Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 126/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2877/197/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.126/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 20 februarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ1:
Președinte: A. D. – judecător
Judecător: A. M.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului formulat de către inculpatul G. M. A. împotriva sentinței penale nr.2478 pronunțată de Judecătoria B. la data de 17 octombrie 2014 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2015, iar apoi pentru data de 20 februarie 2015, când,
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 2478/17.10.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., s-au hotărât următoarele:
În baza art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic art. 37 lit b C pen anterior, cu aplic. art. 5 alin. 1 Noul C pen, condamnă inculpatul G. M. A., fiul lui E. M. și V., ns la data de 04.09.1982, în B., domiciliat în B., .. 38A, .. 43, jud. B., cetățean român, căsătorit, studii medii, lucrător fibră de sticlă la S.C. R&V DOCTOR BIKE S.R.L., recidivist, CNP_, la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 71 alin. 1 C pen anterior interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C pen pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. 5 C proc pen rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C proc pen și art. 4 Noul C pen, achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin 1 din OUG 192/2002, fapta nefiind prevăzută de legea penală, respectiv dispozițiile art. 338 Noul C pen.
În baza art. 274 alin. 1 C proc pen obligă inculpatul la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 27.01.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosar nr. 765/P/2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. M. A., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal și art. 33 lit a Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut faptul că, la data de 13.07.2012, în jurul orelor 14,10, în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Făgărașului din Municipiul B., fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, inculpatul a fost implicat într-un accident de circulație, părăsind locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarația învinuitului, declarații de martori, înscrisuri.
Deși citat cu mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a se lua act de poziția procesuală a acestuia cu privire la probele administrate în cursul urmăririi penale. În aceste condiții, cu respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității, instanța a dispus audierea martorilor Ș. A. și B. E., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
La dosar a fost atașat cazierul judiciar al inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, din coroborarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut că, la data de 13.07.2012, în jurul orelor 14,10, în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Făgărașului din Mun B., fără a poseda permis de conducere, de față fiind și martorul Ș. A., inculpatul a intrat în coliziune cu autoturismul marca F. Punto cu nr. de înmatriculare_, condus de martora B. E.. Inculpatul nu a oprit imediat autoturismul, continuându-și deplasarea și parcând în incinta S.C. Agroindustriala Bârsa S.A. Întorși la locul faptei la câteva minute după producerea accidentului, inculpatul G. M. A. și martorul Ș. A. nu l-au mai găsit pe celălalt conducător auto implicat în accident, respectiv matora B. E., aceasta deplasându-se între timp la Biroul Tamponări.
În urma verificărilor efectuate de către organele de poliție a reieșit că proprietarul autoturismului marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpat și implicat în accident, este numitul Ș. H. C., tatăl martorului Ș. A..
Inculpatul a recunoscut nuanțat săvârșirea faptelor în fața organelor de urmărire penală, declarând că a fost convins de către numitul Ș. A. să conducă autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, deși îi comunicase acestuia că nu posedă permis de conducere. Inculpatul a mai arătat că, după producerea accidentului, și-a continuat deplasarea, parcând autoturismul în incinta Agro Bârsa, întorcându-se la locul producerii accidentului după câteva minute (filele 13-14 dosar de urmărire penală).
Declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorului Ș. A., acesta confirmând că inculpatul a condus autoturismul implicat în accident, arătând însă că i-a înmânat cheile autoturismului fără a cunoaște faptul că nu deține permis de conducere. Totodată, a arătat că s-au întors la locul producerii accidentului după aproximativ 15 minute, fără a-l mai găsi pe celălalt conducător auto ( filele 20-22 dosar de urmărire penală ).
Audiată în cauză, martora B. E. a arătat că nu a văzut cine a condus autoturismul Matiz cu nr. de înmatriculare_, aflând identitatea acestuia doar în momentul în care, la câteva zile, s-a prezentat la Biroul Tamponări, confirmând însă părăsirea locului accidentului de către conducătorul autoturismului Matiz (fila 29 dosar instanță și filele 16-19 dosar de urmărire penală).
Prin adresa nr._/08.8.2012, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, la solicitarea organelor de urmărire penală, a arătat că inculpatul nu figurează în registrul de evidență județean cu permis de conducere ( fila 27 dosar de urmărire penală).
În drept, fapta inculpatului care, la data de 13.07.2012, în jurul orelor 14,10, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Făgărașului din Municipiul B., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, respectiv art. 335 alin 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit b Cod penal anterior.
Din fișa de cazier judiciar depusă la dosar, instanța a reținut că prin sentința penală nr.257/S/25.07.2002, definitivă prin decizia penală nr.274/20.11.2002 a Curții de Apel B., inculpatul a fost condamnat, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit a și 34 lit b Cod penal anterior, la pedeapsa de 10 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța a reținut dispozițiile art.5 Noul Cod penal care prevăd că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, precum și decizia Curții Constituționale nr. 265/ 06.05.2014, prin care s-a stabilit ca aplicarea legii penale mai favorabile să se realizeze în mod global.
Apreciind în mod concret aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor privind recidiva postexecutorie, față de regimul sancționator impus de prevederile art. 43 alin 5 Noul Cod penal, care majorează cu jumătate limitele speciale ale infracțiunii săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, instanța reține ca lege penală mai favorabilă inculpatului dispozițiile OUG 195/2002 și ale Codului penal anterior.
În acest sens, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, elementul material constă în acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără a deține permis de conducere .
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind de pericol, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos rezultă din chiar materialitatea faptei.
În privința laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând că prin fapta sa ar putea pune în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic.
Apreciind ca fiind dovedită săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța urmează să dispună condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, urmând ca la proporționalizarea pedepsei să aibă în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 Cod penal anterior.
În acest sens, instanța urmează să aibă în vedere că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere, cu consecința implicării sale într-un accident de circulație care, din fericire, a generat numai pagube materiale, prezintă un pericol social ridicat.
Ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, evidențiat de împrejurările mai sus arătate, de limitele de pedeapsă stabilite de dispozițiile art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, având în vedere și persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 9 luni închisoare, răspunde necesității aplicării legii penale mai favorabile impuse de prevederile art.5 Noul Cod penal, precum și atenționării inculpatului privind consecințele încălcării dispozițiilor legale.
Față de dispozițiile art.71 alin 1 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit a teza a II-a și lit b Cod penal anterior pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește fapta de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin 1 din OUG 195/2002, respectiv art. 338 Noul Cod penal, cu aplicarea art.37 lit b Cod penal anterior, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 4 Noul Cod penal, potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
În acest sens, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.89 alin.1 din OUG 195/2002, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție constituia o faptă penală dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, situație reținută în cazul de față.
Actualul art.338 Noul Cod penal nu a mai preluat aceste dispoziții, părăsirea locului accidentului constituind infracțiune în toate cazurile, mai puțin în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv în alineatul 3 al aceluiași text legal.
În conformitate cu art.338 alin 3 lit. a Noul Cod penal nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale.
În speță, în cazul accidentului în care a fost implicat inculpatul, produs la data de 13.07.2012, s-au înregistrat doar pagube materiale, acțiunea de părăsire a locului accidentului nemaifiind incriminată ca infracțiune.
În aceste condiții, în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, văzând și dispozițiile art.4 Noul Cod penal, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art.89 alin 1 din OUG 195/2002, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală, respectiv dispozițiile art. 338 Noul Cod penal.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G. M. A. care a solicitat desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, să se procedeze la aplicarea unei pedepse cu amenda penală sau reducerea pedepsei închisorii aplicate de instanța de fond la minimul special cu amânarea aplicării pedepsei sau schimbarea modalității de executare în suspendare sub supraveghere ca urmare a constatării unui pericol social concret redus al faptei săvârșite și reținerii de circumstanțe atenuante. S-a invocat că inculpatul a săvârșit fapta în condițiile excesului neimputabil prevăzut de art. 26 Cod penal sau al stării de necesitate prevăzut de art.20 Cod penal deoarece, la insistențele martorului Suțu, care nu avea permis, a acceptat să meargă în Ghimbav pentru a duce două prietene ale acestui martor la serviciu, existând urgență deoarece era târziu și martorele nu mai aveau cu ce ajunge la serviciu. S-a invocat că, deși recidivist, circumstanțele personale ale inculpatului justifică reținerea în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante deoarece este unicul întreținător al familiei sale compuse din soție și fiică de 5 ani, lucrează în Germania și își ajută tatăl bolnav și cu pensie mică să-și renoveze casa care nu oferă condiții decente de locuit. S-a mai invocat că inculpatul s-a aflat în culpă deoarece a sperat că fapta sa nu va avea consecințe penale. S-a mai invocat că atitudinea sinceră și de regret a inculpatului și faptul că nu a obținut nici un folos material de pe urma faptei sale justifică reținerea de circumstanțe atenuante.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 416 și urm. Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul este parțial fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, urmare a coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, prezumția de nevinovăție de care inculpatul beneficiază, conform art.4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din CEDO, fiind răsturnată de probe certe, decisive și sigure de vinovăție în raport cu infracțiunea de care este acuzat.
Inculpatul nu a săvârșit fapta în condițiile excesului neimputabil prevăzut de art. 26 Cod penal sau al stării de necesitate prevăzut de art. 20 Cod penal deoarece nu a existat nici un atac, astfel cum este definit de prevederile art. 19 Cod penal, căruia inculpatul să-i fi răspuns printr-o apărare disproporționată din cauza tulburării sau temerii și, de asemenea, nu a existat pericol, astfel cum a fost definit de prevederile art. 20 Cod penal,pe care inculpatul să-l fi înlăturat prin săvârșirea unei fapte penale. Împrejurarea că cele două persoane din Ghimbav riscau să ajungă târziu la serviciu nu întrunește condițiile pericolului cerut pentru existența stării de necesitate, lăsând la o parte faptul că, nu s-a făcut dovada că acestea nu aveau la dispoziție nici un alt mod de deplasare.
Inculpatul a săvârșit fapta cu intenție astfel cum este definită de prevederile art. 16 alin. 3 Cod penal. Inculpatul a știut că nu are permis și că nu are voie să conducă un autovehicul, faptul că a sperat că nu va fi prins nu înseamnă că ne aflăm în prezența culpei ca formă de vinovăție.
Atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că nu a obținut nici un folos material de pe urma faptei sale, faptul că este unicul întreținător al familiei sale compuse din soție și fiică de 5 ani, lucrează în Germania și își ajută tatăl bolnav și cu pensie mică să-și renoveze casa care nu oferă condiții decente de locuit nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpatul este recidivist, nu s-a prezentat în fața instanțelor în faza de judecată, a nuanțat vinovăția sa afirmând că a fost convins de martorul Ș. să comită fapta (deci nu și-a asumat-o în totalitate).
Totuși instanța de control judiciar apreciază că se impune reducerea cuantumului pedepsei închisorii aplicate, care este excesiv, de la 1 an și 9 luni închisoare la 1 an închisoare, apreciind acest din urmă cuantum ca fiind suficient pentru asigurarea scopului de prevenție generală și specială și de reeducare al pedepsei ( pedeapsa amenzii penale nefiind suficientă raportat la gradul de pericol concret al faptei în condițiile în care s-a produs și o coliziune soldată cu pagube materiale, iar inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală).
Se va menține modalitatea de executare în detenție, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. 1 lit. b Noul Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei deoarece inculpatul a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, fiind recidivist. Tot față de condamnarea anterioară de 10 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.257/S/2002 a Tribunalului B. nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81, 86/1 V Cod penal sau art. 91 Noul Cod penal pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei aplicate..
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul G. M. A. împotriva sentinței penale nr. 2478/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 1569/119/2012, pe care o va desființa în privința cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând:
Va reduce de la 1 an și 9 luni la 1 an închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului G. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 rep. cu art. 37 lit. b Vechiul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul G. M. A. împotriva sentinței penale nr.2478/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în privința cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând:
Reduce de la 1 an și 9 luni la 1 an închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului G. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată cu art.37 lit.b Vechiul Cod penal și art.5 Noul Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. D. A. M.
GREFIER
A. I. P.
Red.A.D/10.03.2015
Dact.A.I.P/13.03.2015/4 exemplare
Red.jud.fond A.C.B./04.12.2014
| ← Traficul de minori (art.211 NCP). Decizia nr. 128/2015. Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
