Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 419/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 419/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată AM3:
Președinte – N. Țînț - judecător
Judecător – N. H.
- Grefier – O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 316 din 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința nepublică din data de 14 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 28 mai 2015.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 316/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-a aplicat în baza art. 120 Cod penal, inculpatului minor G. I.-V., a măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal.
În baza art. 121 alin. (1) lit. d, e Cod penal i s-a impus inculpatului: obligația de a se prezenta la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta și obligația de a nu comunica cu victima minoră F. A. și nici cu numiții Bacs A. S., I. L. C. și I. I. M..
I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 123 Cod penal potrivit cărora dacă nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a obligaților impuse, instanța va putea dispune prelungirea măsurii educative sau înlocuirea acesteia cu o măsură educativă privativă de libertate.
În baza art. 399 alin. (1) Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestului la domiciliu căreia îi este supus inculpatul.
S-a constatat că inculpatul minor a fost reținut din data de 4.12.2014 până în data de 5.12.2014 și arestat la domiciliu din 5.12.2014 la zi.
S-a luat act că F. C., reprezentantul persoanei vătămate F. A. nu s-a constituit parte civilă și că prejudiciul cauzat persoanei vătămate F. A. a fost integral recuperat.
În baza art. 274 alin. (2), (3) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente B. E. la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2014 din data de 22.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul instanței la data de 23.12.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu a inculpatului G. I.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 113 și urm. Cod penal.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că în data de 1.12.2014, în jurul orei 15.50, în timp ce se afla în zona podului de pe .. B., persoana vătămată minoră F. A. a fost deposedată prin amenințare cu un briceag de telefonul mobil marca Samsung Galaxy Trend Duos de către inculpatul minor G. I.-V.. Astfel, persoana vătămată a fost abordată de inculpat care a întrebat-o cât este ceasul, împrejurare care a determinat victima să scoată telefonul din buzunar. În acest context, inculpatul i-a cerut lui F. A. să îi dea telefonul, iar la refuzul acestuia, inculpatul a scos din buzunar un briceag pe care i l-a arătat victimei. Persoana vătămată s-a speriat, i-a dat telefonul după care a fugit, aruncând geaca cu care era îmbrăcat. Ulterior, inculpatul a fost identificat de numitul L. E., tatăl unui prieten al victimei care a fost de față la momentul săvârșirii infracțiunii.
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale când, deși a recunoscut comiterea faptei, nu a dorit să dea alte declarații. În cursul judecății, inculpatul și-a exprimat poziția în raport cu învinuirea formulată împotriva sa, recunoscând săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și arătând că nu contestă probele administrate în fază de urmărire penală și solicită ca, potrivit art. 374 alin.7 Cod procedură penală, acestea să fie avute în vedere la deliberare.
În ceea ce privește latura civilă, persoana vătămată F. A., prin reprezentantul legal F. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât bunul sustras a fost recuperat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt că, în data de 01.12.2014, în jurul orei 15:50, persoana vătămată F. A. în vârstă de 10 ani se afla în zona podului de pe ., însoțit de prietenii săi L. D., B. Darius, M. A. și M. M.. La un moment dat, persoana vătămată a fost abordată de inculpatul G.-I. V., în vârstă de 15 ani, care a întrebat-o cât este ceasul, împrejurare care a determinat persoana vătămată să scoată din buzunar telefonul mobil. În acest context, inculpatul G. I. i-a cerut victimei pe un ton imperativ să îi dea telefonul pentru că dorește să se uite personal la el. Persoana vătămată a refuzat astfel că inculpatul a scos din buzunar un briceag pe care i l-a arătat, cerându-i din nou telefonul. Sub imperiul amenințării cu briceagul, F. A. i-a dat telefonul inculpatului care ulterior a fugit.
În continuare, inculpatul G. I.-V. a fost identificat de tatăl unuia dintre copiii care însoțeau victima la momentul săvârșirii faptei, respectiv de numitul L. E. care a apelat numărul de urgență 112, solicitând intervenția unui echipaj de poliție. Până la venirea lucrătorilor de poliție, inculpatul, în urma insistențelor lui L. E., a scos din buzunar telefonul mobil sustras marca Samsung Galaxy Trend Duos, aparținând persoanei vătămate F. A..
În drept, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin.1 Cod penal care stabilește următoarele: „furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să își asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi”. Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art.206 alin.1 Cod penal - „fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă. ”
Prin urmare, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile tragerii la răspunderea penală a inculpatului față de infracțiunea comisă.
La individualizarea măsurii educative ce se impune a fi luată față de minor, prima instanță a arătat că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal la care face trimitere art. 115 alin.2 și art. 116 Cod penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială. Totodată, instanța s-a raportat la concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză (fila 49, 50 d.i.).
În concret, instanța a reținut cu prioritate că inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaștere și de regret față de consecințele faptei, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine cooperantă, ceea ce dovedește stăruința depusă de acesta pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că la momentul săvârșirii faptei, acesta avea 15 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale conform fișei de cazier (fila 56 d.u.p.). Inculpatul este elev în clasa a VIII-a în cadrul Școlii Generale nr.14, însă situația lui școlară este modestă, iar conduita sa școlară relevă probleme de comportament caracterizate de absenteism și o atitudine necorespunzătoare cu profesorii. Totodată, din concluziile referatului de evaluare, din declarațiile inculpatului precum și din atitudinea manifestată de acesta în fața instanței, se constată că minorul se află sub imperiul unei instabilități emotiv-acționale, asociată conturării profilului personalității delincvente, împrejurare care determină o inconstanță în reacții și evidențiază carențe în dezvoltarea personalității. Astfel, minorul a precizat în fața instanței „nu știu ce am avut în acel moment, nu pot preciza dacă vârsta mai mică a persoanei vătămate m-a încurajat în săvârșirea faptei”, iar din referatul de evaluare se desprind concluzii în sensul că decizia infracțională ar fi putut fi determinată, fie și în mod inconștient, de factori precum nevoia de afirmare și impunere într-un grup precum și pe fondul contextului social, psiho individual și familial al inculpatului la momentul săvârșirii faptei. Referatul de evaluare a concluzionat și în sensul că săvârșirea infracțiunii a fost cumulativ favorizată de factorii sus menționați care au condus la un dezechilibru cu caracter izolat al inculpatului.
Instanța de fond a mai avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie este unul deosebit de ridicat. Direct proporțional cu acesta s-a reținut un nivel sporit de indiferență și ignorare a regulilor evidențiat prin însușirea rapidă de către inculpat a rezoluției infracționale. Astfel, inculpatul a recurs la săvârșirea faptei ca un act reflex de însușire a rezoluției infracționale față de lipsa mijloacelor materiale, ceea ce constituie o atitudine incorectă față de muncă, față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și care nu trebuie încurajată – „telefonul vroiam să îl țin pentru mine pentru că la momentul acela nu aveam telefon”.
Evaluând toate aceste aspecte, în alegerea măsurii educative, instanța de fond a apreciat că măsura educativă necesară și proporțională în cauză este asistarea zilnică pentru o perioadă de 6 luni, urmând a impune inculpatului și obligația de a nu comunica cu victima minoră F. A. și nici cu numiții Bacs A. S., I. L. și I. I. M. precum și obligația de a se prezenta la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta.
Instanța și-a format convingerea că o măsură educativă neprivativă de libertate este suficientă pentru a asigura scopul preventiv al sancționării minorului. Astfel, din referatul de evaluare, s-a reținut că, psihologic, caracterul minorului este în formare și poate fi receptiv la stimulii educativi ai unei măsuri educative neprivative; mai mult, inculpatul este formal integrat familial și dă dovadă de capacitate de a înțelege consecințele comportamentului său. De asemenea, acesta dispune de elemente externe ce susțin demersul unei integrări viitoare ce se referă în special la disponibilitatea mamei și concubinului acesteia de susținere în direcția respectării normelor sociale și a dezvoltării psiho-morale a minorului.
Concluzionând asupra acestui aspect, instanța de fond a reținut că inculpatul provine dintr-un mediu familial stabil care, deși până în prezent nu l-a supravegheat suficient cât să împiedice săvârșirea infracțiunii are posibilitatea ca, sub avertismentul prezentei hotărâri, să înțeleagă imperativul supravegherii minorului pentru a asigura pe viitor reeducarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se aplice inculpatului pentru infracțiunea comisă o măsură educativă privativă de libertate.
În motivarea apelului promovat P. a arătat că hotărârea apelată este netemeinică cu privire la măsura educativă neprivativă de libertate aplicată inculpatului minor G. I. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În fapt, s-a reținut că la data de 01 decembrie 2014 inculpatul minor, în jurul orei 15,50, a deposedat-o pe persoana vătămată F. A., prin amenințarea cu un briceag, de un telefon mobil în zona podului de pe . B.; instanța de fond i-a aplicat minorului măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, măsură care apare insuficientă raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, la modalitatea de comitere a faptei precum și la circumstanțele personale ale inculpatului; această măsură educativă nu poate să ducă la îndreptarea comportamentului infracțional al inculpatului Inculpatul a săvârșit această infracțiune pe timp de zi, într-un loc public. Totodată, acesta a luat cu multă ușurință și rapiditate rezoluția infracțională. De asemenea, trebuie luate în considerare și concluziile care se desprind din referatul de evaluare întocmit în cauză, din care rezultă influența negativă pe care prietenii minorului o au asupra acestuia precum și faptul că inculpatul are un interes extrem de scăzut în urmarea cursurilor școlare. Pentru aceste considerente în speță se impune aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, cum ar fi cea de internare într-un centru de reeducare, care ar fi în mai mare măsură aptă să ducă la îndreptarea comportamentului infracțional al inculpatului G. I. V..
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de P. este doar parțial fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză și necontestat de inculpat o stare de fapt corectă, recunoscută integral de inculpat constând în esență în aceea că la data de 1.12.2014, în jurul orei 15.50, în timp ce se afla în zona podului de pe .. B., inculpatul minor G. I.-V. a întrebat-o pe persoana vătămată minoră F. A. cât este ceasul iar în momentul în care acesta din urmă a scos telefonul din buzunar pentru a-i răspunde, inculpatul, prin amenințarea persoanei vătămate cu un briceag a determinat-o pe partea vătămată să-i remită telefonul după care a fugit, aruncând geaca cu care era îmbrăcat.
De asemenea în raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei, reținând în mod întemeiat că în speță sunt întrunite condițiile pentru tragerea inculpatului minor G. I.-V. la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal.
Contrar celor susținute de P. la individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului minor prima instanță a avut în vedere toate circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și toate circumstanțele personale ale inculpatului, aplicând o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Cu toate că gravitatea faptei este crescută, iar inculpatul nu a avut anterior comiterii acestuia un comportament ireproșabil în familie și societate, Curtea reține, similar primei instanțe că din referatul de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. rezultă că inculpatul are perspective crescute de reeducare și reintegrare în societate chiar în condițiile aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate; astfel Curtea reține că deși nu a arătat un interes deosebit pentru activitățile școlare, în perioada în care a frecventat cursurile școlare inculpatul a avut o atitudine conformă în raport cu profesorii și cu ceilalți elevi, nu a mai comis fapte penale și nu a ridicat probleme de comportament în societate. Pe altă parte, referitor la circumstanțele reale în care au fost comise faptele, Curtea constată că inculpatul nu a folosit efectiv briceagul ci doar a lăsat-o pe partea vătămată să vadă că are un astfel de briceag pentru a o intimida, acesta nefiind deschis, valoarea bunului sustras în această modalitate nu este una deosebită iar prejudiciul a fost recuperat în natură încă din acea zi prin restituirea telefonului persoanei vătămate.
În aceste condiții, văzând deci posibilitățile reale de reeducare ale inculpatului minor instanța de apel apreciază că nu se impune aplicare față de minor a unei măsuri educative privative de libertate, ci dimpotrivă măsura aplicată de prima instanță – cea mai gravă dintre măsurile educative neprivative de libertate – este aptă să conducă la corijarea comportamentului minorului.
Cu toate acestea instanța de apel constată că pentru a se asigura o supraveghere eficientă a inculpatului pe durata măsurii educative și pentru ca măsura educativă aplicată să aibă eficiență maximă se impune ca pe lângă obligațiile instituite de către prima instanță să se adauge în sarcina inculpatului și obligația prevăzută de art. 121 lit. b Cod penal respectiv ca pe durata măsurii educative să nu depășească, fără acordul Serviciului de probațiune limita teritorială a Municipiului B. precum și cea prevăzută de art. 121 lit. c Cod penal respectiv ca pe durata măsurii educative să nu se afle în localuri publice și să nu participe la manifestări publice.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 316/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ care va fi desființată și reformată în ceea ce privește măsurile de supraveghere impuse inculpatului G. I. V. pe durata măsurii educative aplicate.
Rejudecând cauza în aceste limite: în baza art. 121 Cod penal se va impune inculpatului, pe lângă obligațiile instituite de către prima instanță și obligația prevăzută de art. 121 lit. b Cod penal respectiv ca pe durata măsurii educative să nu depășească, fără acordul Serviciului de probațiune limita teritorială a Municipiului B. precum și cea prevăzută de art. 121 lit. c Cod penal respectiv ca pe durata măsurii educative să nu se afle în localuri publice și să nu participe la manifestări publice.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 272 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 350 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu desemnați în procedura apelului pentru inculpat și persoana vătămată minoră.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 316/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea ce privește măsurile de supraveghere impuse inculpatului G. I. V. pe durata măsurii educative aplicate.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 121 Cod penal, impune inculpatului, pe lângă obligațiile instituite de către prima instanță și obligația prevăzută de art. 121 lit. b Cod penal, respectiv ca pe durata măsurii educative să nu depășească, fără acordul Serviciului de probațiune, limita teritorială a Municipiului B. precum și cea prevăzută de art. 121 lit. c Cod penal, respectiv ca pe durata măsurii educative să nu se afle în localuri publice și să nu participe la manifestări publice.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 350 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu desemnați în procedura apelului pentru inculpat și persoana vătămată minoră.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
aflată în concediu semnează
vicepreședintele instanței
E. B.
GREFIER
O. S.
aflată în concediu semnează
grefier șef secție D. B.
Red. N.H./29.07.2015
Dact. B.D./30.07.2015
Jud. fond M. T.
- 2 exemplare -
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 593/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
