Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 255/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 27292/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 255/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 08 aprilie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A 2:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P.- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul G. F., împotriva sentinței penale nr.2701/S din data de 14 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 08 aprilie 2015, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.2701/14.11.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus în temeiul art. 20 raportat la 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului S. I. S. la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat. (faptă din data de 11.09.2011, parte civilă .)
Conform art. 86/5 Cod penal din 1969, a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 1699/27.09.2012 a Jud. B., definitivă prin decizia penală nr. 361/R/11.04.2013 a Curții de Apel B..
A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 237/02.12.2011 a Judecătoriei Târgu S., definitivă prin decizia penală nr. 555/R/07.06.2012 a Curții de Apel B., și sentința penală nr. 1699/27.09.2012 a Jud. B., definitivă prin decizia penală nr. 361/R/11.04.2013 a Curții de Apel B..
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1699/27.09.2012 a Jud. B., definitivă prin decizia penală nr. 361/R/11.04.2013 a Curții de Apel B., în pedepsele componente:
- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 237/2011 a Judecătoriei Tg. S. pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la furt calificat;
- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1699/2012 a Judecătoriei B. pentru comiterea unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 lit.a – art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, a contopit pedeapsa stabilită în prezenta cauză cu pedepsele de mai sus, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 86¹ alin. 1 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, și a stabilit un termen de încercare pentru inculpat de 7 ani și 6 luni, conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal din 1969, care se calculează de la data de 07.06.2012 (conform art. 86/5 alin. 2 Cod penal din 1969).
A atras atenția inculpatului asupra faptului că încălcarea prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1969 are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A stabilit ca pe durata termenului de încercare de 7 ani și 6 luni, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86³ alin. 3 lit. a) și d) Cod penal din 1969, a obligat inculpatul sa urmeze un curs de calificare dintre cele organizate în cadrul Serviciului de Probațiune B., și să nu intre în legătură cu coinculpații G. F. și G. Nicușor C..
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969, pe durata și în condițiile art.71 Cod penal din 1969. Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 20 raportat la 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul G. NICUȘOR C., la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat. (faptă din data de 11.09.2011, parte civilă .)
Conform art. 865 Cod penal din 1969, a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 1333/05.07.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 29.07.2013.
A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 237/02.12.2011 a Judecătoriei Tg. S., definitivă prin decizia penală nr. 555/R/07.06.2012 a Curții de Apel B., și sentința penală nr. 1333/05.07.2013 a Jud. B., definitivă prin nerecurare la data de 29.07.2013.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1333/05.07.2013 a Jud. B., definitivă prin nerecurare la data de 29.07.2013, în pedepsele componente:
- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 237/2011 a Judecătoriei Tg. S. pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la furt calificat;
- 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1333/2013 a Jud. B. pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 36 alin.1 raportat la art. 33 lit.a – art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, a contopit pedeapsa stabilită în prezenta cauză cu pedepsele de mai sus, și aplică inculpatului pe cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 86¹ alin. 1 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare, și stabilește un termen de încercare pentru inculpat de 7 ani și 6 luni, conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal din 1969, care se calculează de la data de 07.06.2012 (conform art. 86/5 alin. 2 Cod penal din 1969).
Atrage atenția inculpatului asupra faptului că încălcarea prevederilor art. 86/4 Cod penal din 1969 are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pe durata termenului de încercare de 7 ani și 6 luni, inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. 1 Cod penal din 1969:
e) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;
f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86³ alin. 3 lit. a) și d) Cod penal din 1969, a obligat inculpatul sa urmeze un curs de calificare dintre cele organizate în cadrul Serviciului de Probațiune B., și să nu intre în legătură cu coinculpatul S. I. S..
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal din 1969. Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 20 raportat la 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal din 1969, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă inculpatul G. F. la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat (faptă din data de 11.09.2011, parte civilă .).
A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 237/02.12.2011 a Judecătoriei Tg. S., definitivă prin decizia penală nr. 555/R/07.06.2012 a Curții de Apel B., și sentința penală nr. 1699/27.09.2012 a Jud. B., definitivă prin decizia penală nr. 361/R/11.04.2013 a Curții de Apel B..
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1699/27.09.2012 a Jud. B., definitivă prin decizia penală nr. 361/R/11.04.2013 a Curții de Apel B., în pedepsele componente:
- 4 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1699/2012 a Judecătoriei B. pentru comiterea unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă din data de 07.12.2010;
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1699/2012 a Jud. B. pentru comiterea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, faptă din data de 07.12.2010;
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1699/2012 a Judecătoriei B. pentru comiterea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, faptă din data de 07.12.2010;
- 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 237/2011 a Judecătoriei Tg. S., pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la furt calificat, faptă din data de 20.05.2009.
A înlăturat temporar sporul de 3 luni închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 1699/2012 a Judecătoriei B..
În temeiul art. 36 alin. 1 raportat la art. 33 lit.a – art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, a contopit pedeapsa stabilită în prezenta cauză cu pedepsele de mai sus, și a aplicat inculpatului pe cea mai grea, de 4 ani și 9 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 9 luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal din 1969.
În baza art. 88 și art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969, a dedus perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, din data de 08.12.2010 la 20.12.2010, precum și perioada executată de la 11.06.2012 la zi.
In temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă ..
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut că prin rechizitoriul numărul_/P/2013 din data de 10.09.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților S. I. S., G. NICUȘOR C., G. F., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.208 alin. l – art.209 alin. 1 lit.a.i Cod penal din 1969.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că la data de 11.09.2011, prin escaladare, inculpații au pătruns în incinta părții vătămate . din mun. C. ., de unde au încercat să sustragă mai multe bunuri, fiind surprinși de către lucrătorii de poliție în timpul comiterii faptei.
Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 150) declarații reprezentanți parte vătămată (filele 148-149, 151-153) declarație S. I. S. (filele 156-157), declarație G. F. (filele 163-165) declarație G. Nicușor C. (filele 159-161), declarație martor P. T. (filele 218-219), declarație martor Taflan G. (filele 220-223), raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._ din 12.03.2012 (filele 210-216).
Inculpații au fost audiați în cursul urmăririi penale (fila 156 și următoarele dosar urmărire penală), recunoscând fiecare săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, menținând această poziție și în faza de judecată, când fiecare dintre ei a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze conform procedurii simplificate, prevăzute de art. 375 Cod procedură penală (filele 169-171). Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca judecata să se desfășoare conform procedurii recunoașterii învinuirii instanța a admis cererea inculpaților, astfel că în cursul judecății nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale care au fost însușite de către inculpați.
Din dispoziția instanței au fost atașate fișele de cazier ale inculpaților (filele 99-104) precum și sentințele penale menționate în fișele de cazier.
Persoana vătămată . s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.000 lei (fila 151 dosar urmărire penală verso,153)
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 11.09.2011, în jurul orei 1630 cei trei inculpați s-au deplasat la sediul . C., ., cu intenția de a sustrage fier vechi. Au pătruns în curtea sediului printr-un gard din care lipseau plăcile de beton, s-au deplasat aprox. 100 m, iar apoi au pătruns în sediul societății pe o fereastră a cărei ramă era dislocată. După ce au inspectat birourile din clădire, aceștia au scos pe hol niște țevi de cupru, trei sau patru scaune directoriale și o butelie de aragaz.
După ce au scos bunurile lângă clădire, inculpații au auzit paznicii clădirii – martorii Taflan G. și P. T. – discutând cu organele de poliție despre zgomotele care se auziseră din clădirea de birouri (care proveneau de la activitatea inculpaților), astfel că au abandonat bunurile pe care intenționau să le sustragă și au fugit către gardul dinspre . escaladat și s-au îndreptat spre locuințele lor, nefiind prinși de organele de poliție la momentul respectiv.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile reprezentantului persoanei vătămate (filele 148-149, 151-153), din care reiese că la data de 11.09.2011 persoane necunoscute au încercat să sustragă mai multe bunuri din clădirea administrativă a societății, abandonându-le lângă această construcție.
Aspectele reclamate de persoana vătămată sunt confirmate declarațiile martorilor P. T. (filele 218-219) și Taflan G. (filele 220-223), care erau de serviciu în ziua respectivă, asigurând paza punctului de lucru, și care au auzit zgomotele produse de inculpați în clădirea de birouri a societății, anunțând organele de poliție care se aflau în patrulare în zonă, despre prezența neautorizată a inculpaților în punctul de lucru.
Prezența inculpaților în scopul sustragerii de bunuri din sediul persoanei vătămate rezultă cu certitudine și din coroborarea procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 12.09.2011 (filele 45-142 dosar urmărire penală), cu raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/12.03.2012 (filele 210-216 dosar urmărire penală) conform cărora fragmentele de urme papilare găsite pe peretele din faianță de sub geamul ce era scos din prima cameră a laboratorului chimic și de pe pervazul aceluiași geam (ilustrate la foto 44 și 46 din planșa fotografică aferentă procesului-verbal de cercetare la fața locului) au fost create de inculpatul G. F..
Comiterea de către inculpați a faptei din data de 11.09.2011 este demonstrată și de împrejurarea că aceștia au fost în măsură să conducă organele de cercetare penală la sediul persoanei vătămate, indicând locul pe unde au pătruns în curtea societății, apoi au arătat fereastra pe care au pătruns în interiorul clădirii de birouri, detaliind totodată maniera în care au procedat în data menționată.
Declarațiile de recunoaștere oferite de cei trei inculpați atât în cursul urmăririi penale (filele 156-157, 163-165, 159-161 dosar urmărire penală), cât și pe parcursul judecății, completează și întăresc probatoriul analizat mai sus, din care reiese comiterea de către inculpați a infracțiunii de tentativă la furt calificat.
Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, instanța a avut mai întâi în vedere că pe parcursul soluționării cauzei, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod Penal care prevede la art. 5 că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, s-a statuat că interpretarea constituțională a dispoziției citate este în sensul că judecătorul cauzei trebuie să stabilească, în urma unui examen concret, care dintre legile penale succesive este, în ansamblul său, mai favorabilă inculpatului, consacrându-se teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile, și nu cea referitoare la aplicarea pe instituții autonome.
În acest context, instanța a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze are corespondent în legea penală nouă (atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective) regăsindu-se în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, pedepsită cu închisoare de 1 la 5 ani.
Analizând în concret cele două legi penale care s-au succedat pe parcursul procesului penal prin raportare la situația fiecăruia dintre inculpați, instanța a constatat că, deși limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt semnificativ reduse, totuși legea veche le este mai favorabilă, prin raportare la mențiunile din fișele de cazier (filele 99-104), din care rezultă că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu alte infracțiuni pentru care aceștia au fost condamnați anterior – ceea ce ar atrage, în sistemul legii noi, incidența art. 39 raportat la art. 40 Cod penal care instituie sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu de o treime din restul pedepselor incluse în procedeul de contopire.
O altă diferență între cele două legi succesive este evidențiată și de regimul juridic al modalităților de individualizare a executării pedepsei – suspendarea condiționată, ori cea sub supraveghere – ambele mai favorabile în condițiile Codului penal din 1969 decât instituțiile corespondente din Codul penal actual care impune condamnatului obligații suplimentare, precum prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității (conform art. 93 alin. 3 Cod penal), și îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre. În fine, la împlinirea termenului de încercare potrivit legii vechi, inculpatul va fi reabilitat de drept (866 Cod penal din 1969) dacă nu mai comite alte infracțiuni înăuntrul termenului și nici nu se revocă suspendarea executării pedepsei în baza art. 864 Cod penal din 1969, în vreme ce, potrivit Codului penal actual, termenul de reabilitare ar începe să curgă de la data împlinirii termenului de supraveghere (art. 167 alin. 4 Cod penal).
Pe cale de consecință, instanța a făcut în cazul acestor inculpați aplicarea Codului penal din 1969 ca lege penală mai favorabilă.
În drept s-a reținut că fapta fiecăruia dintre cei trei inculpați, constând în aceea că la data de 11.09.2011, inculpații au pătruns prin escaladare în incinta părții vătămate . din mun. C. ., de unde au încercat să sustragă mai multe bunuri, fiind surprinși de către lucrătorii de poliție în timpul comiterii faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, se constată că existența unei acțiuni care evidențiază încercarea inculpaților de a sustrage bunuri mobile din sediul persoanei vătămate concretizate în mutarea bunurilor lângă clădirea de birouri în care erau depozitate și abandonarea lor în locul respectiv pentru a evita prinderea de către organele de poliție, între acțiune și urmarea socialmente periculoasă existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, urmărind producerea rezultatului păgubitor.
În raport de cele expuse se va reține că infracțiunea dedusă judecății a rămas în forma tentativei, fiind incidente în cauză prevederile art. 20 și următoarele Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, instanța a reținut dispozițiile art. 52 Cod penal din 1969, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969.
Instanța va avea în vedere că fapta dedusă judecății a fost comisă în timpul zilei de trei persoane, în baza unei rezoluții infracționale comune și prealabile, aceștia escaladând gardul care delimita sediul persoanei vătămate, și traversând curtea pentru a pătrunde în clădirea administrativă, dovedind o perseverență infracțională ridicată.
Coroborând împrejurările comiterii faptei, redate mai sus, cu circumstanțele personale ale inculpatului S. I. S., instanța a constatat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea (singurele apte să asigure corijarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni), căci acesta a fost deja condamnat definitiv pentru comiterea mai multor infracțiuni, și i-au fost aplicate și două sancțiuni administrative pentru comiterea unor fapte de furt. O astfel de circumstanță, coroborată și cu lipsa unui loc de muncă, vădește lipsa de disponibilitate a inculpatului pentru adoptarea unei conduite conforme cu normele acceptate social, și pentru găsirea unor resurse materiale licite care să-i permită o existență onestă. De cealaltă parte, s-a avut în vedere comportamentul adoptat de inculpat pe parcursul procesului penal, acesta cooperând cu organele judiciare și recunoscând comiterea faptelor, împrejurarea că acesta are doi copii minori (filele 172-173), și a absolvit programul de consiliere individuală „Unu la unu”organizat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. în perioada 14.05.2013 – 20.08.2013 (fila 174), motiv pentru care instanța a dispus relativ la acest inculpat în conformitate cu cele menționate anterior.
În ceea ce îl privește pe inculpatul G. Nicușor C., s-a constatat că acesta are 4 clase, este necăsătorit, nu are o ocupație, iar fapta dedusă judecății nu constituie prima sa abatere, din fișa de cazier judiciar reieșind că a mai fost condamnat anterior pentru comiterea de infracțiuni. Se desprinde de aici dezinteresul inculpatului pentru adoptarea unei conduite conforme cu normele acceptate social, și pentru găsirea unor resurse materiale licite care să-i permită o existență onestă. De cealaltă parte, se va avea în vedere comportamentul adoptat de inculpat pe parcursul procesului penal, acesta cooperând cu organele judiciare și recunoscând comiterea faptelor, motiv pentru care instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul prevăzut de lege, dispunând cu privire la acest inculpat în conformitate cu cele menționate anterior.
Referitor la inculpatul G. F., s-a constatat că acesta are 6 clase, este necăsătorit, și nu este la primul contact cu legea penală, din fișa de cazier judiciar reieșind că a mai fost condamnat anterior pentru comiterea de infracțiuni. O astfel de circumstanță, coroborată și cu lipsa unui loc de muncă, denotă dezinteresul inculpatului pentru adoptarea unei conduite conforme cu normele acceptate social, și pentru găsirea unor resurse materiale licite care să-i permită o existență onestă. De cealaltă parte, s-a avut în vedere comportamentul adoptat de inculpat pe parcursul procesului penal, acesta cooperând cu organele judiciare și recunoscând comiterea faptelor, motiv pentru care instanța a stabilit în conformitate cu cele menționate anterior referitor la acest inculpat.
Pe latură civilă, s-a constatat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.000 lei (fila 151 dosar urmărire penală verso, 153), reprezentând valoarea bunurilor distruse prin acțiunea inculpaților.
Cu privire la pretențiile formulate, instanța a avut în vedere că pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998-999 cod civil din 1864 (aplicabil în cauză conform art. 103 din Legea nr. 71/2011), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția.
Instanța a apreciat că în speță nu este îndeplinită condiția legăturii de cauzalitate între fapta ilicită imputată inculpaților (respectiv infracțiunea de tentativă la furt calificat din data de 11.09.2011) și prejudiciul produs (respectiv deteriorarea bunurilor din clădirea administrativă a punctului de lucru al . nefiind trimiși în judecată pentru comiterea vreunei infracțiuni de distrugere a bunurilor menționate în constituirea de parte civilă, ci numai pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 25 Cod procedură penală, a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă .>
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul G. F. care a criticat sentința pronunțată sub aspect de temeinicie, apreciind că sporul de pedeapsă de 9 luni aplicat de către Judecătoria B. este mult prea mare.
În calea de atac a apelului, în fața Curții de Apel nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând apelul declarat, prin prisma criticilor formulate, luând în considerare principiile enunțate în art. 417 alin.1, 2 și a art.418 alin.1 Cod procedură penală, se constată că apelul este fondat însă pentru alte considerentele decât cele invocate de către apelant.
Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești efectuate de către Judecătoria B., Curtea constată că starea de fapt reținută în hotărârea atacată este corectă.
De altfel, inculpatul a urmat procedura abreviată, prevăzută de art.375, art.377 Cod procedură penală, însușindu-și starea de fapt expusă în rechizitoriu, precum și materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale.
În raport de cele menționate, judecătorul de fond a încadrat în mod corespunzător infracțiunea în dispozițiile art.20 raportat la 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal din 1969, aplicând o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, Curtea constată că acestea au fost corect aplicate de către prima instanță, în raport de dispozițiile art.72 din Codul penal din 1969, cuantumul de 1 an și 6 luni contribuind la realizarea scopului prevăzut de art.52 Cod penal din 1969.
Totodată, modalitatea de executare a pedepsei contribuie la realizarea scopului preventiv-educativ, având în vedere persistența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, conform celor menționate în fișa de cazier judiciar.
Se constată, de asemenea, faptul că Judecătoria B. a realizat în mod corect procedeul contopirii pedepsei stabilite cu pedepsele dispuse prin sentințele penale nr.237/2011 a Judecătoriei Târgu S. și nr.1699/2012 a Judecătoriei B., faptele fiind concurente, împrejurare care atrage aplicarea dispozițiilor art.36 alin.1, art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal din 1969.
Relativ al sporul de pedeapsă de 9 luni aplicat de către prima instanță, se constată că acesta a fost corect individualizat. În cadrul procedeului de contopire menționat anterior, instanța a fost obligată a ține cont de sporul de 3 luni aplicat prin sentința penală nr.1699/2012 a Judecătoriei B., însă, luând în considerare multitudinea faptelor penale comise de către inculpat, precum și încălcarea în mod repetat și la intervale scurte de timp de către acesta a relațiilor sociale ocrotite de legea penală este justificată hotărârea judecătorului de fond de a majora acest spor de la 3 luni la 9 luni închisoare, pentru a da eficiență atât împrejurărilor legate de includerea în cuantumul rezultant a unei noi pedepse, cât și pentru a asigura perioada necesară realizării procesului de reeducare, în raport de elementele care caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, critica adusă de către G. F. sentinței penale este nefondată, urmând a fi respinsă.
Pe de altă parte, însă, având în vedere caracterul total devolutiv al căii de atac a apelului, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, în urma examinării hotărârii atacate, Curtea constată că prima instanță nu a dispus privitor la măsura anulării mandatului de executare a pedepsei emis în conformitate cu cele dispuse prin sentința penală nr.1699/2012 a Judecătoriei B., în condițiile în care această hotărâre a fost contopită în prezenta.
D. urmare, era necesar a fi anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr.1699/2012, urmând a fi emis unul nou în conformitate cu cele hotărâte în prezent, având în vedere noua situație juridică a inculpatului G. F..
În consecință, în urma admiterii apelului declarat de către inculpatul G. F., hotărârea atacată va fi desființată doar sub aspectul anulării mandatului de executare a pedepsei stabilite anterior, sentința penală nr.2701/2014 a Judecătoriei B. fiind menținută în totalitate.
Corelativ acestei soluții, în baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de inculpatul G. F. împotriva sentinței penale nr.2701 din 14 noiembrie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul anulării mandatului de executare a pedepsei stabilite anterior.
Rejudecând în aceste limite, anulează mandatul de executare a pedepsei nr.2378/2012/12.04.2013 al Judecătoriei B. și dispune emiterea unuia nou conform celor dispuse prin prezenta.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. D. R. C. D.
Grefier,
C. G.
Red.R.C.D./21.04.2015
Dact. C.Gh./22.04.2015
2 ex.
Jud fond/O. S.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 333/2015.... | Îndreptare eroare materială (art.278 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
