Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 683/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 683/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 683/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 15 octombrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații S. A. M. și G. I. împotriva sentinței penale nr. 1439 din 19 august 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 octombrie 2015, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 1439/19.08.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, a fost condamnat, în baza art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 78 Cod penal, inculpatul B. O. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute în regim de detenție și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal. În baza art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, executarea pedepsei complementare urmează să înceapă după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, astfel cum a fost această exercitare interzisă ca pedeapsă complementară.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 18.04.2015 - la zi.
În baza art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 78 Cod penal, a fost condamnată inculpata S. A. M. pentru comiterea infracțiunii de „tâlhărie” (fapta din data de 16.04.2015), la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pe care aceasta urmează să o execute în regim de detenție și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal. În baza art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, executarea pedepsei complementare urmează să înceapă după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, astfel cum a fost această exercitare interzisă ca pedeapsă complementară.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei durata arestării preventive, de la 18.04.2015 - la zi.
În baza art. 374 alin. 4, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și art. 78 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. I. pentru comiterea infracțiunii de „tâlhărie” (fapta din data de 16.04.2015), la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute în regim de detenție și la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal. În baza art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, executarea pedepsei complementare urmează să înceapă după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, astfel cum a fost această exercitare interzisă ca pedeapsă complementară.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 28.04.2015 - la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați după rămânerea definitivă a prezentei.
S-a constatat că persoana vătămată L. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata a câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 400 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale și câte 200 lei cheltuieli judiciare în faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 20.05.2015, emis în dosarul nr. 3839/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților B. O., S. A.-M. și G. I., pentru săvârșirea, împreună, a infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare, s-a reținut că inculpații, împreună, în data 16.04.2015, în jurul orelor 12:30, în timp ce se aflau în zona Dealul Melcilor din B., au deposedat-o prin violență pe persoana vătămată L. A. de un telefon mobil marca Philips Xenium W832 și o geacă marca Bershka.
În fața instanței de fond, inculpații au recunoscut acuzațiile lansate împotriva lor, solicitând să fie judecați pe baza procedurii privind recunoașterea învinuirii. Considerând cererile întemeiate, instanța de fond le-a admis.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, având în vedere și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, prima instanță a constatat, cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, că situația de fapt este identică celei prezentate în rechizitoriu.
Astfel, instanța de fond a reținut că, în data de 16.04.2015, ora 12:30, în timp ce se afla pe Dealul Melcilor din B., minorul L. A. a fost acostat de inculpații B. O., S. A.-M. și G. I..
Inculpatul G. I. i-a cerut o țigară și l-a luat în brațe, având aparent o atitudine prietenoasă. Persoana vătămată i-a spus că nu fumează, după care cei trei i-au cerut să le dea niște bani. Fiind ținut din spate de către inculpat, minorul s-a speriat astfel că a scos 1 leu din portofel și l-a dat acestora. Inculpata S. A.-M. l-a lovit cu palma peste bărbie, persoana vătămată fiind ulterior culcată la pământ de către G. I. care îl ținea în brațe din spate.
Inculpata i-a scos telefonul din buzunar persoanei vătămate, trăgându-l de căștile cu care era echipat, i-a scos portofelul din care a luat suma de 47 de lei, după care minorul a fost dezbrăcat de geaca marca Bershka pe care o purta, cei trei părăsind zona cu bunurile aparținând persoanei vătămate.
Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declarațiile de recunoaștere date în fața instanței de fond de inculpați, rezultă că faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de legea penală, au fost comise de aceștia cu vinovăție în forma prevăzută de lege, sunt nejustificate și imputabile acestora.
În drept, s-a reținut că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută și pedepsită de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a arătat că a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii, scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, respectiv situația familială și socială a acestora.
În concret, instanța de fond a luat în considerare, în afara gravității in abstracto și naturii infracțiunii comise de inculpați, următoarele aspecte: circumstanțele săvârșirii faptei (cu referire explicită la moment și loc - în plină stradă, asupra unui minor, profitând de evidenta imposibilitate a acestuia de a riposta și de a se apăra în raport de numărul inculpaților, prin violență, reacția victimei (vizibil afectată de comiterea faptei), circumstanțele ce caracterizează persoana inculpaților (G. I., deși nu are antecedente penale, nu este încadrat în muncă și nu are o sursă legală de venituri, iar ceilalți doi nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind arestați pentru comiterea unor fapte similare) și modalitatea concretă de comitere a faptei (prin acțiuni violente). Nu s-a reținut incidența în speță a vreunei circumstanțe atenuante.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații S. A. M. și G. I., riticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
La primul termen de judecată în apel, respectiv 08.10.2015, apelanta inculpată S. A. M. prezentă personal în fața instanței, a declarat că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 1439 din 19 august 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
În motivarea apelului formulat, apelantul inculpat G. I. a arătat, prin intermediul avocatului, că hotărârea atacată este netemeinică raportat la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia. Având în vedere faptul că inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe procedura simplificată, corelativ cu reducerea limitelor pedepsei cu o treime, pedeapsa aplicată acestuia de către instanța de fond este mult prea mare în raport de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei. Se impune a se avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din Codul penal precum și situația personală a inculpatului G. I., care are trei copii, are un loc de muncă stabil și totodată un domiciliu stabil. Față de aceste considerente, se impune desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință, reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond iar ca modalitate de executare, a se face aplicarea dispozițiilor privind suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul G. I. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță soluționând cauza dedusă judecății în procedura simplificată pentru care a optat inculpatul G. I., a stabilit, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu recunoașterea inculpatului, o stare de fapt corectă, constând, în esență, în aceea că la data 16.04.2015, în jurul orelor 12:30, în timp ce se aflau în zona Dealul Melcilor din B., inculpații B. O., S. A.-M. și G. I. au deposedat-o prin violență pe persoana vătămată minoră L. A. de un telefon mobil marca Philips Xenium W832 și o geacă marca Bershka.
În raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a apreciat corect că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută și pedepsită de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
Nici starea de fapt și nici încadrarea în drept a acesteia nu au fost contestate de inculpatul G. I. în apel, ceea ce contestă inculpatul fiind greșita individualizare judiciară a pedepsei, care, în opinia sa, este dozată într-un cuantum prea mare raportat la faptele comise și circumstanțele sale personale.
Analizând criticile aduse de inculpat sentinței penale atacate, instanța de apel constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului G. I., instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal; în concret, instanța de fond a luat în considerare, în afara gravității in abstracto și naturii infracțiunii comise de inculpați, circumstanțele săvârșirii faptei (cu referire explicită la moment și loc - în plină stradă, asupra unui minor, profitând de evidenta imposibilitate a acestuia de a riposta și de a se apăra în raport de numărul inculpaților, prin violență, reacția victimei (vizibil afectată de comiterea faptei); gravitatea infracțiunii comise, este din perspectiva particularităților faptei crescută; circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului nu evidențiază aspecte deosebite; deși nu are antecedente penale, inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale; din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, rezultă că, prin ordonanța nr. 2319/P/2009 din 30.07.2010 emisă de P. de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat, iar la data de 27.11.2014, în dosarul nr. 807/P/2013, s-a pus în mișcare de către P. de pe lângă Tribunalul B. acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal; inculpatul nu este încadrat în muncă și nu are o sursă legală de venituri.
Contrar susținerilor inculpatului, împrejurarea că acesta a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care este judecat a fost avută în vedere de către prima instanță și a fost valorificată în procesul de individualizare a pedepsei prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie.
Reținerea de către instanța de apel a aceleiași împrejurări, pentru reducerea cuantumului pedepsei stabilite de către prima instanță, nu se poate realiza în speță, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale cu rezerve fapta pentru care a fost cercetat, încercând să minimalizeze cât mai mult posibil rolul său în comiterea faptei – necontribuind astfel la lămurirea cauzei sub toate aspectele - iar în cursul judecății, deși a uzat de procedura simplificată de judecare a cauzei, prin conduita adoptată, nu a dat dovezi de îndreptare sau de regret; bunurile sustrase cu violență de la persoana vătămată minoră au fost recuperate de către organele de urmărire penală fără ajutorul inculpatului, independent de voința acestuia, de la persoanele cărora inculpatul le vânduseră bunurile.
În raport de această situație, Curtea reține că sunt nefondate criticile aduse hotărârii atacate de către inculpatul G. I.; prima instanță a stabilit în ceea ce-l privește pe acesta o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă. Coborârea pedepsei sub această limită nu se justifică în speță, mai ales față de faptul că ea a fost comisă de inculpat în condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal; circumstanțe atenuante judiciare, care să poată fi reținute în favoarea inculpatului, nu sunt însă incidente în speță, astfel cum a stabilit și prima instanță.
Prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, a gravității crescute a infracțiunii comise și a conduitei anterioare și a celei ulterioare comiterii infracțiunii, adoptată de inculpat, instanța de apel constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru adoptarea unei modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate.
Față de aceste considerente, Curtea constată că pedeapsa aplicată de către prima instanță inculpatului G. I. este corect individualizată și nu se impune modificarea ei nici în ceea ce privește cuantumul și nici în ceea ce privește modalitatea de executare; urmează deci ca, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să se respingă, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G. I., deținut actualmente în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 57/29.04.2015 emis de Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 1439/19.08.2015 pronunțată de Judecătoria B., care va fi menținută.
Văzând manifestarea de voință expresă și neechivocă a inculpatei S. A. M., în sensul retragerii apelului formulat împotriva aceleiași sentințe și ținând seama că sunt îndeplinite în speță condițiile art. 415 Cod procedură penală, se va lua act de retragerea apelului formulat de către inculpata S. A. M..
În baza art. 422 Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, se va adăuga la durata prevenției inculpaților G. I. și S. A. M. timpul scurs începând cu data de 19.08.2015 la zi.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 913 lei reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru cei doi inculpați precum și pentru persoana vătămată minoră L. A..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat fiecare dintre inculpații apelanți să plătească statului câte 556 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G. I. (fiul lui U. și N. născut la data de 04.02.1990 în B.), deținut actualmente în Penitenciarul C. în baza mandatului de arestare preventivă nr. 57/29.04.2015 emis de Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 1439/19.08.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
Ia act de retragerea apelului formulat de către inculpata S. A. M. (fiica lui F. și M., născută la 08.11.1993 în B.), deținută actualmente în Penitenciarul Tîrgșor în baza mandatului de arestare preventivă nr. 55/29.04.2015 emis de Judecătoria B., împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 422 Cod procedură penală raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, adaugă la durata prevenției inculpaților G. I. și S. A. M. timpul scurs începând cu data de 19.08.2015 la zi.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 913 lei reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru cei doi inculpați precum și pentru persoana vătămată minoră L. A..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre inculpații apelanți să plătească statului câte 556 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.H./13.11.2015
Dact. O.S./16.11.2015
2 exemplare
Jud. fond: D. B.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
