Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1616/322/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
- SECȚIA PENALĂ -
DECIZIA PENALĂ NR. 146/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată A5:
PREȘEDINTE - A. C. M. - judecător
JUDECĂTOR - M. Ș.
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TG. S. împotriva sentinței penale nr. 147 din 23.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 februarie 2015, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 147/23.12.2014 a Judecătoriei Tg.S., pronunțată în dosarul nr._ , cu aplicarea art. 5 Cod penal, în baza art. 336 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 al. 10 Cod procedură penală, s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea de către inculpatul J. I., a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. În baza art. 83 al. 1 Cod penal, a fost amânată aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 al. 1 Cod penal, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 84 al. 2 Cod penal inculpatul va trebui să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 al. 1 Cod penal, respectiv: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta, b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea, d) să comunice schimbarea locului de muncă, e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) Cod penal se comunică serviciului de probațiune. În baza art. 84 al. 2 Cod penal inculpatul va trebui să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 al. 2 Cod penal, respectiv: - să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 30 de zile, într-o instituție de interes public, respectiv în cadrul Primăriei mun. Târgu S., jud. C., sau în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității situat în incinta Liceului N. T. situat în mun. B., .. 125, jud. B.. În baza art. 404 al. 3 Cod procedură penală au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 Cod procedură penală referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârșește cu intenție sau intenție depășită o nouă infracțiune.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 270 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 250 de lei reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 01 septembrie 2014 în dosarul nr. 1729/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul J. I. pentru săvârșirea infracțiunii conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336, alin. 1 Cod penal. În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că inculpatul, la data de 04.11.2013, în jurul orei 22:50, a condus autovehiculul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice din mun. Tg. S. (.. C., cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, (respectiv cu o concentrație de 2,00 g/l alcool pur în sânge). Situația de fapt reținută mai sus a fost stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces – verbal de constatare (fila 11), declarații făptuitor, suspect și inculpat (filele 17-23), buletin examinare clinică (fila 24), proces-verbal de prelevare (fila 25), buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 2085-A12/330-a. (fila 27).
Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea infracțiunii iar în faza de judecată s-a prezentat personal în fața instanței și a solicitat judecarea cauzei conform recunoașterii vinovăției în condițiile art. 374 al. 4, art. 375 Cod procedură penală. Raportat la faptul că instanța a admis cererea formulată, în cauză nu au fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor aflate la dosarul de urmărire penală.
La dosar au fost atașate, din dispoziția instanței, fișa de cazier a inculpatului (fila 49).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut ca situație de fapt că în seara zilei de 04.11.2013, în jurul orei 22:50, lucrători de poliție din cadrul Poliției mun. Târgu S., în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe raza de competență, l-au oprit în trafic pe inculpatul J. I. în timp ce acesta se deplasa la volanul autovehiculului marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, pe . mun. Târgu S.. Organele de poliție rutieră au observat că inculpatul se afla într-o evidentă stare de ebrietate, motiv pentru care a fost condus la Spitalul mun. Târgu S., unde i s-a recoltat o singură probă de sânge. Conform Buletinului de Analiză Toxicologică Alcoolemie nr. 2085-A12/330-a din 07.11.2013, eliberat de S.M.L. C., inculpatul J. I. prezenta la data de 04.11.2013, ora 23.08, o concentrație de 2,00 g/l alcool pur în sânge. A doua probă nu s-a recoltat.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care, în seara zilei de 04.11.2013, în jurul orei 22:50, a condus pe drumurile publice din Târgu S., respectiv pe ., autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, la momentul derulării acestei acțiuni cât și la momentul prelevării probelor biologice având în organism o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 (în prezent infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 al. 1 Cod penal).
Astfel, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având în sânge o concentrație a alcoolului mai mare decât cea prevăzută de lege (atât la momentul conducerii cât și la momentul prelevării probelor biologice), încălcând în acest fel prevederile legale care reglementează desfășurarea acestei activități. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, astfel că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, în speță, punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, rezultă din materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Astfel, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
Pe de altă parte, instanța a reținut că în concepția noului Cod penal, în situația în care se reține săvârșirea unei infracțiuni de o persoană, nu se pronunță automat o soluție de condamnare, legea prevăzând și posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei. Instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art. 80 al. 1 Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei . Astfel, nu se poate reține că infracțiunea prezintă o gravitate redusă în condițiile în care inculpatul a consumat băuturi cunoscând că urma să conducă, acțiunea s-a derulat într-o perioadă a nopții în care aptitudinile unui conducător auto sunt oricum diminuate pe fondul privării de somn astfel că există un risc mai ridicat de producere a unui rezultat concret și, de asemenea, nu există o minimă justificare pentru acțiunea inculpatului de a conduce după ce a consumat băuturi.
Pentru a aprecia cu privire la celelalte modalități de individualizare s-a constatat că trebuie stabilită o pedeapsă, într-un cuantum determinat, suspendarea executării pedepsei, respectiv amânarea aplicării acesteia fiind condiționate de o limită maximă a pedepsei închisorii.
Astfel, la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța a reținut dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În speță, s-a avut în vedere, pe lângă elementele indicate mai sus și faptul că alcoolemia este la un nivel mare( mai mult de dublu față de limita admisă) pentru ca fapta să constituie infracțiune, însă inculpatul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, fiind depistat în urma unui control de rutină, acțiunea s-a derulat la o oră la care traficul era scăzut iar cu privire la persoana inculpatului se va da eficiență faptului că nu are antecedente penale, a recunoscut încă de la momentul constatării săvârșirea infracțiunii iar în cursul procesului penal a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat, în fața instanței asumându-și responsabilitatea pentru comiterea infracțiunii. Față de acestea, instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoarea în cuantum mai mare decât minimul prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod procedură penală, respectiv 1 an și 6 luni închisoare. Pe cale de consecință, în speță fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat însă instanța a considerat că nu se impune condamnarea acestuia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal pentru amânarea aplicării pedepsei.
Astfel, s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mică de 7 ani închisoare, pedeapsa stabilită este închisoarea mai mică de 2 ani, inculpatul nu a fost anterior condamnat, și-a manifestat în fața instanței acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității și, raportat la persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei, instanța consideră că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată, în vederea atenționării acestuia cu privire la consecințele săvârșirii de fapte prevăzute de legea penală.
Instanța a considerat că o astfel de soluție de amânare a aplicării pedepsei este mai favorabilă decât suspendarea condiționat a executării pedepsei conform art. 81 Codul penal din 1969 în condițiile în care nu presupune condamnarea, nu atrage incapacități sau decăderi, beneficii care nu se regăsesc în situația condamnării cu suspendarea executării pedepsei. De asemenea, la expirarea termenului de supraveghere de 2 ani, inculpatul se va afla în aceeași situație ca orice persoană care nu a comis infracțiuni, nefiind nevoită să solicite constatarea reabilitării în timp ce în cazul unei condamnări cu suspendarea executării pedepsei termenul de încercare (la expirarea căruia intervine reabilitarea) este inerent mai mare de 2 ani, fiind compus din termenul fix de 2 ani și durata pedepsei închisorii aplicate de instanță. Mai mult, în cazul amânării aplicării pedepsei, persoanei față de care s-a luat această măsură i se suspendă dreptul de a conduce conform art. 103 al. 1 lit. c din OUG nr.195/2002, pentru o perioadă de 90 de zile în timp ce în cazul unei soluții de condamnare (indiferent că este vorba de pedeapsa amenzii sau a închisorii) se dispune anularea permisului de conducere conform art. 114 al. 1 lit. b din OUG nr.195/2002, putându-se prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere după 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau în termen de 1 an de la data la care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul va conștientiza gravitatea faptei pe care a săvârșit-o, și va aprecia șansa oferită, ca la finalul termenului de supraveghere, în cazul în care își va respecta obligațiile, să fie o persoană fără antecedente penale.
Față de toate acestea instanța a constatat că soluția privind amânarea aplicării pedepsei este mai favorabilă decât suspendarea condiționată a executării pedepsei, motiv pentru care, în baza art. 83 al. 1 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 al. 1 Cod penal, termen care va curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen, P. de pe lângă Judecătoria Tg. S..
În motivele de apel, parchetul invocăw netemeinicia sentinței penale atacate, sub aspectul individualizării modalității de executare și aplicării dispozițiilor art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal. În motivarea apelului se arată că se impune în speță și interzicerea dreptului de a conduce anumite vehicule potrivit art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, față de nivelul ridicat al alcoolemiei, de locul unde a fost depistat în trafic. Se arată că se impunea o pedeapsă mai mare, cât și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. este fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoașterea faptei de către inculpatul J. I., instanța de apel constată că prima instanță a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, coroborate cu recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpatul J. I. în condițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală la termenul de judecată din data de 2 decembrie 2014, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului la săvârșirea faptei.
Inculpatul J. I. avea la momentul săvârșirii faptelor vârsta de 43 de ani, fără a figura în cazierul judiciar cu antecedente penale. În aceste condiții, așa cum a apreciat instanța de fond, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din Codul penal, a fost stabilită o pedeapsă cu închisoarea, iar nu cu amenda, conform art. 336 alin. 1 din Codul penal, raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la cuantumul îmbibației alcoolice.
Minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an închisoare, iar în condițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, urmare recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 alin. 1 din Codul de procedură penală, limita se reduce cu o treime, la 8 luni închisoare. Instanța de fond a avut în vedere și criteriile enunțate de către procuror în motivele de apel, respectiv gravitatea faptei care rezultă din modul de săvârșire, cuantumul îmbibației alcoolice și urmările faptei, fără a se orienta în a stabili o pedeapsă egală cu minimul special, ci peste acest minim, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din Codul penal, în raport de persoana inculpatului J. I., de lipsa antecedentelor penale, precum și raportat la posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond în mod justificat s-a orientat spre modalitatea de executare a amânării aplicării pedepsei, fără a fi necesară în speță aplicarea imediată a unei pedepse, impunându-se însă supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de timp.
Instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Codul penal, menționând expres măsurile de supraveghere obligatorii.
Obligațiile care pot fi impuse persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, conform art. 85 alin. 2 din Codul penal, sunt facultative, fără ca instanța de fond să se orienteze în acest caz la impunerea vreunei obligații.
Însă raportat la cuantumul îmbibației alcoolice cu care a condus inculpatul J. I. aceea de 2 g/1000 ml, alcool pur în sânge la prima proba de sânge prelevată la data de 04.11.2013, ora 23.08, și la eventualele consecințe pe care fapta inculpatului le-ar fi putut avea, prin punerea în pericol ridicat a siguranței circulației pe drumurile publice și relațiile sociale a căror normală desfășurare este dependentă de această valoare socială, instanța de apel consideră că este necesară impunerea obligației reglementată de art. 85 alin. 2 din Codul penal lit. g din Codul penal, respectiv obligația de nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță. Potrivit art. 85 alin. 4 din Codul penal, instanța de apel urmează a individualiza, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei. Prezenta obligație este de natură să conducă la îndreptarea comportamentului inculpatului J. I. în viitor și la respectarea de către acesta a regulilor circulației pe drumurile publice, precum și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de aceeași natură care dau naștere unei stări periculoase pentru securitatea circulației.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, instanța de apel va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 147/23.12.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește conținutul modalității de executare și rejudecând, în baza art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere va impune inculpatului J. I. și obligația să nu conducă autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice, va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, urmând a face și aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. împotriva sentinței penale nr. 147/23.12.2014 a Judecătoriei Tg. S., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește conținutul modalității de executare și rejudecând:
În baza art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere impune inculpatului J. I. și obligația să nu conducă autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice (“orice vehicul echipat, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum. Mopedele, troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule”).
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. C. M. M. Ș.
GREFIER,
R. G.
Red. M.Ș./17.03.2015
Dact. R.G./18.03.2015/4 ex
Jud.fond.B. C. M.
| ← Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 147/2015.... → |
|---|
