Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 4066/226/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 74/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 05 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. Țînț - judecător
- Judecător- N. H.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA F. împotriva sentinței penale nr. 288 din 17 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 05 februarie 2015, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 288/17 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, în baza art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal, a fost stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de probe biologice, prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 375 alin. 1 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 83 alin. 1 și 3 Cod penal, a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a hotărât de asemenea, în baza art. 85 alin. 1 Cod penal, că pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. nr. 636/P/2014, înregistrat la Judecătoria F. sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul P. M., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul a recunoscut învinuirea conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, solicitând judecarea sa în procedură simplificată.
Prima instanță, examinând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și însușite de către inculpat ( respectiv: declarațiile suspectului și inculpatului P. M. ( filele 20-21 și 24-26 dosar urmărire penală ); procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( filele 8-11 dosar urmărire penală ); copie registru evidență refuz Spitalul Municipal F. ( filele 15-16 dosar urmărire penală ), declarațiile martorilor C. S.-V. ( filele 27-28 dosar urmărire penală ), O. C. ( fila 29 dosar urmărire penală ), rezultat etilotest ( fila 13 dosar urmărire penală ), a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 26.04.2014, inculpatul P. M. a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său situat în municipiul F. ., . până în jurul orelor 23:40, când s-a urcat la volanul autoturismului marca „ VW Passat ” cu numărul de înmatriculare_, pe care l-a condus până în localitatea Perșani.La întoarcere, în jurul orelor 01:10, în timp ce conducea pe . municipiul F., autoturismul cu numărul de mai sus, a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere pentru control. Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest .. 0348, rezultând o alcoolemie de 0,61 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În continuare, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal F. în vederea prelevării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat categoric, deși i-a fost adus la cunoștință faptul că această faptă constituie infracțiune.
În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului P. M., care în noaptea de 26/27.04.2014, a refuzat a se supune prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a fost depistat conducând pe drumurile publice autoturismul marca „ VW P. ”, cu numărul de înmatriculare_, realizează conținutul infracțiunii de refuz de la prelevare de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal.
Întrucât inculpatul a recunoscut învinuirea conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, acesta a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, pentru infracțiunea săvârșită, astfel că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
La individualizarea pedepsei care a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a arătat că a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Inculpatul P. M. are 63 de ani, nu are antecedente penale, este pensionar iar în familie și societate are o comportare corespunzătoare.
Având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului, care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii și o comportare sinceră în cursul procesului, recunoscând și regretând fapta săvârșită, prima instanță a apreciat că se impune stabilirea pedepsei de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 375 alin. 1 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța de fond a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare. Inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. ( 2 ) Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria F., criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin care să i se aplice o pedeapsă inculpatului P. M., nu doar să i se stabilească una a cărei aplicare să fie amânată.
În motivarea apelului formulat, P. a arătat, în esență, că raportat la modalitatea de comitere a faptei, la gradul concret de pericol social al acesteia, la conduita inculpatului care a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare în modalitatea amânării aplicării pedepsei, este netemeinică iar stabilirea ca modalitate de executare a suspendării sub supraveghere ar putea fi în mai mare măsură să ducă la îndreptarea comportamentului infracțional al inculpatului.
În subsidiar, s-a arătat că, dacă amânarea aplicării pedepsei este apreciată corectă, se impune a se face aplicarea prevederilor art. 85 alin. 2 lit. g din Codul penal, respectiv interzicerea dreptului de a conduce autovehicule.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria F. este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță soluționând cauza dedusă judecății în procedura simplificată pentru care a optat inculpatul, a stabilit, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu recunoașterea inculpatului, o stare de fapt corectă, constând, în esență, în aceea că în seara zilei de 26.04.2014 în jurul orelor 01:10, în timp ce conducea autoturismul pe . municipiul F., inculpatul P. M., a fost oprit în trafic de un echipaj al Poliției Rutiere pentru control. Întrucât emana halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest .. 0348, rezultând o alcoolemie de 0,61 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal F. în vederea prelevării de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat categoric, deși i-a fost adus la cunoștință faptul că această faptă constituie infracțiune.
Raportat la starea de fapt reținută, prima instanță a apreciat corect că, în drept, fapta inculpatului P. M., care în noaptea de 26/27.04.2014, a refuzat a se supune prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a fost depistat conducând pe drumurile publice autoturismul marca „ VW P. ”, cu numărul de înmatriculare_, realizează conținutul infracțiunii de refuz de la prelevare de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal, fiind întrunite în speță condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că prima instanță nu a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal; astfel, în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, natura similară și frecvența faptelor comise de inculpat de încălcare a normelor de legislație rutieră, conduita după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că prima instanță a dat în mod nejustificat preponderență circumstanțelor personale ale inculpatului în detrimentul celor reale care conturează o gravitate crescută a infracțiunii.
Se impune așadar, din această perspectivă, majorarea de la 8 luni închisoare la 1 an închisoare a pedepsei stabilite față de inculpat, în baza art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 337 alin. 1 Cod penal, art. 375 alin. 1 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de probe biologice.
Curtea reține de asemenea că în mod netemeinic a apreciat prima instanță că pentru fapta comisă de inculpat nu se impune aplicarea față de acesta a unei pedepse ci doar stabilirea cuantumului pedepsei și amânarea aplicării ei.
Este adevărat că inculpatul nu posedă antecedente penale, că este pensionar, în vârstă de 64 de ani și are studii superioare; cu toate aceste circumstanțe personale favorabile, fapta comisă de acesta este gravă întrucât este comisă cu intenție directă ( spre deosebire de infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 Cod penal, care se comite de regulă cu intenție indirectă ); cu toate că a fost surprins în trafic conducând autoturismul, iar testul pentru stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat indica clar consum de alcool și deși i s-a explicat de către organele de poliție ce semnificație juridică are refuzul său de a se supune recoltării probelor biologice, inculpatul – care avea prin prisma circumstanțelor personale posibilitatea de a înțelege situația în care se găsea - a ales să sfideze autoritățile și să nu se supună recoltării acestor probe în vederea stabilirii alcoolemiei. În aceste condiții, inculpatul a realizat că doar faptul recunoașterii consumului de alcool și conducerea unui autovehicul imediat după aceea, nu poate fi considerat infracțiune în lipsa stabilirii concentrației de alcool în sânge; în consecință, inculpatul prin comiterea acestei fapte a urmărit punerea lucrătorilor de poliție în imposibilitate de a dovedi o altă faptă penală comisă la regimul circulației rutiere.
În aceste condiții, motivația oferită de inculpat pentru a justifica consumul de alcool și necesitatea de a conduce autoturismul pe drumurile publice datorită unor împrejurări survenite intempestiv, ulterioare consumului de alcool, nu poate fi avută în vedere ca o circumstanță favorabilă inculpatului, pentru că acesta nu este trimis în judecată pentru conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice ci pentru că în mod deliberat și în cunoștință de cauză a refuzat să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Pe de altă parte, Curtea reține că din adresa nr._/08.05.2014 eliberată de Inspectoratul de Poliție Județean B. ( fila 12 dosar urmărire penală ) rezultă că la data de 27.04.2014 permisul de conducere al inculpatului era reținut fără drept de a conduce vehicule pe perioada efectuării cercetărilor pentru accidentul din data de 11.10.2013, când a părăsit locul producerii accidentului fără încuviințarea organelor de poliție; așadar, inculpatul a condus la data de 27.04.2014 la momentul la care a fost surprins de către organele de poliție un autovehicul fără a avea acest drept, iar interdicția inculpatului de a conduce vreun vehicul pe drumurile publice a fost aplicată pentru încălcarea altor norme referitoare la legislația rutieră.
În acest context, Curtea reține că nici atitudinea anterioară datei de 27.04.2014 raportat la respectarea normelor privind legislația rutieră nu este una ireproșabilă, iar încălcările regulilor privind legislația rutieră la data de 27.04.2014 au fost mult mai numeroase chiar dacă pentru unele nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, inculpatul manifestând un dispreț evident față normele de siguranță și regulile de desfășurare a traficului rutier.
Față de această situație, deși teoretic sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 83 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal, Curtea reține că nu se poate aprecia că aplicarea imediată a unei pedepse inculpatului pentru infracțiunea comisă nu ar fi necesară. Deși a recunoscut fapta comisă și a uzat de procedura simplificată, această atitudine are drept efect reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, reducere care s-a realizat în speță la momentul individualizării judiciare a pedepsei; aceeași împrejurare nu poate fi luată în considerare în favoarea inculpatului și la stabilirea necesității amânării aplicării pedepsei, cu atât mai mult cu cât inculpatul, raportat la materialul probator de la dosar și la dovezile surprinderii lui în trafic și refuzul categoric de a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, nici nu prea avea altă alternativă.
Nefiind deci îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. d Cod penal, în mod greșit a apreciat prima instanță că aplicarea imediată a unei pedepse pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal, comisă de inculpat, nu se impune.
Inculpatul nu a conștientizat și nu conștientizează nici în prezent gravitatea faptelor comise și importanța respectării regulilor privitoare la traficul rutier, astfel că se impune aplicarea pedepsei, astfel cum a fost individualizată.
În considerarea tuturor celor expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul promovat în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria F. iar hotărârea atacată va fi reformată în sensul majorării pedepsei stabilite în sarcina inculpatului P. M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal; de asemenea, în baza art. 91 alin. 1 Cod penal, se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 2 ani, termen de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, se impune obligarea inculpatului P. M. la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de respectivul serviciu; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. informații și documente de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, i se va impune inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții comunitare.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul P. M. trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile și stabilește că instituțiile din comunitate în care inculpatul poate presta muncă sunt: Primăria Municipiului F. și Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare – Atelierul M.F.C. B..
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului P. M. asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de P. de pe lângă Judecătoria F. împotriva sentinței penale nr. 288/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale a procesului.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 337 alin. 1 Cod penal, art. 275 alin. 1 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul P. M., fiul lui natural și M., născut la data de 16.02.1951, în orașul Făurei, județul B., studii superioare, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în municipiul F., ., ., ., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de probe biologice.
În baza art. 91 alin. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supravegherea executării pedepsei pe o durată de 2 ani, termen de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul P. M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de respectivul serviciu;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. informații și documente de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții comunitare.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul P. M. trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile și stabilește că instituțiile din comunitate în care inculpatul poate presta muncă sunt: Primăria Municipiului F. și Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare – Atelierul M.F.C. B..
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului P. M. asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. Țînț N. H.
GREFIER
O. S.
Red. N.H./31.03.2015
Dact. O.S./31.03.2015
3 exemplare
Jud. fond: M. C.-Grațiela
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 80/2015.... → |
|---|
