Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 137/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 137Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., inculpatul I. J. și partea civilă R. PUBLICĂ LOCALĂ A PĂDURILOR S. R.A. împotriva sentinței penale nr. 1653 din 20 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 februarie 2015, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 1653/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii, formulată de P. de pe lângă Judecătoria B., din infracțiunea de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor special de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008, în infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Noul Cod penal.
În baza art. 396 alin. 5 Cod de procedură penală, raportat la art. 16 lit. b Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul I. J., fiul lui I. și E.-I., născut la data de 30.09.1982, în municipiul C., domiciliat în B., .. 13, județul B., C.N.P._, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor special de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.
În baza art. 249 alin. 1 Cod penal din 1969 ( art. 298 Cod penal în vigoare ), cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatul I. J. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
În baza art. 289 Cod penal din 1969 ( art. 321 Cod penal în vigoare ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 ( 2 acte materiale ) Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art. 291 teza I Cod penal din 1969 ( art. 323 teza I Cod penal în vigoare ), cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatul I. J. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal din 1969, pedepsele de mai sus au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
Inculpatului i-au fost puse în vedere prevederile art. 83 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
Prin aceeași sentință, în baza art. 396 alin. 5 Cod de procedură penală, raportat la art. 16 lit. a Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul S. A., fiul lui Ș. și A., născut la data de 10.02.1969 în B., domiciliat în municipiul S., ., județul B., C.N.P._, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, întrucât fapta nu există.
Inculpatul I. J. a fost obligat să plătească părții civile R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A. suma de 1.761,87 lei.
A fost respinsă acțiunea civilă promovată de R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A. împotriva inculpatului S. A..
În temeiul art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 5 Cod de procedură penală, prima instanță a lăsat nesoluționată acțiunea civilă promovată de R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A. alăturată infracțiunii de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor special de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008.
A fost anulată foaia de inventar datată 28.10.2008 și procesul-verbal din data de 31.10.2008.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul I. J. a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul I. J. a fost angajat la R.P.L.P. S. R.A. la data de 17.12.2007, conform contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. 43 în Registrul de Evidență a Salariaților, și sub numărul_/16.10.2006 la I.T.M., în funția de șef district GM_. Conform prevederilor contractului colectiv de muncă și ale contractului individual de muncă la nivel de regie, pentru fiecare nou angajat în funcție de conducere se acorda o perioadă de probă de 90 de zile, perioadă care a expirat în cazul inculpatului la data de 17.03.2008.
La expirarea perioadei de probă, inculpatul a fost automat definitivat pe funcția de șef de district, acesta participând anterior lunii octombrie 2008 la mai multe lucrări de punere în valoare. Inculpatul a avut în perioada mai sus menționată atribuțiile menționate în fișa postului, printre care se numără aceea de a organiza, controla și răspunde de întreaga activitate care se desfășoară pe raza districtului silvic.
În baza autorizației de exploatare nr. 76/22.05.2008, emisă de persoana vătămată R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A., S.C. B. Industry S.R.L. a exploatat masă lemnoasă din partida 245/Accidentale 1, U.P. VII Doftana în u.a. ( unitățile amenajistice ) 146A,B, 147A,B, 148A,C, 149, 150, 152A,B, 153A.B, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 98/15.05.2008.
Ca urmare a acestei exploatări, au fost prejudiciați arbori ce nu au fost marcați în vederea exploatării inițiale, motiv pentru care S.C. B. Industry S.R.L. a solicitat persoanei vătămate R.P.L.P. S. R.A. suplimentarea exploatării și cu privire la acești arbori.
Urmare a cererii formulate, inculpatul I. J. a fost însărcinat să efectueze marcarea arborilor prejudiciați în UP VII Doftana u.a 146-153, fiind întocmită delegația de folosire a ciocanului de marcat nr. 420/33 din data de 27.10.2008.
Inculpatul I. J. s-a deplasat în zona unde se făcuse exploatarea pentru a identifica și marca arborii prejudiciați, fără ca la acest moment să fie însoțit de pădurarii titulari de canton, martorii C. G. și S. I., deși conform normelor tehnice prezența acestora era obligatorie, iar inculpatul a cunoscut acest aspect.
În cadrul operațiunii mai sus descrise, inculpatul I. J. a identificat și marcat un număr de 104 arbori considerați ca fiind prejudiciați, după care a întocmit procesul-verbal de marcare și carnetul de inventariere în care s-a menționat că au fost marcați doar 24 de arbori ( 17 fire molid, 4 fire fag și 3 fire brad ), volumul fiind de 47 mc brut/45 mc net, fără ca în documentele întocmite să fie menționate dimensiunile biometrice corecte ale arborilor marcați, documente care au fost asumate de acesta prin semnătură.
Inculpatul S. A. a întocmit la data de 04.11.2008 actul de punere în valoare pe baza actelor întocmite de către învinuitul I. J. ( acte în care a fost consemnată marcarea doar a 24 arbori, în vreme ce faptic au fost marcați 104 arbori ), fără a efectua verificări în teren.
La data de 06.11.2008, între R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A. și S.C. B. Industry S.R.L. a fost întocmit actul adițional nr. 2 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 98/15.05.2008 conform căruia s-a suplimentat cantitativ și valoric contractul mai sus menționat cu 47 mc.brut/45 mc.net masă lemnoasă pe picior ( partida 324, UP VII Doftana, u.a. 146A, 147A,148 A, 149, 153 A - prejudicii inevitabile ).
La data de 07.11.2008, a fost întocmit procesul-verbal de I. J. și C. G. din partea R.P.L.P. S. R.A. și martorul J. Z. din partea S.C. B. Industry S.R.L. prin care s-a realizat predarea parchetului spre exploatare către S.C. B. Industry S.R.L..
Ulterior, în data de 02.12.2008, inculpatul S. A. și martorul Ș. N. A. ( tehnician în cadrul R.P.L.P. S. R.A. ) au efectuat o acțiune de pază și patrulare pe Valea Adâncă, UP VII Doftana u.a. 146-153, ocazie cu care au constatat că față de volumul existent în actul pe punere în valoare referitor la partida 324, în teren sunt mai multe cioate marcate cu ciocanul silvic PP-BV-09-04 ( cel folosit de învinuitul I. J. ). Totodată, s-a constatat că materialul lemnos era exploatat și transportat în întregime. S-a întocmit astfel raportul nr. 6568/02.12.2008, în baza căruia, la data de 03.12.2008, s-a procedat la inventarierea cioatelor marcate de către învinuitul I. J. cu ciocanul silvic având amprenta PP-BV-09-04. La activitatea de inventariere au participat inculpatul S. A., martorii Ș. S. D. și N. V. Casinel, precum și inculpatul I. J., întocmindu-se un proces-verbal. În cadrul activității desfășurate au fost identificate 104 cioate, marcate cu ciocanul silvic anterior menționat, care au fost măsurate, niciunul dintre participanți neavând obiecțiuni la cele consemnate.
La stabilirea situației de fapt, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești. Astfel, din declarațiile inculpatului I. J., instanța de fond a reținut că acesta a ocupat funcția de șef district în cadrul R.P.L.P. S. R.A., că în virtutea atribuțiilor sale de serviciu în data de 27.10.2008 a fost desemnat de directorul R.P.L.P. S. R.A. să marcheze arborii prejudiciați ca urmare a exploatării efectuate de S.C. B. Industry S.R.L., că la această operațiune nu au participat pădurarii titulari de canton, martorii C. G. și S. I., deși știa că în conformitate cu normele tehnice, prezența acestora era obligatorie și că a participat la momentul inventarierii cioatelor alături de inculpatul S. A., martorii Ș. S. D. și N. V. Casinel. S-a reținut că aspectele menționate de inculpat se coroborează cu înscrisurile atașate la dosarul de urmărire penală, respectiv, contractul de muncă încheiat între inculpat și R.P.L.P. S. R.A., fișa postului, procesul-verbal de inventariere întocmit la data de 03.12.2008, precum și cu declarațiile martorilor Ș. S. D., N. V. Casinel, C. G., S. I., H. S. și Ionas A. Z..
Din declarațiile martorului C. G., instanța de fond a reținut că acesta nu a știut de marcarea efectuată de către inculpatul I. J. și nu a participat la această activitate, că nu a semnat procesul-verbal de marcare și carnetul de inventariere, că la operațiunea de marcare a arborilor prejudiciați prezența pădurarului titular de canton era obligatorie, că s-a deplasat în zona unde au fost exploatați arborii prejudiciați împreună cu martorul S. I. și că a observat că aproximativ 100 de arbori care au fost exploatați aveau marca de la ciocanul predat inculpatului I. J., că a sesizat aspectele constatate numitului Ș. N., că la momentul deplasării sale în teren exploatarea era finalizată în sensul că nu erau arbori marcați și netăiați, că în zona respectivă exploatările au fost efectuate doar de către S.C. B. Industry S.R.L., că a verificat lucrările de exploatare și operațiunile de transport, constatând că toți arborii exploatați erau marcați și că ulterior a fost efectuată o inventariere a arborilor tăiați la care însă nu a participat.
Declarația martorului C. G. se coroborează cu declarațiile martorilor Ș. S. D. și N. V. Casinel și cu a inculpatului S. A., care au participat la procesul de inventariere a cioatelor, precum și cu procesul-verbal întocmit cu această ocazie.
Din declarația martorului H. S., instanța de fond a reținut faptul că la operațiunea de marcare a arborilor era obligatorie prezența pădurarului de canton care alături de inculpat trebuia să semneze documentele întocmite, că în aceste documente era obligatorie menționarea caracteristicilor biometrice ale arborilor marcați. De asemenea, au fost reținute aspectele referitoare la modalitatea de întocmire a actului de punere în valoare, act ce a fost întocmit de inculpatul S. A.. Astfel, martorul a precizat că potrivit capitolului 8 din Normele tehnice nr. 4 din anul 2000, verificarea actelor de punere în valoare se face ori de câte ori este necesar, că raportat la aceste prevederi era la latitudinea inculpatului S. A. să verifice sau nu în teren actul de punere în valoare. Martorul a mai precizat faptul că activitatea de verificare în teren era una foarte grea în cazurile în care exploatarea privea un număr mare de arbori, că normele silvice prevedeau obligativitatea verificării unui procent din arborii marcați, procent care este invers proporțional cu numărul arborilor, în prezenta situație, în cazul în care inculpatul S. A. considera că este necesară o verificare, fiind suficientă verificarea a 4 arbori.
Din declarația martorului H. S., s-a reținut că în perioada respectivă inculpatul S. A. era implicat în activități de mare anvergură pentru Regie, respectiv, pregătirea licitației pentru contractare masă lemnoasă destinată producției anului 2009 și verificarea scriptică și faptică a documentațiilor de proiectare a activității de gospodărire a fondului forestier aflată în administrare ce urma a se derula pe o perioadă de 10 ani – suprafața vizată fiind de 12.680 de ha, că toate atribuțiile pe care inculpatul S. A. le avea în cadrul acestor activități erau obligatorii și nu faculative, importanța lor era foarte mare, iar activitățile respective nu sufereau amânare; aceste aspecte se coroborează cu declarația inculpatului S. A. conform căreia în perioada respectivă a desfășurat muncă de birou, iar interpretarea pe care a dat-o normei tehnice a fost aceea că verificarea în teren a actelor de punere în valoare nu este obligatorie în toate cazurile, ci doar atunci când aceasta este considerată necesară, în cazul de față, dat fiind numărul mic de arbori menționați în procesul-verbal de inventarire, considerând că o astfel de verificare nu se impune.
Raportat la aspectele mai sus menționate, instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului I. J. în cadrul căreia acesta a încercat să acrediteze ideea că numărul de arbori ce a fost marcat este cu mult mai mic decât cel menționat în procesul-verbal de inventariere, aceasta în contextul în care ciocanul de marcat cu numărul și . a fost tot timpul în posesia sa, iar la momentul inventarierii comisia formată a identificat marca ciocanului de marcat folosit de inculpat pe toate cele 104 cioate menționate în procesul-verbal întocmit la data de 03.12.2008. De asemenea, inculpatul prezent la momentul inventarierii nu a formulat obiecțiuni față de conținutul procesului-verbal întocmit.
Instanța de fond a înlăturat aspectele din declarația inculpatului referitoare la lipsa sa de experiență la momentul marcării, în contextul în care din declarația martorului H. S. și din nota întocmită de R.P.L.P. S. R.A., aflată la fila 86 din dosarul de urmărire penală, rezultă că anterior lunii octombrie 2008, inculpatul efectuase zece lucrări de punere în valoare, marcând un număr total de 23.4 mii de arbori destinați exploatării, în cinci din cele zece situații marcând 0.5 mii arbori, produse accidentale. În acest context, aspectele din declarația inculpatului referitoare la faptul că după ce a efectuat operațiunea de marcare, fiindu-i sugerat un număr maxim de arbori ce ar fi putut să fie prejudiciați în cadrul exploatării de către directorul regiei, a șters mențiunile din carnetul de inventariere și a completat o nouă filă în care erau menționați doar 24 de arbori, au fost înlăturate ca lipsite de credibilitate.
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului I. J., prima instanță a constatat că, prin actul de sesizare, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008, neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal din 1969, fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. l Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 ( 2 acte materiale ), uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969.
În ceea ce privește infracțiunea de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008, s-a constatat că la data de 01.02.2014, la momentul intrării în vigoare a noului Cod penal, conform art. 202 pct. 5 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2012, dispozițiile art. 112 din Legea nr. 46/2008 au fost abrogate.
La termenul de judecată din data de 20.06.2014, P. de pe lângă Judecătoria B., a cerut să se constatate că infracțiunea reținută în cazul inculpatului se regăsește în conținutul infracțiunii de abuz în serviciu.
Instanța de fond nu a împărtășit această opinie în contextul în care infracțiunea reglementată anterior la art. 112 din Codul Silvic presupunea ca și cerință specială un cuantum al prejudiciului care să depășească o anumită valoare ( 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ), în vreme ce pentru a fi în prezența infracțiunii de abuz în serviciu nu există o cerință referitoare la cuantumul prejudiciului cauzat. O altfel de interpretare a acestei succesiuni de legi ar duce la concluzia că și în perioada anterioară modificărilor Codului penal, în cazul în care prin fapta de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare mai mică decât valoarea menționată în legea specială ( de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ) deveneau incidente dispozițiile care reglementau abuzul în serviciu, interpretare care nu poate fi primită pentru că s-ar produce o extindere artificială a infracțiunii de abuz în serviciu și asupra unor fapte care la data săvârșirii lor nu constituiau nici măcar contravenții.
S-a considerat că infracțiunea reglementată anterior în dispozițiile art. 112 din Legea nr. 46/2008 a reprezentat o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu, care era incidentă în anumite situații prevăzute în mod expres și care prin voința legiuitorului a fost dezincriminată. De altfel, din expunerea de motive a adoptării legii de punere în aplicare a noului Cod penal, nu rezultă că motivul abrogării acestor dispoziții legale a fost acela al înlăturării suprapunerii inutile a unor texte care protejează aceleași valori sociale astfel cum s-a susținut de către P. de pe lângă Judecătoria B..
Având în vedere aceste considerente, dar și principiul legalității incriminării prevăzut de art. 1 Cod penal, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice.
În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu reținută în sarcina inculpatului I. J., s-a constatat, în urma coroborării probelor administrate, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, constând în aceea că inculpatul cu ocazia efectuării marcării arborilor prejudiciați, nu a măsurat, conform reglementărilor specifice și fișei postului, dimensiunile celor 24 arbori evidențiați în documentele întocmite ( dimensiunile reale fiind mai mari decât cele consemnate, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 120 din dosarul de urmărire penală – corespondența arborilor inventariați de inculpat cu arborii ale căror cioate s-au inventariat de comisia formată din S. A., Ș. D., N. C. și inculpatul I. J. ), cauzându-se o pagubă patrimoniului R.P.L.P. S. R.A. de 1.761,87 lei.
În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, s-a reținut că inculpatul I. J., în urma efectuării marcării de arbori, a întocmit foaia de inventar datată 28.10.2008 și procesul-verbal din data de 31.10.2008, înscrisuri care au fost semnate de către inculpat și aparent de către pădurarul C. G.. În condițiile în care raportul de constatare tehnico-științifică nr._/07.03.2011 a concluzionat că semnăturile pentru C. G. de pe foaia de inventar, procesul-verbal din data de 31.10.2008 și procesul-verbal de predare spre exploatare a parchetului nu au fost executate de către învinuitul C. G., iar semnătura I. J. a fost executată de către acesta, iar raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 01.09.2011 a concluzionat că scripturile C. G. de pe actele de la filele 28-30 au fost executate de către învinuitul I. J., s-a reținut că în cauză sunt întrunite în persoana inculpatului elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată - 2 acte materiale.
De asemenea, fapta inculpatului I. J. care a folosit înscrisurile falsificate reprezentând foaia de inventar datată 28.10.2008 și procesul-verbal din data de 31.10.2008, urmărind producerea unei consecințe juridice ( înscrierea în evidențele R.P.L.P. S. R.A. a doar 24 de arbori, deși în realitate a marcat 104 arbori, arbori ce urmau a fi dați în exploatare către S.C. B. Industry S.R.L., fapt ce s-a și petrecut în realitate ), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului, s-a ținut seama de faptul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 noul Cod penal, conform cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Atât prin raportare la regimul sancționator, cât și în ceea ce privește concursul de infracțiuni și modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în speță este vechiul Cod penal.
Date fiind aceste aspecte, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, s-a considerat că prin condamnarea inculpatului la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, scopul și funcțiile pedepsei vor fi atinse.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 81 Cod penal din 1969, pedeapsa aplicată fiind de 2 ani închisoare, inculpatul nu a fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei.
În ceea ce îl privește pe inculpatul S. A., instanța de fond a constatat că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea acestui inculpat în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, care a constat în aceea că nu a verificat în teren realitatea celor consemnate de către I. J. cu ocazia marcării efectuate în perioada 27-29.10.2008 la partida 324, ci a întocmit la data de 04.11.2008 actul de punere în valoare doar pe baza actelor întocmite de către învinuitul I. J. ( acte în care a fost consemnată marcarea doar a 24 de arbori, în vreme ce faptic au fost marcați 104 arbori ), neîndeplinindu-și astfel îndatoririle de serviciu.
În capitolul 8 din Normele Tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării, aprobate prin Ordinul nr. 1651/31.10.2000, se arată că verificarea lucrărilor de teren și birou la elaborarea actelor de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării se efectuează ori de câte ori se consideră necesar, la nivelul tuturor structurilor silvice, precum și de către beneficiari.
Date fiind aceste prevederi legale, inculpatul S. A. a considerat că nu se impune verificarea în teren a realității celor consemnate în documentele întocmite de către inculpatul I. J., în condițiile în care numărul de arbori menționați ca fiind prejudiciați în respectivele documente era unul foarte mic prin raportare la exploatarea inițială, mai ales în contextul în care în perioada respectivă acesta era angrenat în exercitarea unor atribuții de serviciu de mare importanță. Cu privire la acest aspect, s-a reținut că declarația inculpatului se coroborează perfect cu declarația martorului H. S..
Date fiind aceste aspecte, instanța de fond a considerat că în speță nu a existat o încălcare de către inculpat a unei îndatoriri de serviciu.
Constatând că în persoana inculpatului I. J. sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția, instanța de fond l-a obligat să plătească părții civile R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A. suma de 1761,87 lei.
Împotriva acestei sentințe, în terme legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., partea civilă R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A. și inculpatul I. J..
P. de pe lângă Judecătoria B. a criticat sentința pentru netemeinicia soluției de achitare a inculpatului I. J. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008 și a inculpatului S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
În memoriul cuprinzând motivele de apel, depus la dosarul cauzei, s-a arătat, în esență, că prin abrogarea art. 112 din Legea nr. 46/2008 fapta nu a fost dezincriminată, ea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal ( art. 246 Cod penal din 1969 ), infracțiune cu caracter subsidiar și care ar fi fost reținută în lipsa altor reglementări specifice în materie.
În ceea ce îl privește pe inculpatul S. A., s-a arătat că, potrivit fișei postului, avea ca atribuții asigurarea integrității fondului forestier proprietatea publică a Municipiului S., organizarea și asigurarea realizării programului de punere în valoare a masei lemnoase ce urmează a se recolta anual, certificarea cantitativă și calitativă a tuturor lucrărilor executate pe linie de fond forestier, verificarea pe teren a documentațiilor pentru scoateri definitive din fondul forestier.
Cât privește capitolul 8 din Normele tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării, aprobate prin Ordinul nr. 1651/2000, apelantul procuror a arătat că vine să atragă atenția că verificarea se poate efectua nu o dată, ci de mai multe ori, respectiv, ori de câte ori se consideră necesar și nu așa cum au înțeles atât instanța de judecată, cât și inculpatul, că ar fi opțională verificarea.
Or, faptul că Ordinul nr. 1651/2000 lasă la latitudinea inculpatului verificarea nu îi exclude răspunderea pentru decizia luată de a nu verifica realitatea celor consemnate de către inculpatul I. J.; certificând realitatea celor consemnate de acesta, prin întocmirea actului de punere în valoare, inculpatul S. A. și-a asumat răspunderea datelor înscrise pe foaia de inventar și procesul-verbal din data de 31.10.2008 întocmite de inculpatul I. J..
Apelanta parte civilă R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A. a criticat sentința pentru lăsarea nesoluționată a laturii civile având ca obiect cererea de acordare a dspăgubirilor cauzate.
Abordarea instanței privind dezincriminarea infracțiunii prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008 este greșită întrucât dezincriminarea unei infracțiuni operează, de obicei, prin abrogarea expresă a dispozițiilor de incrimiare, însă trebuie apreciată in concreto, fiind posibil ca în noua lege fapta să constituie infracțiune, dar sub o altă denumire sau să fie absorbită de o altă infracțiune.
În speță, deși fapta inculpatului prevăzută de legea specială este dezincriminată, ea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 Cod penal, opinie susținută și de procuror cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei.
Prin urmare, cererea de acordare de despăgubiri este alăturată infracțiunii de abuz în serviciu, care reprezintă dreptul comun în privința infracțiunilor săvârșite cu intenție de către funcționarul public care, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, a cauzat o pagubă persoanei juridice.
Apelantul inculpat I. J. a solicitat desființarea sentinței și achitarea sa relativ la acuzațiile de săvârșire a infracțiunilor de neglijență în serviciu, fals intelectual și uz de fals, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. a Cod procedură penală, precum și respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă R. Publică Locală a Pădurilor S. R.A. pentru suma de 1761,87 lei; în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei și de circumstanțele atenuante aplicabile în cauză, precum și amânarea aplicării pedepsei, fiind întrunite toate condițiile limitativ prevăzute de art. 83 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel, realizată prin memoriul depus la dosarul cauzei, apelantul inculpat a arătat, în esență, că în mod corect prima instanță a respins cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008 în infracțiunea de abuz în serivicu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal; față de dispozițiile art. 4 și art. 5 alin. 1 Cod penal, de art. 202 pct. 5 din Legea nr. 187/2012, s-a arătat că infracțiunea reglementată anterior, prin art. 112 din Legea nr. 46/2008, a reprezentat o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu, incidentă în situațiile expres și limitativ prevăzute și care prin voința legiuitorului a fost dezincriminată. Comparând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008 cu cel al infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, respectiv, art. 248 Cod penal din 1969, apelantul a arătat că este evident că infracțiunea silvică ce a fost în vigoare concomitent cu art. 248 Cod penal din 1969 era o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu care, concomitent cu apariția noului Cod penal, a fost dezincriminată; legea penală nu poate fi aplicată prin analogie, iar extinderea câmpului de aplicare a unei norme incriminatorii conduce la încălcarea principiului legalității consacrat de art. 23 alin. 12 din Constituția României.
În privința stării de fapt reținute de instanță, apelantul a precizat că exploatarea inițială s-a desfășurat între 01.06.2008 și 30.09.2008, cu prelungire până la data de 12.11.2008 ( conform procesului-verbal de reprimire a parchetului nr. 6333/17.11.2008 ), exploatarea arborilor prejudiciați s-a desfășurat în perioada 07.11.2008 până în 24.12.2008, iar perioada exploatării inițiale și perioada exploatării arborilor prejudiciați se suprapune cu 5 zile, prezumția că diferența dintre arborii marcați de el și arborii provenind din prima exploatare fiind mai mult decât evidentă; diferența dintre amprenta ciocanului de marcat care a fost folosit la marcarea arborilor accidentați ( marcarea inițială ) și cea folosită la marcarea arborilor prejudiciați privește doar ultima cifră, indicativul ciocanului folosit inițial fiind PP-BV-09-05 și PP-BV-09-07, iar la marcarea arborilor prejudiciați s-a folosit indicativul PP-BV-09-04, culoarea fiind aproape identică ( spray de culoare galbenă ); nu există diferențe din punct de vedere tehnic între marcarea obișnuită și marcarea arborilor prejudiciați. Față de aceste aspecte, cu raportare la declarațiile martorilor Ș. S. D., N. V. Casinel și parțial cu declarația de inculpat a lui S. A., care atestă că nu pe toate cioatele era vizibilă marca ciocanului, nu se poate stabili cu exactitate și nu s-a demonstrat pe fondul cauzei că cei 104 arbori au fost marcați de inculpat în 28.10.2008, fiind imposibil și fizic ca acest lucru să se producă într-o singură zi într-un interval de câteva ore; cei 104 arbori au fost reținuți de către participanții la cercetare pe considerentul că cioplajul și vopseaua aplicată pe aceștia era mai nouă decât pe cei ce proveneau din exploatarea inițială, fără a se avea în vedere că cele două exploatări au fost făcute la intervale relativ scurte de timp și chiar a existat o suprapunere de 5 zile între cele două exploatări; martorul Ș. S. D. a susținut că la cercetarea la fața locului au fost identificate și cioate nemarcate; ciocanul cu indicativul PP-BV-09-04 a fost predat în gestiune și utilizat de către inginer fond forestier N. L. în perioada 06.11._08, anterior constatării presupuselor marcaje suplimentare făcute de inculpat, pe aplicarea mărcii fiind folosită aceeași vopsea de culoare galbenă.
Reprimirea parchetului exploatat inițial s-a realizat la data de 17.11.2018, moment la care marcarea de prejudicii era deja efectuată și se puteau constata eventualele nereguli ( identificarea arborilor prejudiciați marcați în plus, ceea ce nu s-a produs pentru că aceștia nu existau ).
Deși directorul R.P.L.P. S. R.A. a susținut că la 02.12.2008 a fost informat de către S. A. și tehnicianul silvic Servan N. că au fost marcați și exploatați mai mulți arbori decât cei menționați în actul de punere în valoare, iar la acea dată materialul lemnos era exploatat și transportat în întregime, reprimirea parchetului s-a făcut la 23.12.2008 de către S. A., fără ca reprezentanții S.C. Bandy Industry S.R.L., singurii exploatatori din zonă, să fi fost trași la răspundere sau consultați în această problemă.
Conform propriilor declarații, pădurarul C. G. a susținut că nu știa că în zona gestionată ar fi existat tăieri și că lipsesc mai mulți arbori decât cei marcați inițial sau cei 24 marcați ca fiind prejudiciați, cu toate că a patrulat aproape zilnic acest fond, conform cu activitățile menționate de acesta în agenda de lucru personală; acest martor a precizat că la . se află o barieră care este închisă permanent, cheie având și personalul S.C. Bandy Industry S.R.L.
În cauză nu au fost administrate probe concludente care să demonstreze, dincolo de orice dubiu, marcarea de către inculpat a unui număr de 104 arbori; deși se afirmă că a existat un prejudiciu, S.C. Bandy Industry S.R.L. nu a fost trasă la răspundere pentru acei presupuși 80 de arbori tăiați în plus, cu toate că pe perioada exploatării ea răspundea de tot ceea ce se întâmpla în pădure.
Inculpatul S. A. a recunoscut că nu a verificat lucrarea de punere în valoare, că trebuia să verifice realitatea în teren înainte de întocmirea actului de punere în valoare, dar nu a făcut-o pentru că a considerat că este o cantitate mică.
În privința infracțiunii de neglijență în serviciu, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969. Apelantul a arătat că reconstituirea partidei 324 a fost una arbitrară, cei 24 de arbori pe care i-a marcat neputând fi identificați; în cauză nu există o faptă de nerespectare de către subsemnatul a normelor tehnice în vigoare, dimensiunile acestora regăsindu-se în caietul de inventar.
Relativ la infracțiunea de fals intelectual, apelantul a arătat că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal; cele două rapoarte de constatare tehnico-științifică de natură grafică nu dovedesc că a semnat în numele pădurarului; scriptura „ C. G. ” a fost scrisă de inculpat, însă semnătura aparține acestuia, prin raportul de expertiză precizându-se că nu se poate stabili dacă semnăturile date în numele lui C. G. au fost sau nu executate de numitul I. J.; pădurarul a fost cel care a semnat cele două acte întocmite de inculpat și a avut cunoștință de activitățile sale, doar numele din dreptul semnăturii fiind redactat de inculpat; prin urmare, nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, nedovedindu-se dincolo de orice dubiu că a semnat în locul pădurarului C. G. sau că a falsificat actele întocmite.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, inculpatul nu a dorit să furnizeze declarații; la solicitarea instanței, partea civilă a depus o notă de ședință privind modul de calcul al prejudiciului, persoana împotriva căreia se solicită repararea pagubei, precum și înscrisuri din care rezultă determinarea prejudiciului.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă R. Publică Locală a Pădurilor „ S. ” R.A. sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, coroborând judicios probele aflate în dosarul de urmărire penală cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești efectuate.
Contrar celor susținute de apelantul inculpat, în speță a fost dovedit în afara oricărei îndoieli faptul că, fiind însărcinat să identifice și să marcheze arborii prejudiciați accidental în urma exploatării silvice realizate în mod legal de S.C. Bandy Industry S.R.L., a identificat și marcat un număr de 104 arbori, dar a consemnat în procesul-verbal de marcare și carnetul de inventariere doar 24 de copaci, fără ca în documentele întocmite să fie menționate dimensiunile biometrice corecte ale arborilor marcați.
Potrivit delegației de folosire a ciocanului de marcat având indicativul PP-BV-09-04, a raportului de folosire întocmit de inculpat și înregistrat la R.P.L.P. S. R.A. sub nr. 6013/29.10.2008 și a tabloului de evidență a folosirii ( filele 169-171 dosar de urmărire penală ), inculpatul a fost singurul care, în perioada 27-29 octombrie 2008, a folosit ciocanul de marcat menționat, a cărui amprentă a fost identificată, în urma controlului efectuat în 02.12.2008, pe mai multe cioate față de volumul existent în actul de punere în valoare referitor la partida 324; prin inventarierea realizată în 03.12.2008, au fost identificate 104 cioate marcate cu ciocanul având indicativul PP-BV-09-04.
Apărarea realizată de inculpat - în sensul că nu a avut posibilitatea marcării unui număr atât de mare de arbori întrucât în datele de 27.10.2008 și 29.10.2008 nu a desfășurat astfel de activități, iar în 28.10.2008 a mers în teren doar patru ore – nu poate fi primită întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, inculpatul însuși consemnând în raportul de folosire mai sus indicat că intervalul în care a făcut marcarea arborilor a fost 27-29.10.2008.
De asemenea, nu a fost confirmată nici afirmația sa referitoare la modificarea numărului de arbori prejudiciați la sugestia directorului H. S. și la lipsa de experiență în domeniu, atât declarația dată de martorul menționat, cât și înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală ( delegații de folosire a ciocanelor de marcat ) demonstrând contrariul.
Cât privește modul de derulare a exploatărilor, la dosarul de urmărire penală există atât autorizația de exploatare inițială, nr. 76/22.05.2008, valabilă până la data de 30.09.2009, cât și actul de control nr. 5506, întocmit la data de 29.09.2008, de către inculpatul I. J. și martorii C. G. și S. I., prin care se constată existența a 25 de arbori prejudiciați inevitabil în urma exploatării; în vederea exploatării acestora, la data de 07.11.2008, a fost emisă autorizația de exploatare nr. 156, valabilă până la data de 24.12.2008, predarea parchetului spre exploatare fiind făcută la data de 07.11.2008, conform procesului-verbal de la fila 30 dosar de urmărire penală.
Relativ la indicativul ciocanului de marcare utilizat de inculpat, instanța de apel reține că, potrivit procesului-verbal de inventariere încheiat în data de 03.12.2008, au fost inventariate un număr de 104 cioate în U.P.VII Doftana, care purtau amprenta cu nr. PP-BV-09-04; potrivit acestui proces-verbal, ciocanul silvic având indicativul menționat a fost eliberat pentru a se constitui o partidă de prejudicii inevitabile, în baza adresei nr. 5211/18.09.2008 emisă de S.C. Bandy Industry S.R.L. și a actului de control al exploatării masei lemnoase pe picior nr. 5506/29.09.2008.
Inventarierea a fost realizată de către S. A., Ș. D., N. C. și I. J., procesul-verbal anterior indicat conținând semnăturile tuturor acestor persoane.
Audiat cu privire la aspectele consemnate în procesul-verbal menționat, inculpatul nu a fost în măsură să ofere o explicație plauzibilă referitoare la aspectele constatate în 03.12.2008 și negate ulterior.
În declarațiile date în calitate de martor, Ș. D. a confirmat identificarea celor 104 arbori, arătând că pe unele cioate amprenta ciocanului era vizibilă, iar pe altele doar parțial, că nu puteau fi incluse în cei 104 arbori inventariați și cioate din exploatarea inițială întrucât marcajul era diferit și, dat fiind că ultima cifră a indicativului era cea care făcea diferența, în opinia sa, la toți cei 104 arbori s-a identificat ultima cifră.
Martorul N. C. a arătat că amprenta ciocanului cu care erau marcate cele 104 cioate avea în mod sigur același număr, că arborii din exploatarea inițială fuseseră marcați cu un alt ciocan silvic, astfel încât nu se puteau produce confuzii; totodată, în opinia acestui martor, arborii respectivi puteau fi marcați în aproximativ o oră și jumătate.
Din coroborarea depozițiilor indicate, rezultă cu certitudine că inculpatul I. J. a marcat cu ciocanul având amprenta PP-BV-09-04 un număr de 104 arbori ca fiind prejudiciați, toți aceștia fiind ulterior exploatați.
Împrejurarea că ciocanul cu același indicativ a fost predat și utilizat în perioada 06.11._08 de către inginer N. L. nu modifică concluzia mai sus expusă întrucât, potrivit delegației de folosire nr. 427/34/06.11.2008, persoana menționată a fost împuternicită să folosească ciocanul silvic cu marca PP-BV-09-04 într-o altă unitate de parchet, conform raportului de folosire de la fila 138 dosar de urmărire penală.
De asemenea, sub aspectul faptei imputate inculpatului I. J., este lipsită de relevanță împrejurarea că S.C. Bandy Industry S.R.L. nu a fost trasă la răspundere, fiind singurul exploatator din zonă.
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptei inculpatului I. J. - constând în aceea că, în calitate de inginer silvic la R.P.L.P. S. R.A., fiind însărcinat să marcheze arborii prejudiciați în U.P.VII Doftana u.a. 146-153, contrar reglementărilor specifice ( fără a anunța în prealabil pădurarii titulari de canton ), a procedat la marcarea unui număr mai mare de arbori ( 104 ) decât cel consemnat în actele întocmite ( 24 ), prin exploatarea tuturor acestor arbori producându-se un prejudiciu părții civile în valoare de 109.542,06 lei – reținem că, prin actul de sesizare a instanței s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008.
Cum la data intrării în vigoare a noului Cod penal dispozițiile art. 112 din Legea nr. 46/2008 au fost abrogate ( prin art. 202 pct. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ), Judecătoria B. a apreciat că fapta săvârșită de inculpat a fost dezincriminată, respingând cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de abuz în serviciu.
Această soluție a instanței de fond este neîntemeiată, Curtea apreciind că fapta mai sus descrisă întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal din 1969.
În argumentarea acestei concluzii, menționăm că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor are caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public sau alt funcționar se încadrează în dispozițiile art. 246 Cod penal din 1969 doar dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă în Codul penal sau în alte legi speciale cu dispoziții penale.
O astfel de dispoziție specială a constituit-o art. 112 din Legea nr. 46/2008, instanța de fond reținând corect că a reprezentat o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu.
Spre deosebire însă de fapta incriminată în Codul penal, a cărei urmare imediată o reprezintă producerea unei vătămări intereselor legale ale unei persoane, infracțiunea prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008 impune ca urmare imediată producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Și anterior abrogării textului din legea specială, dacă fapta de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat, producea un prejudiciu inferior cuantumului indicat, încadrarea juridică era aceea de abuz în serviciu contra intereselor legale ale persoanei, atunci când erau îndeplinite și celelalte cerințe privind calitatea subiectului activ.
Curtea reține că potrivit art. 4 Cod penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, iar potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Din momentul abrogării art. 112 din Legea nr. 46/2008, fapta nu a fost dezincriminată, ci, fiind săvârșită de un angajat al unei regii autonome, funcționar public în sensul dat acestei noțiuni prin art. 147 Cod penal din 1969 ( art. 175 din noul Cod penal ), prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal din 1969 ( art. 297 alin. 1 Cod penal ).
D. urmare, în baza art. 386 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului I. J. din infracțiunea de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută și pedepsită de art. 112 din Legea nr. 46/2008, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Pentru considerentele expuse de prima instanță și față de limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute în vechiul Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 246, apreciem că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, avem în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, reținând în special pericolul ridicat al faptei rezultat din modalitatea de comitere ( numărul arborilor marcați cu încălcarea atribuțiilor de serviciu ), urmarea produsă, materializată într-o pagubă însemnată produsă părții civile, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar în prezenta cauză a negat orice vinovăție, în ciuda probelor care demonstrează contrariul susținerilor sale.
În consecință, în baza art. 246 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului I. J. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În privința infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 Cod penal din 1969, contrar susținerilor inculpatului I. J., cei 24 de arbori pe care i-a consemnat în procesul-verbal de marcare și carnetul de inventariere nu au fost măsurați conform reglementărilor specifice, dimensiunile reale fiind mai mari decât cele consemnate, fiind creată astfel o pagubă părții civile în valoare de 1.761,87 lei.
Deși inițial, în notele de relații furnizate angajatorului, I. J. a recunoscut că nu a măsurat cu instrumentarul specific cei 24 arbori, ulterior, în cadrul declarațiilor date în cursul procesului penal a arătat că a măsurat cu clupa forestieră, negând astfel acuzația adusă.
În dosarul de urmărire penală există însă înscrisuri care atestă valorile înscrise drept rezultat al măsurătorilor realizate de inculpat și cele rezultate din determinările realizate cu ocazia inventarierii din 03.12.2008, fiind astfel posibilă reconstituirea partidei 324 ( formată inițial din cei 24 de arbori înscriși de inculpat ca fiind prejudiciați și marcați ). Astfel, dacă partida inițială, 324, reprezentând cei 24 de arbori, avea un volum brut de 47 mc. ( 45 mc. volum net ), partida reconstituită în urma inventarierii realizate la 03.12.2008 avea un volum de 60 mc. brut ( 57 mc. Net ), rezultând astfel o diferență de volum net de 12 mc., respectiv, o valoare de 1.761,87 lei. De menționat este și faptul că inculpatul însuși a participat la inventarierea realizată în 03.12.2008, însușindu-și prin semnătură concluziile comisiei constituite în acest scop.
Identificarea arborilor marcați de inculpat a fost realizată având în vedere corespondența dintre numărul de ordine înscris pe cioplajul realizat în partea de jos a arborilor și cel înscris în carnetul de inventariere, patru dintre arborii menționați de inculpatul I. J. ( la pozițiile 18-21 din carnetul de inventariere ) neputând fi găsiți în teren.
Relativ la infracțiunea de fals intelectual, criticile aduse de apelantul inculpat sunt, de asemenea, nefondate.
Potrivit Normelor tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării, elaborate de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, la produsele accidentale, cum sunt și cele pentru care inculpatul I. J. a fost desemnat să efectueze marcarea, înregistrarea diametrelor se face în carnete de teren, înscriindu-se pentru fiecare arbore, numărul de ordine dat special, diametrul, clasa de calitate; pentru reușita lucrărilor de evaluare a volumului de lemn este necesar ca această operație să se facă corect și cât mai complet; pe ultima pagină din carnet se întocmește un proces-verbal cuprinzând toate informațiile pentru fiecare unitate amenajistică, între acestea prezentând relevanță în cauză următoarele mențiuni: numele și prenumele inginerului sau al șefului de district, al altor silvicultori care au participat la operațiunea de marcare, precum și numărul delegației și perioada de inventariere; natura produsului evaluat și felul tăierii, suprafața unității amenajistice respective, numărul total de arbori inventariați pe specii; numărul ciocanului rotund folosit la marcare; culoarea vopselei folosită. Potrivit acelorași Norme, după întocmire, procesul-verbal se semnează de către specialistul care a condus lucrarea de marcare și pădurarul care preia arborii marcați în gestiunea sa, până la autorizarea exploatării ( filele 462, 466,467 dosar de urmărire penală ).
În speță, inculpatul I. J. a întocmit foaia de inventar din 28.10.2008 și procesul-verbal datat 31.10.2008, atestând în mod nereal că, în perioada 27.10._08, împreună cu pădurarul C. G. a efectuat marcări de produse accidentale pentru un număr total de 24 de arbori; ambele înscrisuri au fost redactate de inculpat, iar în privința semnăturilor, cele două rapoarte de expertiză realizate în cauză și invocate de apelant au concluzionat că nu au fost executate de pădurarul C. G., scrierea aparținând însă inculpatului.
Împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine faptul că semnăturile din dreptul numelui C. G. au fost sau nu executate de inculpat, nu împiedică reținerea infracțiunii de fals intelectual în sarcina acestuia având în vedere faptul că, sub aspectul elementului material al laturii obiective, această infracțiune implică o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă probă.
Or, în speță, prin înscrisurile menționate, inculpatul a atestat că a efectuat lucrarea împreună cu pădurarul C. G. și pentru un număr de 24 de arbori. În realitate, s-a dovedit fără niciun dubiu că pădurarul nu a participat la aceste lucrări și că a fost marcat un număr mult mai mare de arbori.
Cum înscrisurile menționate au fost ulterior folosite de inculpat, fiind predate părții civile și servind drept temei pentru eliberarea autorizației de exploatare nr. 156/07.11.2008, corect s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 teza I Cod penal din 1969.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor stabilite pentru infracțiunile de neglijență în serviciu, fals intelectual și uz de fals, evaluând global legea penală mai favorabilă, este întemeiată concluzia primei instanțe în sensul că legea veche este mai favorabilă; această concluzie rezultă nu doar din limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru fiecare infracțiune, ci și din regimul sancționar al pluralității de infracțiuni incidente în speță, precum și din modalitatea de individualizare a executării pedepsei.
Reevaluând criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, în mod corect s-a ținut seama atât de pericolul social al faptelor comise de inculpat - rezultat din modalitatea de săvârșire, precum și din prejudiciul produs părții civile și nereparat - cât și de datele care caracterizează persoana, care nu este cunoscută cu antecedente penale, este bine integrată social, dar nu și-a asumat niciuna dintre acuzațiile care i-au fost aduse.
Așa fiind, cuantumurile determinate de prima instanță – de 3 luni închisoare pentru neglijență în serviciu, 1 an închisoare pentru fals intelectual și 6 luni închisoare pentru uz de fals – reflectă o temeinică valorificare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, fiind în măsură să asigure realizarea scopului și a funcțiilor pedepsei.
Întrucât instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului I. J. și sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal din 1969, se impune refacerea procedeului de contopire realizat de prima instanță în vederea includerii și a pedepsei stabilite pentru această infracțiune.
În consecință, se va proceda mai întâi la descontopirea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului I. J., fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 3 luni închisoare, stabilită în baza art. 249 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, de 1 an închisoare, stabilită în baza art. 289 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, de 6 luni închisoare, stabilită în baza art. 291 teza I Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pedepsele de mai sus vor fi contopite cu pedeapsa de 8 luni închisoare, stabilită în baza art. 246 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatului I. J. urmând a-i fi aplicată pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Cât privește modalitatea de executare, în mod corect s-a stabilit că sunt întrunite toate condițiile legale pentru aplicarea suspendării condiționate, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969.
În privința criticilor aduse de apelantul procuror soluției de achitare a inculpatului S. A., Curtea constată că sunt nefondate, hotărârea primei instanțe fiind la adăpostul oricărei critici.
În acest sens, reținem că acest inculpat a fost acuzat de comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, constând în aceea că nu a verificat în teren realitatea celor consemnate de I. J. cu ocazia activității de marcare de arbori prejudiciați, pe care a desfășurat-o în perioada 27-29.10.2008, întocmind la data de 04.11.2008 actul de punere în valoare doar pe baza înscrisurilor produse de I. J..
Instanța de apel achiesează la interpretarea dată de Judecătoria B. Capitolului 8 din Normele tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării, aprobate prin Ordinul nr. 1651/2000, conform cărora verificarea lucrărilor de teren și birou la elaborarea actelor de evaluare a volumului de lemn destinat comercializării se efectuează ori de câte ori se consideră necesar; dat fiind numărul mic de arbori consemnat de inculpatul I. J. ca fiind prejudiciați și multitudinii de activități importante pentru unitate în care era angajat în acea perioadă, inculpatul S. A. a arătat că a interpretat că nu este necesară verificarea în teren.
Atât inculpatul S. A., cât și martorul H. S., directorul părții civile, au arătat, de asemenea, că textul legal menționat a fost interpretat în sensul efectuării de verificări în teren doar atunci când se considera necesar.
Cât privește modul în care, prin motivele de apel, procurorul a interpretat norma menționată, acesta excede sensului obișnuit al termenilor utilizați de autorul Normelor, nerezultând din dispozițiile anterior menționate că verificarea lucrărilor ar fi obligatoriu să fie efectuată cel puțin o dată.
În privința modului de soluționare a acțiunii civile exercitată în acest proces penal de partea civilă R. Publică Locală a Pădurilor „ S.” R.A., se constată că prima instanță, concluzionând asupra dezincriminării faptei prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Cum însă instanța de apel a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal din 1969, în cauză se regăsesc toate condițiile legale necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului I. J., astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 998-999 din vechiul Cod civil, în vigoare la epoca faptei: faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Relativ la cuantumul acestuia, include, pe de o parte, arborii marcați și neincluși în carnetul de inventar, a căror valoare ( 114.144, 67 lei ) a fost determinată potrivit O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, aprobată prin Legea nr. 84/2007.
Pe de altă parte, pentru arborii marcați și înscriși în carnetul de inventar, dar ai căror diametre nu au fost măsurate corect, determinarea prejudiciului ( 1835,89 lei ) a fost realizată în baza Normelor tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării, aprobate prin Ordinul nr. 1651/2000, ținându-se seama și de normativele cuprinse în „ Metode și tabele dendrometrice ”.
În cauză sunt incidente și prevederile art. 105 alin. 2 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, potrivit cu care valoarea prejudiciilor din pădurile încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcțională, se stabilește prin multiplicarea de două ori a valorii obținute potrivit legii. Or, în speță, pădurile în care s-a produs prejudiciul sunt încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcțională.
Cât privește autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, având în vedere că doar în sarcina inculpatului I. J. au fost reținute infracțiunile prevăzute de art. 246 și de art. 249 din Codul penal din 1969, urmează ca acesta să fie obligat, în baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 19 alin. 5 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborate cu art. 998-999 cod civil anterior, la plata sumei totale de 115.980,56 lei părții civile R. Publică Locală a Pădurilor „ S. ” R.A., cu titlu de despăgubiri civile.
În considerarea tuturor aspectelor de fapt și de drept expuse în cele ce preced, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă R. Publică Locală a Pădurilor „ S. ” R.A. împotriva sentinței penale nr. 1653/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va desființa sub următoarele aspecte: încadrarea juridică și soluția de achitare a inculpatului I. J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008; modul de soluționare a acțiunii civile exercitată de partea civilă R. Publică Locală a Pădurilor „ S. ” R.A. împotriva inculpatului I. J..
Rejudecând în aceste limite, va reforma hotărârea conform celor de mai sus și va menține celelate dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul formulat de inculpatul I. J. împotriva aceleiași sentințe va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod procedură penală, inculpatul I. J. va fi obligat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 200 lei, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel urmează a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă R. Publică Locală a Pădurilor „ S. ” R.A. împotriva sentinței penale nr. 1653/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o desființează sub următoarele aspecte:
- încadrarea juridică și soluția de achitare a inculpatului I. J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută de art. 112 din Legea nr. 46/2008,
- modul de soluționare a acțiunii civile exercitată de partea civilă R. Publică Locală a Pădurilor „ S. ” R.A. împotriva inculpatului I. J..
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului I. J. din infracțiunea de folosire fără drept sau contrar reglementărilor specifice în vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecință producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prevăzută și pedepsită de art. 112 din Legea nr. 46/2008, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 246 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul I. J., fiul lui I. și E.-I., născut la data de 30.09.1982 în municipiul C., domiciliat în B., .. 13, județul B., C.N.P._, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată inculpatului I. J. și repune în individualitatea lor pedepsele de 3 luni închisoare, stabilită în baza art. 249 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, de 1 an închisoare, stabilită în baza art. 289 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, de 6 luni închisoare, stabilită în baza art. 291 teza I Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 8 luni închisoare, stabilită în baza art. 246 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal și aplică inculpatului I. J. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul I. J. să plătească părții civile R. Publică Locală a Pădurilor „ S. ” R.A., cu titlu de despăgubiri civile, suma de 115.980,56 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul I. J. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul I. J. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 lei; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./09.03.2015
Dact. O.S./09.03.2015
3 exemplare
Jud. fond: B. L.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 159/2015. Curtea de... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 683/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
