Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 130/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1060/322/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 130/ap. Dosar nr._
Ședința publică din data de 20 februarie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A9:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: M. Ș.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGU S. și inculpatul K. S. împotriva sentinței penale nr.100 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu S., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 13 februarie 2015, apoi, pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de, astăzi, 20 februarie 2015, când,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 100/11.09.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._ , în baza dispozițiilor art.386 alin.1 C.proc.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin actele de sesizare, în sarcina inculpatului K. S., din opt infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.38 alin.1 Cod penal (opt fapte săvârșite la datele de 24 noiembrie 2013, 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013, 28 februarie 2014, 5 martie 2014, 15 aprilie 2014, 1 mai 2014 și 13 mai 2014), respectiv din infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 Cod penal (faptă săvârșită la data de 18 iunie 2014) în nouă infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.38 alin.1 Cod penal, (fapte săvârșite la datele de 24 noiembrie 2013, 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013, 28 februarie 2014, 5 martie 2014, 15 aprilie 2014, 1 mai 2014, 13 mai 2014 și 18 iunie 2014). În baza art. 396 alin.1 și alin.4 Cod procedură penală cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul K. S. sub aspectul săvârșirii a nouă infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.38 alin.1 Cod penal (fapte săvârșite la datele de 24 noiembrie 2013, 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013, 28 februarie 2014, 5 martie 2014, 15 aprilie 2014, 1 mai 2014, 13 mai 2014 și 18 iunie 2014), la nouă pedepse de câte 9 (nouă) luni închisoare fiecare.
În baza dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) luni închisoare, la care adaugă un spor de 24 (douăzeci și patru) luni, (echivalent cu doi ani), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare. În baza dispozițiilor art.72 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate durata măsurii preventive privative de libertate (măsura arestării preventive), începând cu data de 19 iunie 2014 la zi.
În baza dispozițiilor art.399 alin.1 și alin.4 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului K. S., măsură preventivă dispusă prin Încheierea nr. 1, din data de 19 iunie 2014 a Judecătoriei Târgu S., definitivă prin decizia penală nr. 13/DL din data de 20 iunie 2014 a Tribunalului C. – Secția penală, în baza căreia s-a emis Mandatul de Arestare preventivă nr. 1 din data de 19 iunie 2014 de către Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt că prin rechizitoriul nr. 1809/ P/2013 din data de 11 iunie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S., înregistrat la data de 18 iunie 2014 sub nr. dosar penal_, inculpatul K. S. a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea unui număr de opt infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin.1 Cod penal, privind concursul real de infracțiuni. În sarcina inculpatului, prin actul de inculpare, s-au reținut următoarele: la data de 4 iunie 2013 a fost ridicat de la inculpat permisul de conducere categoria B, cu ., emis pe numele inculpatului, permis de conducere eliberat de autoritățile din Republica Ungară, la data de 20 noiembrie 2008, în vederea efectuării de verificări privind autenticitatea respectivului permis de conducere, inculpatului fiindu-i eliberată o Dovadă de către un lucrător de poliție din cadrul IPJ C. – Serviciul Poliției Rutiere. Această „dovadă”, inculpatul a prezentat-o cu ocazia identificării sale în trafic la data de 24 noiembrie 2013, la data de 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013 respectiv la celelalte date, când a fost identificat și oprit în trafic. Inculpatul a fost identificat în trafic la data de 24 noiembrie 2013, ora 12,30, pe . or. C., în timp ce rula pe drumul public la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit, de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ . Din Adresele nr._ din data de 25 noiembrie 2013, respectiv nr._ din data de 13 martie 2014, emise de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Punct comun de contact Artand, Oradea, rezultă faptul că în urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidența permiselor de conducere din Ungaria, permisul de conducere categoria B, cu . nu figurează înscris în baza de date privind evidența permiselor de conducere din Ungaria, pe numele inculpatului, acest permis de conducere fiind eliberat de către Autoritățile din Ungaria la data de 25 mai 2007, pe numele unei alte persoane și anume CSANADI F. JOZSEFNE, permis de conducere valabil pentru categoria B, până la data de 24 mai 2012, când a fost retras pe motivul schimbării datelor de identitate ale titularului CSANADI F. JOZSEFNE. Cu privire la acest permis de conducere, s-a depus în copie la fila nr.76, permisul de conducere categoria B, cu ., cu valabilitate pe perioada 20 noiembrie 2008 – 20 noiembrie 2018, emis pe numele inculpatului.
La data de 14 iunie 2013 printr-o adresă, emisă de către IPJ C., Serviciul Rutier, i s-a comunicat inculpatului la domiciliul său, situat în ., jud. C., faptul că acest permis de conducere categoria B, cu . nu figurează înscris în baza de date privind evidența permiselor de conducere din Ungaria pe numele său, sens în care inculpatul nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, deoarece acesta nu posedă permis de conducere auto, iar în ipoteza în care va fi depistat conducând autovehicule pe drumurile publice, fapta sa va constitui infracțiune la regimul circulației. Această adresă i-a fost comunicată inculpatului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, primită de către soția sa, la data de 19 iunie 2013.
1. Cu toate acestea, inculpatul a fost identificat în trafic, la data de 24 noiembrie 2013, ora 12,30, pe . or. C., în timp ce rula pe drumul public la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit, de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ .
2. La data de 16 decembrie 2013, ora 18,10, inculpatul a fost identificat în trafic, pe DN 13 E, pe . or. C., în timp ce rula pe drumul public la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit, de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ .
3. La data de 20 decembrie 2013, ora 07,45, inculpatul a fost identificat în trafic, pe DC 17 din . ce rula pe drumul public la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit, de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ .
4. La data de 28 februarie 2014, ora 15,20, inculpatul a fost identificat în trafic, pe . or. C., în timp ce rula pe drumul public la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit, de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ .
5. La data de 5 martie 2014, ora 09,40, inculpatul a fost identificat în trafic, pe DC 17 Zagon, în timp ce rula pe drumul public la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit, de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ .
6. La data de 15 aprilie 2014, ora 18,10, inculpatul a fost identificat în trafic, pe DN 13 E, pe raza comunei Zagon, în timp ce rula pe drumul public la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit, de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ .
7. La data de 1 mai 2014, inculpatul a fost identificat în trafic, pe DN 13 E, pe raza comunei Zagon, în timp ce rula pe drumul public la volanul tractorului universal 650 M, nr. de înmatriculare_ .
8. La data de 13 mai 2014, ora 21,40, inculpatul a fost identificat în trafic, pe DN 13 E, pe raza comunei Zagon, în timp ce rula pe drumul public la volanul autoutilitarei marca Ford Tranzit, de culoare albă cu nr. de înmatriculare_ .
Totodată, din Adresa emisă de către Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și înmatriculare a vehiculelor nr._ din data de 11 aprilie 2014, s-a reținut faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere auto.
Instanța a reținut și faptul că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. S. nr. 958/P/2014 din dat de 9 iulie 2014, înregistrat la data de 14 iulie 2014 sub nr. dosar penal_ al acestei instanțe, inculpatul K. S. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1 Cod penal. În sarcina inculpatului în dosarul penal nr._ s-a reținut faptul că la data de 18 iunie 2014, ora 06,28, inculpatul a fost identificat în trafic în timp ce conducea autoutilitara marca FORD TRANZIT, cu numărul de înmatriculare „_ ” pe .”, în . și se deplasa spre DN 13E.
În dosarul penal nr._, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 15 iulie 2014, în baza dispozițiilor art. 207 Cod procedură penală, s-a constatat faptul că în mod legal și temeinic a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului: K. S., arestat preventiv prin Încheierea nr. 1, din data de 19 iunie 2014 a Judecătoriei Târgu S., definitivă prin decizia penală nr. 13/DL din data de 20 iunie 2014 a Tribunalului C. – Secția penală, în baza căreia s-a emis Mandatul de Arestare preventivă nr. 1 din data de 19 iunie 2014 de către Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._, începând cu data de 19 iunie 2014 și până la data de 18 iulie 2014, inclusiv.
La primul termen de judecată, în prezența inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.374 alin.1 Cod procedură penală, președintele completului de judecată a dispus grefierului de ședință să dea citire ambelor încheieri prin care s-a dispus începerea judecății. Totodată, după ce i s-a adus la cunoștință inculpatului învinuirile ce i se aduc, potrivit dispozițiilor art.374 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul, personal, a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa în ambele acte de inculpare.
În drept, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, deși faptele din data de 24 noiembrie 2013, 16 decembrie 2013 și 20 decembrie 2013 au fost săvârșite înainte de . noului Cod penal, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni – art.38 alin.1 Cod penal privind concursul real de infracțiuni – se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității – faptele din data de 28 februarie 2014, 5 martie 2014, 15 aprilie 2014, 1 mai 2014, 13 mai 2014 și 18 mai 2014 – au fost comise sub legea nouă. Potrivit dispozițiilor Deciziei nr.265 din data de 6 mai 2014 a Curții Constituționale, dispozițiile art.5 din Codul penal, sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, pentru faptele săvârșite la data de 24 noiembrie 2013, 16 decembrie 2013 și 20 decembrie 2013, încadrarea juridică era cea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG. Nr.195/2002, iar pentru faptele săvârșite la data de 28 februarie 2014, 5 martie 2014, 15 aprilie 2014, 1 mai 2014, 13 mai 2014 și 18 mai 2014, încadrarea juridică este cea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal, în ambele încadrări juridice pedeapsa fiind închisoare de la unu la 5 ani, însă cu referire la art. 10 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, având în vedere faptul că de fiecare dată inculpatul a luat o rezoluție infracțională nouă de a conduce autovehiculul fără a poseda permis de conducere, nu se poate reține incidența dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal din anul 1969 referitoare la infracțiunea continuată, inculpatul neputând invoca că a fost în eroare referitor la faptul că poate conduce autovehiculul pe drumul public în baza dovezii eliberată acestuia la data de 4 iunie 2013, raportat la Adresa comunicată inculpatului la domiciliu la data de 19 iunie 2013, existând practică judiciară unitară, în sensul că faptele acestuia nu constituie infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărui permis de conducere i-a fost retras sau anulat, motiv pentru care instanța a respins cele două cereri formulate de inculpat, de schimbare a încadrării juridice.
În acest context, instanța de fond conchide că faptele inculpatului săvârșite la data de 24 noiembrie 2013, 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013, 28 februarie 2014, 5 martie 2014, 15 aprilie 2014, 1 mai 2014, 13 mai 2014 și 18 mai 2014, constând în acea că a condus în nouă rânduri autovehiculul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, dincolo de orice îndoială rezonabilă, există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpat cu intenție.
În baza art. 396 alin.1 și alin.4 Cod procedură penală cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul K. S. sub aspectul săvârșirii a nouă infracțiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.38 alin.1 Cod penal (fapte săvârșite la datele de 24 noiembrie 2013, 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013, 28 februarie 2014, 5 martie 2014, 15 aprilie 2014, 1 mai 2014, 13 mai 2014 și 18 iunie 2014), la nouă pedepse de câte 9 (nouă) luni închisoare fiecare. În baza dispozițiilor art.39 alin.1 lit.b Cod penal i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) luni închisoare, la care adaugă un spor de 24 (douăzeci și patru) luni, (echivalent cu doi ani), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare. Referitor la spor, instanța a reținut faptul că prin înmulțirea celor opt pedepse a câte nouă luni închisoare fiecare, rezultă un număr de 72 luni ( 8x9=72), din care 1/3 parte este doi ani ( 72:3=24 luni, 24 luni:12 luni= 2 ani).
La stabilirea și aplicarea duratei pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art.72 Cod penal, în sensul că inculpatul în nouă rânduri a condus autovehiculul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, ultima oară după ce a fost trimis în judecată la data de 11 iunie 2014, inculpatul dând dovadă de o atitudine de sfidare și nepăsare, atât față de dispozițiile legii penale, cât și față de organele însărcinate cu înfăptuirea justiției, natura infracțiunii presupus a fi comisă de acesta pune în pericol viața și integritatea corporală a celorlalți participanți în trafic, motiv pentru care, cu reducerea limitelor pedepsei cu o treime de la unu la 5 ani, de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, a apreciat, că prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere și mecanismul de aplicare a pedepsei rezultante – spor de o treime din totalul celorlalte opt pedepse stabilite care se adaugă în mod obligatoriu la pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, instanța a apreciat, că prin executarea pedepsei principale rezultante în regim de detenție, inculpatul va conștientiza norma ocrotită de legea penală pe care a încălcat-o, precum și faptul, că prin atitudinea sa, putea să fie un pericol concret referitor la ceilalți participanți în trafic, lipsa permisului de conducere nefiind echivalentă în fața legii cu urmarea vreunei școli de șoferi în țară sau în Ungaria, respectiv cu deținerea de către inculpat a abilităților necesare pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice.
Referitor la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, a drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 Cod penal, cu referire la dreptul de a alege – art.66 alin.1 lit.”d” Cod penal, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi nu este prevăzută ca pedeapsă complementară în virtutea legii „ ope legis”- pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 Cod penal, fiind lăsată la aprecierea instanței „ope judicis”, instanța neconsiderând necesar aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor, deși acest lucru a fost solicitat de către procuror.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. și inculpatul K. S..
Apelul parchetului privește nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 72 alin. 1 din Codul penal, arătându-se că se impunea ca și reținerea de 24 ore începând cu data de 18.06.2014 să fie scăzută din durata pedepsei pronunțată de către instanță. Critica parchetului privește și netemeinicia hotărârii atacate privind individualizarea pedepsei, arătându-se că pedepsele aplicate sunt prea mici față de numărul mare al infracțiunilor săvârșite pentru care inculpatul a fost condamnat și pericolul social ridicat al acestor fapte, solicitându-se a se avea în vedere atitudinea inculpatului din cursul urmăririi penale, acesta susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor. Se mai arată că săvârșirea unui număr de nouă fapte de conducere fără permis denotă perseverență infracțională, la individualizarea pedepselor trebuind a fi avut în vedere numărul mare al infracțiunilor comise.
Prin motivele de apel formulate, inculpatul K. S. a solicitat reducerea pedepselor aplicate, avându-se în vedere că nu are antecedente penale, are familie și pentru a merge la locul de muncă. De asemenea se arată că încadrarea juridică a faptelor este greșită, arătându-se că infracțiunea de conducere fără permis este continuă în sensul dispozițiilor art. 35 alin. 1 din noul Cod penal. Se solicită aplicarea dispozițiilor art. 91 din Codul penal, privind suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere în raport cu persoana acestuia, statutul său social, familial și profesional.
În apel a fost ascultat inculpatul K. S. la termenul de judecată din data de 30.10.2014. Instanța de apel a efectuat verificări la Ministerul Justiției din Ungaria privind eliberarea de către Poliția din Budapesta a unui permis de conducere valabil inculpatului și dacă permisul prezentat de către inculpat organelor de poliție din România figurează ca fiind un permis valabil și pe numele cui a fost emis. Au fost solicitate relații de la Poliția Stațiunii C. privind modalitatea în care au fost făcute verificările la Punctul Comun de Contact A.. La solicitarea inculpatului a fost atașată o copie a rechizitoriului din data de 06.05.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial B.. Au fost depuse înscrisuri și de către inculpatul K. S., constând în caracterizare de la locul de muncă emisă de Administrația Bazinală de A. O., adeverință de la locul de muncă, adeverință privind caracterizarea inculpatului de către Primăria Comunei Zagon și registrul animalelor aflat în exploatația familiei inculpatului.
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2014, instanța de apel a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului K. S. cu măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 din Codul de procedură penală.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelurile formulate sunt fondate pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația inculpatului K. S. de recunoaștere a învinuirii, în condițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, se constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor și încadrarea juridică a acestora.
Astfel se constată că, urmare solicitărilor efectuate de către instanța de apel, Poliția Stațiunii C. a comunicat modalitatea în care au fost făcute verificările la Punctul Comun de Contact A., respectiv s-a comunicat telefonic de către autoritățile ungare faptul că permisul de conducere indicat figurează în evidențele acestora pe numele lui Csanadi F. Jozsefine, precum și faptul că inculpatul K. S. nu este înscris în evidențe ca posesor al permisului de conducere. De altfel, aceste împrejurări sunt confirmate de răspunsul autorităților ungare, care, prin adjunctul procurorului general, au comunicat instanței de apel (fila 115) faptul că permisul de conducere cu numărul de ordine CH511423 a fost eliberat pe numele lui Csanadi F. Jozsefne, iar pe numele lui K. S. nu a fost eliberat nici un act. Deci acțiunile de conducere ale unui autovehicul au fost făcute de către inculpatul K. S. în lipsa unui permis de conducere care să fi fost obținut în mod legal de la autoritățile ungare.
Instanța de apel constată însă că rechizitoriul din data de 06.05.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial B., în dosarul nr. 37/P/2014, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. N. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, inculpat, comisar șef de poliție judiciară în cadrul care a pretins și a primit sume de bani de la numitul K. S., persoană pe care o cerceta într-un dosar penal pentru comiterea de infracțiuni la legislația rutieră, nu are legătură cu prezentul dosar în care inculpatul K. S. este cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de conducere fără permis, neafectând în vreun fel vinovăția inculpatului și neputând fi reținută în cauză vreo cauză justificativă sau de neimputabilitate în raport cu situația din dosarul penal în care este cercetată infracțiunea de luare de mită.
În ceea ce privește solicitarea de a se constata că acțiunile inculpatului K. S. fac parte dintr-o infracțiune continuată, instanța de apel are în vedere că nu sunt îndeplinite în speță condițiile reglementate de dispozițiile art. 35 alin. 1 din Codul penal care prevede că „infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni”.
Acțiunile inculpatului de conducere autovehiculului fără permis de conducere au avut loc în datele de: 24 noiembrie 2013, 16 decembrie 2013, 20 decembrie 2013, 28 februarie 2014, 5 martie 2014, 15 aprilie 2014, 1 mai 2014, 13 mai 2014 și 18 iunie 2014, deci la distanță de a aproximativ trei săptămâni, 4 zile, 2 luni, 5 zile, o lună și 10 zile, 2 săptămâni, 12 zile și 5 săptămâni, una față de următoare, pe o perioadă în timp de aproape 7 luni. În această situație nu se poate reține că inculpatul K. S. a avut aceeași rezoluție infracțională, deoarece actele de executare nu sunt săvârșite la intervale mici de timp, cu aceeași ocazie, ci într-un timp mai îndelungat scurs între actele de executare. Nu se poate reține nici o rezoluție infracțională unică de a conduce fără permis de conducere deoarece este prea generală și nu poate fi comună fiecărui act de executare. De fiecare dată când s-a ivit ocazia, inculpatul K. S. a luat o nouă hotărâre de a conduce autovehiculul fără un permis de conducere valabil, punând în evident pericol siguranța traficului rutier de fiecare dată, această prezumție având caracter absolut. Starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere s-a produs de fiecare dată când a fost condus autovehiculul de către inculpat pe drumurile publice.
La individualizarea pedepsei, se au în vedere criteriile conform art. 74 din Codul penal, respectiv: în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța de apel are în vedere faptul că inculpatul K. S. avea la momentul săvârșirii faptelor vârsta de 40 de ani, fără a figura în cazierul judiciar cu antecedente penale. Minimul special în cazul infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. 1 din Codul penal este de 1 an închisoare, limită care redusă cu o treime urmare aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, este de 8 luni.
Față de împrejurările că inculpatul K. S. nu a provocat niciun accident, conducând fără permis pe drumurile publice un autovehicul, că nu are antecedente penale până la vârsta de 40 de ani, că are un loc de muncă neschimbat din anul 1996, având o caracterizare pozitivă din partea șefului RURP al Sistemului de Gospodărie a Apelor C., având și o familie stabilă, fiind căsătorit de 13 ani și având doi copii minori, instanța de apel apreciază că pedepsele aplicate de către instanța de fond, de 9 luni închisoare fiecare, cu puțin peste minimul special, sunt de natură să conducă la atingerea scopului pedepsei, acela de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Se au astfel în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, potrivit cărora prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmărește asigurarea echilibrului dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.
Instanța de apel constată că pedeapsa rezultantă este sub 3 ani închisoare, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 91 alin.1 lit. a din Codul penal, și că modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere prin menținerea în comunitate a inculpatului K. S., ar fi mai adecvată în raport de condițiile prevăzute de art. 91 din Codul penal, aplicarea pedepsei rezultante fiind suficientă și chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În ceea ce privește critica parchetului privind omisiunea deducerii reținerii în temeiul art. 72 din Codul penal, se constată că în dosarul penal nr. 958/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. S. a fost emisă ordonanța de reținere a inculpatului K. S., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18.06.2014, ora 11.30 și până la data de 19.06.2014.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, instanța de apel va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și inculpatul K. S. împotriva sentinței penale nr. 100/11.09.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând:
În baza art. 91 din Codul penal, va dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani și 9 luni închisoare aplicate inculpatului K. S. sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 din Codul penal. Pe durata termenului de supraveghere condamnatul K. S. trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță, conform art. 92 alin. 2 din Codul penal. În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, condamnatul K. S. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal, va impune condamnatului K. S. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul K. S. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune din următoarele: Primăria Comunei Zagon sau Primăria Orașului C..
Conform art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală, va pune în vedere inculpatului K. S. consecințele nerespectării lor măsurilor de supraveghere și a obligațiilor și ale săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 96 din Codul penal.
Va constata că inculpatul K. S. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18.06.2014 – 30.10.2014 inclusiv, în care se include și perioada reținerii din data de 18 iunie 2014 și perioada arestării preventive până la data de 30.10.2014 când instanța de apel a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului K. S. cu măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 din Codul de procedură penală.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, în baza art. 241 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, va înceta de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul K. S. prin încheierea din data de 30 octombrie 2014 a Curții de Apel B. și va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu S. și inculpatul K. S. împotriva sentinței penale nr. 100/11.09.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând:
În baza art. 91 din Codul penal, dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani și 9 luni închisoare aplicate inculpatului K. S. sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 din Codul penal.
Pe durata termenului de supraveghere condamnatul K. S. trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță, conform art. 92 alin. 2 din Codul penal.
În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, condamnatul K. S. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal, impune condamnatului K. S. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul K. S. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, într-o entitate din comunitate care va fi decisă de consilierul de probațiune din următoarele: Primăria Comunei Zagon sau Primăria Orașului C..
Conform art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală, pune în vedere inculpatului K. S. consecințele nerespectării lor măsurilor de supraveghere și a obligațiilor și ale săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 96 din Codul penal, respectiv: „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.”
Constată că inculpatul K. S. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18.06.2014 – 30.10.2014 inclusiv.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 241 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, încetează de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul K. S. prin încheierea din data de 30 octombrie 2014 a Curții de Apel B..
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. F. M. Ș.
Grefier
A. O.
Red.MȘ/15.05.2015
tehnoredact.AO/18.05.2015/5 ex.
jud.fond.L. R.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 119/2015. Curtea de... → |
|---|
