Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 262/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 14370/197/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

- SECȚIA PENALĂ -

DECIZIA PENALĂ NR. 262/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 8 aprilie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată A6:

PREȘEDINTE - M. G. L. - judecător

JUDECĂTOR - C. E.

Grefier - C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.2376/S din 8 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 aprilie 2015, când,

CURTEA

Constată că prin sentința penală nr. 2376/08.10.2014 a Judecătoriei B. s-a respins în baza art. 386 Cod procedură penală, sesizarea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. 1,2 Cod penal 1969 (2 fapte) cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969, în infracțiunea de șantaj prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. 1 Cod penal 1969 (2 fapte), cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Cu aplicarea art. 5 Cod penal, în baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de liberate în mod ilegal.

În baza art. 67 al. 1, 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 12 din Legea 187/2012 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Noul Cod penal pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Noul Cod penal după executarea pedepsei principale

În baza art. 65 al. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 12 din Legea 187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Noul Cod penal ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 al. 3 Noul Cod penal.

În baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. I., cu datele de stare civilă de mai sus, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de liberate în mod ilegal.

În baza art. 67 al. 1, 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 12 din Legea 187/2012 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Noul Cod penal pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Noul Cod penal după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 al. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 12 din Legea 187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Noul Cod penal ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 al. 3 Noul Cod penal.

A constatat că infracțiunile deduse judecății, se află în concurs cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 25/S/24.01.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_, modificată prin decizia penală nr. 54/. pronunțată de Curtea de Apel B., definitivă la 20.11.2013 prin decizia penală nr. 3633/20.11.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

În baza art. 97 alin. 1 Cod penal, a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința de mai sus.

A repus în individualitatea lor pedepsele de: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (5 acțiuni) cu aplicare art.16 din Legea nr.143/2000; 3 (trei ani) închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicare art.16 din Legea nr.143/2000 și respectiv de 1 (un) an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vânzare a unor substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. 1 și alin. 3 lit. a Cod penal, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 2 ani și 10 luni închisoare (1 an închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal, aplicată inculpatului prin prezenta; 4 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, pentru trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (5 acțiuni) cu aplicare art.16 din Legea nr.143/2000; 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc și 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de vânzare a unor substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive-ultimele trei aplicate prin 25/S/24.01.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_, modificată prin decizia penală nr. 54/. pronunțată de Curtea de Apel B., definitivă la 20.11.2013 prin decizia penală nr. 3633/20.11.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a contopit pedepsele complementare și a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Noul Cod penal pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Noul Cod penal după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 1, a contopit pedepsele accesorii și a aplicat inculpatului interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b Noul Cod penal ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 al. 3 Noul Cod penal.

În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, a dedus din durata pedepsei, durata reținerii și arestării preventive din datele de 04.04.2012 și 05.04._12.

A luat act că persoana vătămată B. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în SNDGJ.

În baza art. 274 al. 1 Noul Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1500 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată inculpatul C. I., pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, fapte prevăzute de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile persoanei vătămate B. M., proces verbal de examinare telefon și planșă fotografică, proces verbal de redare a înregistrărilor audio efectuate de partea vătămată, proces verbal de predare primire, declarația învinuitului C. I., declarațiile martorilor B. Magis M., D. M. G., M. R., C. A., mijloacele de probă administrate în faza de judecată, respectiv declarația inculpatului, declarația persoanei vătămate, declarația martorilor C. A., D. M. G., M. R. și B. Magis M. instanța de fond a reținut, în fapt, că în data de 05.10.2010 inculpatul s-a deplasat la magazinul deținut de societatea ce îi aparținea, unde lucra ca vânzătoare partea vătămată, B. M.. Cei doi au început să discute despre activitatea slabă a părții vătămate, care din punctul de vedere al inculpatului avea drept cauză principală vizitele frecvente ale martorului C. A., prietenul părții vătămate. Inculpatul i-a reproșat faptul că prietenul ei sustrage produse din magazin și sume de bani. La solicitarea inculpatului, partea vătămată a chemat martorul C. A., care a răspuns pozitiv, deplasându-se la magazin. După . încuiat ușa de acces.

Inculpatul a continuat să impute celor doi lipsuri din gestiune, respectiv bani și produse. La un moment dat, inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței, după care i-a solicitat acesteia 10 000 euro pentru a acoperi prejudiciul produs. Partea vătămată a precizat că nu are o asemenea sumă, motiv pentru care inculpatul, vădit enervat a lovit-o în cap cu o farfurie. Ulterior, inculpatul a scos două cuțite tip briceag cu care a continuat agresarea părții vătămate, amenințând-o că îi va tăia degetele în cazul în care nu primește banii. În aceste condiții, martorul C. A. a negociat cu inculpatul suma pe care urma să o dea în termen scurt, la 1000 euro, și astfel cei doi au părăsit magazinul. A doua zi, partea vătămată B. M. a luat legătura telefonic cu inculpatul pentru a-i comunica neplata sumei anterior negociate, cu motivarea pe de o parte că nu a sustras nici bani nici bunuri din magazin, iar pe de altă parte pentru că nu are în posesie suma respectivă. Inculpatul a amenințat din nou partea vătămată cu violențe fizice. La data de 08.10.2010 inculpatul a contactat partea vătămată solicitându-i imperativ suma de bani, cu mențiunea că în caz contrar îi va desface contractul de muncă.

În drept, instanța de fond a considerat că fapta inculpatului care în data de 05.10.2010 în jurul orelor 20,00 în timp ce se afla în incinta magazinului ., din mun. B., ., având asupra sa două cuțite tip briceag, a lipsit de libertate partea vătămată B. M., vânzătoare la magazin, a amenințat-o cu acte de violență și a lovit-o cu o farfurie în cap solicitându-i suma de 1000 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal iar fapta aceluiași inculpat, care în aceeași împrejurare, și în aceleași condiții a lipsit de libertate pe martorul C. A. solicitându-i suma de 1000 de euro, întrunește de asemenea elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

La alegerea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere că reglementarea în cele două variante este identică, însă limitele de pedeapsă sunt mult mai mari în vechea reglementare (7-15 ani), față de actuala reglementare (3-10 ani). În acest context, chiar luându-se în considerare tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, sensibil mai dur în varianta actuală, în condițiile în care în antecedența penală a inculpatului se regăsesc trei infracțiuni concurente cu cele deduse judecății, s-a considerat că actualul cod penal este versiunea mai favorabilă.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În speță instanța a apreciat fapta dedusă judecății ca fiind de o gravitate extremă, în special în considerarea modalității de realizare al elementului material, respectiv prin amenințări, violențe fizice și verbale, având asupra sa două cuțite tip briceag și în condițiile în care a solicitat și o sumă de bani, inițial mai mare, și apoi mai mică, ca urmare a negocierii încercate de martorul C.. S-a apreciat că și persoana inculpatului denotă o fire violentă, agresivă, care nu și-a asumat, în ciuda evidenței, nici un moment faptele.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care, prin apărător din oficiu, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 2376/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria B., desființarea hotărârii primei instanțe și în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. a Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpatului, întrucât fapta nu există. S-a arătat că declarația martorei M. R. audiată la un termen anterior, precum și declarațiile persoanei vătămate B. M. și a martorului C. A., audiați la acest termen de judecată, nu reliefează că ne aflăm în prezența săvârșirii infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, ci din contră intenția inculpatului nu a fost niciodată de a-i lipsi pe martorul C. A. și persoana vătămată B. M. de posibilitatea efectivă de a părăsi incinta acelui magazin. De altfel, în toată această perioadă când au existat acele discuții contradictorii între inculpat și persoana vătămată, în incinta magazinului au intrat și alte persoane, persoane care, la solicitarea lor, le-a fost permisă părăsirea incintei magazinului.

De asemenea, s-a mai arătat că sunt aspecte care nu sunt concordante cu teza formulată de către parchet că ne-am afla în prezența săvârșirii acestei fapte, pe care o consideră o faptă de o gravitate deosebită, cu referire la faptul că nu a existat un telefon la organele de poliție în acea seară, cum ar fi fost normal dacă persoana vătămată s-ar fi aflat în această situație de imposibilitate de a părăsi acel spațiu și că relevantă este declarația martorei M. R., dată în fața instanței, care a precizat că pe tot parcursul acestei discuții cheile imobilului s-ar fi aflat în ușa de intrare și că persoana vătămată și prietenul acesteia ar fi părăsit incinta acelui spațiu fără a fi ajutați în acest sens sau fără a li se permite în acest sens de către inculpat.

În faza judecății apelului, au fost audiați inculpatul, persoana vătămată și martorii M. R. și C. A., constatându-se imposibilitatea audierii martorului D. M. G..

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu cele administrate în faza de judecată în fond.

Analizând aceste mijloace de probă ce au fost readministrate în mod nemijlocit de instanța de apel, se reține că declarația persoanei vătămate B. M. se coroborează cu cea dată de martorii C. A. și B. Magis M. și parțial cu cea dată de martora M. R. în dovedirea situației de fapt.

Din coroborarea acestor declarații rezultă că în data de 05.10.2010, în jurul orelor 20,00, persoana vătămată, ce lucra ca vânzătoare la magazinul ce-i aparținea inculpatului, aflându-se în acel moment în tură, a fost abordată de inculpat, în incinta magazinului și acuzată că i-a sustras sume de bani din încasări. Inculpatul s-a comportat agresiv fizic și verbal cu persoana vătămată, percheziționând-o corporal și în geantă, a lovit-o cu o farfurie în cap și cu palma peste obraz, în tot acest timp gesticula, țipa și era nervos.

Un aspect esențial pentru dovedirea intenției inculpatului, ce rezultă din aceste declarații, este acela al încuierii ușii de la intrare de către inculpat, a păstrării cheii de către acesta, persoana vătămată resimțind această acțiune în sensul că „ în acel moment am simțit că nu puteam să ies, întrucât eu eram pe canapea, nu știu cât a durat, dar mi s-a părut o veșnicie”- declarația dată în fața instanței de apel. Prin urmare, persoana vătămată s-a simțit lipsită de libertate atunci când inculpatul a încuiat ușa și a determinat-o să stea pe canapea, acesta comportându-se agresiv verbal și fizic, de teamă și în lipsa unor alternative de a scăpa, persoana vătămată rămânând țintuită pe canapea.

În continuarea incidentului, inculpatul a folosit telefonul mobil al persoanei vătămate și l-a sunat pe martorul C., prietenul persoanei vătămate, căruia i-a solicitat să vină la magazin. Astfel cum rezultă și din declarația acestui martor, ce se coroborează cu cea dată de persoana vătămată și martorul B. Magis M., ușa magazinului era încuiată, iar cheia se afla la inculpat, ambii martori declarând în fața instanțelor că inculpatul a descuiat ușa pentru a putea intra cei doi martori, după care a încuiat-o la loc.

Manifestările agresive ale inculpatului au continuat atât față de persoana vătămată cât și față de martorul C., cerându-le, în schimbul pretinsului furt din încasări, suma de 10.000 de euro. Inculpatul era nervos și agresiv fizic și verbal, a lovit-o pe persoana vătămată cu o farfurie în cap și a amenințat-o că o va dezbrăca și o va trimite goală pe stradă, că îi va tăia părul iar pe martorul C. l-a amenințat în sensul că a avut de mai multe ori ocazia să-i taie cauciucurile de la autoturism, nu a făcut-o dar pe viitor, va vedea ce o să se întâmple, astfel cum rezultă din cele două declarații.

Astfel cum rezultă și din declarația martorului B. Magis M., inculpatul era foarte nervos, înjura și scuipa persoana vătămată, i-a dat cu o farfurie în cap, a afirmat că partea vătămată nu va pleca până când martorul C. nu-i va aduce o sumă de bani. Martorul a mai indicat că persoana vătămată se ruga de inculpat să o lase să plece însă acesta nu i-a permis, spunând că până nu va primi banii nu o va lăsa să plece, iar, la insistențele martorului C., inculpatul a lăsat-o pe persoana vătămată și pe martor să plece cu promisiunea fermă că într-o săptămână vor veni cu suma de bani.

Prin urmare, este clar dovedită lipsirea de libertate a celor doi, făcută în scopul obținerii unei sume de bani de către inculpat. Același martor indică, în opinia sa, că incidentul a durat vreo 2 ore, persoana vătămată a precizat că „ i s-a părut o veșnicie „ iar martorul C. a indicat ca durată maxim 1 oră. Intervalul de timp în care persoana vătămată și martorul au fost ținuți încuiați în magazin, fără să li dea posibilitatea să plece, constituie o durată de timp suficient de mare încât să fie considerată o lipsire de libertate, depășind cu mult limita în timp a unei discuții ce era oricum inventată de inculpat.

Martorul C. a arătat că pe toată durata incidentului ușa de la magazin a fost încuiată, cheia se afla la inculpat și este evident că dorea să plece de acolo, declarație ce se coroborează cu cea dată de persoana vătămată care a precizat că „ simțea că nu putea să iasă” și că „ promițându-i că-i vom aduce bani, am reușit eu și prietenul meu să plecăm din magazin” și cu cea dată de martorul B. Magis M. care a precizat că persoana vătămată se ruga de inculpat să o lase să plece însă acesta nu i-a permis, spunând că până nu va primi banii nu o va lăsa să plece.

Inculpatul a recunoscut în declarațiile date că a avut o discuție contradictorie cu cei doi în magazinul său, de aproximativ 30 de minute, dar a precizat că nu a încuiat ușa magazinului iar cheia s-a aflat în permanență în ușă, cei doi având posibilitatea să plece oricând doreau, declarație ce nu se coroborează cu nici un mijloc de probă. Martora M. R., ce a continuat după incident să mai lucreze la magazinul inculpatului încă 1 an și jumătate, până s-a închis, fiind ajutată foarte mult de inculpat, astfel cum a declarat, a arătat că nu-și mai aduce aminte dacă ușa a fost încuiată pe durata incidentului, dar dacă așa a declarat la urmărire penală înseamnă că așa s-a întâmplat (la urmărire penală martora a precizat că „ la început, inculpatul a asigurat ușa de acces în magazin prin încuiere pentru a nu intra clienții iar eu eram cea care servea eventualii clienți la geam”).

Deși persoana vătămată și martorul C. nu și-au manifestat în mod expres intenția de a pleca din magazin astfel ca inculpatul să-și manifeste, la rândul său, un refuz expres de a le permite să iasă, lipsirea de libertate a persoanei vătămate și a martorului C. rezultă din coroborarea mai multor aspecte.

Astfel, întreaga modalitate în care s-au derulat evenimentele, presiunea psihică creată de inculpat prin violență verbală, fizică, aducerea de acuzații false, încuierea ușii de la magazin și păstrarea cheii de la intrare, afirmațiile făcute în sensul că nu-i va da drumul persoanei vătămate până când martorul C. nu-i va aduce o sumă de bani, modalitatea în care cei doi au reușit să plece după mai mult timp ( prin promisiunea fermă luată de martorul C. că îi va aduce inculpatului suma de 1000 de Euro), durata în timp a menținerii celor doi în magazin, pe canapea, timp în care suportau agresivitatea verbală și fizică a inculpatului și nu în ultimul rând percepția celor doi că nu puteau ieși din magazin până nu ajungeau la o înțelegere în sensul dorit de inculpat, creează, în opinia instanței de control judiciar, convingerea că inculpatul, deși nu a urmărit în mod direct asta, a acceptat să-i lipsească de libertate pe cei doi în magazin, sub pretextul unei discuții inventate privind sustrageri de numerar din magazin, urmărind scopul direct de a-i constrânge să-i aducă sumele de bani solicitate.

Se consideră deci că este dovedită fapta inculpatului prin care i-a lipsit de libertate pe cei doi inculpați din moment ce constrângerea a avut loc și prin lipsirea de libertate, iar nu numai prin amenințare și violență.

Cu privire la folosirea de către inculpat a cuțitelor, în timpul lipsirii de libertate, instanța de control judiciar observă că declarația persoanei vătămate care vorbește despre folosirea a două cuțite se coroborează cu cea dată de martorul C. care de asemenea amintește despre folosirea celor două cuțite și cu cea dată de martorul B. Magis M. la urmărire penală, în care spune că inculpatul a scos din geantă un cuțit tip briceag cu deschidere automată, a deschis lama acestuia și a arătat-o persoanei vătămate afirmând că îi va tăia degetele.

Inculpatul nu a recunoscut că ar fi folosit respectivele cuțite, dar declarația sa este infirmată de cele trei analizate mai sus, în timp ce martorii D. M. G. și M. R. au precizat că nu au observat să fi avut inculpatul aceste cuțite. În condițiile în care ambii martori au precizat că nu au fost atenți la ceea ce se întâmpla în magazin și nu au precizat clar că nu avea cuțite în mână, ci că nu au văzut ei un astfel de fapt, instanța de control judiciar consideră că în mod corect a apreciat prima instanță, pe baza celor trei declarații analizate mai sus, că inculpatul s-a folosit, pe durata lipsirii de libertate, de arme.

Cu privire la încadrarea în drept a faptelor, în această speță, Curtea consideră că o corelație între infracțiunile de șantaj și lipsire de libertate, în măsura în care reținem ca lege penală mai favorabilă noul cod penal, trebuie să fie discutată ținând cont de noile prevederi din codul penal privind infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, care nu mai prevede ca formă agravantă, cum se prevedea în vechiul cod penal în art. 189 alineat 2 Cod penal, cea în care în schimbul eliberării se cere un folos material.

În aceste condiții, în lumina noului cod penal, fapta de lipsire de libertate, atunci când, pe parcursul lipsirii de libertate, se exercită și acte de constrângere a persoanelor lipsite de libertate să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi, în mod injust un folos patrimonial sau nepatrimonial, trebuie să întrunească elementele constitutive a două infracțiuni, în concurs real, lipsire de libertate prevăzută de art. 205 Cod penal și șantaj, prevăzută de art. 207 Cod penal.

În speță, în măsura în care s-a reținut legea mai favorabilă noul cod penal trebuiau reținute, în sarcina inculpatului două infracțiuni, respectiv lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 Cod penal în concurs real cu șantajul, prevăzut la art. 207 Cod penal.

În virtutea principiului neagravării situației în propria cale de atac, având de soluționat numai calea de atac a apelului formulată de inculpat, Curtea nu va dispune schimbarea de încadrare juridică și condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de șantaj, pentru că în acest mod îi va agrava situația acestuia în propria cale de atac

Și în această ipoteză, în care conform noului cod penal avem de-a face cu un concurs de infracțiuni, tot legea penală nouă este mai favorabilă, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de art. 189 alineat 2 Cod penal din 1968 sunt foarte mari, comparativ cu noul cod penal, respectiv între 7 și 15 ani.

Prin urmare, se va menține încadrarea juridică dată de prima instanță faptei săvârșite de inculpat, în prevederile art. 205 alineat 1 și 3 litera a Cod penal nou, în mod corect reținându-se varianta agravantă din moment ce s-a dovedit că inculpatul a folosit cel puțin un cuțit cu care a amenințat-o pe persoana vătămată.

Sub aspectul vinovăției cu care inculpatul a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, cum în mod corect a observat și instanța de fond, Curtea consideră că vinovăția îmbracă forma intenției indirecte, inculpatul a săvârșit fapta de șantaj cu intenție directă, acceptând, fără să urmărească, că îi lipsește de libertate pe martor și persoana vătămată, ținându-i în magazin cu ușa încuiată. Inculpatul a urmărit cu intenție directă să obțină un folos injust și, a prevăzut și acceptat că, pentru a-și atinge acest scop, le afectează libertatea de mișcare a celor doi.

În mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate fi schimbată încadrarea juridică a faptei din lipsire de libertate în mod ilegal, art. 189 alineatele 1,2 Cod penal din 1968 în șantaj, prevăzut de art. 194 Cod penal din 1968 din moment ce constrângerea a avut loc și prin lipsirea de libertate, iar nu numai prin amenințare și violență. În acest caz, în lumina codului penal din 1968, lipsirea de libertate în mod ilegal absoarbe infracțiunea de șantaj, devenind o infracțiune complexă, șantajul fiind absorbit ca element circumstanțial agravant.

La individualizarea pedepselor aplicate, în mod corect s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, gravitatea faptei ce a rezulta din modalitatea concretă de săvârșire - violențe fizice, verbale - durata în timp a lipsirii de libertate și împrejurarea că s-a recurs la săvârșirea unei asemenea fapte pentru ca inculpatul să obțină un folos material injust. De asemenea, circumstanțele personale au fost avute în vedere, respectiv faptul că inculpatul este o fire mai agresivă astfel cum a rezultat și din declarația martorului B. Magis M., precum și conduita inculpatului dinainte de săvârșirea infracțiunii, aceasta caracterizându-se prin săvârșirea de alte infracțiuni grave pentru care inculpatul a și fost condamnat prin hotărâri definitive.

Instanța de fond a aplicat câte o pedeapsă în cuantum minim pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, apreciind că sunt suficiente pentru a asigura reeducarea inculpatului. În limitele efectului neagravării situației în propria cale de atac, Curtea nu va analiza dacă se impunea o pedeapsă într-un cuantum mai mare decât minimul. Consideră însă că nu există împrejurări care să poată fi considerate circumstanțe atenuante, astfel că nu va reduce sub minimul special pedepsele concrete aplicate de instanța de fond.

În mod corect au fost aplicate pedepse complementare și accesorii după fiecare pedeapsă, procedând ulterior și la contopirea acestora, iar nu numai a pedepselor principale și tot în mod corect au fost avute în vedere, la efectuarea contopirii tuturor pedepselor principale, puse în individualitatea lor după anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, textul din noul cod penal.

Astfel, deși toate infracțiunile au fost săvârșite înainte de . noului cod penal, iar art. 10 din Legea nr. 187/2012 ar fi impus efectuarea concursului de infracțiuni pe codul penal vechi, din moment ce, în speța de față, inculpatul a fost judecat pentru 2 infracțiuni, considerându-se că noul cod penal este lege penală mai favorabilă, ceea ce a impus efectuarea concursului de infracțiuni dintre cele două pedepse aplicate pentru infracțiunile deduse judecății conform noului cod penal, considerăm că trebuie efectuat un singur procedeu de contopire, în baza unei singure legi penale și pentru celelalte infracțiuni concurente, pentru care inculpatul a fost deja condamnat definitiv, chiar dacă acestea au fost săvârșite înainte de data intrării în vigoare a noului cod penal.

În acest caz, când un inculpat este judecat pentru mai multe infracțiuni în același dosar penal și se consideră că legea penală mai favorabilă este noul cod penal, ceea ce implică și efectuarea contopirii între pedepsele aplicate în speță tot în baza noului cod penal, ar trebuie să se uzeze de aceeași lege penală pentru contopirea tuturor pedepselor concurente întrucât procedeul de contopire trebuie să fie unic, iar legea aplicabilă este determinată de legea considerată mai favorabilă, cea nouă, în raport de faptele deduse judecății.

În concluzie, Curtea consideră că situația de fapt a fost corect reținută și inculpatul se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, identificând în mod corect legea penală mai favorabilă, efectuând contopirea tuturor pedepselor concurente în baza acestei legi penale.

Se va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 2376/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.

În temeiul art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Va dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 2376/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.

În temeiul art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. G. L. C. E.

GREFIER,

C. G.

Red. M.G.L.-08.05.2015

Dact. C.G.-12.05.2015

2 ex

Jud. fond- C.A. G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel BRAŞOV