul B..
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 112/S din 21.04.2015 a Tribunalului B., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. și s-a declinat în favoarea Curții de Apel B. competența de soluționare a contestației în anulare formulată de I. G., deținut în Penitenciarul Miercurea C., cu privire la decizia penală nr. 1/Ap/_ pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._, (în apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 161/S/04.04.2003 a Tribunalului B.) definitivă prin decizia penală nr. 3911/28.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul B. a reținut că pe rolul aceste instanțe s-a înregistrat, la 12.03.2015, contestația în anulare formulată de condamnatul I. G. cu privire la decizia penală nr. 1/. pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul penal nr._ (în apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 161/S/04.04.2003 a Tribunalului B.), decizie definitivă prin decizia penală nr. 391/28.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea contestației în anulare condamnatul a invocat prevederile art. 426 lit. b. c Cod procedură penală.
Analizând competența materială a Tribunalului B., instanța de fond a reținut că potrivit art. 426 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare în cazurile menționate de acest text de lege, iar potrivit art. 429 al. 1 Cod procedură penală „contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere”.
Fiind vorba de hotărâri penale definitive, s-a considerat că este evident că legiuitorul a avut în vedere hotărârile ce au fost pronunțate în ultimul grad de jurisdicție, în fața cărora sentințele pronunțate au rămas definitive.
S-a mai reținut că, potrivit art. 432 al. 1 Cod procedură penală „la termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului au la rejudecarea cauzei după desființare.”
Din coroborarea acestor dispoziții legale, a considerat instanța că în situația în care sentința a rămas definitivă în urma exercitării căilor ordinare de atac, contestația în anulare vizează decizia din apel, numai în ipoteza în care hotărârea a rămas definitivă prin neapelare se poate formula contestație în anulare împotriva sentinței instanței de fond și, prin urmare, singura instanță competentă să soluționeze în principiu prezenta contestație în anulare este Curtea de Apel.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel B. la data de 28.05.2015, sub nr._ /2014, stabilindu-se termen pentru discutarea admisibilității în principiu a contestației la data de 24.06.2015, fără citarea părților conform art. 431 Cod procedură penală. La acest termen, a fost invocată de către procuror excepția de necompetență materială a Curții de Apel B..
Analizând competența Curții de Apel de a soluționa contestația în anulare dedusă judecății, instanța reține că această cale de atac extraordinară a fost întemeiată de condamnatul contestator I. G. pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. b și c Cod procedură penală.
Acesta susține în cererea sa, în esență, că a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, efectuând, în cererea formulată, o amplă analiză a mijloacelor de probă care, în opinia sa, îi susțin nevinovăția și care ar fi impus pronunțarea unei hotărâri judecătorești de încetare a procesului penal, iar nu de condamnare. Deși a invocat și cazul prevăzut la art. 426 litera c Cod de procedură, penală, petentul nu a motivat incidența acestui caz de contestație în anulare.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, în care toate motivele de contestație în anulare vizau în mod expres incidente survenite pe parcursul judecății în ultima cale de atac, respectiv în recurs, în noul cod de procedură penală nu s-a mai prevăzut că motivul de contestație în anulare trebuie să apară în cursul judecății în ultima cale de atac (respectiv în apel), astfel că se impune a se discuta în ce măsură se mai poate susține că în toate cazurile de contestație în anulare, atunci când împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac, competentă să soluționeze cererea este întotdeauna instanța de apel.
Conform art. 429 alineat 1 Cod de procedură penală, contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Se observă deci că legea se referă la hotărârea a cărei anulare se cere, iar cazurile de contestație în anulare prevăzute la literele a-h din art. 426 Cod de procedură penală, pot surveni și la judecata în primă instanță a cauzei, nefiind limitate numai la judecata în apel, aceste cazuri nefiind invocate în calea de atac a apelului sau nefiind analizate de instanța de apel.
Aspectul că prima instanță va desființa, prin admiterea cererii de contestație în anulare și o decizie pronunțată de o instanță superioară în grad, nu poate împiedica aplicarea normelor de competență materială, dată fiind în primul rând voința legiuitorului iar în al doilea rând împrejurarea că această cale de atac extraordinară, este ca și revizuirea de altfel una de retractare și nu de reformare; de altfel hotărârea pronunțată de instanța competentă să soluționeze contestația în anulare și revizuirea este supusă în ambele cazuri căii de atac astfel că instanța ierarhic superioară a cărei decizie a fost implicit desființată este chemată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în contestația în anulare și în revizuire.
Susținerea primei instanțe în sensul că art. 432 alineat 1 Cod de procedură penală stabilește că se desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere, nu poate conduce la concluzia că numai instanța de apel este competentă să soluționeze orice cerere de contestație în anulare, pe motiv că numai o instanță de apel poate pronunța o decizie, întrucât chiar art. 432 alineat 4 Cod de procedură penală vorbește despre sentința dată în contestație în anulare, care este supusă apelului. Prin urmare, textul de lege nu exclude posibilitatea pronunțării unei sentințe în soluționarea unei contestații în anulare.
De asemenea, art. 426 alineat 1 Cod de procedură penală stabilește categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu această cale de atac, iar nu competența de soluționare a acestor cauze, în sensul că numai hotărârile definitive pot face obiectul unei contestații în anulare, competența de soluționare fiind reglementată de art. 429 Cod de procedură penală.
În speță, cazurile de contestație în anulare invocate de petent vizează exclusiv judecata cauzei în fond, de către prima instanță, care, în opinia petentului, l-a condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal și care, a pronunțat hotărârea într-un alt complet decât cel ce a luat parte la dezbaterea pe fond a cauzei. Aceste nemulțumiri ale petentului vizează deci judecata în fond a cauzei, ce s-a finalizat prin pronunțarea sentinței penale nr. 161/S/04.04.2003 a Tribunalului B., iar nu judecata căilor de atac, petentul solicitând anularea acestei hotărâri, care a fost dată nelegal de prima instanță.
Prin urmare, întrucât petentul solicită anularea hotărârii primei instanțe, ca fiind nelegală pentru cele două motive indicate în cerere, având în vedere dispozițiile art. 429 alineat 1Cod de procedură penală, Curtea va considera că Tribunalul B. este competent să soluționeze prezenta contestație în anulare, urmând a pronunța o sentință ce va fi supusă apelului.
Se va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel B. privind soluționarea contestației în anulare promovate de condamnatul I. G. (deținut în Penitenciarul Miercurea C.) întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b și c Cod procedură penală, care formează obiectul dosarului penal nr._ și în consecință, în baza art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 429 Cod procedură penală va declina competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Tribunalului B..
În baza art. 51 Cod procedură penală va constata ivit conflictul negativ de competență și va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel B. privind soluționarea contestației în anulare promovate de condamnatul I. G. (deținut în Penitenciarul Miercurea C.) întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b și c Cod procedură penală, care formează obiectul dosarului penal nr._ și în consecință, în baza art. 50 Cod procedură penală rap la art. 429 Cod procedură penală declină competența de soluționare a acestei cauze în favoarea Tribunalului B..
În baza art. 51 Cod procedură penală constată ivit conflict negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea unui regulator de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. L. N. H.
GREFIER
D. B.
Red. M.G.L./24.06.2015
Dact. B.D./25.06.2015
Jud. fond D. R.R.
- 2 exemplare -
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 460/2015. Curtea de Apel... | Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 404/2015. Curtea... → |
|---|
