Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 25366/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 71/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 05 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul D. N. F. împotriva sentinței penale nr. 2510 din 22 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelantului inculpat D. N. F., respectiv domnului av. C. M., de a depune la dosarul cauzei dovezi cu privire la situația materială a inculpatului, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 05 februarie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 2510/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, s-a dispus, cu aplicarea art. 5 Cod penal și în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și republicată raportat la art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului D. N. F., fiul lui N. și E. M., născut la 15.03.1990 în B., județul B., domiciliat în Hărman, ., județul B., cetățean român, studii medii, student la Universitatea Transilvania B., fără antecedente penale, C.N.P._, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 81, art. 82 Cod penal din 1969, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 potrivit cu care dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. 1 teza ultimă Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a rămas în sarcina statului ( av. R. M. ).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în data de 20.10.2012, în jurul orelor 04,40, în timp ce conducea autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe Calea Făgărașului din municipiul B., inculpatul a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere care efectua serviciul de patrulare; fiind testat cu aparatul etilotest, a rezultat 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 04,43, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., unde i s-au recoltat probe de sânge, rezultatul fiind de 1,30 g/l alcool pur în sânge, la ora 05.05, respectiv, 1,10 g/l alcool pur în sânge, la ora 06,05.
La individualizarea pedepsei aplicate, au fost reținute prevederile art. 5 Cod penal în considerarea modalității de executare a pedepsei închisorii, care este mai favorabilă decât cele prevăzute de Noul Cod penal; au fost invocate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv, gradul de pericol social al faptei săvârșite, scopul acesteia, împrejurările concrete în care s-a comis fapta ( inculpatul s-a deplasat la o oră când traficul nu este aglomerat; capacitățile neurologice și psihice ale inculpatului nu erau afectate de consumul de alcool ), urmările produse și cele care se puteau produce ( nu au rezultat accidente ), persoana infractorului, care nu posedă antecedente penale, a manifestat o atitudine procesuală sinceră prin recunoașterea la urmărirea penală.
S-a apreciat că, față de natura infracțiunii și persoana inculpatului, scopul pedepsei de reeducare și prevenire a comiterii de noi fapte penale poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. În consecință, în baza art. 81, art. 82 Cod penal din 1969, instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare prevăzut de textul sus citat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul D. N. F., solicitând, în principal, renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, în baza art. 80 și art. 81 Cod penal, iar, în subsidiar, stabilirea unei pedepse cu amenda și amânarea aplicării acesteia, în condițiile art. 83 Cod penal.
În memoriul cuprinzând motivele de apel, depus la dosarul cauzei, apelantul a invocat încălcarea dreptului la apărare de către prima instanță, care a respins cererea motivată de amânare a cauzei, formulată de apărătorul său ales și nu a luat în considerare solicitările expuse în concluziile scrise formulate de avocatul ales prin aceea că a aplicat vechiul Cod penal și nu a arătat de ce a înlăturat solicitările sale de aplicare a noului Cod penal în privința pedepsei și a modalității de executare.
Apelantul a arătat că noul Cod penal este lege mai favorabilă întrucât prevede, față de vechea reglementare, posibilitatea aplicării unei amenzi; în fața primei instanțe a optat pentru procedura recunoașterii vinovăției, iar la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. e-g, alin. 2 Cod penal, în cauză fiind incidente circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal; în acest sens, apelantul a arătat că este la prima congruență cu faptele pentru care a fost cercetat, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat profund săvârșirea faptei, care reprezintă un eveniment izolat în viața sa, este extrem de conștient de riscurile pe care le naște conducerea sub influența alcoolului; provine dintr-o familie închegată, care i-a oferit o educație la un înalt nivel, este absolvent cu media 8,67 al Facultății de D. din cadrul Universității Transilvania B., a încheiat anul IV cu media 8,41, iar actualmente efectuează studii de master; deține recomandări deosebite din partea foștilor profesori, care l-au apreciat pentru seriozitate, buna reputație și interesul pe care l-a manifestat în cadrul dezbaterilor și problemelor juridice desfășurate la facultate; toate aceste împrejurări diminuează gravitatea infracțiunii și arată că nu este un infractor, nu prezintă pericol pentru ordinea publică; scopul pedepsei poate fi atins și prin renunțarea la aplicarea ei sau prin amânarea aplicării pedepsei, soluții care îl vor determina să nu mai comită infracțiuni; a manifestat interes pentru situația sa juridică, disponibilitate pentru soluționarea cauzei; renunțarea la aplicarea pedepsei i-ar permite să se reabiliteze în fața celor pe care îi cunoaște, să finalizeze studiile și să practice o profesie juridică; relativ la amânarea aplicării pedepsei, a arătat că este suficientă stabilirea pedepsei amenzii, și-a manifestat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității și va respecta obligațiile pe care i le va impune instanța.
La dosarul cauzei, apelantul a depus, în copie, contract de închiriere din data de 15.01.2015 și declarația 220 privind venitul estimat pentru a dovedi că realizează lunar un venit în sumă de 300 Euro.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpat este nefundat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală, la care inculpatul a înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, fapta constând în aceea că, în data de 20.10.2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul înmatriculat sub numărul_, fiind oprit de lucrători ai Poliției Rutiere și testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 04.43; în urma recoltării și analizării probelor biologice de sânge rezultând o alcoolemie de 1,30 g/l alcool pur în sânge, la prima probă, respectiv, 1.10 g/l, la a doua.
Observând corect că de la data comiterii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări legislative, prima instanță a procedat la examinarea cauzei în scopul identificării legii penale mai favorabile, din perspectiva dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Codul penal în vigoare în prezent.
Reevaluând în mod global legile penale succesive incidente în speță, Curtea constată că, deși ambele acte normative prevăd aceleași limite ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, art. 336 alin. 1 Cod penal prevede și pedeapsa alternativă a amenzii.
Sub aspectul modalităților de individualizare și de aplicare a pedepsei, Codul penal din 1969 prevedea ca modalitate de individualizare a executării pedepsei suspendarea condiționată al cărei efect, la împlinirea termenului de încercare, era reabilitarea de drept a condamnatului.
În noul Cod penal, instituția nu se mai regăsește ca atare, însă au fost reglementate două noi instituții: renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei.
Deși cea dintâi instituție menționată este fără îndoială mai favorabilă inculpatului comparativ cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzută de vechiul Cod penal, determinarea globală a legii penale mai favorabile impune o examinare în concret a situației juridice a inculpatului prin raportare la fapta săvârșită.
Tocmai de aceea, Curtea a procedat mai întâi la verificarea îndeplinirii în speță a condițiilor necesare pentru renunțarea la aplicarea pedepsei. Având în vedere împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, respectiv, conducerea pe drumurile publice a unui autoturism, pe timpul nopții, ulterior consumului unei cantități însemnate de băuturi alcoolice, date fiind valorile ridicate ale alcoolemiei, fapta comisă de inculpat prezintă o gravitate ridicată, împrejurare în raport cu care apreciază ca nefiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 80 alin. 1 lit. a Cod penal.
Chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o corectă conduită procesuală în prezenta cauză, recunoscând acuzația ce i-a fost adusă, pentru a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei este necesară realizarea tuturor condițiilor cumulative prevăzute de art. 80 Cod penal, motiv pentru care solicitarea acestuia de aplicare a dispozițiilor art. 80 Cod penal este neîntemeiată.
Gravitatea faptei comise de inculpat, anterior argumentată, justifică concluzia necesității aplicării unei pedepse.
Comparând din perspectiva legii penale mai favorabile instituția amânării aplicării pedepsei cu aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei, Curtea constată că cea dintâi, invocată de apelantul inculpat, este de natură să agraveze situația acestuia întrucât necesită condiții mai restrictive pentru a fi aplicată și impune inculpatului respectarea unor măsuri de supraveghere.
Din această perspectivă, apreciem că evaluarea globală a legii penale mai favorabile conduce la concluzia că vechiul Cod penal și, implicit, O.U.G. nr. 195/2002 sunt mai favorabile inculpatului, criticile aduse de apelant sentinței primei instanțe din acest punct de vedere fiind nefondate.
În privința modului de individualizare a pedepsei, judecătorul fondului a evaluat corespunzător criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969 prin raportare la infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată; cuantumul stabilit reflectă atât gradul de pericol social ridicat al faptei ( rezultat din nivelul ridicat al alcoolemiei, în prezența căruia a condus pe drumurile publice, în timpul nopții, un autoturism, acțiunea sa fiind întreruptă prin intervenția preventivă a lucrătorilor Poliției Rutiere ), cât și datele care caracterizează persoana inculpatului, care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale; din fișa de cazier judiciar rezultă faptul că a avut calitate de inculpat într-un dosar instrumentat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial B., fiind acuzat de comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal din 1969.
De asemenea, a fost cercetat sub acuzația comiterii infracțiunilor prevăzute de rt. 321 alin. 1 și art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969, cauză în care a fost și privat de libertate.
În fine, prin ordonanța procurorului nr. 8403/P/2009/02.09.2011, i-a fost aplicată amendă administrativă în sumă de 1.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969, conform art. 181 Cod penal din 1969.
În același timp, cu semnificație sub aspectul individualizării pedepsei este și conduita pe care inculpatul a înțeles să o adopte pe parcursul instrumentării prezentei cauze ( a recunoscut faptele comise, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată ), precum și preocuparea manifestată de acesta pentru continuarea studiilor.
Observând limitele de pedeapsă obținute prin reducerea cu o treime, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, apreciem că pedeapsa stabilită de prima instanță, orientată așadar spre minimul special, reflectă valorificarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, fiind apte să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal din 1969.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul D. N. F. împotriva sentinței penale nr. 2510/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga apelantul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul D. N. F. împotriva sentinței penale nr. 2510/22.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./19.02.2015
Dact. O.S./19.02.2015
2 exemplare
Jud. fond: G. C. A.
| ← Vătămarea corporală (art.194 NCP). Decizia nr. 109/2015.... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
