Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 664/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 664/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A10:
Președinte– C. C. G.
Judecător – R. C. D.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B., inculpații T. S. și G. I. și părțile civile T. S. și T. N. L., împotriva sentinței penale nr. 126/S din 14.05.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 126/S din 14.05.2015 a Tribunalului B., în baza art. 386 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din art. 188 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 199 alin 1 Cod penal raportat la art. 177 alin 1 lit. a Cod penal în art.195 Cod penal.
În baza art. 195 Cod penal cu aplicarea art. 177 alin 1 lit. a Cod penal raportat la art. 199 alin 1 Cod penal, art. 75 alin 2 Cod penal, art. 76 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, s-au condamnat inculpații T. S. (fiica lui I. și S., născută la data de 23.10.1947 în B., posesoare a C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP B. la data de 23.02.2011, CNP_, domiciliată în ., .. 21, jud. B. și G. I. (fiul lui I. și S., născut la data de 08.07.1935 în B. posesor al B.I. . nr._ eliberat de . de 20 iulie 1982, CNP_, domiciliat în ., ., jud. B.), la câte o pedeapsă de câte 4 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal s-au interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada cât inculpații au fost reținuți și arestați preventiv respectiv 12.06._14 inclusiv.
În baza art. 397 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. S. în numele minorului T. N. L. și în consecință s-au obligat inculpații în solidar să plătească minorului suma de 200 de lei lunar cu titlu de pensie de întreținere până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la noi dispoziții și suma de 5.000 de lei cu titlu de daune morale și respinge celelalte pretenții.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă T. S. în nume propriu.
S-a constatat că sunt mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei copie a DVD înregistrat sub nr. PTBV/453MS/2014 și colet conținând 3 bețe/bâte de lemn aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului B..
În baza art. 274 Cod procedură penală s-au obligat inculpații să plătească statului suma de câte 900 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 276 Cod procedură penală s-au obligat inculpații să plătească părții civile T. S. suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că T. C. L. a fost fiul inculpatei T. S. și nepotul de soră al inculpatului G. I.. Datorită specificului muncii pe care o presta, T. C. își petrecea zilele mai mult „la odaie” – cuvânt folosit de localnicii din zonă pentru a desemna locul în care erau ținute animalele, situat în general la distanță de casă, pe terenul deținut de familie și folosit pentru pășunat.
T. C., fratele victimei, a arătat în declarația dată în fața instanței că a vorbit cu fratele său duminica dimineața, înainte de săptămâna mare a Paștelui (13 aprilie), arătând că au purtat o discuție despre mieii care urmau a fi tăiați cu ocazia sărbătorilor pascale care urmau, victima spunându-i că vor vorbi mai târziu când va vedea câte animale sunt. Mai târziu însă deși a sunat victima nu a mai răspuns la telefon. Martorul arată că l-a sunat și pe T. S. să îl întrebe dacă l-a văzut pe fratele său și de asemenea și-a sunat mama pe T. S. care a afirmat că va vedea „care este problema la odaie”.
Potrivit propriilor declarații T. S., a doua zi, respectiv în data de 14 aprilie a plecat de la domiciliu către odaie dar nu și-a găsit fiul, iar animalele erau închise. Neputând să deschidă ușa odăii (grajdul de animale), T. S. a cerut cumnatului ei, T. L., ajutorul în sensul că i-a cerut un ciocan să spargă lacătul să dea drumul la animale „că zbiară oile în grajd și caii dau din picioare”
Fiul lui T. L. confirmă cele expuse anterior arătând că s-a întâlnit cu C. T. în ziua de 13 aprilie 2014 când acesta a coborât de la odaie să își încarce telefonul pentru că acolo nu avea curent. Nu a găsit-o acasă pe mama lui astfel că l-a întrebat pe T. S. dacă știe unde este mama sa. La răspunsul negativ al martorului, victima i-a comunicat „că merge la odaie că avea oile tunse și era frig…”.
În continuare martorul a arătat că 14 aprilie după ce T. S. a coborât cu oile s-a dus la el să îi restituie ciocanul pe care i-l dăduse tatăl său să spargă lacătul” și s-a plâns „ că sunt caii în grajd și a coborât cu oile că sunt nemâncate”. T. S. a mai arătat că inculpata atunci i-a spus că lipsește un berbec și un miel, și i-a cerut telefonul pentru a-l suna pe T. C. celălalt fiul al său să îi spună de situația animalelor și că nu îl găsește pe C..
Potrivit declarației inculpatului G. I., în ziua de 14 aprilie a primit un telefon de la sora sa T. S. aceasta rugându-l să o însoțească la odaie să o ajute să deschisă ușa la încăperea de la odaie, unde erau caii, și povestind-i că nu l-a găsit pe fiul ei C., iar animale nu erau adăpate și pășunate.
Inculpatul relatează în una dintre declarații că a fost singur în acea seară la odaie, în alta că a fost împreună cu sora lui. Cert este că ambii inculpați au arătat că nu au reușit în acea seară să dea drumul la cai și pentru că se întunecase și vremea era umedă au plecat la locuința Silviei T. hotărând ca a doua zi de dimineață să se întoarcă la odaie.
În 15 aprilie dimineața, în jurul orelor 7,00 cei doi inculpați au pornit către odaie, ambii având în mână câte un băț de sprijin. Despre starea lor psihică povestesc amândoi dar și martorul A. N.. Astfel, inculpatul G. a arătat că erau supărați și nervoși din cauza lui C. care lipsea de câteva zile și nu avusese grijă de animale și „îi pune pe drum”. T. S. la rândul ei a arătat asemenea că era supărată din același motiv dar și pentru faptul că, anterior constatase că lipseau „un berbec și un miel” și era convinsă că fiul ei „le-a vândut și a băut banii cu prietenii așa cum făcea de obicei.”
Martorul A. N. a relatat că i-a văzut pe cei doi inculpați întrând în căsuța de lângă odaie acolo unde, mai devreme, intrase și C. T..
A. N. a fost audiat de mai multe ori în prezenta cauză. Declarațiile sale au fost inițial în sensul că nu a văzut nimic. Ulterior, pus în fața notelor de redare a convorbirilor interceptate a relatat că s-a întâlnit cu C. T. în dimineața zilei de 15 aprilie și că acesta l-a întrebat unde îi sunt oile. Aflând că mama sa fusese în ziua precedentă la odaie a intrat în căsuță. Martorul a mai arătat că i-a văzut pe cei doi inculpați urcând către odaie și apoi intrând în căsuță și o vreme a auzit „larmă mare” fără să poată reproduce ce cuvinte se adresau sau cine vorbea.
Încercând să plasăm evenimentele în timp, martorul a fost întrebat dacă a văzut când cei trei au plecat însă acesta a negat arătând că în jurul orelor 10,00 a plecat cu animalele la adăpat. Starea de fapt este însă lămurită de inculpați care au arătat că au ajuns acasă în jurul orelor 13,00, iar pe drum au făcut aproximativ de 2 ore, întrucât, cu căruța fiind, au ocolit și era lapoviță.
Inculpata T. S. a recunoscut că a aplicat fiul ei o corecție declarând în faza de urmărire penală că l-a lovit pe acesta cu bățul peste picioare de „vreo 20 de ori”, ținând să menționeze că fiul ei era foarte beat, se afla în pat sub plapumă precum și că nu l-a lovit în cap.
La rândul lui G. I. a arătat că sora lui era foarte supărată și i-a reproșat fiului ei nu numai faptul că a lipsit mult timp, dar mai ales că lipsesc două animale. Acesta a arătat că, deși foarte beat, T. C. a reacționat intenționând să se ridice din pat și chiar să ridice mâna asupra mamei sale, moment în care el i-a imobilizat mâinile pentru a nu o lovi pe mama lui.
Nu s-a putut stabili cu certitudine durata de timp în care T. S. a lovit cu bățul pe fiul ei T. C. dar, cel mai probabil aceasta este de 10 – 15 minute, fapt care rezultă din declarațiile celor doi inculpați și din modul în care aceștia au expus cursul evenimentelor iar alte probe, în cauză, nu au putut fi administrate întrucât, singurul martor, care ar fi putut observa eventual ieșirea vreunuia dintre inculpați din căsuță, nu mai era prezent.
După ce a aplicat fiului ei corecția menționată, T. S. a încercat să îl determine să meargă acasă. Aceasta a afirmat că fiul ei se plângea că îi este rău că îl doare stomacul și abia putea să stea în picioare. Cel mai probabil, o vreme T. S. a rămas singură cu fiul ei pentru că G. I. a scos caii și căruța din grajd. Cei doi l-au ajutat pe T. C. să urce în căruță și l-au culcat pe paiele și păturile pe care le așezaseră în căruță.
Ajunși acasă inculpații l-au sprijinit pe T. C. să intre în casă și l-au culcat pe un recamier. Caii și căruța au rămas în drum și, după ce l-au întins pe C. pe pat, au ieșit din casă să mute căruța din drum și să adape/hrănească caii. Ulterior T. S. s-a întors în casă și a încălzit apă pentru a-l spăla pe fiul ei afirmând că acesta era murdar. În timp ce îl spăla inculpata a spus fratelui ei că fiul ei a murit afirmând ” am văzut că dă ochii peste cap și este gata”
Reacția celor doi inculpați a fost aceea de a se grăbi să îl spele și să îl îmbrace pentru ca membrele să nu i se răcească. Când au terminat toaletarea cadavrului, T. S. a apelat la rudele care locuiau în vecinătate pentru a-l suna pe T. C. fiul care se afla la Zărnești. Din declarațiile martorilor audiați, a rezultat că nora inculpatei T. I., soția lui T. C., auzind despre cele întâmplate a anunțat Poliția Stațiunii B..
Justificarea celor doi inculpați relativ la faptul că nu au chemat salvarea a fost aceea că la locul numit odaie, nu ar fi putut să urce o mașină, iar acasă fiind nu s-au gândit că T. C. ar putea muri.
La data de 02 iunie 2014, a fost întocmit raportul de expertiză medico – legală nr. 142/Aut. din 16.04.2014 (f. 154 – 170 dup) ale cărui concluzii sunt că moartea numitului T. C. L. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic confirmat histopatologic consecința unui politraumatism cu multiple hematoame extinse la nivelul membrelor și trunchiului și fracturi costale; leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putu produce prin loviri repetate cu corpuri dure; între leziunile traumatice constatate la autopsie și deces există legătură de cauzalitate directă condiționată de factori concuratori și anume intoxicația acută cu alcool etilic și metilic; sângele recoltat de la cadavru conține 1,50 g%o alcool și s-a pus în evidență prezența alcoolului metilic.
În același raport de autopsie sunt descrise leziunile pe care le prezenta victima. Astfel, acesta prezenta la nivelul feței urme de violență respectiv, palpebral superior dreapta extern echimoză violacee de 1/0,5 cm (umflătură bine vizibilă datorată infiltrării de lichid sub pleoapă fiind cel mai probabil consecutivă unui traumatism) și frontal dreapta suprasprâncenos intern excoriație de 0,5/0,5 cm acoperită cu crustă hematică, prezenta clavicular stânga 1/3 medie, echimoză violacee de 4/3, corespunzător arcadei sprâncenoase stângi, echimoză violacee cu centrul palid de 3/2 cm, precum și echimoze la nivelul gâtului, cervical inferior și anterolateral stânga paralaringeal de 5/1 respectiv 3/2 cm. Cadavrul prezenta de asemenea multiple echimoze și hematoame confluente pe trunchi, picioare și mâini, iar la examenul intern s-a constat că prezenta o fractură fără deplasare a coastelor.
Raportul de expertiză a fost completat cu adresa SJML /Ad.nr.142/AUT/2014 prin care medicul legist a menționat că niciuna dintre leziunile traumatice constatate la autopsie, singură, nu avea gravitatea necesară declanșării unui sindrom tatantogenerator. Șocul traumatic urmat de deces s-a instalat în timp, prin efectul cumulativ al tuturor leziunilor traumatice suferite: au existat 22 focare lezionale externe, dintre care 9 fiind reprezentate de hematoame luminoase și un focar lezional intern reprezentat de fracturi costale. Având în vedere multitudinea leziunilor traumatice, șocul traumatic și implicit decesul s-ar fi instalat și în lipsa consumului de alcool. Îmbibația etanolică, precum și tarele organice prezentate de victimă au avut rol de factor concurator prin reducerea intervalului de timp în care s-a instalat șocul traumatic. Ca atare raportat la multitudinea focarelor lezionale, șocul traumatic tanatogenerator s-ar fi instalat și în lipsa îmbibației etanolice și la o persoană fără tare organice.
Deși extrajudiciare și fără a avea valoarea unui raport de expertiză, concluziile exprimate de dr. Malene G. nu pot fi neglijate mai ales că vin să lămurească mențiunile din raportul de autopsie cu privire la leziunile constate la nivelul organelor interne ale victimei (edem cerebral, anurie) și să formeze o imagine asupra cauzelor pentru care victima acuza dureri de stomac, așa cum afirmă ambii inculpați, afirmație care nu este contrazisă de alte declarații pentru că nu a existat un martor ocular dar este justificată tocmai de leziunile constate la autopsie, rezultat al intoxicației cu alcool metilic.
Văzând concluziile raportului de autopsie constatăm că prezența în sângele victimei a cantității mari de alcool etilic și metilic în data de 16.04.2014 denotă faptul că martorul A. nu a fost tocmai sincer atunci când a afirmat că în dimineața zilei de 15 aprilie T. C. nu era în stare de ebrietate, ceea ce ridică îndoieli asupra sincerității sale chiar după ce a fost pus în fața evidenței probelor.
Instanța de fond concluzionează, raportat la ansamablul probelor ce au putut fi administrate în prezenta cauză, că victima T. C. L. se afla într-o avansată stare de ebrietate în noaptea sau dimineața zilei de 15 aprilie, când s-a reîntors la odaie, după lipsa de aproximativ o zi și este exclus să fi continuat să bea în căsuță până la sosirea inculpaților. Consumul de alcool era un obicei al victimei așa cum arată toți martorii audiați și una dintre cauzele certurilor pe care le avea cu mama sa.
Se arată că rezultă cu certitudine că starea conflictuală dintre mamă și fiu era veche și se datora modului în care aceasta înțelegea să administreze veniturile familiei, în sensul că deși fiul ei muncea și se realizau venituri din vânzarea produselor obținute din lapte, sau munca de cărăușie pe care o presta T. C., sumele pe care le remitea fiului ei erau mici sau nu corespundeau cu nevoile acestuia care consuma alcool și era fumător, situații în care vindea din animale pentru a face rost de bani, sau cerea vecinilor - prieteni familia Cotinghiu. A rezultat de asemenea că T. C., datorită viciului pe care îl avea, nu era o persoană de încredere și nici una care să se poată descurca ușor nici chiar în situații obișnuite atunci când era nevoit să plece din habitaclul în care crescuse și își ducea viața. De exemplu, pus în situația de a pleca la soția sa care îl părăsise de câțiva ani de zile, în județul T., a preferat să bea și apoi pentru că a pierdut trenul s-a întors acasă ( declarația martorului T. C. I. fila 134 dosar instanță).
De asemenea, a rezultat că a aplica corecții pentru diverse motive era un obicei al inculpatei T. S.. Deși martorii au încercat în declarațiile lor să nu denigereze familia, din ansamblul probelor, respectiv declarațiile martorilor propuși în dovedirea pretențiilor civile de partea civilă T. S., dar și din conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice a rezultat că viața familiei nu fusese una tocmai pașincă, disensiunile dintre mamă și fiu fiind vechi, anterioare plecării soției victimei care, potrivit afirmațiilor mamei acesteia, și-a luat copilul și și-a părăsit soțul pentru că nu mai suporta tratamentul pe care i-l aplica soacra sa, dar și pentru faptul că soțul ei consuma alcool foarte des. S-a făcut vorbire despre discuții legate de aparteneța inculpaților și Simonei T. la o organizație religioasă Biserica adventistă de ziua a șaptea fapt care a dat naștere la discuții anterioare plecării Simonei T. și care au contribuit esențial la plecarea acesteia.
Inculpatul G. I. a arătat la un moment dat în declarațiile sale că se mai întâmplase și altă dată când, beat fiind, victima și-a amenințat mama cu moartea tot pe fondul discuțiilor generate de faptul că T. S. nu îi dădea bani fiului.
Pe fondul acestei stări de fapt, în data de 15 aprilie starea de nervozitate accentuată a celor doi inculpați era evidentă și de altfel recunoscută de aceștia și justificată în declarații tocmai de faptul că, din nou așa cum se întâmplase și altă dată, T. C. neglijase animalele lipsind o perioadă mai lungă, dar și de faptul că la vârsta lor au fost nevoiți să urce noaptea, pe vreme rea la odaie.
Tocmai de aceea, a aplica o corecție celui vinovat a apărut în mintea celor doi un fapt normal ca răspuns la comportamentul victimei. Astfel, cu bățul pe care îl avea asupra ei, T. S. și-a lovit fiul de mai multe ori peste tot corpul. Este mai mult decât probabil ca acesta, datorită stării de beție să se fi aflat în pat așa cum au arătat inculpații și T. S. să fi aplicat lovituri peste plapumă, după cum probabil, ca să se apere victima s-a întors cu spatele la mama sa pentru a se apăra și acesata să îi fi aplicat o lovitură peste spate în zona claviculei, capătul bățului atingând sprânceana și astfel să se explice leziunea arcadei sprâncenoase stângi, echimoză de 3/2 cm, precum și echimozele la nivelul gâtului, cervical inferior. Prezența leziunii palpebrale superiore dreapta respectiv umflătura pleoapei din cauza infiltrării de lichid este cel mai probabil consecutivă unui traumatism dacă avem în vedere și leziunea frontală dreapta suprasprâncenos intern excoriație de 0,5/0,5 cm acoperită cu crustă hematică și concluziile medicului legist că toate leziunile au fost produse cu un corp contondent aproape rotund, ceea ce înseamnă că, este posibil ca inculpata să îl fi atins pe fiul ei cu capătul bățului și în zona capului.
S-a lansat ipoteza ca victima să fi fost bătută anterior întâlnirii datei de 15 aprilie și leziunile identificate la autopsie să nu fi fost toate create de T. S. dar această ipoteză nu a putut fi probată.
Inculpatul G. I. a recunoscut la rândul său că a ajutat-o pe sora sa ținându-l de mâini pe nepotul său și cerându-i „să stea cuminte” în sensul de a nu mai ridica mâna la mama sa și a nu amenința așa cum a declarat inculpatul că s-a manifestat victima.
Nu vom putea reține raportat la modul în care s-au desfășurat evenimentele faptul că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de omor în forma calificată prevăzută de art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 177 alin 1 lit. a) Cod penal, întrucât nu s-a dovedit faptul că cei doi inculpați au acționat cu intenția de a suprima viața victimei.
Fapta celor doi inculpați întrunește însă elementele constitutive al infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal constând în aplicarea de lovituri sau exercitarea de alte violențe care au avut drept consecință moartea victimei.
Această infracțiune există chiar dacă moartea victimei nu a fost rezultatul acțiunii unice imputabile exclusiv făptuitorilor ci s-a datorat și factorilor concuratori evidențiați în raportul de autopsie și completările acestuia.
Prin specificul ei infracțiunea analizată este una care sub aspect subiectiv se săvârșește cu praeterintenție. Cu alte cuvinte, inculpații au acționat dorind să aplice o corecție victimei pentru comportamentul considerat neconform și contrar valorilor lor de viață. Întrucât rezultatul mai grav s-a produs deși inculpații nu au urmărit și nici acceptat posibilitatea producerii morții victimei au acționat cu neglijență întrucât dată fiind starea victimei ar fi trebuit să prevadă această posibilitate. Pentru reținerea în sarcina inculpaților a acestei infracțiuni pledează și faptul că loviturile nu au avut o intensitate mare chiar dacă au fost destul de multe și aplicate de membre și trunchi.
În fine, urmarea produsă, respectiv moartea victimei, o vom atribui inculpaților pe baza culpei dovedite și pe baza prezumției de culpă, întrucât dacă nu ar fi fost dovedită culpa și exista numai intenția de a lovi sau vătăma, răspunderea penală a acestora s-ar fi stabilit pentru lovire sau alte violențe ori pentru vătămare corporală.
Pentru argumentele mai sus expuse, instanța de fond, în baza art. 386 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din art. 188 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 199 alin 1 Cod penal, raportat la art. 177 alin 1 lit. a) Cod penal, în art.195 Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile săvârșite, instanța de fond a ținut seama de gravitatea faptei, de modalitatea în care a fost săvârșită, de împrejurările faptei așa cum au fost ele descrise mai sus, de persoana inculpaților, de vârsta lor, mediul în care au trăit și valorile de viață pe care le-au dobândit dovadă scopul pentru care au acționat în modul descris, reținând toate aceste aspecte ca circumstanțe atenuante în beneficiul inculpaților, cu consecința reducerii minimului special al pedepsei prevăzută de lege cu o treime potrivit art. 76 Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal se interzice inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art.66 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 399 Cod procedură penală raportat la art. 404 Cod procedură penală și art. 72 Cod penal se deduce din pedeapsa aplicată perioada cât inculpații au fost reținuți și arestați preventiv, respectiv 12.06._14 inclusiv. La data de 12 iunie 2014 s-a dispus reținerea inculpaților pentru o perioadă de 24 de ore, iar prin Încheierea Tribunalului B. nr.55/UP/13.06.2014 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13.06.2014, până la data de 12.07.2014 inclusiv. Inculpații au fost puși în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestului preventiv cu controlul judiciar, la data de 11.07.2015. Măsura controlului judiciar a încetat de drept la data de 22.04.2015.
Pe latura civilă, în fața instanței, s-a formulat cerere de constituire de partea civilă de către T. S. în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorului T. N. L. ( fila 59 dosar instanță).
Prin cerere se solicită obligarea în solidar a inculpaților T. S. și G. I. la despăgubiri constând în daune morale: pentru partea civilă T. S. în calitate de soție supraviețuitoare suma de 150.000 de lei cu titlu de daune morale și pentru partea civilă T. N. L., în calitate de fiu, suma de 200.000 de euro, cu titlu de daune morale și suma de 200 de lei lunar pentru minorul T. N. L., începând cu data de 14.04.2014 până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv, 16.08.2019.
Inculpații nu negat dreptul copilului de a primi o sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere și și-au manifestat chiar disponibilitatea de a o plăti.
Instanța a constatat o evidentă legătură de cauzalitate între fapta inculpaților și urmarea produsă – decesul victimei urmare produsă în modalitatea descrisă cu ocazia analizei realizată asupra acțiunii penale. Apoi, instanța reține că este de notorietate faptul că decesul unei persoane produce o traumă celor apropiați acesteia, traumă care este cu atât mai mare cu cât decesul survine neașteptat, în cazul unei persoane tinere. Cu toate acestea nu se poate să nu reținem faptul că soții T. C. și S. erau despărțiți de multă vreme,că partea civilă își părăsise soțul motivele sale fiind justificate atât de comportamentul familiei soțului cât și de comportamentul victimei consumator de alcool. Relația dintre soți nu era una tocmai bună chiar dacă s-a afirmat că partea civilă se străduia să își aducă soțul la T., iar trauma afirmată de T. S. se concretizează astfel cum rezultă din notele de redare a interceptărilor telefonice în frica de a nu putea intra în posesia terenurilor pe care le-ar fi moștenit fiul său. Instanța constată de aceea că sumele de bani solicitate de aceasta nu sunt justificate.
Incontestabil, minorul a suferit o traumă la aflarea veștii că tatăl său a decedat, chiar dacă nu îl mai văzuse de mulți ani de zile, el locuind cu bunica maternă, în timp ce mama sa a fost o lungă perioadă de timp plecată în Spania pentru a munci, astfel cum declară martorii.
Cu toate acestea daunele solicitate de partea civilă T. S. în numele minorului au fost apreciate ca fiind evident disproporționate în raport cu circumstanțele cauzei, suma de 5.000 de lei fiind una acoperitoare pentru prejudiciul suferit de acesta.
S-a constatat că sunt mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei copie a DVD înregistrat sub nr. PTBV/453MS/2014 și colet conținând 3 bețe/bâte de lemn aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului B..
În baza art. 274 Cod procedură penală s-au obligat inculpații să plătească statului suma de câte 900 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 276 Cod procedură penală s-au obligat inculpații să plătească părții civile T. S. suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri parchetul, inculpații T. S. și G. I. precum și părțile civile T. N. L. și T. S..
Apelul declarat de parchet vizează schimbarea de încadrare juridică a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, din omor în acea de lovituri cauzatoare de moarte. În argumentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că inculpații au acționat din dorința de a aplica o corecție victimei și că nu au urmărit posibilitatea producerii decesului. În opinia parchetului, soluția instanței de fond nu este justificată, raportat la elementele actuale demonstrate în probatoriu. Se solicită a fi avute în vedere numărul de lovituri aplicate victimei și modalitatea în care a fost imobilizată aceasta, intervalul de timp, chiar și inculpata a recunoscut că au agresat victima aproximativ 15 minute, obiectul contondent folosit cu referire la aspectele ce rezultă din actele medico – legale, și nu din declarația inculpatei, care arată că era un obiect care era imposibil de a cauza moartea victimei, numărul de lovituri și împrejurarea că nu s-a apelat la serviciul de ambulanță cu o motivare absurdă, în condițiile în care văzând jurisprudența existentă sub aspectul laturii subiective, se consideră că suntem în prezența unei infracțiuni de omor cu intenție indirectă, dar nu în prezența unei preterintenții. Instanța de fond a mai reținut că nu suntem în prezența unei lovituri cauzatoare de moarte, niciuna dintre leziuni în sine nu puteau provoca consecințele legale, însă având în vedere amplitudinea lor, intervalul de timp, toate acestea au condus la decesul victimei. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond sub aspectul laturii penale, în sensul de a se reține săvârșirea infracțiunii de omor și nu cea de lovituri cauzatoare de moarte. Suplimentar, sub aspectul laturii civile, având în vedere că partea civilă este minoră, se consideră că este admisibil apelul din punct de vedere al dispozițiilor procedurale privind modalitatea în care a fost stabilită prestația periodică de către instanța de fond. Se consideră că, până la data pronunțării trebuia stabilită o sumă globală, în schimb instanța de fond a dispus plata a 200 de lei de la momentul săvârșirii faptei.
Părțile civile T. S. și T. N. L. solicită, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond. În ceea ce privește latura penală se consideră că ne aflăm în fața unui omor cu intenție indirectă. Din întreg probatoriul administrat în cauză reiese fără putință de tăgadă că cei doi inculpați au comis fapta, amplitudinea loviturilor aplicate fiului acestuia și nepotului acesteia, mai ales că se afla în stare de ebrietate și nu se putea apăra. Mai mult decât atât, inculpatul a declarat că, văzând că victima a încercat să se ridice, de teamă să nu riposteze la loviturile aplicate de mama acestuia, i-a legat mâinile să nu se mai poată apăra. Accentuează faptul că, loviturile au fost multiple, aspect recunoscut de către inculpați. Menționează că motivul acestui conflict a fost starea de ebrietate a victimei și lipsa celor două animale dispărute. Văzând că starea de sănătate a victimei s-a înrăutățit, în loc să cheme ambulanța, ambii fiind posesori de telefoane mobile, au optat să nu o facă, motivând că aceasta nu putea să urce pe deal, la odaie. Mai mult decât atât, l-au spălat pe inculpat de sânge, iar cei care au sunat la poliție au fost fiul de la Zărnești și cumnata. Apreciază că nu se poate vorbi de lovituri cauzatoare de moarte, iar pedeapsa aplicată este mult prea mică, chiar având în vedere vârsta înaintată a acestora și faptul că aceștia sunt la primul contact cu legea penală. În ceea ce privește latura civilă, se apreciază că suma acordată de prima instanță este exagerat de mică, pentru că victima a avut o relație foarte frumoasă și specială cu fiul său. Soția victimei T. S., când a plecat de la casa inculpaților, a plecat pentru că era bătută de inculpată. Faptul că a plecat aceasta nu înseamnă că și-a părăsit familia, a recunoscut faptul că i s-a dat 100 de lei pentru a merge să o urmeze. Precizează că pretențiile cerute nu au fost cerute pentru îmbogățirea acestora și nicio sumă de bani nu poate echivala suferința trăită, însă aceste sume de bani motivează într-un fel durerea și suferința care este pentru toată viața. Raportat la sentința primei instanțe, privind faptul că partea civilă T. S. trebuie să îi plătească inculpatei T. S. suma de 2000 de lei cheltuieli judiciare, apreciază că este o eroare. Cele două chitanțe de 4000 de lei, nu au fost întrutotul acordate de prima instanță, ci numai 2000 de lei, fără a se motiva de ce. În aceste condiții, solicită acordarea cheltuielilor de judecată atât în apel, cât și pe fond. Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe.
Inculpații T. S. și G. I. solicită admiterea apelului. În opinia lor, schimbarea de încadrare juridică operată de către instanță este greșită, dar nu din perspectiva neglijenței a atitudinii subiective a inculpaților raportat la cele întâmplate. Se apreciază că instanța de fond în mod corect a apreciat probele. De nicăieri din declarațiile date sau din alte elemente ale dosarului nu rezultă că inculpatul G. I. i-ar fi legat vreodată mâinile persoanei vătămate și l-a ținut de mâini pe acesta. De nicăieri nu rezultă că victima ar fi avut o familie normală, așa cum arată reprezentanta părții civile. Aceștia erau despărțiți, victima era o persoană care consuma băuturi alcoolice, iar soția acestuia îl părăsise tocmai datorită acestui aspect. Împărtășeșete argumentația instanței de fond, mai puțin în ceea ce privește aspectul calificării poziției subiective a inculpaților. Solicită a se avea în vedere faptul că, în considerentele sentinței atacate, faptul că instanța de fond reține că urmarea produsă, respectiv moartea victimei, o atribuie culpei dovedite sau a prezumției de culpă reținută în sarcina inculpaților, reținând totodată că loviturile nu au avut nicio intensitate mare și nu au vizat nici zone vitale. Cei doi inculpați s-au deplasat la locul unde era victima, mama acestuia era supărată pe atitudinea fiului, a vrut să îi aplice o corecție, nicidecum nu i se poate reține o culpă sub forma neglijenței, ca latură subiectivă, motivat de faptul că aceasta nu avea cum să știe că victima era intoxicată cu alcool etilic și metilic, în proporție de 1,5%o. În aceste condiții nu se poate spune că acțiunea inculpaților a fost grefată pe această stare a victimei, ar putea să fie caracterizată ca preaterintenție, sub forma neglijenței. Astfel, nicidecum inculpaților nu li se poate reține că puteau să prevadă rezultatul acțiunilor lor, mai ales dată fiind relația dintre aceștia, de mamă, respectiv unchi, și văzând și vârsta înaintată a acestora. Faptul că nu au sunat la ambulanță s-a datorat credinței lor, că nu avea credit pe cartela telefonică și că nu puteau apela serviciul 112. În aceste condiții, solicită admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice din omor în acea de lovituri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că apelul parchetului este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele motive:
În mod greșit a reținut instanța de fond că rezultatul mai grav, moartea victimei T. C. L., s-ar fi produs din culpa inculpaților, care s-ar fi suprapus peste infracțiunea intenționată de lovire. În realitate, din modul în care inculpații au acționat, rezultă că aceștia au acceptat posibilitatea producerii morții acesteia, fapt care relevă existența unei intenții indirecte.
Astfel, existența intenției indirecte a inculpaților rezultă cu certitudine din faptul că aceștia au aplicat numeroase lovituri victimei, cu un obiect contondent, în zone vitale și cu o intensitate mare, lovituri care erau apte să producă moartea victimei și care au și produs acest rezultat, la scurt timp de la momentul aplicării lor. Chiar inculpata T. S. recunoaște, într-una din declarațiile date în cursul urmăririi penale, că ar fi lovit victima cu un băț, de aproximativ 20 de ori, timp de 10-15 minute, în timp ce victima era ținută de inculpatul G. I.. Or, acest fapt este de natură să releve acceptarea de către cei doi inculpați a posibilității decesului, având în vedere numărul loviturilor, intensitatea acestora, starea victimei și obiectul vulnerant folosit. Declarația ulterioară a inculpatei T. S., în care arată că l-ar fi lovit doar de 6-7 ori, cu o nuia, peste plapumă, va fi înlăturată ca nesinceră, având în vedere că nu se coroborează cu probele administrate în cauză și nici cu faptul că, în cauză s-a produs decesul victimei, ca urmare a unor lovituri puternice, aplicate în zone vitale.
Deși inculpații nu recunosc faptul că ar fi lovit victima în zone vitale, din raportul de expertiză medico-legală reiese că victima a suferit numeroase leziuni, inclusiv în zona capului respectiv, palpebral superior dreapta extern echimoză violacee de 1/0,5 cm (umflătură bine vizibilă datorată infiltrării de lichid sub pleoapă fiind cel mai probabil consecutivă unui traumatism) și frontal dreapta suprasprâncenos intern excoriație de 0,5/0,5 cm acoperită cu crustă hematică, prezenta clavicular stânga 1/3 medie, echimoză violacee de 4/3, corespunzător arcadei sprâncenoase stângi, echimoză violacee cu centrul palid de 3/2 cm, precum și echimoze la nivelul gâtului, cervical inferior și anterolateral stânga paralaringeal de 5/1 respectiv 3/2 cm.
De asemenea, cadavrul prezenta multiple echimoze și hematoame confluente pe trunchi, picioare și mâini, iar la examenul intern s-a constat că prezenta o fractură fără deplasare a coastelor. Or, zona capului și a trunchiului, respectiv a coastelor, sunt niște zone vitale, iar aplicarea unor lovituri puternice, cu un corp contondent, în aceste zone, pot conduce la decesul persoanei, rezultat care este previzibil pentru orice persoană cu experiența de viață a inculpaților.
În această situație, chiar dacă nu au urmărit producerea decesului victimei, având în vedere modul de acțiune, intensitatea loviturilor, numărul mare al acestora, obiectul contondent folosit, zonele vitale vizate, inculpații au acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, aspect care caracterizează intenția indirectă a faptei. Raportul medico-legal relevă clar existența unui raport de cauzalitate între leziunile constatate asupra victimei și decesul acesteia, iar decesul victimei, imediat după lovire, în timp ce inculpații voiau să-l spele și să-l schimbe de haine, relevă fără dubiu existența acestei legături de cauzalitate.
Inculpații T. S. și G. I., deși persoane în vârstă, acționând împreună, și profitând de starea de ebrietate în care se afla victima, au reușit să paralizeze orice rezistență din partea acesteia, aplicându-i numeroase lovituri cu bâta, care au dus la decesul acesteia. Chiar dacă inculpatul G. I. nu a lovit victima, prin faptul că a ținut-o, să nu riposteze și să nu se poată apăra, fapta acestuia se încadrează tot în infracțiunea de omor.
Existența unor factori concurenți, care au condus la decesul victimei, cum ar fi intoxicația acută cu alcool metilic și etilic, nu are nicio relevanță cu privire la încadrarea juridică a faptei comise de inculpați, acest aspect urmând a fi avut în vedere doar la individualizarea judiciară a pedepselor. De altfel, nivelul alcoolemiei pe care victima îl avea în sânge, de 1,50 g la mie, nu era unul foarte ridicat, care să fi putut conduce în sine la decesul victimei, ci acest rezultat s-a produs ca urmare a loviturilor aplicate de inculpați.
Inculpații au recunoscut că au lovit victima cu „un băț”, însă au considerat că aceasta nu putea conduce la decesul victimei, care în opinia lor a fost cauzată de consumul de alcool. Susținerile subiective ale celor doi inculpați sunt infirmate de raportul de expertiză medico-legală nr. 142/Aut. Din 16.04.2014, care stabilește clar legătura de cauzalitate între loviturile aplicate și decesul victimei. Acest act este de natură să infirme susținerile făcute de dr. Malene G., în opinia expertală de la filele 175-176 din dosarul de urmărire penală, unde se exclude „posibilitatea intenției agresorilor de a omorî victima, întrucât decesul nu s-a produs exclusiv datorită șocului traumatic ci și datorită factorilor supra adăugați. Astfel, decesul este unul violent prin șoc mixt toxico-traumatic pe un organism tarat de etilism cronic și intoxicație acută cu alcool meticil”. Cum se poate constata, chiar concluzia medicului care a întocmit această opinie expertală este contradictorie, acesta făcând aprecieri cu privire la existența unui element constitutiv al infracțiunii (intenția inculpaților de ucide victima), deși aceste aprecieri le poate face doar organul judiciar, în urma examinării tuturor mijloacelor de probă de la dosar.
Or, așa cum s-a arătat anterior, la stabilirea intenției inculpaților s-a ținut cont nu doar de existența legăturii de cauzalitate dintre lovituri și decesul victimei, ci și de numărul loviturilor, intensitatea acestora, obiectul vulnerant folosit și zonele vizate de lovituri, precum și de comportamentul inculpaților imediat după săvârșirea faptei, constând în încercarea de a ascunde urmele infracțiunii prin efectuarea grabnică a pregătirilor pentru îngroparea victimei. Astfel, faptul că inculpații au luat victima de la locul unde au lovit-o, au transportat-o la domiciliul lor, i-au schimbat hainele murdare de sânge și au spălat-o, încercând apoi să acrediteze ideea că ar fi murit din cauza consumului de alcool, denotă de asemenea existența intenției indirecte de a ucide victima, respectiv a acceptării posibilității ca aceasta să decedeze în urma loviturilor aplicate.
Din acest motiv, nu poate fi primită nici susținerea inculpaților că încadrarea juridică a faptei ar fi cea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 195 Cod penal, întrucât inculpații nici măcar nu ar fi putut să prevadă că victima ar putea să moară în urma loviturilor aplicate de ei. Așa cum s-a arătat anterior, nu numai că inculpații au prevăzut posibilitatea producerii morții victimei, dar, ținând cont de toate elementele arătate mai sus, aceștia au și acceptat această posibilitate. Infracțiunea de lovire sau alte violențe s-ar fi putut reține dacă victima ar fi decedat din cauze cu totul străine de lovirile aplicate de inculpat, iar nu atunci când chiar aceste lovituri au fost cauza decesului.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpaților, pentru infracțiunea săvârșită, curtea va reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, având în vedere că decesul victimei s-a produs pe fondul existenței unui organism slăbit al victimei, în urma consumului repetat de alcool, și în urma comportamentului victimei de a neglija animalele lăsate în grijă de către inculpați și a le înstrăina, fără acordul acestora. Ținând cont de această circumstanță atenuantă, și văzând vârsta înaintată a inculpaților, precum și nivelul de educație al acestora, comportamentul victimei care i-a determinat pe inculpați să comită fapta, curtea apreciază că se impune aplicarea unor pedepse orientate la minimul prevăzut delege pentru fapta comisă, redus ca urmare a reținerii circumstanței atenuante menționate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 188 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatei T. S. la o pedeapsă principală de 6 ani și 8 luni închisoare.
Întrucât este obligatorie aplicarea unor pedepse complementare, iar prin fapta comisă asupra unui membru de familie, respectiv chiar asupra propriului copil, inculpata s-a dovedit a fi nedemnă de exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, în temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal se va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e (drepturile părintești) și f (dreptul de a fi tutore sau curator), pe un termen de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 Cod penal se va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e (drepturile părintești) și f (dreptul de a fi tutore sau curator), ca pedeapsă accesorie.
De asemenea, pentru aceleași motive, în temeiul art. 188 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 Cod penal, se va dispune condamnarea și a inculpatului G. I. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare.
Întrucât este obligatorie aplicarea unor pedepse complementare, iar prin fapta comisă asupra unui membru de familie, respectiv chiar asupra propriului nepot, inculpatul s-a dovedit a fi nedemn de exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, în temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e (drepturile părintești) și f (dreptul de a fi tutore sau curator), pe un termen de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e (drepturile părintești) și f (dreptul de a fi tutore sau curator), ca pedeapsă accesorie.
În ce privește apelul părților civile, curtea constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, atât sub aspectul soluției adoptate de instanța de fond pe latura penală, cât și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile.
În ce privește cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații, către partea civilă minoră T. N. L., curtea constată că acestea au fost stabilite la un nivel foarte mic, raportat la gradul suferinței psihice provocate de decesul unui părinte. Ținând cont de modul în care partea civilă minoră și-a pierdut tatăl, într-o moarte violentă, intenționată, provocată chiar de rudele minorului, precum și de relațiile afective create între minor și tatăl acestuia, curtea va majora cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații T. S. și G. I., în solidar, către partea civilă minoră T. N. L., de la 5000 de la_ de lei.
În ce privește daunele morale solicitate de partea civilă T. S., în mod just a reținut instanța de fond că, având în vedere despărțirea în fapt îndelungată a acesteia de victimă, nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral, care să justifice acordarea unei sume de bani cu titlu de daune morale. Având în vedere despărțirea în fapt a soților, acestora li se aplică regulile de la foștii soți, pentru care s-ar putea acorda daune morale doar în cazul în care este dovedită existența unei legături afective profunde între foștii soți, În lipsa unor astfel de probe, curtea apreciază că nu pot fi acordate daune morale părții civile T. S..
Având în vedere că instanța de fond nu a indicat care este data de la care trebuie achitată suma stabilită cu titlu de prestație periodică, în favoarea părții civile minore T. N. L., curtea va stabili că aceasta trebuie acordată de la data săvârșirii faptei, când minorul a rămas fără întreținerea din partea victimei, astfel încât suma datorată până la momentul pronunțării deciziei în apel este de 3600 de lei. Pentru aceste motive, curtea va dispune ca inculpații T. S. și G. I. să plătească, în solidar, către partea civilă minoră T. N. L., suma de 3600 de lei, reprezentând prestația periodică de la data faptei, respectiv 15.04.2014, până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și suma de 200 de lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri până la majorat sau noi dispoziții ale instanței.
În ce privește cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile, curtea constată că la dosarul de fond sunt depuse chitanțele de 2000 și 2500 de lei, de la filele 200 și 201 din dosarul de fond, iar în apel a fost depusă chitanța de 3000 de lei. În consecință, având în vedere culpa procesuală a inculpaților, în temeiul art. 276 Cod procedură penală curtea va obliga pe inculpații T. S. și G. I. la plata sumei de câte 3750 lei fiecare, către partea civilă T. S., reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de fond și în apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și de părțile civile T. S. și T. N. L., prin reprezentant legal T. S., împotriva sent. pen. nr. 126/S/14.05.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei, cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, sumei la care au fost obligați inculpații, cu titlu de daune morale, către partea civilă minoră T. N. L., modului de stabilire a obligației la plata prestației periodice către aceasta și sub aspectul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații către partea civilă T. S..
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 188 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 Cod penal, dispune condamnarea inculpatei T. S. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e (drepturile părintești) și f (dreptul de a fi tutore sau curator), pe un termen de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e (drepturile părintești) și f (dreptul de a fi tutore sau curator), ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 188 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 Cod penal, dispune condamnarea inculpatului G. I. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e (drepturile părintești) și f (dreptul de a fi tutore sau curator), pe un termen de 2 ani, ca pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. e (drepturile părintești) și f (dreptul de a fi tutore sau curator), ca pedeapsă accesorie.
Majorează cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații T. S. și G. I., în solidar, către partea civilă minoră T. N. L., de la 5000 de la_ de lei.
Dispune ca inculpații T. S. și G. I., să plătească, în solidar, către partea civilă minoră T. N. L., suma de 3600 de lei reprezentând prestația periodică de la data faptei, respectiv 15.04.2014, până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și suma de 200 de lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri până la majorat sau noi dispoziții ale instanței.
În temeiul art. 276 C.pr.pen. obligă pe inculpații T. S. și G. I. la plata sumei de câte 3750 lei fiecare, către partea civilă T. S., reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fața instanței de fond și în apel.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelurile declarate de inculpații T. S. și G. I. împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 C.pr.pen. obligă pe inculpații T. S. și G. I. la plata sumei de câte 100 de lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.10.2015.
Președinte Judecător,
C. C. GhigheciRăzvan C. D.
Grefier
D. C.
Red.C.G./03.11.2015
Dact.D.C./03.11.2015/9 exemplare
Jud.fond.A.C.T.
| ← Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 662/2015. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 652/2015. Curtea de... → |
|---|
