Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 179/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.179/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 10 martie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecat A8:
Președinte - C. E. – judecător
Judecător - M. D.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea apelul declarat de revizuientul G. I. împotriva sentinței penale nr.7/S din data de 14.01.2015, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul revizuient G. I., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Miercurea C.) asistat de avocat D. I., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat S. C..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărător din oficiu, avocat D. I., arată că a luat legătura cu revizuientul G. I. și acesta din urmă solicită în probațiune, proba cu înscrisuri, respectiv un memoriu și proba cu martorul pe care l-a indicat și în motivele de apel, respectiv G. C..
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune, având în vedere faza procesuală în care ne aflăm și soluția instanței de fond.
Instanța, urmează a respinge proba cu martorul solicitat având în vedere procedura în care ne aflăm, respectiv calea extraordinară de atac și respingerea cererii de revizuire formulată de acesta, ca urmare a punerii în discuție a admiterii în principiu acestei cererii, iar în ceea ce privește memoriul, acesta va fi luat ca și o completare a solicitării de revizuire a sentinței ce face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin.6 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul revizuient G. I., respectiv avocat D. I., arată că s-a formulat apel împotriva sentinței penale nr.7/S din data de 14 ianuarie 2015, pentru motivele invocate de revizuient în cererea acestuia și, pe cale de consecință solicită admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art. 421 alin.2 lit.a raportat la art. 453 alin.1 lit.a Cod procedură penală. A se avea în vedere aspectele invocate de revizuient, faptul că a fost provocat la momentul în care a avut loc ., că din lucrările dosarului nu reiese exact momentul producerii agresiunii, dacă revizuientul a acționat primul sau provocat de victimă. Față de motivele invocate și de situația familială pe care o învederează în motive, solicită admiterea apelului .
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului formulat în cauză. În primul rând, este evident că nu suntem în prezența dispozițiilor art. 453 lit.a Cod procedură penală, în cauză nu sunt aspecte de noutate astfel încât să fie admisibilă o astfel de cale de atac. Pe de altă parte ceea ce se solicită pe fondul cauzei este reținerea unei circumstanțe atenuante - cea a provocării, ori acest aspect nu se regăsește în instituția acestei căii de atac extraordinare care are menirea de a reforma în tot o hotărârea judecătorească.
Revizuientul G. I., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
CU R T E A
Asupra apelului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.7/S/14.01.2015, Tribunalul B. a respins cererea formulată de condamnatul G. I. având ca obiect revizuirea sentinței penale nr.149/24.04.2014 a Tribunalului B..
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 452 și următoarele Codul de procedura penală și a doctrinei revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătorești definitive care în mod eronat a soluționat o cauză penală prin achitarea /condamnarea inculpatului sau încetarea procesului penal pornit contra acestuia, eroare care are la baza fapte și împrejurări necunoscute de instanță în legătură cu fapta dedusă judecății, mărturii mincinoase din partea martorilor experților ori interpreților, chemați să ajute instanța în luarea hotărârii sau declararea ca fiind false a unor înscrisuri pe care s-a întemeiat respectiva hotărâre.
Astfel din interpretarea dispozițiilor art. 452 și art. 453 Cod procedură penală rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări”, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Așa cum a stabilit. încă din 1976 Tribunalul Suprem (decizia nr. 1643/1976), textul art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală se referă la „fapte și împrejurări”, deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui.
Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului (cum este situația din speță, inculpatul solicitând audierea unui martor nou G. C.) sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială,această ultimă teză fiind incidentă în speță nemulțumirea petentului fiind legată de modul de interpretare a probelor atât de instanța de fond cât și de cea de apel.
Este adevărat că necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
În speță, instanța constată că împrejurările invocate de către revizuient în susținerea cererii de revizuire-respectiv invocarea circumstanței atenuante a provocării nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, constituind aspecte și apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în cele trei cicluri procesuale.
Urmează a avea în vedere și decizia nr. LX/24.09.2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție pronunțată cu ocazia admiterii recursului în interesul legii în sensul că cererea de revizuire întemeiată pe alte motive decât cazurile prevăzută de articol 394 Codul de procedura penală din 1968 este inadmisibilă .
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuientul G. I..
În memoriul cu motivele de apel de la fila 3, acesta a reluat aspectele invocate în fața tribunalului, suplimnetându-le cu aspecte ce țin de situația sa familială - fila 20.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, pentru următoarele considerente :
Conform cazului de revizuire invocat de revizuient, cel prevăzut de art.453 alin.1 lit.a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba așadar despre erori esențiale de fapt care afectează o hotărâre rămasă definitivă și care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei.
Cu toate acestea, chiar dacă necunoașterea acestor fapte sau împrejurari trebuie înțeleasă în sens larg, nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci ca o imposibilitate de dovedire a lor – cu consecința neluării lor în considerare la soluționarea cauzei – nu se poate obține pe calea revizuirii o readministrare a probatorului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțe, în sensul reaprecierii probelor sau o continuare a acestuia – a se vedea faptul că revizuientul solicită audierea în calitate de martor a lui G. C. ce „poate spune situația de fapt … poate să dovedească că am fost bătut și provocat”. Pe de altă parte, potrivit art.394 alin.2 Cod procedură penală, cazul de la lit.a constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (în cauza de față), însă revizuientul a menționat în cuprinsul cererii că ar fi fost provocat, iar nu faptul că s-ar fi aflat în legitimă apărare.
În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul G. I. împotriva sentinței penale nr.7/S/14.01.2015 a Tribunalului B., pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.272 alin.1 și 2, art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul G. I. împotriva sentinței penale nr.7/S/14.01.2015 a Tribunalului B., pe care o menține.
În baza art.272 alin.1 și 2 Cod procedură penală, dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelatul-revizuient G. I. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. E. M. D.
GREFIER,
C. G.
Red.C.E./12.03.2015
Dact.C.Gh./13.03.2015
2 ex.
Jud fond/C. I.
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 172/2015. Curtea de... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 175/2015.... → |
|---|
