Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 376/1372/2014/a11

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

- SECȚIA PENALĂ -

DECIZIAÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 18/CCCP DOSAR NR._

Ședința publicăCamerei de consiliu din data de 25 februarie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată FJC 3

- Președinte - S. F. – judecătorjudecător de drepturi și libertățijudecător de cameră preliminară

- Grefier- R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V.A. P.C. A.C. N.C. I.D. M. P. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul Ș. M. V. împotriva Încheierii de ședință din data de 19.02.2015, pronunțată de Tribunalul B.Tribunalul C.Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 4.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorulintimatul inculpat Ș. M. V., în stare de deținere (deținut în Penitenciarul C.Miercurea C.Târgșor) asistat de apărătorul ales, av. M. I..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorul ales al inculpatului cât și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat ales M. I., având cuvântul, arată că în prezenta speță, inculpatul se află pentru a 7 sau a 8-a oară în fața instanței de control judiciar, fie în calitate de contestator împotriva încheierilor prin care s-a dispus menținerea măsurii preventive în procedura verificărilor legalității măsurii arestării, fie împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar.

Solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii din data de 19.02.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., în sensul înlocuirii măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar. Arată că, luând legătura cu inculpatul înainte de ședința de judecată, acesta a susținut un lucru care are relevanță în prezenta cauză, în sensul că în momentul de față niciuna dintre persoanele care au fost audiate în fața instanței de fond nu a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și nu există niciun fel de dovadă și nici măcar un indiciu cu privire la latura obiectivă sau elementul material al celor 3 infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism. Din niciuna dintre declarațiile date în fața instanței de judecată nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit acțiunile de natura elementului material al celor trei infracțiuni concurente. Or, în aceste condiții, consideră că scopul măsurii preventive reglementat de art. 202 Cod de procedură penală poate fi atins la momentul de față și în condițiile în care se înlocuiește măsura arestării preventive dispusă față de inculpat cu una dintre măsurile alternative menționate.

Mai solicită a fi avut în vedere că procesul se află spre sfârșitul cercetării judecătorești, fiind ascultate persoanele vătămate, părțile civile și martorii, arestarea preventivă fiind dispusă la data de 08.06.2014 apreciază că este un termen rezonabil, urmărirea penală și parțial cercetarea judecătorească fiind desfășurate în aceste condiții.

În raport de faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie pentru infracțiunile de tâlhărie și lipsire de libertate, aspect reținut în mod repetat în încheierile prin care s-au respins cererile formulate de inculpat, natura acestor infracțiuni nu este suficientă pentru a menține această măsură extrem de severă, atât pentru inculpat, cât și pentru familia sa.

Arată că în situația în care se va admiterea contestația și se va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv în sensul solicitat, vor exista toate garanțiile că procesul penal se va desfășura fluent, ritmic, prezența inculpatului va fi asigurată. De asemenea, având în vedere că se reține în mod repetat, doar pe baza declarației unei singure persoane ce a fost reținută ca veridică, că mama inculpatului ar fi încercat să influențeze în mod negativ cursul cercetării judecătorești, arată că nu există nicio dovadă în acest sens, iar administrarea probelor va fi în concordanță cu legea, neexistând niciun pericol de compromitere a probelor. Dorește să puncteze aspectul că în niciuna dintre declarațiile date în fața instanței de fond, nicio persoană nu a arătat că inculpatul ar fi traficat pe cineva, că ar fi primit vreo sumă de bani ori că a oferit o persoană altei persoane de unde rezultă că nu a săvârșit vreo faptă de natura celor trei infracțiuni de care este acuzat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de inculpat. Arată că în luna iunie 2014 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism. Tot în acea perioadă s-a dispus măsura arestării preventive, care a fost prelungită și suspusă controlului instanțelor competente, inclusiv în contestații și s-a constatat că, raportat la probatoriul administrat, suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunile de care este acuzat se confirmă și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 alin. 1 și art. 202 Cod de procedură penală.

Față de susținerile apărării, arată că doar cu câteva excepții în care anumite persoane și-au nuanțat depozițiile, precizând că au fost forțați sau erau în stare de ebrietate, în toate celelalte probatorii administrate, declarațiile celorlalte persoane vătămate și a altor martori audiați au fost menținute depozițiile date în faza de urmărire penală. De asemenea, se impune a fi avute în vedere și convorbirile telefonice existente în prezenta cauză, precum și faptul că 2 - 3 persoane și o persoană vătămată au susținut că au fost contactate de mama inculpatului și s-a sugerat ca acestea să aibă o altă poziție în fața instanței de judecată. În aceste condiții nu se poate susține că starea de fapt reținută în actul de sesizare s-a modificat, având în vedere doar depozițiile date în faza de judecată.

Arată că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate și tâlhărie. Față de aceste considerente și, având în vedere desfășurarea procesului penal în faza de judecată și aspectele invocate de către martori ori de persoanele vătămate, apreciază că în continuare se impune ca inculpatul să fie cercetat în stare de arest preventiv și, pe cale de consecință, solicită respingerea contestației.

Contestatorul inculpat Ș. M. V., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile puse de apărătorul ales și solicită a nu se mai menține măsura arestului preventiv. Dorește să menționeze că persoanele audiate au arătat că mama sa le-a contactat pentru a-i ruga să spună adevărul și nu pentru a-și schimba declarațiile.

Mai precizează că nu a avut nicio legătură cu persoanele minore, acestea doar îl vizitau, timp în care acestea intrau pe internet, îl ajutau să facă curățenie, plătindu-le acest serviciu, după care plecau acasă. Consideră că martorii nu și-au schimbat declarația dată în faza de urmărire penală întrucât au fost amenințate de organele de cercetare penală, sens în care arată că a făcut și plângere la Direcția Națională Anticorupție.

Arată că a fost condamnat anterior și, deși a fost plecat în Anglia și Germania nu a încercat să se sustragă, s-a prezentat la toate termenele stabilite și a prestat 300 de ore în folosul comunității.

Totodată, arată că i-a fost spartă casa de hoți și mama sa este foarte speriată, fiind singură, motiv pentru care solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

CURTEA:

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 19 februarie 2015, Tribunalul pentru Minori și Familie B. s-a respins cererea inculpatului Ș. M. V. de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 27 iunie 2014 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., în dosarul nr. 27D/P/2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată la aceeași dată, sub dosar nr._ 4, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ș. M.-V. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de: trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului arestat Ș. M.-V. următoarea stare de fapt: în cursul lunii iunie 2013, prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate inculpatul a recrutat-o pe I. L.-E., iar în perioada iunie 2013 – ianuarie 2014 a exploatat-o pe aceasta prin obligarea la practicarea prostituției; în toamna anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate, inculpatul a recrutat-o pe P. C.-P. (13 ani), în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în intervalul noiembrie 2013 – aprilie 2014; în toamna anului 2013, inculpatul a recrutat-o prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate pe P. I., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției într-un interval de aproximativ 2 luni; în intervalul decembrie 2013 – mai 2014, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către S. C.-E., prin găzduirea acesteia și racolarea clienților, obținând totodată foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de aceasta pe raza municipiului F.; în luna decembrie 2013, inculpatul a recrutat-o și adăpostit-o în locuința sa din municipiul F. pe minora B. B.-A. (13 ani), profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Prin ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B. din data de 5 februarie 2014 s-a dispus, în temeiul art. 305 al. 1 și 2 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunile de: constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 367 al. 1 Cod penal, trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a Cod penal, și trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2 teza I Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

La data de 2 iunie 2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de Ș. M.-V. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, și trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

Prin ordonanța din data de 3 iunie 2014, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de Ș. M.-V. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, și proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

La aceeași dată s-a dispus, prin ordonanță, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului Ș. M.-V. pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art.210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.

În final, în temeiul art. 311 al. 1 și 5 Cod procedură penală, prin ordonanța din data de 25 iunie 2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale și a acțiunii penale față de inculpatul Ș. M.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 41 al.1 Cod penal.

Inculpatul Ș. M.-V. a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 iunie 2014 și până la data de 3 iulie 2014, inclusiv, conform încheierii nr. 11/CDL/4 iunie 2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosarul nr._ . În cauză, a fost emis pe numele inculpatului Ș. M.-V. mandatul de arestare preventivă nr. 9/UP/4 iunie 2014.

Sesizată fiind, la data de 27 iunie 2014, cu rechizitoriul întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial B., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ș. M.-V., judecătorul de cameră preliminară a constatat, în conformitate cu prevederile art. 348 al. 2, raportat la art. 207 al. 2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestării preventive – 3 iulie 2014, măsură pe care a menținut-o, potrivit încheierii din data de 30 iunie 2014, pronunțată în dosarul de față, definitivă prin încheierea nr. 33/CP/2 iulie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel B..

Prin încheierea definitivă din data de 24 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 346 al. 2 C. pr. pen., legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 27D/P/_ emis de D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial B. privind pe inculpatul Ș. M.-V., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, față de faptul că inculpatul nu a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și nici din oficiu astfel de cereri și excepții nu se impunea a fi invocate.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății în cauză, precum și înaintarea dosarului la instanța de judecată.

Prin încheierile pronunțate la data de 25 iulie 2014 și, respectiv, la data de 22 august 2014, instanța a constatat, în faza de judecată, în conformitate cu prevederile art. 208 al. 2, 3 și art. 207 al. 4 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului Ș. M.-V., măsură pe care a menținut-o.

La termenul de judecată din 19 februarie 2015, prin cererea scrisă depusă la dosar, inculpatul Ș. M.-V., prin avocat ales, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau controlului judiciar; cererea nu a fost întemeiată în drept și nici motivată în fapt.

Prin declarația dată în fața instanței, în acord cu prevederile art. 242 al. 8 Cod procedură penală, inculpatul a arătat că nu mai suportă regimul de detenție, care este foarte dur, iar mama sa are nevoie de ajutor întrucât locuiește singură și au intrat hoții peste ea în casă.

Analizând actele dosarului penal de față, instanța apreciază că, în cauză, condițiile cerute de textul legal mai sus invocat pentru a se putea admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului Ș. M.-V. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nu sunt îndeplinite, după cum se va arăta în continuare:

Astfel, se constată că infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului (trafic de minori, trafic de persoane) fac parte dintre cele enumerate în mod expres de legiuitor printre infracțiunile grave care pot conduce la luarea măsurii arestării preventive, atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o asemenea infracțiune, potrivit art. 223 al. 2 Cod procedură penală, în timp ce pentru infracțiunea de proxenetism este îndeplinită condiția enunțată de teza a II-a a aceluiași text de lege referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru a se putea dispune arestarea preventivă – pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, în condițiile în care limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru forma tip a infracțiunii de proxenetism sunt de la 2 la 7 ani închisoare.

În continuare, din examinarea actelor și lucrărilor administrate până la acest moment procesual în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, instanța constată că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 202 al. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 223 al. 1 Cod procedură penală, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism prevăzute și pedepsite de art. 210 Cod penal, art. 211 Cod penal și art. 213 Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2013, prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimelor, le-a recrutat pe persoanele vătămate I. L.-E., P. C.-P. (în vârstă de 13 ani), P. I. și B. B.-A. (în vârstă de 13 ani), în scopul exploatării prin obligarea acestora la practicarea prostituției. Totodată, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în intervalul de timp decembrie 2013 – mai 2014, a înlesnit practicarea prostituției de către S. C.-E., prin găzduirea acesteia și racolarea clienților, obținând totodată foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de aceasta pe raza municipiului F..

Scopul măsurilor preventive, astfel cum este acesta prevăzut prin dispozițiile art. 202 al. 1 Cod procedură penală, nu ar putea fi atins prin înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar, întrucât buna desfășurare a procesului penal nu ar mai putea fi asigurată, având în vedere natura infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, fapte care presupun o stare de dependență a persoanelor vătămate față de inculpat și, implicit, o anumită temere a acestora, aspecte care rezultă din modalitatea de comitere a prezumtivelor infracțiuni – prin constrângerea persoanelor vătămate, două dintre ele aflate la o vârstă foarte mică, fiind de presupus că inculpatul a profitat de vulnerabilitatea acestora pentru a le obliga să se prostitueze în folosul său, împrejurări care reies din probatoriul administrat până la acest moment în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească: declarațiile din cursul urmăririi penale ale persoanei vătămate I. L.-E., care face referire la violențele și amenințările exercitate de inculpat pentru a o determina să practice prostituția, în vederea obținerii de avantaje materiale care reveneau, în parte, inculpatului (chiar dacă această persoană vătămată a revenit parțial asupra declarațiilor inițiale, cu ocazia ascultării sale la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2015, instanța urmează a aprecia cu privire la neconcordanțele dintre declarații cu ocazia deliberării, când va efectua o analiză coroborată a tuturor probelor administrate în cauză); declarațiile victimei P. I., care a relatat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței despre actele de violență fizică și de constrângere psihică la care a fost supusă de inculpat în același scop mai sus descris; relatările victimei B. B.-A., în vârstă de 13 ani, legate de racolarea sa de către inculpat și încercările de a o determina să se prostitueze în folosul său. Toate aceste declarații se coroborează și cu restul probelor administrate în cauză, depoziții testimoniale care confirmă susținerile victimelor referitor la presupusele activități de exploatare desfășurate de inculpat, prezumtivele agresiuni de natură fizică realizate de acesta în scopul determinării persoanelor vătămate să se prostitueze în folosul inculpatului, precum și starea de temere în care se aflau victimele aflate în anturajul inculpatului. Totodată, la dosarul de urmărire penală se regăsesc înscrisurile sub semnătură privată ridicate de la domiciliul inculpatului cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, la data de 3 iunie 2014, care conțin numere de telefon ale unor persoane de sex masculin, despre care se poate presupune că erau sunate de inculpat în vederea oferirii de servicii sexuale de către victimele aflate sub influența sa. Aceste aspecte rezultă și depoziția de la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2014 a martorului B. T., care descrie modalitatea în care inculpatul i-a oferit persoane de sex feminin minore sau majore pentru întreținerea de relații sexuale, declarații care sunt conforme cu cele arătate de același martor în cursul urmăririi penale. Acest modus operandi se desprinde și din cele relatate în cursul urmăririi penale și în ședința de judecată nepublică din data de 14 noiembrie 2014 de către martorii B. I.-G. și Lechiță G., în sensul că inculpatul le-a oferit celor doi (sau colegilor martorului B.) fete pentru întreținerea de relații sexuale, propunere refuzată de aceștia. Totodată, martorul T. M.-G., ascultat la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2015, a evidențiat, prin declarațiile sale, aspecte relevante referitoare la presupusa exploatare sexuală de către inculpat a victimei P. I.. La toate acestea se adaugă și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane, din care se poate deduce o presupusă activitate infracțională a acestuia pe linia traficului de persoane, minore sau majore, relevante în acest sens fiind conversațiile purtate la datele de 19 martie 2014 – ora 15:20:07, 19 martie 2014 – ora 17:30:29, 22 martie 2014 – ora 10:53:45, 22 martie 2014 – ora 16:49:49, 24 martie – ora 17:52:07, 23 martie 2014 – ora 09:27:42, 27 martie 2014 – ora 17:51:05.

În plus, prin declarațiile date la termenul de judecată din data de 2 octombrie 2014, părțile civile B. B.-A. și P. I. au relevat aspecte importante în legătură cu acuzațiile reținute în sarcina inculpatului, care contribuie la formarea convingerii instanței că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Astfel, partea civilă B. B.-A. a confirmat nu doar împrejurarea că inculpatul avea cunoștință de vârsta sa (13 ani) la momentul presupusei racolări, aspect care conferă faptei un caracter de o gravitate deosebită prin consecințele care s-ar fi putut produce dacă această persoană vătămată și-ar fi însușit propunerea de a presta „servicii sexuale” în folosul inculpatului, dar a oferit în fața instanței și alte detalii în legătură cu alte presupuse victime (O. și D., aceasta din urmă fiind minoră) ale activității desfășurate de inculpat pe linia traficului de persoane. Chiar dacă în cauză nu s-au formulat acuze în legătură cu respectivele victime la care partea civilă a făcut referire, instanța apreciază că acest detaliu contribuie, pe lângă restul probatoriului administrat în cauză, astfel cum a fost mai sus descris, la conturarea gravității faptelor de care inculpatul este acuzat. Mai mult decât atât, din actele dosarului reiese și faptul că inculpatul ar fi profitat de sănătatea mintală deosebit de precară a victimei P. I., persoană care nu știe să scrie și să citească, prezintă un intelect liminar, întârziere mintală medie (QI=48) cu tulburări de conduită, boală psihică ce o împiedică să înțeleagă consecințele evenimentelor la care a fost supusă, astfel cum se desprinde din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1.406/E/5 iunie 2014 întocmit de S. Județean de Medicină Legală B.. Este adevărat că aprecierea asupra acestor declarații ale persoanelor vătămate se va realiza la momentul deliberării, dar instanța constată că, cel puțin la acest moment, toate aceste declarații se coroborează între ele, dar și cu restul probatoriului administrat în cauză, fiind relevante atât în ceea ce privește existența unei suspiciuni rezonabile că inculpatul s-ar fi implicat în comiterea de fapte privind traficul de persoane minore și majore, dar și relativ la starea de pericol pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului o reprezintă, organele statului fiind obligate să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru a limita pe viitor posibilitatea ca alte persoane să devină victime ale unor infracțiuni similare.

Totodată, în evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei, conform art. 242 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul are în vedere faptul că infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism pentru care este cercetat inculpatul aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv, libertatea de voință și de acțiune, precum și libertatea sexuală a persoanei, iar pericolul social al acestor infracțiuni este deosebit de ridicat întrucât fapte de o asemenea natură reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social, cu consecințe grave în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială, în care minorii figurează drept „țintă”, ca persoane cu risc crescut de a fi victime ale traficului de persoane.

Astfel, raportat la cele mai sus reținute, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 al. 2 Cod procedură penală, relativ la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului Ș. M.-V. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în condițiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală, pericol ce se desprinde atât din modul și circumstanțele faptelor presupus a fi comise de inculpat, cât și din multitudinea actelor materiale, din împrejurarea că două dintre victimele traficate au o vârstă extrem de mică (13 ani), ceea ce denotă că inculpatul a profitat de vulnerabilitatea dată nu doar de situația precară materială (element comun tuturor victimelor traficului de persoane), dar și de starea de imaturitate psihică generată de vârstă.

Totodată, tribunalul apreciază că niciuna dintre măsurile preventive mai ușoare solicitate de inculpat – arestul la domiciliu sau controlul judiciar – nu sunt suficiente pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 Cod procedură penală, nefiind îndeplinit dezideratul bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care, chiar în stare de arest preventiv fiind inculpatul, mama acestuia s-a deplasat la locuința părții civile P. I., încercând să o determine să-și modifice declarațiile în schimbul unor sume de bani. Și martora A. I.-M., ascultată în ședința nepublică de la termenul de judecată din data de 17 decembrie 2014, a relevat aspecte legate de faptul că a fost abordată de mama inculpatului, care s-a interesat dacă a fost chemată la proces. De asemenea, o importanță deosebită o reprezintă și faptul că martorul D. D.-I. (prieten al inculpatului, ascultat la termenul de judecată din data de 7 ianuarie 2015) și-a schimbat substanțial declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că a luat legătura cu mama inculpatului care i-ar fi reproșat că „din cauza lor (a declarațiilor martorilor din faza de urmărire penală, care sunt vecini, prieteni sau cunoștințe ale inculpatului, n. red.) a ajuns fiul său aici”. Totodată, martora S. C.-E., care nu s-a prezentat la mai multe termene de judecată în fața instanței, deși a fost citată inclusiv cu mandat de aducere și telefonic, s-a înfățișat în ședința nepublică din data de 7 ianuarie 2015, arătând că a luat legătura de sărbători cu sora inculpatului, care i-a sugerat să se ducă la proces. Important de reținut este faptul că și această martoră și-a schimbat declarația dată în cursul urmăririi penale, cu justificarea că are o problemă cu alcoolul, iar la momentul luării declarației se afla în stare de ebrietate. De asemenea, persoana vătămată I. L.-E., căreia i-a fost acordat de instanță statutul de persoană vătămată amenințată, în aplicarea prevederilor art. 128 și art. 127 al. 1 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 113 Cod procedură penală, fiind ascultată la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2015 prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, fără ca această persoană să fie prezentă în sala de judecată, a precizat că a fost contactată de o cunoștință care i-a comunicat că inculpatul (deși arestat) se interesează dacă este implicată în proces, aspect care a condus la inducerea unei stări de temere acestei presupuse victime

Prin urmare, instanța constată că buna desfășurare a cauzei, noțiune care implică, în principal, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, ar fi putea fi greu de respectat prin aceea că, odată lăsat în libertate, chiar și în condițiile impunerii restricției de a părăsi imobilul unde locuiește, inculpatul ar putea reitera un comportament antisocial îndreptat împotriva unor persoane vulnerabile, predispuse a fi victime sigure a unor infracțiuni de natura celor pentru care acesta este trimis în judecată, și ar putea influența, chiar și în mod indirect, prin intermediul unor persoane interpuse, depozițiile martorilor ce urmează a fi audiați în continuare, martori care îl cunosc pe inculpat (cei ascultați până la acest moment sunt fie vecini, fie prieteni/cunoștințe ale inculpatului), în condițiile în care toți fac parte dintr-o comunitate relativ restrânsă.

Totodată, se reține că durata arestării preventive (de opt luni de zile) nu a depășit un termen rezonabil, prin raportare la gravitatea sporită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, respectiv complexitatea relativ ridicată a probatorului ce ar putea fi administrat în cauză, în condițiile în care inculpatul se află în stare de arest preventiv din data de 4 iunie 2014 iar cercetarea judecătorească este în plină desfășurare. În cauză au fost acordate termene de judecată scurte, cercetarea judecătorească s-a desfășurat în mod alert, la ultimele termene de judecată fiind ascultați inculpatul, persoanele vătămate/părțile civile și o mare parte dintre martorii propuși în acuzare, astfel că nu se poate imputa organelor statului o eventuală pasivitate în derularea procedurilor.

Nu în ultimul rând, instanța reține și faptul că inculpatul Ș. M.-V. nu este la prima confruntare cu legea penală, starea de recidivă în care acesta se află (condamnat definitiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal șiinfracțiuni la regimul circulației)reprezentând un element de natură să conducă la concluzia că inculpatul nu a înțeles implicațiile nerespectării normelor de conviețuire socială și nici nu și-a revizuit conduita după ce a beneficiat de clemența organelor judiciare, prin aplicarea a multiple sancțiuni cu caracter administrativ și a unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, faptele pentru care este trimis în judecată în prezentul dosar fiind presupus a fi comise în termenul de încercare al infracțiunilor mai sus menționate.

În final, se constată că probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească evidențiază o suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat penal și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, astfel că, luând în considerarea gravitatea ridicată a infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, față de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost mai sus reliefate, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a acestuia, chiar în condițiile arestului la domiciliu sau al controlului judiciar, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea acestui pericol, o altă măsură preventivă mai ușoară nefiind aptă pentru atingerea scopului prevăzut de lege, și anume buna desfășurare a procesului penal ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni de către inculpatul recidivist.

Aspectele invocate de inculpat relativ la condițiile regimului de detenție nu pot fi avute în considerare în aprecierea asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, întrucât este îndeobște cunoscut că orice măsură preventivă are un caracter restrictiv de drepturi și libertăți. În situația de față, nici motivele de ordin familial și nici aspectele legate de condițiile de detenție (care reprezintă, de altfel, susțineri nedovedite ale inculpatului) nu pot avea prioritate față de gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de persoana acuzată, modalitatea de comitere a acestora și circumstanțele personale defavorabile pe care le prezintă inculpatul.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul Ș. M. V., criticând încheierea atacată pentru netemeinicie arătând că în momentul de față niciuna dintre persoanele care au fost audiate în fața instanței de fond nu a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și nu există niciun fel de dovadă și nici măcar un indiciu cu privire la latura obiectivă sau elementul material al celor 3 infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv trafic de minori, trafic de persoane și proxenetism. Din niciuna dintre declarațiile date în fața instanței de judecată nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit acțiunile de natura elementului material al celor trei infracțiuni concurente. Or, în aceste condiții, scopul măsurii preventive reglementat de art. 202 Cod de procedură penală poate fi atins la momentul de față și în condițiile în care se înlocuiește măsura arestării preventive dispusă față de inculpat cu una dintre măsurile alternative menționate.

Inculpatul a mai precizat că procesul se află spre sfârșitul cercetării judecătorești, fiind ascultate persoanele vătămate, părțile civile și martorii, arestarea preventivă fiind dispusă la data de 08.06.2014 și că este un termen rezonabil, urmărirea penală și parțial cercetarea judecătorească fiind desfășurate în aceste condiții.

În raport de faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie pentru infracțiunile de tâlhărie și lipsire de libertate, aspect reținut în mod repetat în încheierile prin care s-au respins cererile formulate de inculpat, natura acestor infracțiuni nu este suficientă pentru a menține această măsură extrem de severă, atât pentru inculpat, cât și pentru familia sa.

Inculpatul a mai arătat că în situația în care se va admiterea contestația și se va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv în sensul solicitat, vor exista toate garanțiile că procesul penal se va desfășura fluent, ritmic, prezența inculpatului va fi asigurată.

De asemenea, având în vedere că se reține în mod repetat, doar pe baza declarației unei singure persoane ce a fost reținută ca veridică, că mama inculpatului ar fi încercat să influențeze în mod negativ cursul cercetării judecătorești, nu există nicio dovadă în acest sens, iar administrarea probelor va fi în concordanță cu legea, neexistând niciun pericol de compromitere a probelor și în niciuna dintre declarațiile date în fața instanței de fond, nicio persoană nu a arătat că inculpatul ar fi traficat pe cineva, că ar fi primit vreo sumă de bani ori că a oferit o persoană altei persoane de unde rezultă că nu a săvârșit vreo faptă de natura celor trei infracțiuni de care este acuzat.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma contestației formulate, Curtea constată că este nefondată, urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele care vor fi arătate mai jos.

Inculpatul contestator a fost reținut și arestat preventiv la data de 4 iunie 2014 de către Tribunalul pentru Minori și Familie B., în temeiul art. 226 alin. 1, 223 alin. 2 și art. 202 Cod procedură penală.

În fapt, acuzațiile care i se aduc prin actul de sesizare sunt următoarele:

-în cursul lunii iunie 2013, prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate inculpatul a recrutat-o pe I. L.-E.,

-în perioada iunie 2013-ianuarie 2014 a exploatat-o pe aceasta prin obligarea la practicarea prostituției;

-în toamna anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate, inculpatul a recrutat-o pe P. C.-P. (13 ani), în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în intervalul noiembrie 2013 – aprilie 2014;

-în toamna anului 2013, inculpatul a recrutat-o prin constrângere și profitând de starea de vădită vulnerabilitate pe P. I., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției într-un interval de aproximativ 2 luni;

-în intervalul decembrie 2013 – mai 2014, inculpatul a înlesnit practicarea prostituției de către S. C.-E., prin găzduirea acesteia și racolarea clienților, obținând totodată foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de aceasta pe raza municipiului F.;

-în luna decembrie 2013, inculpatul a recrutat-o și adăpostit-o în locuința sa din municipiul F. pe minora B. B.-A. (13 ani), profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Curtea precizează, cu titlu preliminar, faptul că la acest moment procesual al exercitării funcției judiciare de judecată, nu se realizează o analiză amănunțită a mijloacelor de probă, deoarece nu se stabilește vinovăția inculpatului, această operațiune juridică, urmând a se realiza la momentul analizei pe fond a cauzei, așa cum corect a constatat și judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul pentru Minori și Familie B..

Bănuiala legitimă și rezonabilă, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat, rezultă din probele administrate până în prezent, respectiv cele din cursul urmăririi penale, descrise de judecătorul de la Tribunalul pentru Minori și Familie B. anterior, astfel că nu vor mai fi reluate, argumentele fiind însușite de Curte integral.

Potrivit art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă, că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Potrivit art. 218 și art. 211 Cod de procedură penală, măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, poate fi dispusă dacă prin ea se asigură realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală.

Așa cum am arătat, la dosarul cauzei sunt mijloace de probă care susțin bănuiala legitimă, în sensul că, inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de persoane, prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; proxenetism, prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal; trafic de minori, prevăzută de art. 211 al. 1 și 2, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, fiind îndeplinită prima teză a art. 202 alin. 1 noul Cod de procedură penală. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare pericol concret pentru ordinea publică, în acest sens, Curtea are în vedere gravitatea infracțiunilor ce i se impută inculpatului, natura acestor fapte penale, împrejurarea că acesta ar fi comis infracțiunile împotriva unor minori, consecințele și traumele pe care le produc astfel de fapte, față de părțile vătămate, cât și față de comunitate.

De asemenea, pervertirea morală a unor astfel de persoane, ușor influențabile de altfel, având consecințe dintre cele mai nefaste asupra dezvoltării lor ulterioare, cât și din caracterul repetat al faptelor, care denotă un risc major al reluării comportamentului negativ în cazul lăsării în libertate a inculpatului, care prin prisma circumstanțelor sale personale (a mai fost anterior condamnat), nu prezintă garanții că lăsat în libertate își va putea asigura subzistența prin mijloace oneste, că se va prezenta la proces și nu va îngreuna derularea acestuia. Pe cale de consecință, se constată că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a următoarei etape procesuale. În plus, se impune precizarea că Uniunea Europeană a adoptat Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului, act ce a avut termen de transpunere la 18 decembrie 2013. Acest act a avut la bază concluzia că abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv pornografia infantilă, reprezintă violări grave ale drepturilor fundamentale, în special drepturile copiilor la protecția și îngrijirea necesare pentru bunăstarea lor, astfel cum se stipulează în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1989 cu privire la drepturile copilului și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

În conformitate cu art. 6 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care, la art. 24 alin. (2), prevede că în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.

Pe lângă aceasta, Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora, acordă o prioritate clară combaterii abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, astfel încât directiva a oferit definiții complete noțiunilor de abuz sexual, pornografie infantilă.

Infracțiunile grave precum exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă necesită o abordare cuprinzătoare care să includă urmărirea penală a infractorilor, protecția copiilor victime, precum și prevenirea fenomenului. Interesul superior al copilului trebuie să constituie elementul de bază în derularea oricăror măsuri de combatere a acestor infracțiuni în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Decizia-Cadru 2004/68/JAI a fost înlocuită cu un instrument nou care să asigure un cadrul juridic cuprinzător, permițând atingerea acestui scop și a fost deja transpusă în dreptul român prin dispozițiile Noului Cod penal, astfel încât să se asigure coerența acestei legislații, în special în ceea ce privește nivelul pedepselor.

De asemenea, durata arestării preventive, de aproximativ 8 luni de zile, rămâne rezonabilă față de celeritatea cu care s-a desfășurat urmărirea penală și celelalte date ale cauzei.

Toate aceste aspecte coroborate, justifică pericolul social concret pentru ordinea publică, dar și faptul că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura cu inculpatul la acest moment, doar în stare de arest preventiv, măsura fiind necesară și proporțională cu gravitatea acuzației, ceea ce atrage și soluția respingerii cererii formulate de inculpat de înlocuire a acestei măsuri cu o alta, mai puțin restrictivă.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația și va menține încheierea atacată.

Față de prevederile art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:DISPUNE:

Respinge contestația formulată de inculpatul Ș. M. V. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. la data de 19 februarie 2015 în dosarul nr._ 4, pe care o menține.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,

S. F.

Grefier

Pt. R. G. plecată din

Instanță semnează

P.-grefier

L. Giurgeștean

Red. S.F./22.07.2015

Tehnoredact.DS/23.07.2015/4 exemplare

Jud. fond: R. D. S.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 165/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 147/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 154/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Vătămarea corporală (art.194 NCP). Decizia nr. 109/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 110/2015. Curtea de Apel BRAŞOV