Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 652/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 652/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 09 octombrie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată A1:

Președinte – A. M. - judecător

Judecător - A. D.

Grefier - A. I. P.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA S. G. împotriva sentinței penale nr.62 pronunțată de Judecătoria S. G. la data de 25 mai 2015 în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 02 octombrie 2015, apoi pentru data de 09 octombrie 2015, când,

CURTEA:

Asupra apelului penal de față:

Constată că, prin sentința penală nr.62/25.05.2015, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei S. G., s-au hotărât următoarele:

În baza art.19 din Legea nr.255/2013 raportat la art.18/1 Vechiul Cod penal, art. 91 lit. c Vechiul Cod penal a achitat pe inculpatul A. C., fiul lui I., născut la data de 14.01.1974 în oraș Comănești, județ Bacău, domiciliat în ., respectiv mun. Bacău . jud. Bacău, com. Feldioara .. 54 jud. B., CNP_, cetățean român, absolvent 10 clase, necăsătorit, recidivist, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e și g Vechiul Cod penal cu aplicarea art.37 al. 1 lit. b Vechiul Cod penal și art.5 Cod penal și a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei.

A constatat că persoana vătămată . S. G., cu sediul în municipiul Sf.G. .. 8-12 județ C. și-a recuperat prejudiciul produs și nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Sumele de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în faza de urmărire penală (avocat C. A. ) și 200 lei – onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată (avocat A. O.) rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate Baroului C. din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G. întocmit sub nr.1197/P/2013 la data de 06.08.2014 și înregistrat pe rolul Judecătoriei S. G. la data de 14.08.2014 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. C., fiul lui I., născut la data de 14.01.1974 în oraș Comănești județ Bacău, domiciliat în com. Palanca ., respectiv mun. Bacău . jud. Bacău, CNP_, cetățean român, absolvent 10 clase, necăsătorit, recidivist, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 28.03.2013 în jurul orelor 21,30 inculpatul a sustras mai multe sortimente de cașcaval de pe rafturile magazinului K. SA din municipiul S. G., cauzând un prejudiciu de 161,16 lei.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei imputate.

Instanța a efectuat procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 26.09.2014 constatând legala sesizare a instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prezent în fața instanței la termenul din data de 12 ianuarie 2015 inculpatul a solicitat termen în vederea împăcării cu persoana vătămată, termen acordat de instanță.

La termenele de judecată acordate ulterior în cauză, inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței, judecarea cauzei având loc pe procedura de drept comun.

În fața instanței au fost audiați reprezentanta persanei vătămate, precum și martorul M. T..

În fapt, instanța de fond a reținut că la data de 28.03.2013 în jurul orelor 21,00, inculpatul s-a deplasat la magazinul K. din municipiul S. G., cu intenția de a sustrage produse alimentare.

Inculpatul s-a deplasat la raionul cu produse lactate de unde a luat două bucăți de cașcaval Penteleu de 450 grame în valoare de 28,58 lei, două bucăți de cașcaval Hochland de 450 grame în valoare de 31,58 lei și trei bucăți de cașcaval Delaco de 900 grame în valoare de 101,7 lei, ascunzând produsele sub haină și încercând să părăsească magazinul, trecând de casele de marcat fără a achita produsele, însă în acel moment a fost oprit de agentul de pază, acesta anunțând organele de poliție.

Bunurile sustrase au fost predate persoanei vătămate, conform dovezilor aflate la fila 21 dosar, persoana vătămată învederând că întrucât a recuperat prejudiciului, nu are pretenții civile față de inculpat (fila 23).

Starea de fapt, astfel reținută, rezultă din materialul probatoriu administrat, fiind de altfel recunoscută și de inculpat, astfel cum rezultă din declarațiile acestuia, date în cursul urmăririi penale (fila 27).

Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează și cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv proces verbal (fila 11), sesizarea angajatei K. SA (fila 12), dovezi de ridicare a bunurilor sustrase de la inculpat și predare către persana vătămată (fiele 20,21), depoziția martorei Vass M. I. (fila 31), aceasta menționând faptul că în timp ce se afla de serviciu în cadrul .. G., a fost anunțată de agentul de pază al magazinului cu privire la faptul că inculpatul a sustras produse alimentare din magazin, inculpatul fiind identificat de organele de poliție, iar bunurile sustrase fiind restituite persoanei vătămate, precum și cu depoziția martorului M. T., ascultat în fața instanței de judecată.

Instanța de fond a apreciat însă că în cauză sunt incidente prevederile art. 18/1 Vechiul Cod penal, fapta comisă de inculpat fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin comiterea acesteia aducându-se o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Astfel, potrivit prevederilor art.18/1 al. 2 Vechiul Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social urmează a fi avute in vedere criteriile prevăzute de acest text de lege, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit de inculpat, urmarea produsă, sau care s-ar fi putut produce, dar și persoana și conduita inculpatului.

Prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul a comis fapta dintr-un loc public, respectiv dintr-un magazin, inculpatul sustrăgând produse alimentare, pe fondul lipsei resurselor financiare, bunurile sustrase constând în bucăți de cașcaval, scopul urmărit de inculpat fiind acela de a-și asigura hrana

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa, faptă a cărei urmare este avută de asemenea în vedere de instanța de judecată, prejudiciul creat fiind evaluat la suma de 161,8 lei, nefiind astfel vorba de o suma foarte mare, bunurile sustrase constând în bucăți de cașcaval, mai mult, bunurile fiind recuperate de persoana vătămată, care nu s-a constituit nici parte civilă în cauză.

Totodată, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, nu a încercat să ascundă adevărul, acesta dând dovadă de o bună conduită procesuală, descriind modalitatea de comitere a faptei.

Este adevărat și faptul că anterior inculpatul a mai fost sancționat administrativ pentru comiterea unor fapte de aceeași natură, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, acesta fiind și condamnat penal, executând pedepse privative de libertate, fapta comisă intervenind pe fondul stării de recidivă.

La aprecierea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, trebuie însă avute în vedere toate acele criterii prevăzute de textul art. 18/1 Vechiul cod penal mai mult, chiar și în situația în care făptuitorul este recidivist, s-ar putea reține incidența textului art.18/1 Vechiul Cod penal, dacă din coroborarea tuturor criteriilor menționate ar rezulta faptul că atingerea adusă valorii sociale ocrotite de legea penală este una minimă, în acest sens fiind de altfel și practica instanțelor de judecată, dar și literatura de specialitate.

Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în faza de urmărire penală, descriind modalitățile de săvârșire, comiterea faptelor intervenind pe fondul necesităților fiziologice ale inculpatului - starea de foame, având în vedere și natura bunurilor sustrase de inculpat - produse alimentare, respectiv cașcaval.

Instanța a avut în vedere și prejudiciul modic cauzat persoanei vătămate, prejudiciul fiind evaluat la suma de 161,8 lei, acesta fiind recuperat în întregime.

Totodată, fapta nu a fost premeditată, hotărârea infracțională fiind luată în mod spontan, pe fondul necesităților de ordin fiziologic - foamea, astfel cum s-a reținut anterior, inculpatul intrând în magazin cu acest scop, de a lua produse alimentare.

De altfel, aceste aspecte au fost avute în vedere și de organele de cercetare, care prin referatul întocmit la 22.04.2013 (fila 9) au propus inițial neînceperea urmăririi penale față de inculpat, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 18 /1 Vechiul Cod Penal, având în vedere că pe parcursul cercetării făptuitorul a fost sincer, recunoscând fapta comisă, prin modul în care a fost comisă fapta, mijloacele utilizate și scopul urmărit s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, prejudiciul modic fiind recuperat integral.

Pentru toate considerentele reținute, instanța de fond a apreciat că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin comiterea acesteia aducându-se o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege în sensul criteriilor avute în vedere de instanță, expuse anterior.

Totodată, instanța a avut în vedere dispozițiile art.19 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, potrivit cărora atunci când, în cursul procesului se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18/1 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, instanța dispune achitarea.

Fapta dedusă judecății a fost comisă sub imperiul Codului penal din 1968, instanța apreciind că în prezenta cauză, față de toate aspectele menționate anterior, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 /1 Vechiul Cod penal, Codul penal vechi este legea penală mai favorabilă, apreciind în mod global, conform deciziei Curții Constituționale, dispozițiile codului penal vechi comparativ cu cele ale codului penal nou, de altfel instanța schimbând încadrarea juridică prin încheierea din data de 25.05.2015, reținând astfel ca încadrare juridică a faptei dispozițiile art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e și g Vechiul Cod penal cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b Vechiul Cod penal și art. 5 Cod penal.

Pentru considerentele reținute, în baza art.19 din Legea nr.255/2013 raportat la art.18/1 Vechiul Cod penal, art.91 lit. c Vechiul Cod penal instanța a achitat pe inculpatul A. C., fiul lui I., născut la data de 14.01.1974 în oraș Comănești județ Bacău, domiciliat în comuna Palanca ., respectiv municipiul Bacău . jud. Bacău, CNP_, cetățean român, absolvent 10 clase, necăsătorit, recidivist, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e și g Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 37 al.1 lit. b Vechiul Cod penal și art. 5 Cod penal și a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei, având în vedere Codul penal vechi, dispozițiile art. 18/1 Vechiul Cod penal și ale art. 91 Vechiul Cod penal, apreciind că sancțiunea astfel dozată este de natură a-și atinge scopul, având în vedere și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, dar și circumstanțele reale de comitere a faptei, menționate anterior.

Totodată, instanța a constatat că persoana vătămată . S. G., cu sediul în mun. S. G. .. 8-12 jud. C. și-a recuperat prejudiciul produs și nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Codul penal vechi prevedea, conform art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în situația achitării acestuia în temeiul art. 10 al. 1 lit. b /1 Vechiul Cod procedură penală (respectiv situația în care se reținea incidența art. 18/1 Vechiul Cod penal), în Codul de procedură actual nefiind reglementată situația reținută în prezenta cauză, respectiv aceea a incidenței dispozițiilor art. 18/1 Vechiul Cod penal tocmai de aceea legea nr. 255/2013 a statuat prin art. 19 o atare situație, însă și Codul penal nou prevede prin textul art. 275 al. 1 pct. 1 lit. c obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în situația achitării inculpatului, când acesta a fost obligat la repararea prejudiciului (în cauza de față inculpatul nu a fost obligat la repararea prejudiciului întrucât prejudiciul a fost deja recuperat, însă în condițiile în care acest prejudiciu nu ar fi fost recuperat s-ar fi impus obligarea inculpatului în sensul menționat, fiind incidente dispozițiile penale menționate).

Pentru considerentele expuse, văzând textele de lege menționate anterior, instanța a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 550 lei – cheltuieli judiciare avansate în faza de urmărire penală, 50 lei - cheltuieli judiciare avansate în faza de judecată).

Sumele de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în faza de urmărire penală (avocat C. A. ) și 200 lei – onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată (avocat A. O.) rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate baroului C. din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria S. G. care a formulat critici de netemeinicie apreciind că, raportat la starea de recidivă în care inculpatul a săvârșit fapta, la împrejurarea că inculpatului i s-au mai aplicat amenzi administrative și chiar a suferit și alte condamnări pentru același gen de fapte ( fiindu-i aplicate pedepse privative de libertate pe care le-a executat), raportat la împrejurarea că nu i se pot reține circumstanțe favorabile inculpatului (recunoașterea nefiind relevantă din moment ce a fost surprins în flagrant) cu excepția valorii mici a prejudiciului, nu se impunea reținerea prevederilor art. 18/1 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative, ci aplicarea unei pedepse privative de libertate cu includerea inculpatului în programe de consiliere pentru corijarea comportamentului. În subsidiar s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei administrative aplicate.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 416 și următoarele Cod de procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, urmare a coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, prezumția de nevinovăție de care inculpatul A. C. beneficiază, conform art.4 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituție și art. 6 par. 2 din CEDO, fiind răsturnată de probe certe, decisive și sigure de vinovăție în raport cu infracțiunea de care este acuzat. De altfel, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta comisă pe care a arătat că o regretă.

Prima instanță a făcut aplicarea corectă a criteriilor de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei săvârșite apreciind în mod just că atingerea dusă valorii protejate de lege prin norma incriminatoare, în speță, patrimoniul persoanei, este una minimă, lipsită de importanță. Curtea își însușește argumentele detaliate ale instanței de fond pentru susținerea acestei teze.

Fapta inculpatului, comisă în mod spontan, cauzată de foame, în condițiile în care produsele alimentare pe care acesta încerca să le sustragă au o valoare mică și au și fost recuperate, iar inculpatul este un caz social, având o situație pauperă și nereușind să-și asigure la un nivel minim subzistența aduce o atingere nesemnificativă patrimoniului persoanei și îndreptățește reținerea prevederilor art. 18/1 Cod penal.

Așa cum chiar apelanta a reținut starea de recidivă nu exclude aplicarea art. 18/1 Cod penal, semnificativ fiind faptul că inculpatul, deși a executat pedepse privative de libertate pentru infracțiuni similare, nu a găsit o altă soluție decât aceea de a fura pentru a se hrăni . În aceste condiții este puțin probabil ca o nouă pedeapsă privativă de libertate să-și atingă scopul de reeducare a inculpatului. De asemenea, mărirea cuantumului amenzii administrative aplicate nu ar face decât să înrăutățească situația pauperă a inculpatului fără a conduce la reeducarea acestuia.

Este relevant faptul că, în situația în care inculpatul ar fi un infractor incorigibil, așa cum este descris de apelantă, acesta ar fi putut să comită sustragerea unor bunuri de o valoare care să aibă o anumită semnificație. Tocmai modalitatea de comitere a faptei, aceea de a intra pur și simplu într-un magazin alimentar pentru a sustrage doar mâncare (nici un alt bun mai important) susține concluzia primei instanțe că fapta a fost comisă pe fondul inabilității inculpatului de a-și asigura un trai minim, de a-și asigura o nevoie primară, aceea de a se hrăni. Nu există dovezi din care să rezulte că inculpatului i s-ar acorda vreun ajutor social, că ar fi refuzat vreun loc de muncă că, înainte de a se lua împotriva inculpatului măsuri de represiune penală, i s-ar fi acordat acestuia o minimă șansă la asigurarea unui nivel de subzistență. Inculpatul, care a mai executat pedepse privative de libertate, ar fi trebuit inclus în programe de reinserție socială care să includă deprinderea unei meserii care să-i dea o șansă de a-și asigura un minim de subzistență. Nu există dovezi că inculpatului, aflat de mai multe ori în custodia statului, i s-ar fi dat o asemenea șansă.

Față de cele reținute, raportat la motivația infracțională, natura bunurilor sustrase, valoarea prejudiciului redusă a prejudiciului ce a și fost recuperat sunt întrunite condițiile pentru a reține prevederile art. 18/1 Cod penal

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul P. de pe lângă Judecătoria S. G. împotriva sentinței penale nr. 62 din data de 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._, pe care o va menține.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de 260 de lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria S. G. împotriva sentinței penale nr.62 din data de 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul penal nr._, pe care o menține.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat în sumă de 260 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 09.10.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

A. M. A. D.

GREFIER

A. I. P.

Red. A.D./30.10.2015

Dact. A.I.P/06.11.2015/4 exemplare

Red.jud. fond: M.G.M./27.05.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 652/2015. Curtea de Apel BRAŞOV