Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 61/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 61/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 8 iunie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată FJC 10:
PREȘEDINTE – M. G. L.
Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.- S. Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații P. V. I. și P. I. împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în dosarul nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul inculpat P. V. I., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător ales, avocat S. A. și contestatorul inculpat P. I., în stare de arest preventiv ( deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător ales, avocat D. D..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu sunt cereri, chestiuni prealabile de formulat în cauză.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 388 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra contestaților formulate în cauză.
Avocat D. D., având cuvântul pentru contestatorul inculpat P. I., solicită admiterea contestație și pe care de consecință înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, având în vedere perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive, respectiv peste 6 luni de zile, pe motive de suspiciuni rezonabile. Până în prezentat deși au trecut 4 termene de judecată nu a existat o probă directă care să-l încrimineze pentru faptele de trafic de droguri de mare risc pentru care este trimis în judecată. În opinia apărării se prefigurează, la modul în care decurge cercetarea judecătorească pe fond, un nou caz R.. A se avea în vedere probele administrate și în special probele administrate în fața instanței de fond, pentru că niciunul dintre martorii audiați cu identitate protejată, colaborator sau investigator nu au spus că au cumpărat de la inculpatul P. droguri. Toate probele converg spre un dubiu în privința inculpatului P. ca fiind furnizor de droguri, apreciind că probele de la dosar duc spre o altă ipoteză, pe care din păcate procurorii nu au verificat-o, respectiv achiziționarea de droguri pe o altă filieră de la soția inculpatului P.. A se avea în vedere că inculpatul P. are un copil minor în întreținere, că este proprietarul unei garsoniere, apreciind că arestul într-o garsonieră este o măsură mult mai grea pentru acest inculpat, singurul avantaj este că poate să stea cu copilul. De asemenea, solicită a se constat că dacă ar fi fost un distribuitor de droguri nu ar fi locuit într-o garsonieră. Inculpatul a mai fost cercetat în două cauze, existând la dosarul cauzei ordonanțele de scoatere de sub urmărire penală, acesta fiind monitorizat de mai mult timp și nu s-a dovedit până în prezent implicarea sa. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu prezintă un pericol social, că nu a influențat martorii niciodată, că are o soție și un copil, iar singurul lucru care îl dorește este să-și crească copil și să se bucure de acesta.
Consideră că inculpatul nu poate fi ținut în stare de arest preventiv doar pe declarațiile unor fete de 14-15 ani care „ au auzit” nu au văzut că drogurile se cumpără de la P..
Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației și a se dispune plasarea acestuia într-o măsură preventivă mai blândă.
Avocat S. A., având cuvântul pentru contestatorul inculpat P. V. I., solicită admiterea contestație și pe cale de consecință modificând încheierea instanței de fond să se dispună înlocuirea măsura arestului preventiv, fie cu măsura arestului la domiciliu, fie cu controlul judiciar. Apreciază că la acest moment procedural în condițiile în care inculpatul este arestat preventiv de mai bine de 6 luni zile sunt îndeplinite condițiile obiectiv formal prevăzute de Codul de procedură penală pentru a se dispune în sensul solicitat de apărare.
Inculpatul P. V. recunoscut că a cumpărat droguri, dar se întreabă unde este proporția între o faptă, în condițiile în care i se reține că ar fi cumpărat 0.29 g de droguri, care în urma analizelor efectuate s-a stabilit că are o concentrație doar de 19 %, respectiv 0,06 gr droguri. Ori, pentru această cantitate de droguri nicio instanță nu dispune arestarea preventivă a inculpatului .
În ceea ce privește celelalte infracțiuni, respectiv „acte sexuale cu un minor” de pe urma căreia ar fi realizat materiale fotografice cu caracter pornografic, probabil ulterior să le propage în cercul său apropriat de persoane, însă nu s-a demonstrat absolut nimic, sunt doar niște fabulații ale unei fete și a prietenului acestuia ( care a avut calitatea inițială de inculpat ). Acesta martor fiind audiat de instanță nu a reușit să convingă că într-adevăr ceea ce spune este și adevărat. Acest martor mai degrabă își apăra propria sa piele vizând relația pe care a avut-o cu această minoră, cu care împreună au încercat, prin șantaj și amenințare, să obțină avantaje materiale de la P. V..
Dacă se analizează măsurile preventive din perspectiva dispozițiilor art. 53 din Constituția României se va observa că trebuie să existe o proporționalitate între măsură și situația care determină o astfel de măsură. După apropare 6 luni de zile apreciază că nu se mai justifică menținerea acestei măsurii preventive, având în vedere că legea a creat posibilitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă tot menită pentru a asigura bunul mers al procesului penal. Pentru că interesul inculpatului este de a se prezenta în fața instanței de judecată și de pe poziția unui om liber să poată să-și facă altfel apărarea.
Prin urmare, atâta timp cât legea permite, din punct de vedere formal, înlocuirea măsurii arestului preventiv, ținând cont de perioada lungă a arestului preventiv, solicită înlocuirea măsurii, impunând în sarcina inculpatului obligații concrete de supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de către cei doi inculpații. Precizează că se raliază punctului de vedere exprimat de către instanța de fond, aceasta însușindu-i o parte din argumentele susținute în fața instanței de fond la momentul la care s-au soluționat aceste cererii de înlocuire, apreciind că această măsură a arestului preventiv continuă să fie adecvată, proporțională și necesară, raportat atât la circumstanțele cauzei, cât și la circumstanțele persoanele ale celor doi inculpați. Așa cum a menționat și în fața instanței de fond, inculpații sunt cercetați pentru multiple infracțiuni, respectiv P. Valile I.- pentru infracțiunile „acte sexuale cu minor”, „ trafic de droguri de risc”, „ trafic de droguri de mare risc” „ punerea la dispoziție a locuinței pentru consum de droguri” și infracțiuni la legea circulației, iar inculpatul P. I.-pentru 6 infracțiuni de trafic de droguri de risc și de mare risc.
Pornind de la analiza dispozițiilor art. 242 alin. 3 Cod procedură penală, în baza căruia s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea stării de arest preventiv.
Având în vedere probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, se poate afirma că nu există nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpaților, cu referire atât la declarațiile luate, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, investigatorilor și colaboratorilor, cât și cu privire la rapoartele de constatare tehnico-științifică. S-au făcut rapoarte de analiză comparativă a substanțelor care au fost ridicate de la inculpați și s-a ajuns la concluzia că probele comparate cu probele expertizate anterior sunt asemănătoare în ceea ce privește compoziția chimică și compoziția substanței care a fost ridicată de inculpați. Totodată cu privire la aceea expertiză genetică judiciară asupra hârtiei și a țiplei în care era ambalată cocaina, a dus la concluzia că pe două microurme ridicate au fost pus în evidență un profil genetic majoritar identic cu cel al inculpatului P. I.. Așadar sunt și probe științifice, dincolo de declarațiile martorilor, care susțin și la acest moment acuzarea ce i se aduce inculpaților.
Instanța de fond în mod corect a analizat pericolul pe care l-ar reprezenta inculpații în cazul în care s-ar dispune o altă măsură mai blândă, având în vedere și circumstanțele persoanele ale inculpaților care au săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă și nu în ultimul rând având în vedere caracterul repetat și constant al activități infracționale care se impută inculpaților.
Consideră că la acest moment procesual și prin prisma oportunității înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă așa cum s-a apreciat și de instanța de fond, apreciază că se impune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestațiilor.
Contestatorul inculpat P. V. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv, având în vedere că este bolnav întrucât, în urma accidentului, a suferit o intervenție chirurgicală, iar în penitenciar nu se poate trata corespunzător. Precizează că nu se consideră un pericol social, așa cum este descris de reprezentantul parchetului și nici nu are de ce să influențeze martorii. Lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da în cauză.
Contestatorul inculpat P. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru a fi lângă copilul său. Arată că nu prezintă un pericol public așa cu l-a descris reprezentantul parchetului. Precizează că de când a fost liberat și-a întemeiat o familie, a avut un loc de muncă, iar faptul că se presupune că ar fi vândut 0,8 gr. cocaină ( cu 18-20% concentrație) timp de 4 luni, nu crede că reprezintă o faptă cu repetare și nu crede că în vreun alt stat se dispune arestarea preventivă pentru așa o cantitate atât de mică de droguri . Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii.
CURTEA
Constată că prin încheierea din ședința publică din data de 03.06.2015, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a respins, în temeiul art. 242 al. 2 Cod procedură penală, ca nefondate, cererile formulate de inculpații P. V. I. și P. I., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 26.01.2015, în dosarul de urmărire penală nr.194D/P/2014, de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial B. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
- P. V. I. pentru comiterea infracțiunilor de:
„acte sexuale cu un minor” prevăzută de art.220 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea prevederilor art.35 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că în luna septembrie 2014 a întreținut în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, raporturi sexuale cu minora B. A. C. de 14 ani;
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art.2 alin.2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 30.10.2014 a procurat de la P. I. cantitatea de 0,29 grame cocaină și alfa-PVP, cantitate pe care a remis-o colaboratorului „L.” al investigatorului acoperit „D.” contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
„conducerea unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive” prevăzută de art.336 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 16.10.2014, a condus pe drumurile publice autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și a provocat un accident rutier iar în urma analizelor de laborator, conform buletinului de analiză toxicologică nr.1607/T/17.10.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală B., a rezultat pozitiv în ceea ce privește consumul de cocaină;
„conducerea unui vehicul fără permis de conducere” prevăzută de art.335 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la data de 2 decembrie 2014, având permisul de conducere suspendat, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca Dacia, înmatriculat sub numărul_, deplasându-se pe ruta C.-Râșnov-C.;
„punerea la dispoziția a locuinței pentru consumul de droguri” prevăzută de art.5 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal, constând în aceea că în cursul anului 2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a organizat la locuința sa petreceri cu prilejul cărora a pus la dispoziția participanților imobilul pentru consumul ilicit de substanțe stupefiante aflate sub control național;
toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal;
toate cu aplicarea art.41 din Codul penal;
- P. I. pentru comiterea infracțiunilor de:
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art.2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 17.10.2014 a vândut colaboratorului „M.” al investigatorului „D.” (primul lucrător de poliție judiciară) cantitatea de 0,52 grame cocaină și alfa-PVP contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că în data de 30.10.2014 i-a vândut lui P. V. I. cantitatea de 0,29 grame cocaină și alfa-PVP, cantitate pe care ultimul a remis-o colaboratorului „L.” al investigatorului acoperit „D.” (al doilea lucrător de poliție judiciară) contra sumei de 200 lei, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
„trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și „trafic de droguri de mare risc” prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la data de 2 decembrie 2014 a deținut, în vederea comercializării, pe holul blocului unde locuia, într-un loc special amenajat pentru a putea fi ascunse obiecte de mici dimensiuni, cantitatea de 7,54 grame substanță pulverulentă de culoare albă, în care a fost pusă în evidență cocaină și alfa-PVP, cocaina făcând parte din tabelul Anexă II al Legii nr.143/2000, iar alfa-PVP făcând parte din tabelul Anexă III al aceleiași legi;
toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal;
toate cu aplicarea art.41 din Codul penal.
S-a reținut că față de inculpați s-a dispus reținerea pentru o perioadă de 24 de ore, față de P. V. I., începând de la data de 02.12.2014, ora 20:35, până la data de 03.12.2014, ora 20:35 și față de P. I., începând de la data de 02.12.2014, ora 21:55, până la data de 03.12.2014, ora 21:55.
Prin încheierea nr. 22 din data de 03.12.2014, pronunțată în dosarul penal nr._, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus arestarea preventivă, pe o durată de 30 zile de la 03.12.2014 până la 01.01.2015, a inculpaților P. V. I. (conform mandatului de arestare nr. 17 din 03.12.2014) și P. I. (conform mandatului de arestare nr. 16 din 03.12.2014).
Prin încheierea nr.23 din data de 22.12.2014, pronunțată în dosarul penal nr._, Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați pentru o perioadă de încă 30 de zile, începând din data de 02.01.2015 și până la data de 31.01.2015 inclusiv.
Prin încheierea din 29.01.2015, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie B. a dispus menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați.
Prin încheierea din 25.02.2015, ora 13.30, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului pentru Minori și Familie B. a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați.
Prin încheierea din 25.02.2015, ora 15, rămasă definitivă la 23.03.2015 prin respingerea contestației, s-au respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul P. I., prin apărător ales, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
Prin încheierile din 24.03.2015, respectiv 13.05.2015, în temeiul art.208 Cod procedură penală, cu aplicarea art.362 Cod procedură penală și art.223 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia și a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Prin cererea înaintată de către Penitenciarul C. la data de 28.05.2015, pusă în discuție la termenul din 03.06.2015, inculpatul P. I. a solicitat preschimbarea (înlocuirea) măsurii arestării preventive cu una mai puțin restrictivă de drepturi.
Prin cererea depusă în ședința din 03.06.2015, inculpatul P. V. a solicitat schimbarea (înlocuirea) arestului preventiv cu o măsură mai blândă.
Tribunalul a constatat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de ambii inculpați și, ulterior, prelungirea, respectiv menținerea acesteia (circumstanțiate în drept prin prevederile art.223 al.2 Cod procedură penală) subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, lăsarea în libertate a acestora la acest moment procesual prezentând pericol pentru ordinea publică și putând afecta buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a mai reținut că modificări care să impună înlocuirea măsurii preventive dispuse în cauză nu au intervenit cu privire la niciunul dintre cele două criterii prevăzute de art.242 al.2 Cod procedură penală, respectiv nici în ceea ce privește împrejurările concrete ale cauzei și nici în ceea ce privește conduita procesuală a inculpaților, care a rămas constantă.
S-a reținut că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și până la acest moment al cercetării judecătorești conturează o suspiciune obiectivă și rezonabilă privind săvârșirea de către ambii inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați, tribunalul având în vedere în acest sens, în principal declarația minorei B. A. C., declarațiile date de inculpatul P. V. I. la urmărire penală, declarațiile martorilor I. A. P., B. V., Tirmai F. G., B. L., T. A., Masgrai N. și ale colaboratorilor acoperiți „M.”, „E.” și „L.”, declarațiile martorilor A. S. M., S. A. E., coroborate cu rapoartele de expertiză științifică efectuate în cauză - raportul de expertiză medico-legală nr.2748/E din 10.10.2014, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, precum și raportul de expertiză criminalistică nr._ din 09.01.2015 privind efectuarea unei expertize genetice judiciare, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, procesele verbale privind efectuarea perchezițiilor domiciliare, procesele-verbale de investigații și cele de supraveghere întocmite de lucrătorii de poliție judiciară cu prilejul cumpărării autorizate de droguri, procesele-verbal întocmite de investigatorii acoperiți „D.” și „R.” și declarațiile date de către aceștia în fața instanței, precum și declarația colaboratorului „M.”, dar și cu aspectele rezultate din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către P. V.-I., B. A. C. și I. A. P..
S-a mai constatat că nu au intervenit modificări nici în ceea ce privește celelalte criterii prevăzute de art.223 al.2 Cod procedură penală, tribunalul reținând că pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților (infracțiunile de „acte sexuale cu un minor”, „trafic de droguri de risc”, „trafic de droguri de mare risc” și „conducerea unui vehicul sub influența unor substanțe psihoactive” în ceea ce-l privește pe inculpatul P. V.-I., „trafic de droguri de risc” și „trafic de droguri de mare risc” – câte 3 fapte – în ceea ce-l privește pe inculpatul P.), în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, respectiv în Legea nr.143/2000, este în mod evident îndeplinită cerința obiectivă a pragului minim al pedepsei prevăzute de lege, impusă de textul de lege menționat. Totodată, în ceea ce-l privește pe inculpatul P. V.-I., tribunalul reține existența unei suspiciuni rezonabile privind presupusa săvârșire a altor două presupuse infracțiuni, care trebuie avute în vedere ca elemente circumstanțiale, care conturează conduita din trecut a inculpatului, precum și riscul prezentat de lăsarea în libertate a acestuia.
Cu privire la situația specifică a inculpatului P. V.-I., tribunalul a reținut că acesta este acuzat de săvârșirea unui complex infracțional compus din nu mai puțin de 6 infracțiuni, presupusul mod de desfășurare a activității infracționale, caracterul repetat și persistența acesteia conturând un grad de periculozitate crescut și un risc ridicat de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate, mai ales luându-se în considerare și mediul din care provine și anturajul inculpatului, dar mai ales antecedentele penale ale acestuia. Sub acest ultim aspect, tribunalul a reținut că toate infracțiunile cercetate în prezenta cauză se presupune că ar fi fost săvârșite în stare de recidivă, din fișa de cazier judiciar a inculpatului reieșind că acesta a fost liberat din executarea unei pedepse privative de libertate în cursul anului 2014, ceea ce nu a împiedicat presupusa și aproape imediata implicare a inculpatului în noi activități antisociale. În aceste condiții, tribunalul a reținut existența unui risc obiectiv și semnificativ de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate a inculpatului, risc care nu ar putea fi înlăturat la acest moment procesual printr-o măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi. Pe de altă parte, fapte de natura celor imputate inculpatului, în special cele vizând implicarea unui minor sub vârsta prevăzută de lege în acte cu caracter sexual și traficul de droguri de mare risc, prin însăși natura lor, sunt susceptibile de a produce un impact emoțional puternic în plan social. Deși intervalul de timp scurs de la arestarea inculpatului este la acest moment semnificativ, iar impactul social sus-menționat a cunoscut o importantă atenuare, prin simpla trecere a timpului, acesta nu a dispărut, iar lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment, chiar și sub imperiul unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi, ar putea agrava vătămarea adusă deja sentimentului de siguranță și securitate publică al comunității din care face parte inculpatul. În sfârșit, în contextul actual, în care cercetarea judecătorească se află în plină desfășurare, nu poate fi ignorat efectul intimidant pe care o astfel de măsură l-ar avea asupra unora dintre persoanele implicate în cauză, în raport cu vârsta acestora, ceea ce ar fi de natură să îngreuneze procesul de aflare a adevărului.
În consecință, tribunalul a constatat că și în prezent măsura preventivă continuă să fie adecvată, proporțională și necesară în raport cu situația specifică a inculpatului, o măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi nefiind aptă să înlăture în mod suficient pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
În ceea ce-l privește pe inculpatul P. I., instanța a reținut caracterul repetat și constant al presupusei activități infracționale, cât și presupusa „specializare” infracțională manifestată (din datele cauzei rezultă o bănuială rezonabilă privind dezvoltarea de către inculpat a unui veritabil mod de operare, precum și identificarea unor modalități de disimulare a activităților sale și de ascundere a drogurilor pentru ca acestea să nu poată fi legate direct de persoane inculpatului) demonstrând, de asemenea, o periculozitate ridicată și un risc major de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate. În conturarea acestui risc tribunalul a avut în vedere și rapoartele de constatare tehnico-științifică și, respectiv, de expertiză genetică judiciară, ale căror date sunt relevante sub aspectul aprecierii conduitei judiciare a inculpatului, dar și a riscului prezentat de acesta, mai ales având în vedere că există date suficiente pentru a se contura suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi avut acces și ar fi comercializat un drog de mare risc, precum cocaina, care poate genera consecințe nefaste asupra vieții și sănătății posibililor consumatori. În al doilea rând, și cu privire la acest inculpat tribunalul a luat în considerare mediul din care provine și anturajul inculpatului, dar mai ales antecedentele penale ale acestuia, toate presupusele fapte penale cercetate în prezenta cauză presupunându-se că ar fi fost comise în stare de recidivă.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație cei doi inculpați.
Contestatorul inculpat P. I., prin apărător ales, în susținerea contestației, a arătat că solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, având în vedere perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive, respectiv peste 6 luni de zile, pe motive de suspiciuni rezonabile. Până în prezent, deși au trecut 4 termene de judecată, nu a existat o probă directă care să-l încrimineze pentru faptele de trafic de droguri de mare risc pentru care este trimis în judecată. În opinia apărării se prefigurează, la modul în care decurge cercetarea judecătorească pe fond, un nou caz R.. Toate probele converg spre un dubiu în privința inculpatului P. ca fiind furnizor de droguri, apreciind că probele de la dosar duc spre o altă ipoteză, pe care din păcate procurorii nu au verificat-o, respectiv achiziționarea de droguri pe o altă filieră de la soția inculpatului P.. A se avea în vedere că inculpatul P. are un copil minor în întreținere, că este proprietarul unei garsoniere, apreciind că arestul într-o garsonieră este o măsură mult mai grea pentru acest inculpat, singurul avantaj este că poate să stea cu copilul. De asemenea, a solicitat a se constata că dacă ar fi fost un distribuitor de droguri nu ar fi locuit într-o garsonieră. Inculpatul a mai fost cercetat în două cauze, existând la dosarul cauzei ordonanțele de scoatere de sub urmărire penală, acesta fiind monitorizat de mai mult timp și nu s-a dovedit până în prezent implicarea sa.
Contestatorul inculpat P. V. I., prin apărător ales, a solicitat admiterea contestație și pe cale de consecință să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv, fie cu măsura arestului la domiciliu, fie cu controlul judiciar. A apreciat că la acest moment procedural, în condițiile în care inculpatul este arestat preventiv de mai bine de 6 luni de zile, sunt îndeplinite condițiile obiectiv formal prevăzute de Codul de procedură penală pentru a se dispune în sensul solicitat de apărare.
Inculpatul P. V. a recunoscut că a cumpărat droguri, dar se întreabă unde este proporția între o faptă, în condițiile în care i se reține că ar fi cumpărat 0.29 g de droguri, care în urma analizelor efectuate s-a stabilit că are o concentrație doar de 19%, respectiv 0,06 gr droguri. Ori, pentru această cantitate de droguri nicio instanță nu dispune arestarea preventivă a inculpatului.
În ceea ce privește celelalte infracțiuni, respectiv „acte sexuale cu un minor” de pe urma căreia ar fi realizat materiale fotografice cu caracter pornografic, probabil ulterior să le propage în cercul său apropriat de persoane, însă nu s-a demonstrat absolut nimic, sunt doar niște fabulații ale unei fete și a prietenului acestuia (care a avut calitatea inițială de inculpat). Acesta martor fiind audiat de instanță nu a reușit să convingă că într-adevăr ceea ce spune este și adevărat. Acest martor mai degrabă își apăra propria sa piele vizând relația pe care a avut-o cu această minoră, cu care împreună au încercat, prin șantaj și amenințare, să obțină avantaje materiale de la P. V..
Dacă se analizează măsurile preventive din perspectiva dispozițiilor art. 53 din Constituția României se va observa că trebuie să existe o proporționalitate între măsură și situația care determină o astfel de măsură. După apropare 6 luni de zile apreciază că nu se mai justifică menținerea acestei măsurii preventive, având în vedere că legea a creat posibilitatea înlocuirii măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă tot menită pentru a asigura bunul mers al procesului penal. Pentru că interesul inculpatului este de a se prezenta în fața instanței de judecată și de pe poziția unui om liber să poată să-și facă altfel apărarea.
Prin urmare, atâta timp cât legea permite, din punct de vedere formal, înlocuirea măsurii arestului preventiv, ținând cont de perioada lungă a arestului preventiv, a solicitat înlocuirea măsurii, impunând în sarcina inculpatului obligații concrete de supraveghere.
Analizând contestațiile formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond că la acest moment nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați, temeiurile ce au determinat inițial luarea acestei măsuri impunând în continuarea privarea de libertate a acestora.
Analizând cele două cerințe prevăzute de art. 242 alineat 2 Cod de procedură penală, respectiv evaluarea împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților, instanța de control judiciar consideră că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv apare ca fiind necesară în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, care se află în plină cercetare judecătorească, când instanța trebuie să readministreze toate mijloacele de probă spre a stabili starea de fapt, având în vedere că inculpații nu au recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.
Scopul bunei desfășurări a procesului penal este deci actual și real și la acest moment procesual. Acest scop nu poate fi atins prin lăsarea în libertate a inculpaților întrucât supravegherea acestora ar fi mai puțin strictă, existând riscul influențării declarațiilor persoanelor ce mai trebuie audiate.
Măsura preventivă a arestării apare ca fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, ambii fiind acuzați de săvârșirea mai multor infracțiuni printre care și cea de trafic de droguri de mare risc. Este adevărat că obiectul vânzării de cocaină a fost o cantitate mică de drog, dar acest aspect urmează a fi apreciat de instanță la individualizarea pedepsei, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați. În prezent, când se discută starea de pericol pe care o prezintă inculpații pentru ordinea publică, instanța consideră că și vânzarea unei cantități mici de cocaină este destul de periculoasă astfel încât să impună menținerea în arest preventiv a inculpaților.
Stare de pericol pentru ordinea publică este, și la acest moment, actuală, și rezultă îndeosebi din multitudinea acuzațiilor ce denotă că inculpați aveau vaste preocupări infracționale, tratând cu dispreț toate normele de conviețuire socială, durata în timp a activității infracționale și antecedentele penale ale celor doi inculpați, ce denotă o nărăvire în săvârșirea de infracțiuni, ce creează o stare de pericol pentru ordinea publică în măsura în care inculpații ar fi lăsați în libertate.
Impactul social al faptelor nu s-a diminuat de la dispunerea arestării inculpaților, impunând în continuare o reacție fermă a autorităților, pentru a da persoanelor ce-și câștigă resursele financiare în mod cinstit, prin muncă, încrederea că asemenea fapte penale nu sunt tolerate și sunt sancționate cu promptitudine și severitate.
La acest moment, Curtea consideră că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații tulbură ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal și creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare într-o societate civilizată.
Se mai reține că inculpații nu au o atitudine procesuală cooperantă cu instanța de judecată în vederea aflării adevărului, negând în continuare săvârșirea unor fapte, fiind deci imperios necesar ca mijloacele de probă ce mai trebuie administrate să nu fie influențate de inculpați.
În mod corect a apreciat prima instanță că singura măsură preventivă aptă să atingă dezideratul protecției ordinii publice și să asigure un răspuns prompt al autorităților în fața unui fenomen infracțional cum este traficul de droguri, este arestarea preventivă a inculpaților.
Se vor respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații P. V. I. și P. I. împotriva încheierii din ședința publică din data de 03.06.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o va menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga inculpații la plata fiecare a sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 Cod procedură penală și art. 425 indice 1 alineat 7 punct 1 litera b Cod de procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații P. V. I. și P. I. împotriva încheierii din ședința publică din data de 03.06.2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă inculpații la plata fiecare a sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
Președinte,
M. G. L. Grefier,
C. G.
Red.14.07.2015; Dact. C.G.-15.07.2015; 2 ex; Jud. fond- A. I.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 417/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
