Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 142/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 174/248/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ –
DECIZIA PENALĂ NR. 142/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A5:
PREȘEDINTE - A. C. M. - judecător
JUDECĂTOR - M. Ș.
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ÎNTORSURA BUZĂULUI și inculpatul K. S. împotriva sentinței penale nr. 51 din 17 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 februarie 2015, când,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 51/17.10.2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosarul nr._ , în temeiul art.335 alin.1 Cod penal raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul K. S., arestat în altă cauză și deținut la Penitenciarul C., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere. În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal, a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal, ce începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 93 alin. (1) Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal, s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un programe de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune C.. În temeiul art. 93 alin. (3) Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Zagon, județul C., sau în cadrul Liceului „N. T.” din municipiul B., ..125, județul B., pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare. În temeiul art. 91 alin. (4) Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal. În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 100 lei cu titlu de onorar apărător din oficiu, rămâne în sarcina statului, urmând a se avansa Baroului C. din fondurile Ministerului Justiției aflate la dispoziția Tribunalului C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt că la data de 12.03.2014 în jurul orelor 18:00 organele de poliție din cadrul Postului de poliție al comunei Dobârlău, județul C., au oprit în trafic pe DJ103B raza comunei Dobârlău autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_, iar ca urmare a legitimării s-a constatat că persoana ce conducea autoutilitare se numește K. S.. Cu acest prilej, s-a constatat faptul că persoana care se afla la volanul autoutilitarei, respectiv inculpatul K. S., fiind întrebat, a precizat că la data de 04.06.2013 i s-a reținut permisul de conducere ._ eliberat de autoritățile ungare la data de 20.11.2008 și a prezenta o dovadă neînseriată și neînregistrată, fără ștampilă, din conținutul căreia rezulta că la data de 04.06.2013 i s-a reținut permisul de conducere ._ eliberat de autoritățile ungare. Prezența inculpatului la volanul autoutilitarei la data și ziua anterior enunțate, este dovedită potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii întocmit la data de 12.03.2014 orele 18:00 de agenții de poliție din cadrul Postului de poliție al comunei Dobârlău și depoziției martorului L. R.-R.. În continuarea derulării evenimentului din data de 12.03.2014, ținând seamă de înscrisul prezentat de inculpat, s-a procedat la verificarea acestuia privitor la susținerea sa că posedă permis de conducere eliberat de autoritățile maghiare, sens în care Punctul de control, ARTAND, județul Bihor a comunicat potrivit corespondenței nr._ din 13.03.2014 că inculpatul nu figurează înscris în baza de date privind evidența permiselor de conducere din Ungaria. De asemenea instanța a mai reținut că urmare a verificărilor efectuate de I.P.J. C., la data de 04.06.2013, anterior opririi în trafic a inculpatului la data de 12.03.2014, s-a constatat că permisul de conducere ._ a fost eliberat la data de 25.05.2007 pe numele unei cetățean maghiar Csanadi F. Joszef, iar la data de 14.06.2013 prin adresa nr._ i s-a comunicat inculpatului că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Potrivit declarației date în fața instanței, inculpatul a precizat faptul că la data de 12.03.2014 a condus autoutilitara pe DJ103B fără a poseda permis de conducere deși i se comunicase că nu are dreptul să conducă, însă posedând aceea dovadă și influențat de alte persoane a condus pe drumurile publice în continuare.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului K. S. care la data de 12.03.2014, în jurul orelor 18:00 a condus autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare_ pe DJ103B, raza comunei Dobârlău, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) pct. 1 lit.a Cod penal. Astfel, acesta a condus autoutilitara pe drumurile publice, cunoscând că nu posedă permis de conducere, împrejurări recunoscute de acesta în fața instanței și cunoscând că i s-a comunicat de către I.P.J. C. încă din luna iunie 2013 că nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice. Susținerea inculpatului că a condus pe drumurile publice - ulterior comunicării de către I.P.J. C. că nu are dreptul să conducă - motivat de faptul că poseda aceea dovadă și că a ascultat de unele persoane ce i-au spus că poate să conducă, nu pot fi avute în vedere de instanță ca împrejurări ce să înlăture caracterul penal al faptei săvârșite. Sub acest aspect, instanța a mai reținut faptul că, la data de 12.03.2014 când inculpatul a fost surprins în trafic conducând pe DJ 103B localitatea Dobârlău, cunoștea că împotriva sa se efectuează acte de urmărire penală pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, deoarece a fost surprins conducând în data de 04.06.2013 – înainte cu 8 luni - pe DN13E km.71 + 150, când inculpatul a prezentat organelor de poliție permisul de conducere CH_ emis de autoritățile maghiare și adeverința de identitate nr._ PE emisă de aceleași autorități, documente ridicate de organele de poliție pentru verificări. Ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că permisul prezentat de inculpat a fost emis pe numele unui cetățean maghiar Csanadi F. Jozsef iar adeverința de identitate nu figurează emisă de autoritățile maghiare, motiv pentru care i s-a comunicat, astfel cum anterior s-a reținut de instanță că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Concluzionând, sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul K. S., a acționat clar cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art.335 alin.1 Cod penal, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului, conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, vizând reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii și cu ¼ a limitelor amenzii, ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției. Instanța a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptelor este unul ridicat raportat la importanța valorilor sociale proteguite prin reglementarea cuprinsă în art.335 Cod penal.
În concret, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, instanța a apreciat faptul că periculozitatea faptei de a conduce fără permis este ridicată, inculpatul ignorând faptul că încă din luna iunie 2013, fiind verificat de către I.P.J. C., s-a constatat că nu posedă permis de conducere, a luat la cunoștință de conținutul corespondenței nr.3544 din 14.06.2013 comunicată de organele de poliție și prin care i se interzicea să mai conducă autovehicule pe drumurile publică, însă cu toate acestea a continuat a ignora dispozițiile legii.
Analizând conținutul fișei de cazier judiciar s-a reținut privitor la inculpat, că mai este cercetat în două dosare privitor la săvârșirea aceluiași gen de infracțiune prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal fiind arestat preventiv la data de 19.06.2014 de către Judecătoria Târgu S., însă până la momentul pronunțării prezentei hotărâri, nu a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a reținut faptul că inculpatul nu a recunoscut în cursul urmăririi penale fapta, invocând o . împrejurări legate de activitatea organelor de poliție și a altor persoane de pe raza județului C., recunoscând însă fapta astfel cum a fost conturată în actul de sesizare, doar în fața instanței de judecată. Instanța a mai reținut împrejurarea că inculpatul, este căsătorit are doi copii minori iar relațiile cu familia sunt pozitive existând înțelegere susținere și echilibru în relația de cuplu, anterior arestării având loc de muncă în cadrul Sistemului de Gospodărire a Apelor C., însă, cu toate acestea nu și-a asumat responsabilitatea comiterii faptei analizată în prezenta cauză. Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune B. au fost identificați ca factori de natură să dezvolte comportamentul infracțional: persistența în săvârșirea aceleiași fapte penale și lipsa de asumare a caracterului infracțional al faptei iar ca factori de natură să inhibe comportamentul infracțional; suportul afectiv al familiei, stabilitate locativă, disponibilități de a desfășura activități lucrative. Însă, urmare a analizei factorilor identificați, natura celor care încurajează comportamentul infracțional țin de decizia luară de inculpat, ceea ce nu conduce spre aprecierea existenței unui risc mediu de săvârșirea a altor infracțiuni de același tip.
Față de toate aceste elemente, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal, cu incidența dispozițiilor art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, apreciind faptul că în raport de circumstanțele reale și personale reținute în cauză, aplicarea acestei pedepse va conduce la reeducarea inculpatului și va determina formarea unei atitudini corecte cu privire la valorile sociale proteguite prin normele penale. Sub aspectul pedepselor complementare și accesorii, instanța s-a raportat la prevederile cuprinse în art. 65-70 Cod penal. Față de prevederile art. 66 alin.1 Cod penal, potrivit cărora pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, instanța a apreciat faptul că se impune interzicerea unora dintre drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 Cod penal, considerând faptul că aplicarea pedepsei principale nu are un caracter suficient pentru realizarea scopului educativ și preventiv al sancțiunilor penale.
Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. Întrucât potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, instanța apreciază faptul că aplicarea acestei pedepse în cauza analizată se impune, având în vedere faptul că a fost aplicată pedeapsa complementară constând în interzicerea unor drepturi. În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal se va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 91 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii. Astfel, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, de faptul că are doi copii minori în întreținere, instanța a apreciat că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată cât și frecventarea de către inculpat a unui program specializat de integrare și intervenție de specialitate. Inculpatul și-a manifestat și acordul de a presta muncă în folosul comunității.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului și inculpatul K. S..
Apelul parchetului privește netemeinicia hotărârii atacate privind modalitatea de executare referitoare la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului K. S. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, solicitându-se executarea pedepsei închisorii în detenție. În motivare apelului se arată că inculpatul K. S. mai este cercetat pentru 9 infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis, prevăzută de art. 335 alin. 1 din noul Cod penal, fiind condamnat în primă instanță la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare în modalitatea detenției, faptele fiind săvârșite începând cu data de 04.06.2013 și până la 18.06.2014. Se mai arată că inculpatul K. S. mai este trimis în judecată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Tg. S. și în dosarul penal nr._/197/2014 al Judecătoriei B. pentru infracțiuni privind circulația pe drumurile publice. Se arată că ne inculpatul se află în imposibilitate obiectivă de a executa o pedeapsă a închisorii suspendate sub supraveghere în paralel cu o pedeapsă a închisorii în regim de detenție.
În motivele de apel formulate oral la termenul de judecată din data de 9 februarie 2015, reprezentantul parchetului a solicitat și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 lit. i din Codul penal, respectiv interzicerea dreptului de a conduce vehicule pe perioada termenului de supraveghere.
În motivele de apel formulate oral la termenul de judecată din data de 9 februarie 2015, inculpatul K. S. s-a solicitat reducerea numărului de zile la care a fost obligat inculpat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece are o mică fermă și nu are timp și pentru a presta o astfel de muncă în folosul comunității.
În apel au fost depuse înscrisuri de către inculpatul K. S., constând în adeverință de la locul de muncă, act adițional la contractul individual de muncă, contractul individual de muncă și registrul animalelor aflat în exploatația familiei inculpatului.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de inculpatul K. S. este fondat, iar apelul parchetului este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația inculpatului K. S. de recunoaștere a învinuirii, în condițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, se constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei și încadrarea juridică a acesteia.
La individualizarea pedepsei, se au în vedere criteriile conform art. 74 din Codul penal, respectiv: în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Se ține seama de faptul că inculpatul K. S. avea la momentul săvârșirii faptei vârsta de 40 de ani, fără a figura în cazierul judiciar cu antecedente penale. În fața instanței de apel, inculpatul K. S. nu a mai fost arestat preventiv în altă cauză, fiind prezent la termenele de judecată acordate. De asemenea există pe procesul-verbal de înștiințare a plicului cu actele de procedură din data de 16 decembrie 2014 mențiunea privind liberarea sub control judiciar a acestui inculpat la data de 30 octombrie 2014.
Inculpatul K. S. este cercetat în alte dosare, într-un alt dosar fiind luată chiar măsura preventivă a arestării, dar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție în condițiile art. 4 din Codul penal („orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală”). În situația în care inculpatul va fi condamnat pentru infracțiuni concurente, instanța va fi obligată să reevalueze situația acestuia urmând a fi contopite pedepsele aplicate în baza art. 585 din Codul de procedură penală.
De altfel, în fața instanței de apel nu se pot contopi pedepsele pentru infracțiuni concurente, ținându-se seama astfel de cuprinsul deciziei nr. 70/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru că există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță”.
Minimul special în cazul infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. 1 din Codul penal este de 1 an închisoare, limită care redusă cu o treime urmare aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, este de 8 luni.
Față de împrejurările că inculpatul K. S. nu a provocat niciun accident, conducând fără permis pe drumurile publice un autovehicul, că nu are antecedente penale până la vârsta de 40 de ani, că are un loc de muncă neschimbat din anul 1996, având o caracterizare pozitivă din partea șefului RURP al Sistemului de Gospodărie a Apelor C., având și o familie stabilă, fiind căsătorit de 13 ani și având doi copii minori, instanța de apel apreciază că un cuantum mai redus al pedepsei închisorii, acela de 9 luni închisoare, orientată mai mult spre minimul special decât a apreciat instanța de fond, este de natură să conducă la atingerea scopului pedepsei, acela de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Se au astfel în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmărește asigurarea echilibrului dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.
Instanța de apel constată deci că modalitatea de executare aleasă de către instanța de fond, suspendarea sub supraveghere prin menținerea în comunitate a inculpatului K. S., este corect aleasă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 din Codul penal, aplicarea pedepsei fiind suficientă și chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Potrivit art. 65 alin. 3 din Codul penal, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. În speță, urmare faptului că nu a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate, urmează a se înlătura aplicarea pedepsei accesorii.
În cauză se apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 lit. i din Codul penal, dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță, în condițiile în care inculpatul K. S. nu posedă permis de conducere.
În ceea ce privește durata zilelor pe parcursul cărora inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, de 80 de zile, se constată că potrivit art. 93 alin. 3 din Codul penal, perioada pe parcursul căreia condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității este cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Durata stabilită de către instanța de fond este orientată spre minimul prevăzut de lege, iar apelantul inculpat nu invocă motive de sănătate din pricina cărora nu ar putea presta munca în folosul comunității sau motive justificate care să conducă la scăderea numărului zilelor, munca în gospodăria proprie nefiind un astfel de motiv, iar animalele de care a afirmat că se îngrijește nu sunt înregistrate în exploatația inculpatului.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, instanța de apel va admite apelul declarat de inculpatul K. S. împotriva sentinței penale nr. 51/17.10.2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește cuantumul pedepsei și aplicarea pedepsei accesorii și rejudecând, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului K. S. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, de la 1 an și 2 luni închisoare la 9 luni închisoare. Va înlătura aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal și va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul K. S. împotriva sentinței penale nr. 51/17.10.2014 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește cuantumul pedepsei și aplicarea pedepsei accesorii și rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului K. S. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, de la 1 an și 2 luni închisoare la 9 luni închisoare.
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. C. M. M. Ș.
GREFIER,
R. G.
Red. M.Ș/14.05.2015
Dact. R.G./15.02.2015/2 ex
Jud.fond: M. T.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 80/2015.... | Traficul de minori (art.211 NCP). Decizia nr. 128/2015. Curtea... → |
|---|
