Vătămarea corporală (art.194 NCP). Decizia nr. 109/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 10840/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 109/APDosar nr._
Ședința publică din data 17 februarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A11:
PREȘEDINTE: M. G. L. - judecător
Judecător: N. H.
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat partea civilă D. I. împotriva sentinței penale nr. 2555/S din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 17 februarie 2015.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 2555/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ a fost încetat, în baza art. 396 alin. 1 și 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală și art.132 Cod penal 1968 procesul penal pornit prin împotriva inculpatului M. D. (parte civilă fiind D. I.), pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 159 alin. 2 Cod penal instanța a constatat stinsă acțiunea civilă a părții civile D. I..
În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență B..
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală a fost obligat atât inculpatul, cât și partea civilă la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. din 17.04.2013 înregistrat sub dosar număr_ pe rolul Judecătoriei B., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. D. pentru săvârșirea infracțiuni de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpatului că în data de 31.10.2010, în jurul orei 16,00 cu ajutorul unei bâte a agresat-o pe persoana vătămată D. I. cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale conform CML nr. 3178/E/01.11.2010 emis de SJML B..
În cursul judecății, persoana vătămată D. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri, declarații inculpat, declarații parte civilă și declarații martori.
La termenul din 21.10.2014, inculpatul M. D. și partea civilă D. I. s-au prezentat în fața instanței arătând că s-au împăcat.
Analizând actele si lucrările dosarului, prima instanță a reținut că în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea penală prealabilă a părții vătămate, conform potrivit art. 279 Cod procedură penală 1968, categorie din care face parte și infracțiunea de vătămare corporală din Codul penal 1968 – care reprezintă lege penală mai favorabilă având în vedere că în actuala reglementare nu mai este posibilă împăcarea părților – sunt aplicabile dispozițiile art. 132 Cod penal 1968 și ale art. 181 alin. 3 Cod penal 1968 care reglementează împăcarea părților, ca și cauză ce înlătură răspunderea penală.
Potrivit art. 132 Cod penal 1968 pentru a înlătura răspunderea penală, împăcarea părților trebuie să fie totală și necondiționată, personală și să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii, condiții ce sunt îndeplinite cumulativ în speța de față.
În cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, categorie din care face parte și infracțiunea ce formează obiectul cauzei, dispozițiile art. 132 Cod penal 1968, prevăd că împăcarea părților înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.
Astfel, în baza art. 396 alin. 1 și 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală și 132 Cod penal 1968 instanța a apreciat că se impune încetarea procesului penal pornit prin împotriva inculpatului M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal, ca urmare a împăcării părților.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă D. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună continuarea procesului penal întrucât partea civilă a fost de acord cu împăcarea doar în situația în care inculpatul îi achita prejudiciul solicitat, lucru care în speță nu s-a întâmplat.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul parte civilă D. I., a arătat în esență că instanța de fond în mod greșit a interpretat poziția adoptată de partea civilă în sensul că a intervenit împăcarea atât în ceea ce privește latura civilă a cauzei cât și în ceea ce privește latura penală. Partea civilă a fost de acord cu împăcarea cu condiția că inculpatul să îi achite suma de bani reprezentând prejudiciul cauzat, însă instanța a luat act de împăcarea părților fără a dispune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile; în speța dedusă judecății inculpatul a recunoscut pretențiile civile și mai mult a declarat că este de acord să achite prejudiciul creat, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 23 alin.1,3 Cod procedură penală.
Așa în mod greșit instanța de fond a luat act de împăcarea părților fără obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în măsura în care acestea au fost recunoscute, motiv pentru care se impune admiterea apelului.
Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prev. de art. 417 Cod procedură penală, sentința penală atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul formulat de partea civilă D. I. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății, reclamată de partea vătămată D. I. se presupune a fi comisă la data de 31.10.2010, în jurul orei 16,00 când cu ajutorul unei bâte inculpatul M. D. ar fi agresat-o pe persoana vătămată D. I. cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale conform CML nr. 3178/E/01.11.2010 emis de SJML B..
Prin actul de sesizare al instanței inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 181 al. 1 Cod penal de la 1968 pedepsită de legiuitor cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Dată fiind succesiunea de legi penale în timp, de la data comiterii faptei și până la soluționarea raportului juridic de drept penal dedus judecății prima instanță a procedat corect reținând că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul se regăsește în prezent în noul Cod penal incriminată la art. 193 alin. 2 și este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
Cu toate că noul Cod penal sancționează așadar infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și cu amendă (dispoziție care la prima vedere ar fi favorabilă inculpatului, în mod corect a apreciat prima instanță că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este totuși codul penal vechi întrucât dădea posibilitatea părților în litigiu să se împace în tot cursul procesului penal, posibilitate pe care noul cod nu o mai prevede.
Instanța de apel a audiat înregistrarea ședinței de judecată care a avut loc în fața Judecătoriei B. la termenul din 21.10.2014 și a constatat că părțile și-au exprimat în mod neechivoc și necondiționat dorința de a se împăca, aspect consemnat și în încheierea de amânare a pronunțării hotărârii, manifestare de voință de care prima instanță a luat act.
Este adevărat că părțile nu au fost asistate de avocații aleși la momentul în care au solicitat să se ia act de împăcarea intervenită, însă asistența juridică nu era obligatorie nici măcar pentru inculpat la data de 21.10.2014 prin prisma dispozițiilor art. 90 Cod procedură penală. În raport de această situație manifestarea de voință a părților nu este afectată de nici un viciu iar judecătorul fondului nu a încălcat nici o normă procesual penală.
Tot atât de adevărat este că după ce a dat declarația de împăcare, la ultimul cuvânt pe care l-au avut, partea vătămată a solicitat ca inculpatul să-i plătească suma de bani cerută prin constituirea de parte civilă, însă așa cum este reglementat în legea identificată mai favorabilă art. 132 alin. 1 Cod penal de la 1968 (reglementare care se găsește de altfel menționată și în noul Cod penal la art. 159 alin. 2) împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă. Ca atare, odată ce s-a luat act de manifestarea de voință a părților în sensul împăcării, prima instanță nu ar mai fi putut să soluționeze acțiunea civilă exercitată de partea civilă, în sensul obligării inculpatului la despăgubiri, chiar dacă inculpatul ar fi fost de acord să plătească această sumă de bani. Dispozițiile art. 23 alin.1,3 Cod procedură penală nu sunt aplicabile în speță întrucât părțile nu au prezentat judecătorului o tranzacție care să fi intervenit între ele anterior împăcării, iar odată cu pronunțarea hotărârii de încetare a procesului penal inculpatul nu putea fi obligat la despăgubiri, chiar dacă a susținut că este de acord cu ele întrucât art. 132 alin. 1 din Codul penal de la 1968 îi interzicea să analizeze raportul juridic civil alăturat procesului penal pe care l-a încetat.
Împăcarea nu poate fi condiționată de plata unor sume de bani, astfel că dacă partea civilă ar fi dorit să obțină despăgubiri ar fi trebuit să încheie cu inculpatul, anterior solicitării încetării procesului penal prin împăcare, o tranzacție; partea civilă nu poate invoca împrejurarea că nu a cunoscut dispozițiile procesual penale, întrucât a beneficiat de asistență juridică, problema despăgubirilor a fost discutată cu ocazia celorlalte termene acordate în cauză, iar părților li s-au acordat de către prima instanță termene pentru a ajunge la o înțelegere cu privire la pretențiile civile formulate de partea civilă D. I. și cu care inculpatul a fost de acord.
În aceste condiții, atâta timp cât partea civilă nu a condiționat împăcarea cu inculpatul în momentul manifestării de voință în fața instanței de plata unor sume de bani în mod corect a apreciat prima instanță că sunt îndeplinite condițiile pentru a se lua act de împăcarea părților, că aceasta a intervenit în condiții de legalitate și în consecință a dispus încetarea procesului penal.
Împrejurarea că după pronunțarea hotărârii de încetare a procesului penal inculpatul nu înțelege să-și mai îndeplinească obligațiile pe care și le-a asumat verbal în cursul procesului față de partea civilă nu reprezintă un motiv de desființare a hotărârii pronunțate de către prima instanță și de dispunere a continuării judecății.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul formulat de partea vătămată apelantă D. I. împotriva Sentinței penale nr. 2555/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală v-a fi obligată partea vătămată apelantă D. I. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea vătămată apelantă D. I. împotriva Sentinței penale nr. 2555/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr. _ , pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă partea vătămată apelantă D. I. să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,17.02.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. G. L. N. H.
GREFIER
D. B.
Red. N.H./08.04.2015
Dact.B.D./09.04.2015
Jud. fond G. S.
- 2 exemplare -
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
