Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 662/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 662/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 662/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 14 octombrie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată A10:

Președinte– C. C. G.

Judecător – R. C. D.

- Grefier – D. C.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpații B. T., A. M. și A. A., împotriva sentinței penale nr. 29/S din 06.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2015, când,

CURTEA

Constată că prin sentința penală nr. 29/S/6.02.2015 a Tribunalului B., în baza art. 386 Cod procedură penală, art. 5 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B. T. din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 al. 1 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal din 1968 în tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1,2 Cod penal.

In baza art. 32 al 1 Cod penal raportat la art. 188 al 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a condamnat inculpatul B. T., fiul lui G. și al Elisabetei, născut la data de 19.12.1965 în B., domiciliat în comuna Teliu, ., CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 al 1 lit. a,b,h Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei.

In baza art. 65 Cod penal, art. 54 Cod penal s-a aplicat condamnatului pe durata executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 al 1 lit. a,b,h Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

In baza art. 72 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii din data de 12.09.2012.

In baza art. 7 din L 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. T. în vederea introducerii profilului său genetic în sistemul național de date genetice judiciare, prelevare care se va realiza la liberarea din executarea pedepsei.

In baza art. 397 Cod procedură penală s-a obligat inculpatul B. T. să plătească persoanei vătămate constituită parte civilă G. L. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și s-a respins restul pretențiilor formulate de această parte civilă cu titlu de daune materiale și daune morale.

In baza art. 397 alin. 1,25 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1349 cod civil s-a obligat inculpatul B. T. să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență B. suma de 3925,66 lei reprezentând c/val prestațiilor medico-sanitare acordate persoanei vătămate G. L..

In temeiul art.112 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială a toporului cu mâner din lemn(colet nr. 4) care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii, celelalte bunuri aflate la Camera de corpuri delicate a Tribunalului B. respectiv: 2 urme de substanță cu aspect de sânge ridicate de pe sol de la imobilul nr.76 (colet 2), test evidențiere sânge uman de pe țeava metalică (colet 3), bâtă din lemn (colet 5), țeavă metalică (colet 6), constituie mijloace materiale de probă și vor rămâne atașate dosarului cauzei.

S-a dispus restituirea către inculpatul L. V. a următoarelor bunuri: adidași de culoare albă inscripționați „PUMA”, pantaloni de trening de culoare neagră și tricou Polo, aflate în colet nr. 1, iar către partea vătămată G. L. a bunurilor aflate în coletul nr. 7 respectiv o pereche de pantaloni de culoare neagră și sandale maro, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului B.,bunuri care vor fi restituite la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

In baza art. .260 al. 1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a condamnat inculpatul A. M. fiul lui I. și al M., născut la data de 08.08.1986 în V., domiciliat în Budila ._, fără antecedente penale la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Cu aplicarea art. 71,64 lit. a teza a II a,b Cod penal din 1968.

In baza art.86/1 Cod penal, 71 al.5 Cod penal din 1968 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului, în baza art.86/2 Cod penal din 1968 s-a stabilit termen de încercare 3 ani, iar în baza art.86/3 Cod penal din 1968 s-a obligat inculpatul să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune B.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 /4 Cod penal.

În baza art. 260 al. 1 Cod penal din 1968,cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a condamnat inculpatul A. A., fiul lui R. și al Magdolnei, născut la data de 17.02.1989 în B., domiciliat în comuna Teliu, ., CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Cu aplicarea art. 71,64 lit. a teza a II a,b Cod penal din 1968.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 /4 Cod penal.

In baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpaților L. V.,A. M. și A. A. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 al. 1 Cod penal din 1968.

In baza art. 274 alin. 1,2,3 Cod procedură penală s-a obligat inculpatul B. T. la plata sumei de 1000 lei, iar inculpații L. V., ANITEI M. și ANITI A. la plata sumei de câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile apărătorilor din oficiu - d-nii avocați K. Z. și L. L. în cuantum de câte 300 lei se suportă din fondurile Tribunalului B. și rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în noaptea de 26/27.08.2012 între grupul format din A. A., A. M., L. V., L. A. pe de-o parte și grupul din care făceau parte G. L., B. V., B. M., B. L., D. E. și Mocsel G. pe de altă parte a izbucnit un conflict spontan la intersecția străzilor 7 Noiembrie cu C. din . violențe verbale dar și fizice. O parte din evenimente au fost observate și de alte persoane care veneau de la sărbătoare respectiv Odves L., M. A., A. E.,Odves I., Odves C. și Odves L. L..

Aceștia s-au bătut în 2-3 reprize, respectiv partea vătămată G., martora D. concubina să s-au bătut cu ginerii inculpatului B. - inculpații L. V. și A. M., aceștia fiind însoțiți de un nepot A. A. și de L. A. (soția inculpatului L. V., și fiica vitrega a inculpatului B. T.).

G. L. l-a lovit pe pumnul în obraz pe L. V., a început să strige că are cuțit și îi omoară, motiv pentru care martora L. A. a fugit speriată la sora să care stătea mai aproape, i-a spus ce se întâmplă și s-au dus împreună la tatăl vitreg B. T.. Era speriata, plângea, i-a relatat ce s-a întâmplat. De precizat este faptul că soțiile inculpaților L. V. și A. M. sunt fiicele soției inculpatului B. dintr-o căsătorie anterioară, dar aflate de mici în îngrijirea acestuia.

Atunci inculpatul B. a luat un topor în mână și a plecat să-și ajute ginerii, martorele au rămas acasă.

Astfel, inculpatul B. T., având asupra să un topor, observat fiind de martorii B. V., B. M., B. L., M. A., Odves L. jr., Mocsel G., care au fugit de lângă agresori de teamă, ajuns la intersecția străzilor 7 Noiembrie cu C. (din Teliu) i-a aplicat părții vătămate G. L. o lovitură în cap cu partea tăietoare a toporului, rezultând pe această cale un traumatism cranio – cerebral, fractură cu înfundare frontal stânga, hematom epidural temporo – parietal stâng și hemoragie subarahnoidiană. Inculpatul L. V. i-a aplicat victimei G. L. o lovitură cu o rangă la nivelul brațului stâng, A. A. i-a aplicat o lovitura cu bățul părții vătămate, acestea nedeterminând însă zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico – legală.

Instanța de fond a achiesat la concluzia acuzării în sensul că succesiunea aplicării loviturilor este următoarea: prima dată a fost aplicată lovitura cu toporul fapt care a determinat pierderea de sânge iar apoi, pe acest fond hemoragic, L. V. a aplicat lovitura cu ranga fapt care a determinat și constatarea urmelor cu aspect de sânge de pe corpul contondent în discuție.

Partea vatamată G. L. a rămas căzut pe jos într-o baltă de sânge, nu era nimeni lângă el, a fost găsit de martorii Odves C. și Garuț V., care au sunat la 112, dar li s-a comunicat că fuseseră anunțată de cineva salvarea.

Inculpații L., A. și A. s-au deplasat la locuința inculpatului B., în scurt timp cam la 2 minute a apărut și B., avea asupra să toporul, acesta fiind cel care a anunțat salvarea la 112. După ce inculpații au discutat despre cele întâmplate,inculpatul B. a revenit imediat la față locului unde a găsit un gardian și martorii Odveș C. și Garuț V. care veniseră de la Zilele Teliului, iar partea vătămată era inconștientă.

La sosirea organelor de poliție a relatat ce s-a întâmplat în versiunea pregătită în prealabil cu familia sa. Le-a indicat locul unde a pus obiectele, respectiv bâta, țeava și toporul pe care îl avusese în mâna, lucrurile fiind ridicate de către organele de poliție,care au venit la un interval de 10-20 de minute.

Lipsa urmelor de sânge de pe toporul ridicat de la locuința lui B. T. nu demonstrează în niciun caz nevinovăția acestuia de vreme ce corpurile contondente s-au aflat în posesia învinuitului B., astfel încât înmânarea la momentul respectiv a cu totul altui topor sau chiar ștergerea urmelor de pe acesta este perfect plauzibilă.

In urma consiliului de familie pe care l-au avut în prezența capului familiei-inculpatul B., până la sosirea organelor de poliție, inculpații au avut timp să stabilească o versiune unică și identică de derulare a evenimentelor. Plângerea penală formulată de către L. V. (filele 85 – 86) avea ca finalitate inducerea ideii că inculpatul L. V. l-ar fi lovit pe G. L. în legitimă apărare astfel încât nici L., care și-a asumat tentativa de omor în mod nereal să nu suporte vreo sancțiune.

Astfel, inculpatul L. declară ar fi auzit un îndemn dramatic („Lovește-l cu cuțitul, mă” – filele 86 față), iar el, printr-o fericită coincidență se apleacă și ia de pe jos un obiect care ulterior s-a dovedit a fi o rangă de metal și, în disperare, l-a lovit pe G. L. în cap.

Instanța de fond arată că nu putem sesiza faptul că într-o comunitate de etnie rromă care de-a lungul timpului s-a remarcat prin vânzarea oricărui obiect ce conținea și cea mai mică umbră de material feros, o rangă din fier zăcea pe stradă nevalorificată, ceea ce duce la unica concluzie logică că inculpații au mințit. Legitima apărare invocată de L. V. „suferă” în condițiile în care partea vătămată și ceilalți martori oculari nu relatează nimic despre prezența vreunui cuțit, cercetarea la fața locului nu a condus la găsirea unui astfel de obiect, dar și la capitolul armonizării cu restul declarațiilor luate în cauză:

– în plângerea formulată (filele 86 față) este specificat faptul că „unul dintre agresori a strigat „Lovește-l cu cuțitul, mă” iar în momentul imediat următor inculpatul L. se apleacă și ia de pe jos ranga de fier și îl lovește pe G. L.. De aici concluzionăm că de față, pe lângă G. L. s-ar mai fi aflat și alți agresori, dar A. M. contrazice această ipoteză „La momentul când L. l-a lovit pe G. L. de față nu eram decât următoarele persoane: eu, B., L., A. și G. L..” (fila 79 față).

– inculpatul A. M. a arătat în fața instanței că partea vătămată G. nu avea nici un cuțit în mână, iar el și A. nu au fost agresați.

– inculpatul A. are altă versiune pentru prima parte a incidentului, G. și cei care îl însoțeau erau în stare de ebrietate,fără nici un motiv le-au adresat injurii, i-au lovit cu mâinile, cu pietre, cu bețe rupte din gard. Acesta a susținut ipoteza inculpatului L. în fața instanței în sensul că G. L. avea un cuțit în mână și toți din gașca lui strigau „Da-i mai, omoara-l” cerandu-le socoteala de ce trecea pe acolo. L. V. a fost trântit de G. și alții. A. ar fi luat un bat de jos și i-a dat una lui G. în spate, nu știe exact. A apărut B. strigand la acesta să stea cuminte,l-a imobilizat strângandu-l în brațe. A observat ca avea un topor, dar pe care nu l-a ridicat. în timpul ala L. era căzut pe jos. Când a apărut B. toți membrii grupului au fugit cu excepția lui G.. G. striga, având cuțitul în mână ridicat ca un zmeu striga ca a mai făcut pușcărie, ca îi taie pe toți și atunci L. s-a ridicat de jos, a luat de jos o țeavă, a mers spre G. și l-a lovit cu țeava în zona capului în față, fiind în picioare. G. a rămas inconștient jos, avea o crăpătură la cap cu urme de sânge și ei au plecat împreună cu L. la locuința lui B..

–in declarația dată în fața instanței L. V. invocă din nou legitima apărare ,susținând că G. l-a amenințat cu cuțitul,a fost trântit jos, nu a apucat să dea. Soția să de frica a plecat după tatăl ei, B., după apariția căruia el s-a ridicat de jos, a luat o țeavă de jos, căzută. În timp ce era jos, G. a venit cu un cuțit la el să îl taie, s-a ridicat de jos, a luat țeava și l-a lovit. G. s-a ferit, era . l-a lovit cu acea țeavă în frunte. In timpul acela B. îl ținea pe A. A. care avea un lemn în mână și îl lovise pe G. L.. B. era la 3-4 metri de el. Singurul martor ocular era A. M. care era la 5-10 metri.

–inculpatul B. T. contrazice în două rânduri legitima apărare invocată de L. V.. Astfel, pe data de 27.08.2012 (fila 80 verso) specifică faptul că atunci când a sosit la fața locului între G. L., A. A. și L. V. nu exista vreun conflict pentru ca, pe data de 10.09.2012 (filele 83 față), B., în plus, să specifice că „I-am văzut pe A. A. și pe L. V. cum veneau spre G. L.. Menționez că A. A. avea în mână un băț iar L. V. avea asupra lui o țeavă metalică.” In fața instanței își nuanțează din nou declarația arătând că la vreo 200 de metri de casa sa, a văzut cum A. A., i-a aplicat o lovitura cu bățul pe umăr părții vătămate, l-a îndepărtat pe A. A. luându-l în brațe. L-a văzut apărând pe ginerele sau L. V. cu o țeavă în mâna, L. a trecut prin spatele său și a lovit victima G. fiind față în față, lovitura cu țeava fiind aplicata frontal lateral.

Instanța de fond a reținut că situația de fapt reținută se susține cu următoarele mijloace de proba:

-„Concluzii preliminare" eliberate de Serviciul Județean de Medicină Legală B., nr. 2431/E din 27 august 2012,

- raportul de constatare medico – legală nr. 2431/E din data de 27.08.2012 (filele 139 – 140).

- raportul de nouă expertiză medico – legală nr. A._ (filele 145 ind. 1 – 145 ind. 4).

Instanța de fond a avut în vedere capitolul privind discuția cazului (filele 140 față), unde se argumentează, în consens cu opiniile medicilor neurochirurgi care au efectuat intervenția chirurgicală asupra părții vătămate, care este motivația pentru care leziunea traumatică la nivelul capului suferită de către G. L. nu putea fi produsă decât de către un corp tăietor – despicător, fiind exclusă ca și cauză aplicarea unei lovituri cu ranga.

Astfel, s-a reținut că aspectul marginilor tegumentelor liniei de sutură care sunt indemne, lipsa excoriațiilor și echimozelor precum și existența unor eschile foarte fine sunt argumente ce pledează pentru aplicarea unei lovituri cu corp tăietor – despicător, fiind exclusă aplicarea unei lovituri cu un obiect gen rangă.

In cazul în care ar fi fost aplicată o lovitură cu ranga marginile liniei de sutură ar fi avut cu totul alt aspect; astfel epiderma ar fi avut un aspect zdrobit și nu tăiat iar eschilele (adică fragmentele osoase desprinse) nu ar fi fost în nici un caz fine,astfel cum rezultă din tratatele criminalistice. Doctorul Paripaș O. S. a precizat în fața procurorului faptul că aspectul pereților plăgii era liniar la momentul intervenției chirurgicale fără a fi evidențiate franjurări ale epidermei, aspect care diferențiază o leziune provocată de un corp tăietor – despicător de una provocată de un obiect gen rangă.

In plus, instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului expuse și în concluziile scrise în sensul că concluziile medicilor neurochirurgi și legiști cuprinse în actele medico-legale sunt eronate în ceea ce privește natura obiectului vulnerant dintr-un alt punct de vedere,in sensul că obiectiv și potrivit tratatelor științifice, fracturile craniene cu suprafețe cuprinse între 4 +16 cm care nu reproduc particularitățile agentului traumatic,depunând un extras din tratatul profilele Gh S. și M.Terbancea ,,Patologie medico legală”privind clasificarea fracturilor craniene. In același tratat depus în extras cu planșe foto filele 122,123 autorii arată că,,ori de câte ori suprafața unui obiect vulnerant este sub 4 cm pătrați, se va produce o amprentă tipică, fidelă cu obiectul, după cum ori de câte ori suprafața obiectului este sub 16 cm pătrați (cum este cazul din speță) se va produce o factură cominutivă, dar tot fidelă obiectului. Peste această suprafață doar fracturile nu mai păstrează forma agentului vulnerant și nu mai permit vreo identificare a obiectului”

- raportul de constatare tehnico – științifică privind detectarea comportamentului simulat în ceea ce-l privește pe B. T. (filele 127 – 132),căruia i s-au adresat trei întrebări relevante:

1.Ai văzut când L. V. l-a lovit cu țeava pe G. L.? Răspuns: Da.

2.Tu l-ai lovit cu toporul în cap pe G. L.? Răspuns: Nu.

3.I-ai cerut sau te-ai înțeles cu ginerele tău să declare că el l-a lovit în cap pe G. L.? Răspuns: Nu.

fiind detectate reacții specifice comportamentului simulat.

- experimentul judiciar efectuat la data de 12 august 2013 (filmarea este atașată la fila 136 ind. 1),

- procesul verbal de cercetare la față locului și planșa fotografică cu aspectele fixate efectuată la data de 13.09.2012 în . se consemnează corpurile delicte ridicate din curtea inculpatului B.:un topor cu coadă de lemn rotunjită, lungă de circa 85-90 cm, cu lama înaltă de circa 16 cm și lungă de circa 10 cm;o țeava metalică cu profil rotund, lungă de circa 120 cm și diametrul de circa 2,5 cm.

- procesul verbal încheiat de procuror la data de 14 septembrie aflat la fila 143 dosar de urmărire penală în care se consemnează declarația dl. doctor Paripaș O. S., care a efectuat intervenția chirurgicală la data de 28.08.2012 asupra victimei G. L. privind natura obiectului vulnerant.

- declarația martorului dr M. R. data în cursul cercetării judecătorești

- declarația părții vătămate G. L. din datele de 06.09.2012 și 10.05.2012 (filele 66 – 67, 70 – 71), când acesta revine asupra declarației date la data de 09.10.2012 și susține că a fost lovit cu toporul în cap de către B. T. iar L. V. l-a lovit cu ranga peste brațul stâng (filele 70 – 71) așa cum de altfel a declarat la data de 06.09.2013. Partea vătămată a arătat că la data de 09.10.2012 s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și a declarat că nu mai ține minte cine l-a lovit în cap,determinat fiind la aceasta de promisiunea obținerii unei sume de bani (7.000 RON) de la tandemul L. – B., acesta din urmă condiționând remiterea banilor de schimbarea declarațiilor în sensul dezincrimării sale.

- declarațiile martorei oculare D. E. din datele de 06.09.2012 și 17.05.2013 (filele 91 – 92, 95 – 96), dar și cea din fața instanței,

Instanța de fond a înlăturat declarațiile părții vătămate din data de 09.10.2012 (filele 68 – 69) și din fața instanței, și ale concubinei sale - martora oculară E. D., din data de 08.10.2012 (filele 93 – 94), ca nesincere, raportat la declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor Otves L. și M. A., în sensul că B. T. i-a dat lui G. L., prin intermediul lui L. V., suma de 7.000 de lei pentru ca partea vătămată să-și modifice declarațiile, astfel că instanța de fond achiesează la concluziile procurorului în sensul că oferirea unor sume de bani părții vătămate G. L. și concubinei acestuia D. E. a determinat schimbarea bruscă de atitudine a acestor două persoane.

- denunțul formulat la data de 30 august 2012 și declarația martorului ocular Otves L. în care afirmă că B. T. l-ar fi lovit pe G. L. cu toporul în cap (filele 109 – 110 dosar de urmărire penală).Martorul a precizat că soția să a auzit-o pe martora D. când i-a zis lui G. să se duca să se împace cu B. ca vine iarna și nu au din ce trai.

- declarațiile martorelor oculare B. M. și B. L. date imediat după săvârșirea agresiunilor la data de 12.09.2012.Aceste două martore declară că l-au văzut pe B. T. cum l-a lovit pe G. L. cu toporul în cap, stare de fapt menținută și la data de 13.09.2012 când s-a trecut la poziționarea martorilor la fața locului, precum și cele date cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală pe data de 11.07.2013, (filele 170 – 171), iar declarațiile acestora din data de 08.10.2012 (filele 99 – 100, 103 – 104) au fost înlăturate ca nesincere raportat la declarațiile celorlalți martori oculari și în special a martorului B. V..

- declarațiile martorului M. A. din data de 12.09.2012, în sensul că l-a văzut pe B. T. lovindu-l pe G. L. cu toporul în cap pentru ca, pe data de 08.10.2012 dar și în fața instanței să-și nuanțeze declarația precizând că l-a văzut pe B. ridicând toporul moment în care a fugit și nu a observat exact aplicarea loviturii dar presupune că nu avea cine altcineva să lovească victima. Punctul comun al celor două declarații date îl constituie însă un element esențial – B. T. a ridicat toporul deasupra capului (prim segment natural în aplicarea oricărei lovituri date cu un astfel de corp vulnerant). în fața instanței acesta și+a nuanțat din nou declarația în sensul ca nepotul sau G. i-a relatat că a fost lovit de către B.,c ă B. i-a dat 7000 lei prin intermediul ginerelui L. V. să își schimbe declarația, respectiv G. L. să zică că l-ar fi lovit L. V.. A menținut cele spuse la procuror în sensul ca soția să a auzit-o pe martora D. când i-a zis lui G. să se duca să se împace cu B. ca vine iarna și nu au din ce trai.

- declarația martorului indirect Otves I. (filele 122 dosar de urmărire penală) in sensul că G. i-a relatat că a fost lovit de B., care i-a reproșat lui B. T. agresarea lui G. L., întrebându-l daca nu i-a fost milă, iar răspunsul inculpatului B. nu a fost unul de negație a comiterii faptei,dimpotrivă de acceptare implicită ,,am avut boală pe Robi”(respectiv martorul B. V.). Martorul a arătat că în public B. M. a recunoscut că a fost și ea de față.

- declarațiile martorului indirect B. V.,soțul martorei B. L. care a asistat la prima parte a agresiunii lui G. de către inculpații L., A. și A., care a confirmat că în momentul în care a fugit de lângă cei trei agresori, s-a întâlnit cu B. T., acesta avea în mână un topor, a încercat să îl lovească, dar a luat-o la fugă, B. M. și B. L. au rămas în urma sa. Dimineața când am fost luat de poliție a auzit ca G. a fost lovit cu un topor, nu știe de către cine, dar probabil de cine avea toporul. Este adevărat ca imediat după incident a vorbit cu soția sa - martora oculară B. L., a doua zi probabil și a intrebat-o „Mai femeie ce ai vazut?” și i-a spus ca l-a văzut pe d-ul B. când a dat cu toporul.

De remarcat este faptul că martorul Mocsel G., dar și cei trei inculpați L., A. și A., confirmă prezența inculpatului B. G. cu toporul la fața locului,or acest aspect coroborat cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor oculari indicați, împreună cu concluziile certe ale actelor medico-legale și declarațiile martorilor medici neurochirurgi conduce la unica concluzie că inculpatul B. T. este indubitabil autorul tentativei de omor asupra părții vătămate G. L..

In ceea ce privește încadrarea faptei inculpatului B. T. în infracțiunea de omor în forma tentativei, s-a avut în vedere obiectul utilizat la agresiune, zona corpului vizată, disproporția evidentă de forță fizică dintre părți, ceea ce demonstrează fără dubiu intenția indirectă a inculpatului de a-i suprima viața părții vătămate G., pe fondul conflictului anterior existent între acesta și coinculpații din cauză (ginerii și nepotul său) ce i-a fost adus la cunoștință de către fiicele sale adoptive în mijlocul nopții,rezultat care nu s-a produs datorită intervenției medicale prompte.

S-a făcut aplicarea art. 5 Cod penal, respectiv a aplica legea penală mai favorabilă, dispozițiile COD PENAL fiind lege mai favorabilă având în vedere că nu mai prevede ca circumstanță agravantă omorul în public ce atrăgea varianta calificată,minimul pedepsei legale spre care ne orientăm fiind mai mic decât cel prevăzut COD PENAL din 1968,astfel că apreciem ca fiind mai favorabile dispozițiile legii noi.

In drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. T. care la data de 26/27.08.2012, i-a aplicat în public (intersecția străzilor 7 Noiembrie cu C. din . cu toporul lui G. L. în cap, rezultând astfel un traumatism cranio – cerebral, fractură cu înfundare frontal stânga, hematom epidural temporo – parietal stâng și hemoragie subarahnoidiană, leziuni care au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale în lipsa apariției complicațiilor, care au pus în primejdie viața victimei și au determinat infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă craniană post intervenție chirurgicală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzut de art. art. 32 al 1 Cod penal raportat la art. 188 al 1,2 Cod penal. În baza art. 386 Cod procedură penală, art. 5 Cod procedură penală urmează a dispune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B. T. din tentativă la omor calificat prev. de art. 20 al. 1 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 al. 1 lit. i Cod penal din 1968 în tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1,2 Cod penal.

De asemenea instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187 din 2012, care prevede că pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care se identifică ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă în speță Codul Penal actual.

In ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, s-au avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv circumstanțele reale ale faptei - aplicarea unei lovituri cu toporul în zona capului, respectiv frontoparietală a persoanei vătămate, pe fondul unei stări conflictuale spontane existente între membrii familiei extinse a inculpatului și partea vătămată G., urmările grave ale faptei care a pus în primejdie viața victimei și a determinat infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă craniană post intervenție chirurgicală și circumstanțele personale ale inculpatului.

Acesta este în vârstă de 49 ani, este la primul conflict cu legea penală, desfășoară activități lucrative licite în cadrul unui PFA, nu a adoptat un comportament sincer, înțelegându-se cu o . persoane implicate în prezenta procedură în vederea inducerii unei piste investigaționale eronate astfel încât să se sustragă de la judecată și executarea pedepsei.

La individualizarea pedepselor accesorii, instanța de fond a avut în vedere natura infracțiunii comise de inculpat, apreciind că lipsa de respect manifestată de aceasta față de valoarea ocrotită de lege prin incriminarea infracțiunii de omor chiar în formă tentată prin folosirea unui cuțit, îl face pe inculpat nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa funcții care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.

In consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului B. T. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 al 1 lit. a,b,h Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei.

In baza art. 72 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii din data de 12.09.2012.

In baza art. 7 din Legii 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. T. în vederea introducerii profilului său genetic în sistemul național de date genetice judiciare, prelevare care se va realiza la liberarea din executarea pedepsei.

In ceea ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă, s-a apreciat, raportat la materialul probator expus, că vinovăția inculpaților A. A. și A. M. este dovedită.

La data de 27.08.2012, inculpatul A. A. dă o primă declarație (filele 72 – 73) afirmând că el nu a observat cine l-a lovit pe G. L., deoarece a plecat de la fața locului înainte de evenimentul respectiv. De asemenea, acesta mai adaugă și faptul că nu l-ar fi văzut pe B. T. venind cu un topor asupra lui, dar că a auzit de la B. T. cum că L. V. l-ar fi lovit pe G. L..

La data de 10.09.2012, A. A. declară (filele 74 – 75) că a observat cum L. V. l-ar fi lovit cu ranga în cap pe G. L., B. T. neexercitând nicio violență, fiind cel care, dimpotrivă, s-a străduit să aplaneze conflictul. Tot în această ocazie, A. A. precizează că l-a observat pe B. T. având asupra să un topor. Această poziție a inculpatului a fost menținută și în fața instanței, acesta declarând că-și menține doar această declarație dată în fața procurorului.

In același mod decurg și declarațiile lui A. M., acesta declară inițial în august 2012(filele 76 dosar de urmărire penală) că a auzit de la B. T. cum că L. V. l-ar fi lovit pe G. L., pentru ca în declarația din data de 10.09.2012 (filele 79 dosar de urmărire penală), să fie complet incriminatorie la adresa lui L. V. și totalmente dezincriminatorie la adresa lui B. T.. Această poziție a fost menținută în fața instanței, acesta declarând că-și menține doar această declarație dată în fața procurorului.

Starea de fapt relatată de către inculpații A. și A., prezenți la locul agresiunii, in proximitatea părții vătămate presupune un element comun: contact vizual permanent cu evenimentele petrecute astfel încât persoana care a aplicat lovitura cu potențial letal asupra capului lui G. L. nu avea cum să nu fie observată de către aceștia.

In concluzie, audiați fiind în calitate de martori la data de 10.09.2012, au declarat mincinos că autorul faptei de tentativă de omor ar fi L. V., scopul fiind acela ca B. T. (adevăratul autor al faptei) să se sustragă de la judecată.

S-a făcut aplicarea art. 5 Cod penal, respectiv s-a aplicat legea penală mai favorabilă, dispozițiile Cod penal din 1968 fiind lege mai favorabilă având în vedere că minimul pedepsei legale spre care s-a orientat este același ca și în Cod penal actual, însă mărturia mincinoasă în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare este prevăzută ca o circumstanță agravantă, astfel că s-a apreciat ca fiind mai favorabile dispozițiile COD PENAL din 1968.

Faptele inculpaților A. A. și A. M., constând în nedeclararea adevărului cu ocazia audierilor din data 10.09.2012, prin aceea că au specificat faptul că L. V. l-ar fi lovit pe G. L. cu o rangă în cap, iar B. T. nu ar fi lovit victima cu toporul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 al. 1 Cod penal din 1968.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-au avut în vedere circumstanțele reale ale faptei, dar și circumstanțele personale. Inculpatul A. M. este în vârstă de 27 ani, fără antecedente penale, a absolvit 10 clase, lucrează cu contract de muncă la . căsătorit cu fiica adoptivă a inculpatului B. și locuiește într-o casă ce aparține acestuia, a avut o atitudine nesinceră și oscilantă în cursul procesului penal. Inculpatul A. A. este în vârstă de 25 ani, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, lucrează cu contract de muncă la ., a avut o atitudine nesinceră și oscilantă în cursul procesului penal.

Față de aceste considerente, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților A. A. și A. M. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare.

Apreciind că scopul aflictiv și moralizator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, precum și de posibilitățile de îndreptare, instanța de fond apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, cei doi inculpați nu vor mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei acestora pentru o perioadă determinată, constatând îndeplinite toate condițiile impuse de art. 86 indice 1 Cod penal, art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968,cu aplic art. 5 Cod penal din 1968 fiind identificat ca lege mai favorabile sub aspectul obligațiilor ce pot fi impuse persoanelor condamnate, a suspendării executării pedepsei accesorii și complementare dar și a consecințelor unui comportament conform respectiv reabilitarea de drept la împlinirea termenului de încercare) instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpaților, stabilind un termen de încercare de 3 ani .

In baza art.86/3 Cod penal din 1968 s-au obligat inculpații A. A. și A. M. să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune B.; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție dacă nu respectă programul, măsurile de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre sau vor săvârși o nouă infracțiune intenționată în cursul termenului de încercare.

Relativ la infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 al. 1 Cod penal, reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților L. V., A. A. și A. M., s-a considerat că aceasta nu subzistă.

Se reține ca stare de fapt în sarcina inculpatului L. V. ajutorul dat lui B. T. prin relatarea unei stări de fapt nereală la data de 27.08.2012 (și anume că L. V. ar fi fost singura persoană care l-ar fi lovit pe G. L. cu ranga în cap, acțiunea lui B. T. fiind trecută sub tăcere) și astfel s-a urmărit sustragerea lui B. T. de la trimiterea în judecată, deși această din urmă persoană a fost cea care, prin aplicarea unei lovituri de topor, a urmărit suprimarea vieții lui G. L.. în sarcina inculpaților A. A. și A. M. se reține că fapta constă în ajutorul dat lui B. T. pentru ca acesta să se sustragă de la judecată prin aceea că declarațiile la care s-a făcut referire mai sus urmăreau abaterea cercetărilor pe o pistă nereală, responsabilitatea faptei comise urmând a cădea asupra lui L. V. și nu asupra lui B. T..

Instanța de fond arată că infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. În speță, s-a reținut ajutorul dat de cei trei inculpați-ginerii, respectiv nepotul soției inculpatului B., pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală și judecata, „a îngreuna” în acest context: a face dificultăți, a face greutăți, a provoca amânări sau complicații, a pune piedici, a căuta să inducă în eroare sau să abată atenția, a deruta.

Atât doctrina cât și practica judiciară au statuat că favorizarea infractorului ar trebui să constea în mod exclusiv într-un ajutor material, adăugându-se la textul legal această condiție. Astfel în cauză nu este întrunită însă cerința legii referitoare la latura obiectivă a infracțiunii de favorizarea infractorului, care indică destinația obiectivă a ajutorului dat infractorului, respectiv că ajutorul trebuie dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, respectiv că ajutorul dat de inculpat,trebuie să fie unul material, trebuie să aibă aptitudinea de a îngreuna să zădărnici urmărirea penală. Deoarece urmarea periculoasă a acestei infracțiuni constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției penale, deci ajutorul material dat în scopul arătat trebuie să fie de natură a să creeze o astfel de stare de pericol.

Or, în speță, împrejurarea că inculpatul L. a declarat că a lovit victima cu ranga, în prima declarație arătând că nu știe în ce zonă, iar ulterior a indicat zona capului, nu are aptitudinea de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata, acest mijloc de probă nu poate conduce în mod independent la stabilirea stării de fapt și văzând dispozițiile art. 103 Cod procedură penală ce reglementează aprecierea probelor. Declarațiile acestui inculpat se pot circumscrie unor drepturi constituționale, cum sunt dreptul de apărare, în sens larg și dreptul la un proces echitabil, in condițiile în care el însuși a fost cercetat pentru infracțiunea de lovire, prin rechizitoriu pronunțându-se o soluție de încetare a urmăririi penale față de L. V. sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 al. 1 Cod penal (parte vătămată G. L.). Inculpatul face demersurile pe care le consideră cele mai potrivite pentru apărarea sa, putând avea propria reprezentare a împrejurării că ar fi putut lovi partea vătămată cu ranga în zona capului,neexistând intenția de a-l favoriza pe adevăratul autor al faptei,care a lovit cu toporul.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpaților L. V.,A. M. și A. A. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzut de art. 264 al. 1 Cod penal din 1968.

Stabilind existența faptei de tentativă de omor comisă de către inculpatul B. T. cu vinovăție sub forma intenției indirecte, instanța de fond reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale astfel că în baza art. 397 alin. 1,25 alin. 1 COD PENALP raportat la art. 1349 Cod civil va obliga inculpatul la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență B. suma de 3925,66 lei reprezentând c/val prestațiilor medico-sanitare acordate persoanei vătămate G. L..

Văzând actele medicale ce atestă spitalizările, intervenția chirurgicală laborioasă efectuată părții civile G. L., scoaterea acestuia din mediul firesc de viață și muncă, urmările grave ale faptei respectiv punerea în primejdie a viații victimei, infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă craniană post intervenție chirurgicală dar și potrivit declarației D. E. persistența unor migrene, afectarea capacității fizice de a presta activități lucrative, în gospodărie dar și psihice și în supravegherea copiilor, instanța de fond reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale astfel că în baza art. 397 alin. 1,25 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1349 Cod civil a obligat inculpatul B. T. să plătească persoanei civile G. L. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Această sumă e considerată echilibrată și de natură a acoperi prejudiciul moral suferit, la individualizarea căruia instanța de fond a avut în vedere și atitudinea procesuală a părții civile care din cauza lipsurilor materiale și din dorința de a primi rapid sume de bani a adoptat o rezoluție infracțională în sensul favorizării lui B. T. pentru ca, ulterior, în cursul anului 2013 să revină la acuzațiile inițiale formulate la adresa adevăratului autor al tentativei de omor, iar în fața instanței să-și modifice din nou poziția procesuală.

S-au respins restul pretențiilor formulate de această parte civilă cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, hrană și diferența de venituri pierdută ca nedovedite.

In temeiul art.112 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială a toporului cu mâner din lemn (colet nr. 4), care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii, celelalte bunuri aflat la Camera de corpuri delicate a Tribunalului B. respectiv: 2 urme de substanță cu aspect de sânge ridicate de pe sol de la imobilul nr.76 (colet 2), test evidențiere sânge uman de pe țeava metalică (colet 3), bâtă din lemn (colet 5), țeavă metalică (colet 6), constituie mijloace materiale de probă și vor rămâne atașate dosarului cauzei.

S-a dispus restituirea către inculpatul L. V. a următoarelor bunuri: adidași de culoare albă inscripționați „PUMA”, pantaloni de trening de culoare neagră și tricou Polo,aflate în colet nr. 1, iar către partea vătămată G. L. a bunurilor aflate în coletul nr. 7 respectiv o pereche de pantaloni de culoare neagră și sandale maro, bunuri aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului B., bunuri care vor fi restituite la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Tribunalul B. și inculpații B. T., A. M. și A. A..

P., cu privire la soluția de achitare față de cei trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 Cod penal, precizează că situația este diferită și solicită a fi avute în vedere următoarele aspecte: există condiția premisă, există elementul material, contrar opiniei instanței de fond, se consideră că a existat un ajutor efectiv, chiar dacă nu material, din partea celor trei inculpați, prin declarațiile date în faza de urmărire penală, în faza incipientă a cercetării penale. Se arată că există și scopul dovedit prin probatoriu și urmarea socialmente periculoasă. Se apreciază că suntem în prezența unui concurs ideal de infracțiuni între favorizarea infractorului și mărturia mincinoasă, există și o jurisprudență în acest sens și raportat la elementele constitutive ale celor două infracțiuni, ale valorilor sociale ocrotite de lege, conținutul normativ consideră că este legală încadrarea juridică dată prin actul de sesizare al instanței.

Cu privire la inculpatul L. V., trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 Cod penal din 1969, se solicită a se avea în vedere atitudinea acestuia, care de la început a avut o atitudine de ajutorare a inculpatului B. T., prin declarațiile date. În considerentele hotărârii apelate se face o mențiune pentru argumentarea soluției de achitare, în sensul că autorul nu se poate autoincrimina, întrucât ar fi încălcate dispozițiile Curții Europene a drepturilor Omului, însă se apreciază că prezenta problemă este total opusă, întrucât inculpatul nu s-ar fi autoincriminat, dimpotrivă și-a asumat conștient vina unei fapte pe care nu o săvârșise, după cum rezultă din probatoriul administrat.

Al doilea motiv de apel al parchetului vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. Precizează că susține motivele din referatul parchetului, cu privire la individualizare, însă suplimentar precizează că, în cauză, raportat la data săvârșirii faptei, s-a dispus trimiterea în judecată și inițial, încadrarea juridică a fost cea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i Cod penal anterior. Verificând dispozițiile art. 5 Cod penal s-a considerat că aceasta ar fi Noul Cod Penal, respectiv dispozițiile art. 188 Cod penal, având în vedere că nu mai există agravanta de la fostul art. 175 lit. i Cod penal, loc public. Arată că, în noua reglementare nu mai există această agravantă, însă din punctul său de vedere raportat la dispozițiile art. 4 din Noul Cod penal, art. 3 alin. 2 din legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, în condițiile în care dispozițiile art. 188 Cod penal prevăd alternativ și detențiunea pe viață, în opinia sa legea penală mai favorabilă este Codul penal vechi care prevede o limită de pedeapsă cu închisoare și nu detențiune pe viață, deci art. 174 fără referire la art. 175 lit. i Cod penal.

În ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea instanței de fond cu referire la lit. h a art. 36, consideră că nu este oportună interzicerea dreptului de a purta arme în perioada executării detenției. Cu privire la modul de executare a pedepsei complementare față de inculpatul B. T. consideră că se poate completa în apel omisiunea instanței de fond de a dispune modalitatea de executare a acestora cu referire la dispozițiile art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal. Pentru aceste considerente, în baza art. 429 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului.

Apelantul inculpat B. T. solicită admiterea apelului în baza art. 421 slin. 2 lit. a) Cod procedură penală, și soluționarea din nou acțiunii penale deduse judecății, conform regulilor de la judecata în fond, reapreciindu-se atât probele administrate în fața instanței, cât și probele administrate în mod nemijlocit în fața instanței de apel. Ca urmare a acestei noi soluționări a acțiunii penale în fond, solicită achitarea inculpatului B. în temeiul art. 396 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală pentru împrejurarea că nu există probe că inculpatul ar fi comis această infracțiune. Va dezvolta împrejurarea că nu este aplicabil principiul in dubio pro reo, ci există în acest dosar probe pozitive de nevinovăție dincolo de acest dubiu care trebuie să îi profite inculpatului. Critică sentința instanței de fond pentru greșita interpretare a declarațiilor date în cauză pentru că, instanța de fond a dat valoare probatorie declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală, excluzând în mod total declarațiile date în mod nemijlocit în mod contradictoriu în fața instanței de fond, fără nici un fel de justificare pentru acest lucru. De altfel, singura declarație dată în fața instanței de fond care ar fi putut confirma starea de fapt expusă de Ministerul Public a fost cea a concubinei persoanei vătămate, martora D. E., care audiată fiind în mod nemijlocit la curtea de apel, a declarat că ceea ce a declarat în fața procurorului și ceea ce a declarat în fața instanței de fond, în sensul că l-a văzut pe B. T. lovind cu toporul persoana vătămată, a făcut acest lucru, doar pentru a obține o recompensă bănească de la B. T., știind faptul că coinculpatul L. nu are resurse materiale pentru a-i oferi. Apreciază că, practica Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește aprecierea declarațiilor este foarte clară și invocă în acest sens cauza Saidi contra Franței și Edwards contra Marii Britanii, dar și cauza V. contra României, toate acestea spun că, având de cântărit instanța între niște declarații date în condiții de necontradictorialitate în fața organelor de urmărire penale și niște declarații date în contradictorialitate în fața a două instanțe, întotdeauna trebuie alese declarațiile date în condiții de nemijlocire, contradictorialitate și oralitate în fața instanței. Pe cale de consecință, sub acest aspect apreciază că toate mărturiile și depozițiile converg înspre același lucru, respectiv că inculpatul B. T. nu l-a lovit pe L. sub nicio formă. Acestea fiind condițiile nu crede că raționamentul pe care instanța de fond l-a avut în vedere poate sta în picioare cu atât mai mult cu cât și declarația martorei D. E. a oferit o depoziție în fața Curții de Apel total contrară celor anterioare. Un al doilea motiv pentru care critică sentința instanței de fond este acela că cauza a fost motivată în baza unor probe inexistente la dosarul cauzei și face referire la fila 15 din hotărâre când judecătorul fondului menționează că este exclusă ca și cauza aplicarea unei lovituri cu ranga în condițiile în care nici un act medical nu exclude posibilitatea ca persoana vătămată L. să fi fost lovită cu ranga. Ca atare, nu știe de unde a apărut acest raționament logico – juridic al instanței de fond. Cu referire la punctul trei al motivelor de apel, acela că motivarea cauzei a fost bazată pe acte care nu au valoare probatorie și face referire la pseudo – audiere a doctorului Paripaș O. S. în faza de urmărire penală, apreciază că această chestiune a fost complinită de către instanța de apel prin audierea nemijlocită a acestuia și ce dezvăluie doctorul în audierea nemijlocită este că nu poate în calitatea de neurochirurg să spună sau să precizeze care a fost obiectul vulnerant. Un al patrulea motiv de apel, că raționamentul logico –juridic al instanței de fond este greșit pentru că a fost bazat pe niște prezumții care nu au suport factual sub nicio formă. Face referire la o aserțiune a instanței de fond care, în opinia sa, este și discriminatorie dar nu are nici suport probatoriu sau factual deloc. Instanța de fond arată că, într-o comuniune de etnie rromă, care de-a lungul timpului s-a remarcat prin vânzarea oricărui obiect ce conținea cea mai mică umbră de metal feros, o rangă de fier zăcea pe stradă nevalorificată ceea ce duce la o concluzie logică că inculpații au mințit. Arată că, această aserțiune a instanței de fond nu poate fi privită ca o motivare atâta vreme cât ea este evident discriminatorie față de orice comunitate rromă din țară, chiar dacă are valențe infracționale cineva din acea comunitate sau nu, dar mai mult decât atât, ceea ce este frapant la această aserțiune este împrejurarea că ranga avea pe ea urme de sânge, or în aceste condiții instanța de fond nu poate reține un astfel de raționament că, nu ar fi putut fi lovită persoana vătămată cu ranga când pe aceasta există urme de sânge. Există martori în dosar care atestă această împrejurare. Totodată, critică soluția instanței de fond pentru împrejurarea că, deși existau acte medicale cu caracter contradictoriu la dosarul cauzei, cu referire la expertizele medico – legale și de opiniile științifice a doi medici specialiști, nu există nici un fel de motivare pentru care instanța de fond dă prevalență uneia dintre aceste probe în detrimentul alteia. Aceasta cu atât mai mult cu cât suplimentar față de aceste acte medicale depuse și administrate în fața instanței de fond, a depus în fața instanței de apel acea opinie expertală medico – legală a dr. M., care infirmă cu titlu de certitudine posibilitatea ca acea rană să fi fost provocată de un topor, infirmă posibilitatea continuării vieții dacă rana ar fi fost provocată de un topor, întrucât apreciază că aici este cheia dezlegării acestui raport de drept penal. Chiar dacă ar accepta ideea că ar fi fost lovit de un topor, ceea ce spune dr. M. este că dacă ar fi fost lovit cu un topor cu siguranță nu și-ar mai fi putut continua firul vieții persoana vătămată. Or. Toate aceste chestiuni trebuie puse în ecuație alături de concluziile rapoartelor medico – legale administrate în fața instanței de fond care indică posibilitatea producerii leziunii cu un topor însă niciunul dintre ele nu infirmă probabilitatea să fi fost produsă cu o rangă sau cu un topor. În condițiile în care concluziile rapoartelor medico – legale lasă deschisă ecuația obiectul vulnerant există mai multe probe, opinia expertuală a dr. F., a dr. M., declarația martorului Paripaș, declarația medicului specialist tomograf, toate indică sau infirmă teza susținută de Ministerul Public. Dincolo de toate aceste opinii expertale, motivul pentru care susține nevinovăția inculpatului B. este acela că având două obiecte presupus vulnerabile nu se poate susține că s-a produs . cu toporul atâta timp cât pe topor nu se găsesc urme de sânge și pe rangă se găsesc urme de sânge. Aceasta înseamnă că toate declarațiile martorilor care au spus că L. a dat cu ranga sau țeava sunt reale. Acest lucru nu a fost explicat sub nicio formă de către instanța de fond cum s-a reținut comiterea acestei tentativei de omor în sarcina inculpatului cu un topor care nu este murdar de sânge, iar ranga despre care instanța spune cu titlu de certitudine că nu s-a comis infracțiunea, este murdară de sânge. Toate acestea sunt motive nu doar de aplicare a principiului in dubio pro reo și de achitare a inculpatului B. T. în temeiul acestui principiu și în temeiul art. 16 lit. c) Cod procedură penală, ci crede că există probe pozitive care atestă nevinovăția inculpatului atâta vreme cât nu există nicio declarație în dosar care să ateste faptul că inculpatul l-ar fi lovit în cap pe L.. În aceste condiții, apreciază că dubiul trebuie valorificat și prin prisma modului în care parchetul a înțeles să instrumenteze acest dosar. Precizează că, nu a văzut vreun dosar având ca obiect omorul și în care să se rețină o astfel de stare de fapt și în care Ministerul Public să nu fi formulat propunere de arestare preventivă. Aceasta denotă faptul că și procurorul de caz a avut dubiile sale serioase cu privire la dinamica producerii evenimentului, cu privire la corpul vulnerant și cu privire la persoana care a fi comis această infracțiune.

Apelantul inculpat A. M., în baza art. 429 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, solicită admiterea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 29/S din 06.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ și instanța de control judiciar să dispună desființarea acestei sentințe cu privire la soluția de condamnare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. Precizează că temeiul achitării îl constituie art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, considerând că nu există probe care să conducă instanța la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. A se avea în vedere întreg ansamblul probatoriu administrat în prezenta cauză atât în fază de urmărire penală, în faza de cercetare judecătorească, precum și în fața instanței de apel, toate declarațiile martorilor converg spre ipoteza ca autor al infracțiunii de tentativă la omor nu ar fi inculpatul B. T., ci ar fi inculpatul L.. Arată că, inculpatul L. a avut o atitudine constantă atât în fază de cercetare judecătorească, cât și în fază de urmărire penală și anume a spus că dumnealui este autorul infracțiunii. A se avea în vedere că, în ceea ce privește elementele vulnerante, atât toporul, cât și bara metalică presupus a fi folosită în această cauză, că pe toporul care se presupune că l-a folosit inculpatul B. nu s-au găsit urme de sânge, însă pe celălalt obiect vulnerant s-au găsit urme de sânge, cu atât mai mult cu cât și pe hainele inculpatului L. s-au găsit urme de sânge. Consideră deosebit de relevantă declarația dată la termenul anterior de martorul Paripaș, cel care a intervenit chirurgical asupra persoanei vătămate și a precizat că nu poate afirma cu certitudine că în cauză obiectul vulnerant a fost toporul, astfel că principiul in dubio pro reo la care se face referire în această situație este unul evident. Față de cele ce s-au demonstrat atât prin martorii audiați, părțile din procesul penal consideră că, în ceea ce privește soluția de condamnare a inculpatului A. M. este nefondată. Practic inculpatul pe care îl reprezintă a relatat cu certitudine faptul că, în urma conflictului, autor al unei lovituri cu o rangă a fost inculpatul L.. Astfel, față de aceste probe apreciază că se impune o soluție de achitare în ceea ce îl privește pe inculpatul A. M., în baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, nu există probe care să conducă instanța la concluzia că inculpatul se face vinovat de această infracțiune.

Apelantul inculpat A. A., în baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului și rejudecând, instanța de control judiciar să dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Precizează că, este fără putință de tăgadă că, soluția în ceea ce privește condamnarea inculpatului pentru infracțiunea sus menționată este indisolubil legată de soluția care se va da în ceea ce îl privește pe inculpatul B. T.. Întrucât o achitare a inculpatului B. automat implică incidența coroborării art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv fapta nu există, întrucât prin declarația dată acesta a spus că B. T. nu a lovit persoana vătămată. Din acest punct de vedere apreciază că nu există nici un fel de dubiu că aceasta ar fi soluția care ar trebui să se impună.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul parchetului este întemeiat, urmând a fi admis, iar apelurile inculpaților B. T., A. M. și A. A. urmează a fi respinse, pentru următoarele motive:

Apelul parchetului urmează a fi admis, urmând a se dispune condamnarea inculpatului L. V., pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, avându-se în vedere modul în care trebuie interpretată și aplicată legea penală, la situația de fapt reținută de instanța de fond. Așadar, curtea nu reține o altă situație de fapt decât instanța de fond, ci consideră că aplicarea legii penale la această situație de fapt este eronată, având în vedere modul greșit în care instanța de fond a interpretat textul de la art. 264 din vechiul Cod penal. În plus, la stabilirea situației de fapt reținute în cauză vor fi avute în vedere și probele noi administrate în fața curții de apel.

Instanța de fond a dispus achitarea inculpatului L. V. pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 din vechiul Cod penal, reținând că pentru această infracțiune practica judiciară și doctrina ar fi statuat că favorizarea infractorului ar trebui să constea în mod exclusiv într-un ajutor material, adăugându-se astfel la textul legal această condiție, neprevăzută de lege. Curtea nu poate reține această motivare a instanței de fond, întrucât textul de la art. 264 din vechiul Cod penal nu face nicio distincție sub acest aspect, cu privire la ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnicii urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, motiv pentru care nici interpretul legii nu poate să facă o astfel de distincție. De altfel, doctrina (exemplificativ, O. L., T. T., D. penal român. Partea specială, Casa de editură și presă „ȘANSA” – S.R.L., București, 1996, p.) a subliniat expres că ajutorul poate fi dat prin acte comisive sau prin acte omisive și poate fi material sau moral. De asemenea, în practica judiciară s-a statuat în mod repetat că acest ajutor poate fi și unul nematerial (moral), care ar putea să constea fie în oferirea de informații infractorului, pentru a-i asigura scăparea de urmărirea penală, fie în inducerea în eroare a organelor judiciare, prin oferirea unor informații false, cu scopul de a îngreuna sau zădărnicii urmărirea penală.

Or, în cauză, chiar instanța de fond a reținut că prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală inculpatul L. V. a încercat inducerea în eroare a acestora, susținând în mod nereal că el ar fi autorul loviturii care i-a pus în pericol viața persoanei vătămate G. L.. În aceste condiții, fiind posibilă săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului și prin acte nemateriale, și stabilindu-se în mod indubitabil că inculpatul L. V. a încercat să îl ajute pe inculpatul B. T., prin declarațiile date, să zădărnicească urmărirea penală, sunt întrunite toate elementele infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 din vechiul Cod penal.

Nu poate fi primită nici motivarea instanței de fond, că declarațiile inculpatului L. V. s-ar circumscrie exercitării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, având în vedere că acesta a fost la rândul său cercetat în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire asupra aceleiași persoane vătămate. Curtea va reține că exercitarea dreptului la apărare al inculpatului L. V. nu putea acoperi decât declarațiile nereale care priveau propria faptă, de care inculpatul a fost acuzat, respectiv infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 din vechiul Cod penal, pentru care procurorul a și dispus încetarea urmăririi penale prin rechizitoriu. Exercitarea dreptului la apărare nu putea acoperi și fapta inculpatului L. V. de a încerca inducerea în eroare a organelor judiciare, cu privire la săvârșirea de către inculpatul B. T. a infracțiunii de tentativă de omor. Favorizarea infractorului a constat în faptul că inculpatul L. V. a acceptat să declare că el ar fi fost autorul loviturii care i-a pus viața în primejdie persoanei vătămate G. Lazzlo, intenționând în acest fel să îl ajute pe inculpatul B. T. să scape de răspunderea penală pentru infracțiunea de tentativă de omor. Or, această faptă nu mai poate fi circumscrisă exercitării dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil, întrucât scopul ei nu a fost acela de a evita propria răspundere penală pentru fapta de care era cercetat, ci de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală față de coinculpatul B. T., pentru infracțiunea de tentativă de omor.

În ce privește dreptul la un proces echitabil, singura componentă a acestuia, care ar fi putut fi aplicabilă în cauză, ar fi fost exercitarea dreptului la tăcere. Or, inculpatul L. V. nu a înțeles să uzeze de acest drept, ci a dat declarație în cauză, încercând prin aceasta să îngreuneze sau să zădărnicească urmărirea penală și judecarea inculpatului B. T., pentru o infracțiune foarte gravă, respectiv tentativa de omor.

Din aceste motive, curtea va admite apelul parchetului, declarat sub acest aspect, și în urma rejudecării, în temeiul art. 264 alin. 1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal va dispune condamnarea inculpatului L. V. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate curtea va avea în vedere gravitatea faptei inculpatului, circumstanțele săvârșirii acesteia și periculozitatea inculpatului. Inculpatul a încercat să inducă în eroare organele judiciare, într-o cauză având ca obiect o faptă deosebit de gravă, prin care s-a pus în pericol viața unei persoane. Or, într-o comunitate restrânsă, cum este cea din care fac parte inculpații și persoana vătămată, lipsa unei reacții corespunzătoare din partea organelor judiciare, prin sancționarea faptelor de încercare de inducere în eroare a organelor judiciare, va face foarte grea descoperirea și sancționarea pe viitor a unor fapte similare. Curtea va ține cont și de situația personală a inculpatului, care nu are antecedente penale și a comis fapta supusă judecății în considerarea relației apropiate pe care o are cu coinculpatul B. T., fiind ginerele acestuia din urmă.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b teza a II-a din vechiul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

Întrucât curtea consideră că inculpatul poate fi reeducat și prin lăsarea lui în libertate, având în vedere lipsa antecedentelor penale și circumstanțele în care a comis fapta, în temeiul art. 86¹ și art. 86² din vechiul Cod penal curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului L. V., pe un termen de încercare de 3 ani.

Fiind însă necesară supravegherea în continuare a inculpatului L. V., pentru a preveni săvârșirea de alte infracțiuni contra persoanei vătămate sau a altor persoane, în scop de răzbunare, în temeiul art. 86³ alin. 1 din vechiul Cod penal curtea va dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ raportat la art. 83 și art. 84 din vechiul Cod penal potrivit cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare atrage revocarea suspendării sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.

În ce privește legea penală mai favorabilă, având în vedere că potrivit art. 93 din 3 din noul Cod penal, în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este obligatorie obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, obligație care nu există în cazul suspendării sub supraveghere dispusă în temeiul art. 86³ din vechiul Cod penal, curtea va stabili ca legea mai favorabilă vechiul Cod penal.

Apelul parchetului, declarat cu privire la achitarea inculpaților A. M. și A. A. pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 din vechiul Cod penal, nu este întemeiat, pentru următoarele motive.

În sarcina inculpaților A. M. și A. A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 din vechiul Cod penal, întrucât aceștia au declarat mincinos în fața organelor judiciare, în legătură cu privire la faptele ce fac obiectul prezentei cauze. Instanța de fond a arătat în mod detaliat în ce constă mărturia mincinoasă a acestor martori, curtea însușindu-și motivarea acesteia, ce urmează a fi dezvoltată mai jos, în analizarea apelurilor inculpaților.

La momentul la care au declarat mincinos în fața organelor judiciare, cei doi inculpați au fost audiați ca martori, iar fapta lor constituie doar infracțiunea de mărturie mincinoasă, neputându-se reține în sarcina lor și infracțiunea de favorizare a infractorului. Infracțiunile de mărturie mincinoasă și favorizare a infractorului, atât în vechiul Cod penal, cât și în noul Cod penal, au același obiect juridic, respectiv înfăptuirea justiției. Din acest motiv, atunci când fapta inculpaților întrunește elementele infracțiunii de mărturie mincinoasă, ea nu poate fi calificată ca fiind, în același timp, și favorizarea infractorului, chiar dacă prin declarațiile date inculpații Anuiței M. și A. A. au urmărit să-l ajute pe inculpatul B. T. să scape de acuzațiile de tentativă la infracțiunea de omor. Doctrina și practica judiciară au statuat că infracțiunea de favorizare a infractorului este o infracțiune subsidiară, care poate fi reținută atunci când nu sunt reținute alte infracțiuni care protejează aceeași valoare juridică, respectiv buna înfăptuire a justiției. Or, în speță se constată că inculpații au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, prin declarațiile nereale date, infracțiune care urmează a se reține ca fiind un text special, față de cel care incriminează fapta de favorizare a infractorului. Fiind reținută legea specială, nu mai poate fi aplicat, în același timp, și textul care constituie legea generală, față de fapta comisă de cei doi inculpați.

De asemenea, motivul de apel privind cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B. T., pe care parchetul îl consideră neîndestulător, nu este întemeiat, deoarece instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate acestuia. Instanța de fond a arătat că a ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea pe fondul unei stări conflictuale spontane existente între membrii familiei extinse a inculpatului și partea vătămată G., precum și de faptul că inculpatul B. T. este în vârstă de 49 ani, este la primul conflict cu legea penală și desfășoară activități lucrative licite în cadrul unui PFA. Toate aceste circumstanțe reale și personale sunt de natură să conducă la reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, în ciuda existenței celorlalte circumstanțe de natură să agraveze răspunderea penală. La stabilirea pedepsei principale și accesorii trebuie avute în vedere toate circumstanțele reale și personale, precum și faptul că scopul pedepsei trebuie să fie reeducarea inculpatului. Or, curtea apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este de natură să conducă la atingerea acestui scop, nefiind nevoie de majorarea cuantumului acesteia.

Faptul că instanța de fond i-a interzis inculpatului dreptul de a purta arme este justificat prin gravitatea faptei comise și prin modul în care inculpatul a săvârșit-o, folosindu-se de un obiect periculos. În aceste condiții, se impune interzicerea dreptului de purta orice categorie de arme, având în vedere periculozitatea pe care o prezintă inculpatul B. T., atunci când deține astfel de obiecte.

În ce privește data de la care se pune în executare pedeapsa complementară aplicată inculpatului, aceasta este dată de lege, respectiv de art. 68 lit. c) din Codul penal, potrivit căruia pedeapsa complementară se execută după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Nu poate fi primită nici susținerea parchetului referitoare la aplicarea legii vechi, ca fiind mai favorabilă inculpatului B. T., deoarece legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global, respectiv cu toate elementele circumstanțiale existente în legea aplicată. Or, nu se poate aplica inculpatului B. T. doar o parte din legea veche, respectiv doar infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 din vechiul Cod penal, fără să se rețină și agravanta omorului săvârșit în public, reglementată de legea veche.

În ce privește apelul declarat de inculpatul B. T., curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive.

În cauză, situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, curtea însușindu-și argumentele acesteia care conduc indubitabil la concluzia că inculpatul B. T. este cel care a lovit persoana vătămată cu toporul în cap, provocându-i acesteia leziunea care i-a pus viața în primejdie. Chiar dacă inculpații și martorii audiați în această cauză, și chiar persoana vătămată, și-au schimbat în mod repetat declarațiile, încercând să-l disculpe pe inculpatul B. T., instanța de fond a detaliat argumentele pentru care a reținut declarațiile care îl arătau pe acest inculpat ca fiind autorul lovirii și argumentele pentru care a înlăturat, motivat, celelalte declarații care încercau să-l disculpe. De asemenea, instanța de fond a arătat și motivele pentru care declarațiile în favoarea inculpatului B. T. au fost reținute ca fiind nesincere, acestea fiind cauzate fie de faptul că persoanele care l-au disculpat erau rude sau apropiați ai inculpatului B. T., fie de faptul că inculpatul le-a promis diferite sume de bani în schimbul schimbării declarațiilor inițiale.

Pentru aceste motive, curtea își însușește aceste argumente, care urmează a fi completate cu următoarele.

În cauză, curtea reține că, având în vedere schimbările declarațiilor inițiale ale persoanelor audiate, în mod cert acestea au fost determinate de inculpatul B. T., așa cum a și arătat persoana vătămată G. L., mai exact de primirea unor sume de bani de la inculpați și a unei promisiuni de primire a altor sume de bani. Acesta a fost motivul care l-a determinat pe G. L. să-și schimbe declarația inițială, din 6.09.2012, dată imediat după ce și-a revenit din comă, în care arată că inculpatul B. T. este cel care l-a lovit cu toporul în cap. Fiind prima declarație, dată de persoana vătămată imediat după ce și-a revenit din comă, curtea apreciază că aceasta este cea reală, nefiind nici un motiv pentru care să fie considerată nesinceră. Pentru declarațiile ulterioare, există o justificare a schimbării poziției persoanei vătămate, în timp ce pentru prima declarație dată de aceasta nu există nici un motiv de dubiu, asupra exactității ei. Această primă declarație a persoanei vătămate este cea care se și coroborează cu declarația dată de concubina acestuia, martora D. E., care și-a menținut și în fața instanței de fond declarația inițială, în sensul că inculpatul B. T. este cel care a lovit persoana vătămată cu toporul în cap.

La fel, declarația inițială a persoanei vătămate se coroborează și cu declarațiile martorelor oculare B. M. și B. L., date imediat după săvârșirea agresiunilor la data de 12.09.2012, în care arată că l-au văzut pe B. T. cum l-a lovit pe G. L. cu toporul în cap, stare de fapt menținută și la data de 13.09.2012 când s-a trecut la poziționarea martorilor la fața locului, precum și cele date cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală pe data de 11.07.2013, (filele 170 – 171). Ca și instanța de fond, curtea va reține că declarațiile acestora din data de 08.10.2012 (filele 99 – 100, 103 – 104) trebuie înlăturate ca nesincere, raportat la declarațiile celorlalți martori oculari și în special a martorului B. V..

În plus, situația de fapt reținută de instanța de fond și de curtea de apel, mai este confirmată, pe lângă declarația inițială a persoanei vătămate, de declarația martorului M. A., martor ocular, care confirmă varianta lovirii persoanei vătămate G. L. de către B. T., cu toporul pe care îl avea asupra sa. În declarația din data de 12.09.2012 (dată la scurt timp după săvârșirea faptei), martorul M. A., martor neutru, care nu face parte din nicio tabără implicată în conflict, a arătat că l-a văzut pe B. T. cum a ridicat un topor deasupra capului și l-a lovit pe G. L. o singură dată, în cap. Chiar și acest martor și-a nuanțat ulterior declarația, arătând în data de 8.10.2012 că ar fi văzut doar când B. T. a ridicat toporul să-l lovească pe G. L., nu și momentul lovirii, dar această schimbare nu este una esențială, martorul arătând că „nu avea altcineva cine să-l lovească”. Or, declarația acestui martor ce coroborează cel mai bine cu declarațiile inițiale ale persoanei vătămate, ale concubinei acestuia și ale martorelor B. M. și B. L., conducând la concluzia că inculpatul B. T. a fost cel care a lovit persoana vătămată cu toporul în cap.

De altfel, chiar și persoanele care fac parte din grupul inculpatului B. T. (L. A. – soția lui L. V. și fiica lui B. T., inculpatul L. V., martorii A. Maarinel și A. A.) precum și aproape toți martorii neutrii (B. L., Odves L. L., B. V., Mocsel G.) au declarat că au văzut că inculpatul B. T. avea un topor în mână, în momentul conflictului. Or, acest fapt este de necontestat și se coroborează mai bine cu declarațiile persoanelor care arată că leziunea care i-a pus viața în primejdie i-a fost provocată persoanei vătămate G. L. de către inculpatul B. T., cu acel topor, precum și cu actele medico-legale arătate de instanța de fond, care concluzionează că numitul G. L. prezintă „leziuni traumatice cranio-cerebrale ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-despicător (posibil topor) la data de 26/27.08.2012.

La fel, în raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A._ întocmit de INML M. Minovici se concluzionează că „leziunile traumatice cranio-cerebrale prezentate de G. L. la data de 27 august 2012 s-au putut produce cel mai probabil, având în vedere morfologia și topografia descrisă, prin lovire cu corp dur cu muchii ascuțite, posibil toporul din planșa fotografică înaintată”.

În acest sens a concluzionat și medicul Paripaș O. S., care a participat la operarea persoanei vătămate și a arătat în declarația dată în fața curții de apel că plaga pe care persoana vătămată o prezenta era una cu linii drepte, nu era zdrobită. Această declarație, provenită de la una din persoanele care l-a văzut pe persoana vătămată la scurt timp după lovire, este de natură să conducă la concluzia că persoana vătămată a fost lovită cu toporul, de către B. T., iar nu cu ranga, de către L. V., așa cum susțin inculpații. La fel a declarat și doctorul M. R., care a participat la operarea persoanei vătămate G. L. și a declarat că, în mod categoric, plaga acestuia a fost făcută de un corp tăietor despicător și nu de o bară, aceasta fiind concluzia sa după o activitate neurochirurgicală de 33 de ani.

În aceste condiții, față de declarațiile medicilor care au operat persoana vătămată imediat după incident, curtea va reține că acestea prevalează față de concluziile opiniei expertale privind pe numitul G. L., întocmită la cererea inculpatului B. T. de către dr. D. O M. și depusă de inculpat în apel. Pe lângă aspectul subiectiv pe care îl presupune întocmirea unei lucrări la cererea unei părți, opinia expertală menționată prezintă și dezavantajul că a fost întocmită post factum, pe baza lucrărilor de la dosar, spre deosebire de opiniile medicilor care au participat la operarea persoanei vătămate și care au constatat personal cum se prezenta plaga pe care acesta o prezenta în urma loviturii, imediat după lovire. De altfel, concluzia la care ajunge expertul dr. D. M., în urma acestei analize făcute pe bază de înscrisuri, că leziunile suferite de victima G. L. „s-au produs cu multă certitudine prin lovirea capului cu corp contondent”, se contrazice cu afirmația de la fila 10 din raportul întocmit, că „diferențierea între plăgile produse de obiecte ascuțite și cele produse de obiecte contondente poate fi greu de realizat, dar posibilă sub examinarea atentă cu ajutorul unei lupe”. Or, din moment ce opinia expertală a fost realizată la mult timp de la data faptei, expertul nu putea să se bazeze pe o astfel de examinare, care însă a putut fi făcută de medicii care au participat la operarea persoanei vătămate. În plus, medicul care a întocmit opinia expertală face și afirmații bazate pe speculații, cum este cea de la fila 18 din materialul întocmit, potrivit căreia, având în vedere lungimea mare a cozii toporului, a lamei, greutatea mare a obiectului, energia cinetică mare dezvoltată, ar fi produs despicarea craniului sau chiar zdrobirea craniului cu interesarea profundă a elementelor subiacente leziunii, producând leziuni care sunt incompatibile cu viața. Expertul nu putea să cunoască care a fost forța cu care inculpatul a lovit persoana vătămată și nici alte elemente (cum ar fi unghiul din care a lovit, posibilele atenuării a loviturii, ș.a.m.d.), care au făcut posibil ca persoana vătămată să nu moară în urma loviturii.

Referitor la înlăturarea ca nesincere a declarațiilor ulterioare ale persoane vătămate și ale martorilor, curtea va avea în vedere și modul în care persoana vătămată s-a prezentat ulterior, din proprie inițiativă, la parchet, ca să declare că nu își mai amintește cine l-a lovit, deoarece consumase băuturi alcoolice, susținând totodată că vrea să se împace cu L. V. și cu B. T. și că L. V. i-a promis că-i va da 6000 de lei. Curtea va reține că prin aceasta persoana vătămată G. L. a intenționat de fapt să susțină varianta cu privire la care inculpații s-au pus de acord de la început, respectiv să-l disculpe pe inculpatul B. T., susținând că L. V. ar fi cel care a provocat leziunea care i-a pus viața în pericol. Mobilul acestei schimbări a declarației inițiale a persoanei vătămate a fost chiar cel expus de persoana vătămată în declarația din data de 9.10.2012, respectiv faptul că i s-a promis de către L. V. suma de 6000 de lei. Cum inculpatul L. V. este ginerele inculpatului B. T., și a acceptat să ia fapta de tentativă de omor asupra lui, chiar dacă înțelegerea persoanei vătămate ar fi fost făcută cu L. V., iar nu cu B. T., în realitate acesta din urmă a fost cel care urma să beneficieze de această strategie, pentru a evita răspunderea penală pentru fapta comisă.

Situația de fapt reținută de instanța de fond și de curte, cu privire la nesinceritatea declarațiilor de disculpare a inculpatului B. T., este plauzibilă, având în vedere că inculpatul B. T. este capul familiei, care are un ascendent inclusiv asupra familiilor fetelor și ginerilor săi, astfel încât a putut să-l determine pe L. V. chiar să accepte să ia asupra lui fapta de tentativă de omor, ca să-l ajute astfel pe inculpatul B. T. să scape de răspunderea penală. În plus, faptul că inculpatul B. T. a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor asupra persoanei vătămate în timp ce a intervenit în apărarea lui L. V. și a lui A. A., care erau implicați într-un conflict spontan cu persoana vătămată G. L., constituie un mobil plauzibil, pentru explicarea faptului că L. V. a acceptat să ia asupra lui săvârșirea faptei de tentativă de omor comisă de B. T. iar martorii A. M. și A. A. au acceptat să declare în fața organelor judiciare această variantă nereală.

Afirmația inculpaților că persoana vătămată s-ar fi decis să-l acuze pe nedrept pe B. T., de comiterea faptei de tentativă de omor, pentru a putea obține bani de la acesta, nu este susținută nici de probe și nici de modul în care s-au desfășurat cercetările și s-au produs schimbările de declarații în prezenta cauză. În plus, această afirmație nu explică de ce au susținut același lucru și ceilalți martori audiați în cauză, care confirmă că inculpatul B. T. este cel care a lovit persoana vătămată cu toporul în cap.

Așa cum s-a arătat anterior, în realitate persoana vătămată și-a schimbat declarația inițială, în urma înțelegerii frauduloase cu inculpații, ca să susțină varianta nereală a acestora. Martorul Odves L. (ruda persoanei vătămate, care a și formulat plângerea la parchet, din data de 30.08.2012, împotriva lui B. T., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor comisă asupra persoanei vătămate G. L.), arată că nepotul său, G. L., i-a spus că a fost lovit de B. T., însă s-a împăcat ulterior cu acesta și a primit suma de 7000 de lei, pe care i-a remis prin L. V., ca să își schimbe declarația.

Nu poate fi reținută susținerea inculpatului B. T., în sensul că instanța ar trebui să țină cont doar de declarațiile date de persoanele audiate de instanța de judecată, deoarece rezultă cu certitudine că aceste declarații au fost date ca urmare a influențării lor de către inculpatul B. T., iar instanța de fond a motivat de ce le-a înlăturat ca nesincere. În plus, declarațiile persoanelor audiate nu sunt singurele probe care au stat la baza soluției de condamnare, acestea coroborându-se mai bine cu actele medico-legale de la dosar și cu declarația martorei oculare D. E., care și-a menținut în fața instanței de fond afirmațiile că inculpatul B. T. a fost cel care a lovit persoana vătămată cu toporul în cap, audierea acesteia făcându-se în condiții de contradictorialitate. Faptul că în fața instanței de apel această martoră și-a schimbat depoziția și a susținut și ea nevinovăția inculpatului B. T., nu face decât să confirme faptul că inculpatul B. T., direct sau indirect, continuat să încerce influențarea martorilor și după pronunțarea sentinței instanței de fond.

În ce privește argumentul inculpatului că pe toporul ridicat de la inculpatul B. T. nu s-ar fi găsit urme de sânge, în timp ce pe ranga indicată de inculpați ca fiind cea cu care a lovit L. V. s-au găsit astfel de urme, curtea constată că acesta nu este de natură că conducă la concluzia că nu inculpatul Burcul T. a lovit persoana vătămată, ci L. V.. În primul rând, așa cum reiese din actele de urmărire penală, aceste corpuri delicte au fost predate organelor de poliție chiar de inculpatul B. T., după ce s-a pus de acord cu celelalte persoane asupra variantei susținute în fața organelor de poliție, astfel încât acesta a avut timp, înainte de ridicarea lor, fie să înlăture urmele de sânge de pe topor, fie să plaseze sau să conserve urmele de sânge plasate pe ranga respectivă. Chiar dacă urmele de sânge de pe rangă s-au produs în timpul incidentului, având în vedere că persoana vătămată a sângerat abundent, în urma loviturii aplicate de inculpatul B. T. în cap, era foarte probabil ca o rangă aflată la locul faptei, cu care inculpatul L. V. l-a lovit peste mână, să dobândească astfel de urme de sânge. De asemenea, inculpatul B. T. avea timp să schimbe toporul cu care a lovit persoana vătămată, până la venirea organelor de poliție, motiv pentru care nu se poate ține cont de faptul că toporul prezentat de acesta nu prezenta urme de sânge. În consecință, toate aceste susțineri ale inculpaților nu sunt însă de natură să înlăture concluzia categorică la care se ajunge în urma examinării declarațiilor persoanelor care au fost de față la incident și în urma examinării actelor medico-legale efectuate în cauză.

Față de toate argumentele menționate anterior, curtea va reține și autenticitatea concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică privind detectarea comportamentului simulat, potrivit căruia la întrebările esențiale legate de fapta ce face obiectul cauzei, în cazul inculpatului B. T. (care a negat că l-ar fi lovit pe G. L.), au fost detectate reacții specifice comportamentului simulat.

Având în vedere situația de fapt menționată anterior, și probele din care rezultă aceasta, curtea va respinge și apelurile inculpaților A. A. și A. M., prin care solicitau achitarea lor cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Așa cum rezultă din situația de fapt reținută de curte, inculpații A. A. și A. M., alături de inculpatul L. V., au fost de față la momentul incidentului, fiind cei care au participat și la conflictul cu persoana vătămată G. L., anterior venirii la fața locului a inculpatului B. T.. Inculpatul A. M. este căsătorit cu A. M., fiica vitregă a inculpatului B. T.. Imediat după ce inculpatul B. T. a lovit persoana vătămată cu toporul în cap, inculpații B. T., L. V., A. M. și A. A. s-au înțeles să declare organelor de poliție că persoana vătămată ar fi fost lovită de L. V., acesta din urmă fiind de acord să susțină că el este autorul infracțiunii. Ulterior, în declarațiile date în fața organelor judiciare, inculpații A. A. și A. M. au susținut că L. V. ar fi fost cel care a lovit persoana vătămată G. L., dând chiar declarații contradictorii sub acest aspect.

Astfel, în declarația din data de 27.08.2012, inculpatul A. A. afirmă că el nu a observat cine l-a lovit pe G. L., deoarece a plecat de la fața locului înainte de evenimentul respectiv, și arată totodată că nu l-ar fi văzut pe B. T. venind cu un topor asupra lui, dar că a auzit de la B. T. cum că L. V. l-ar fi lovit pe G. L.. Ulterior, în declarația din data de 10.09.2012, A. A. declară că a văzut cum L. V. l-ar fi lovit cu ranga în cap pe G. L. și că B. T. nu a exercitat nicio violență, ci, dimpotrivă, s-a străduit să aplaneze conflictul. Or, chiar cele două declarații ale inculpatului sunt contradictorii, cu privire la aspecte esențiale, ambele fiind mincinoase, susținând o situație de fapt nereală.

La fel, inculpatul A. M. declară inițial, în august 2012, că a auzit de la B. T. cum că L. V. l-ar fi lovit pe G. L., iar în declarația din data de 10.09.2012 susține că L. V. ar fi comis infracțiunea de tentativă de omor, iar nu B. T.. Contradicția dintre cele două declarații este evidentă, ambele declarații fiind mincinoase și susținând o altă situație de fapt decât cea percepută de cei doi inculpați, care au fost de față la incident.

Pentru aceste motive, curtea va reține că în mod corect a dispus instanța de fond condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, apelurile acestora prin care se solicită achitarea fiind nefondate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge apelurile declarate de inculpații B. T., A. M. și A. A. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul A. A., în cuantum de 300 lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală va obliga pe inculpații B. T., A. M. și A. A. la plata sumei de câte 500 de lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul rămânând în sarcina statului.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sent. pen. nr. 29/S/6.02.2015 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul soluției de achitare dispuse față de inculpatul L. V..

Rejudecând în aceste limite,

În temeiul art. 264 alin. 1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal dispune condamnarea inculpatului L. V., fiul lui G. și al Valentinei, născut la data de 24.07.1984 în B., domiciliat în com. Teliu, ., jud. B., CNP:_, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b teza a II-a din vechiul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86¹ și art. 86² din vechiul Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului L. V., pe un termen de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 86³ alin. 1 din vechiul Cod penal dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ raportat la art. 83 și art. 84 din vechiul Cod penal potrivit cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare atrage revocarea suspendării sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelurile declarate de inculpații B. T., A. M. și A. A. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 272 C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul A. A., în cuantum de 300 lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 C.pr.pen. obligă pe inculpații B. T., A. M. și A. A. la plata sumei de câte 500 de lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 14.10.2015.

Președinte Judecător,

C. C. GhigheciRăzvan C. D.

Grefier

D. C.

Red.C.G./03.11.2015

Dact.D.C./10.11.2015/9 exemplare

Jud.fond.C.I.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 104/2015....		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 664/2015. Curtea de Apel BRAŞOV →

Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 662/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 662/2015. Curtea de Apel BRAŞOV