Tăinuirea (art.270 NCP). Decizia nr. 195/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 34180/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.195/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 12 martie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată AM2:
Președinte – R. C. D. - judecător
Judecător – M. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr.2856/S din data de 03 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 12 martie 2015, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
Prin sentința penală nr.2856 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei B. s-a dispus, în temeiul art. 119 Cod penal, aplicarea față de inculpatul minor la data comiterii faptei I. D. a măsurii educative a supravegherii pe o durată de 3 luni, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin 1 art. 229 alin. 1 lit d Cod penal cu aplic art. 35 alin.1 Cod penal cu aplic art. 113 și urm Cod penal și tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplic art. 113 și urm Cod penal, ambele cu aplic art. 38 lit. a Cod penal.
În baza art. 121 alin. 1 lit. e Cod penal, a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta.
A dispus ca punerea în executare a măsurii educative dispusă față de inculpat să se realizeze prin aplicarea prevederilor art. 511 Cod procedură penală, prin citarea sa inclusiv la adresa din Germania, indicată în cuprinsul prezentei.
În temeiul art. 67 alin. 2 din Legea nr. 253/2013, a dispus ca supravegherea și îndrumarea minorului în executarea măsurii educative a supravegherii să se realizează de către părinții minorului, N. și T.-T. I..
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii, constând în prelungirea măsurii educative sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă.
În temeiul art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul B. B. la pedeapsa de 6 ( șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tăinuire.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit b Cod penal din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 2 Cod procedură penal din 1969, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul G. CALUDIU la pedeapsa de 6 ( șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 330/S/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._/62/2011, definitivă prin neapelare la data de 17.01.2012.
În temeiul art. 865 raportat la art. art. 85 Cod penal din 1969, a dispus anularea măsurii constând în suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 330/S/30.11.2011, definitivă prin neapelare la data de 17.01.2012.
În temeiul art. 585 Cod procedură penală, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 330/S/30.11.2011, definitivă prin neapelare la data de 17.01.2012, și repune în individualitatea lor cele două pedepse componente, în cuantum de 2 ani și respectiv 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33, art. 34 lit. b Cod penal din 1969, a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de mai sus, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, raportat la art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, și lit b Cod penal din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
A menținut măsura dispusă prin sentința penală nr. 330/S/30.11.2011, definitivă prin neapelare la data de 17.01.2012, referitoare la confiscarea sumei de 910 lei, precum și la confiscarea și distrugerea cu păstrarea de contraprobe a cantității de 3,99 grame reprezentând cannabis și a cantității de 2,05 grame rezină de cannabis.
În temeiul art. 865 alin. 2 Cod penal din 1969, raportat la art. 861 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, fixat în condițiile art.862 Cod penal din 1969.
În baza art.863 alin. 1, alin. 3 lit. d Cod penal din 1969, a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarea obligație:
a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art.71 al.5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penal din 1969, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal din 1969 referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu va îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația stabilită, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia.
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod procedură penală, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G. C., perioada reținerii din data de 14.10.2011 până la data de 30.11.2011.
Pe latura civilă a cauzei, a luat act de faptul că persoana vătămată B. A. M., domiciliat în mun. B., ., ., ., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 19 Cod de procedură penală, raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011 și art. 22 din Legea nr. 136/1995, a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată . SA și a obligat inculpatul I. D. la plata sumei de 2.178,50 lei reprezentând daune materiale, la care se va calcula dobânda legala începând cu data de 15.09.2011, până la data achitării debitului principal.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal din 1969, a dispus confiscarea sumelor în cuantum de câte 66, 6 Euro de la fiecare inculpat în parte, reprezentând sume de bani obținute prin comiterea infracțiunilor analizate în prezenta cauză.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut că prin rechizitoriul nr. 5972/P/2011 din data de 19.12.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților, reținându-se că, în perioada 20-23.06.2011, după o înțelegere prealabilă, inculpatul I. D., în vârstă de 14 ani, și B. M. R., în vârstă de 13 ani, s-au deplasat pe . Ghimbav, la imobilul cu nr. 478S, unde cunoșteau că nu locuiește nimeni, cu intenția de a sustrage bunuri.
Cei doi au escaladat gardul împrejmuitor al imobilului prin spate și au pătruns în curte, apoi inculpatul I. D. a forțat cu ajutorul unei șurubelnițe un geam termopan de la demisol, și a intrat în casă. Minorii au părăsit imobilul prin același loc pe unde au intrat, fără a sustrage vreun bun.
După un interval de câteva ore în care s-au plimbat, inculpatul I. D. și minorul B. R. au revenit pe . cu nr. 478S de unde au sustras un televizor LCD marca Panasonic, pungi cu tutun, trabucuri și o cutie în care se aflau mai multe sticle cu vin de colecție, bunuri pe care le-au scos pe o terasă în spatele casei.
Ulterior, bunurile, astfel sustrase, au fost duse în curtea imobilului unde locuia inculpatul I. D., situat în orașul Ghimbav, ., unde au fost depozitate fără știrea părinților acestuia.
Fapta comisă a fost relatată și inculpaților G. C. și B. B. C., cărora inculpatul I. D. le-a remis televizorul marca Panasonic sustras, pentru a-l valorifica.
Televizorul a fost înstrăinat de inculpații G. C. și B. B. C. numitului E. C., în schimbul sumei de 200 Euro, asigurându-l că televizorul le aparține, bunul fiind ulterior ridicat de către organele de urmărire penală și restituit persoanei vătămate B. A..
După un interval de câteva zile, inculpatul I. D. le-a încredințat coinculpaților B. B. și G. C. sticle cu vin, trabucuri, precum și pungile de tutun sustrase din imobilul situat pe . S.
În același interval, cuprins între 20-23.06.2011, inculpatul I. D. a pătruns, în modalitatea descrisă mai sus, în imobilul nr. 478S situat în loc. Ghimbav, . a sustras o bormașină electrică și un aparat de ras marca Philips, pe care le-a dus la domiciliul inculpatului B. B., aici aflându-se și inculpatul G. C., precum și numitul P. A. C., cu toți cunoscând proveniența bunurilor.
Organele de poliție au ridicat de la inculpatul B. B. C. un aparat de ras marca Philips și o sticlă de vin marca Rheinhessen-0,7l, bunuri care au fost predate persoanei vătămate B. A. M..
În data de 27.09.2011, inculpatul I. D. și minorul B. M. R., s-au deplasat, din nou, la imobilul situat pe ., cu intenția de a sustrage bunuri. Cei doi au escaladat gardul împrejmuitor al imobilului și au pătruns în curte, după care au încercat să intre în casă pe același geam, pe unde au intrat și înainte, fiind împiedicați să pătrundă de alarma montată de persoana vătămată B. A. M., care activându-se a declanșat în același timp și sistemul acustic tip „goarnă” montat pe casă.
Speriați că vor fi prinși cei doi minori au sărit gardul în exterior și au luat-o la fugă, moment în care au fost văzuți de către martora Al Shaeer B. A..
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu mijloace de probă, administrate în fază de urmărire penală, respectiv: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (filele 15-16 dosar urmărire penală), proces verbal de depistare (fila 19 dosar urmărire penală), proces verbal de cercetare la fața locului, urme papilare și planșe foto (filele 21-39, 42 dosar urmărire penală), raport de expertiză medico legală psihiatrică nr. 2363/E/13.10.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B. (fila 112 dosar urmărire penală), declarații martori P. A. C. (filele 72-73 dosar urmărire penală), B. M. R. (filele 74-80 dosar urmărire penală), I. G. A. (filele 81-84 dosar urmărire penală), Al Shaeer B. A. (filele 85-86 dosar urmărire penală), B. Ș. (filele 94-99 dosar urmărire penală), B. D. D. (filele 97-99 dosar urmărire penală), E. C. (filele 87-89 dosar urmărire penală), V. R. E. ( filele 90-93 dosar urmărire penală), B.-D. (filele 100-102 dosar urmărire penală), declarații persoană vătămată B. A. M. (filele 43-46 dosar urmărire penală), declarații inculpați I. D. (filele 49-54 dosar urmărire penală), B. B. C. (filele 57-63 dosar urmărire penală) și G. C. (filele 64-69 dosar urmărire penală).
Sub aspectul măsurilor preventive dispuse în cauză, s-a constatat faptul că inculpații nu au fost reținuți sau arestați în cauză, nefiind dispuse nici alte măsuri preventive pentru faptele reținute în sarcina lor.
Referitor la poziția procesuală adoptată de inculpații I. D., B. B. C. și G. C. pe parcursul desfășurării urmăririi penale, aceștia au recunoscut comiterea faptelor și vinovăția lor în săvârșirea acestora.
La dosarul cauzei au fost depuse fișele de cazier judiciar ale inculpaților I. D., B. B. C. și G. C. (filele 14-16, vol. I), precum și sentința penală nr. 330/S/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal_/62/2011 cu privire la situația inculpatului G. C. ( filele 11-15, vol. II).
Inculpații I. D., B. B. C. și G. C. au fost audiați în faza de urmărire penală ( filele 49-54, filele 57-63, filele 64-69 dosar urmărire penală ) recunoscând săvârșirea faptelor.
În cursul judecății, la termenul din data de 29.09.2014, inculpații B. B. C. și G. C. s-au prezentat în fața instanței și au recunoscut comiterea infracțiunilor precum și vinovăția lor, conform declarațiilor consemnate și redate la filele 9-10, vol. II, dosar instanță.
Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpați în cauză, conform art. 375 alin. 2 Cod procedură penală, a fost administrată proba cu înscrisuri, soluția fiind pronunțată în temeiul acestora, precum și pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale care au fost însușite de inculpați.
Inculpatul I. D. și-a precizat poziția procesuală în cuprinsul notelor de ședință formulate, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, pentru termenul din data de 10.11.2014, acesta arătând faptul că se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, solicitând ca judecarea cauzei să se realizeze în lipsa sa și a reprezentanților legali (fila 19 vol.II).
Totodată, inculpatul a precizat faptul că solicită ca soluționarea cauzei să se realizeze în baza probelor administrate în fază de urmărire penală.
Cu privire la această solicitare, instanța față de prevederile cuprinse în art. 349 raportat la art. 374 Cod procedură penală, la termenul din data de 10.11.2014 a dispus efectuarea cercetării judecătorești, procedând la audierea inculpatului G. C., declarația acestuia consemnată în condițiile art. 378 Cod procedură penală, fiind redată la fila din dosar 20, vol. II.
La același termen, instanța a respins cererea în probațiune formulată de P. de pe lângă Judecătoria B., prin reprezentant legal, privind administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului B. M. R..
Sub aspectul probatoriilor efectuate în cauză, de precizat este faptul că la data de 30.04.2014, a fost înaintată adresa nr. 2176/SP BV/30.04.2014 întocmită de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., prin care s-a indicat faptul că instituția menționată s-a aflat în imposibilitate să întocmească referatul de evaluare privitor la situația inculpatului I. D., întrucât potrivit informațiilor obținute, inculpatul este plecat în Germania începând cu anul 2012 la părinții săi, care se află stabiliți în această țară (filele 74-77 dosar instanță).
Cu privire la această împrejurare, instanța reține faptul că potrivit art. 281 Noul cod penal, lipsa raportului de evaluare în cauzele având ca obiect infracțiuni comise de inculpați minori, nu mai reprezintă un caz de nulitate absolută, care să poată fi constat din oficiu sau la cerere.
Pe latura civilă a cauzei, persoana vătămată B. A. a indicat faptul că nu dorește să se constituie parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost reparat prin restituirea bunurilor sustrase (fila 23 dosar instanță).
Persoană vătămată . calitate de asigurator al numitului B. A., s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 2178,50 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data plății despăgubirii, respectiv 15.09.2011, ( fila 104, vol. I dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 20-23.06.2011, minorii I. D., în vârstă de 14 ani, și B. M. R., în vârstă de 13 ani, după o înțelegere prealabilă, au pătruns în imobilul nr. 478S, situat pe . Ghimbav, aparținând persoanei vătămate B. A., cu intenția de a sustrage bunuri.
Planul infracțional a urmat două etape. Astfel, într-o primă fază inculpații au escaladat gardul imobilului cu nr. 478 S și au pătruns prin forțarea unui geam, în interiorul casei. La scurt timp, cei doi minori au părăsit imobilul prin același loc pe unde au intrat, fără a sustrage vreun bun.
După un interval de câteva ore în care s-au plimbat, inculpatul I. D. și minorul B. R. au revenit pe . cu nr. 478S, pătrunzând in interior prin aceeași modalitate, prilej cu care au sustras un televizor LCD marca Panasonic, pungi cu tutun, trabucuri și o cutie în care se aflau mai multe sticle cu vin de colecție pe care le-a scos pe o terasă în spatele casei.
Bunurile sustrase, au fost adăpostite în curtea imobilului unde locuia inculpatul I. D., situat în orașul Ghimbav, ., iar ulterior au fost încredințate inculpaților G. C. și B. B. C., care au avut cunoștință despre proveniența bunurilor.
La o dată ulterioară, inculpatul I. D. a revenit la imobilul nr. 478 S situat pe . Ghimbav, pătrunzând prin aceeași modalitate.
De aici inculpatul a sustras o bormașină electrică și un aparat de ras marca Philips, bunuri pe care le-a dus la domiciliul inculpatului B. B., și care ulterior au fost ridicate de către organele de cercetare penală.
În data de 27.09.2011, inculpatul I. D. și minorul B. M. R., au pătruns în curtea aceluiași imobil, cu intenția de a sustrage bunuri.
Cei doi au escaladat gardul împrejmuitor al imobilului și au pătruns în curte, după care au încercat să intre în casă, fiind împiedicați să pătrundă de alarma montată de persoana vătămată B. A. M., care activându-se a declanșat în același timp și sistemul acustic tip „goarnă” montat pe casă.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză.
Săvârșirea infracțiunilor de furt și tentativă de furt în dauna persoanei vătămate B. A., se probează pe baza procesului verbal de depistare (fila19 dosar urmărire penală) și a procesului verbal de cercetare la fața locului, urme papilare și planșe foto (filele 21-39, 42 dosar urmărire penală), care se coroborează cu aspectele desprinse din declarațiile formulate de persoana vătămată B. A. M. (filele 43-46 dosar urmărire penală) și inculpatul I. D. (filele 49-54 dosar urmărire penală).
În acest sens, consecutiv sesizării telefonice privitoare la faptul că în perioada 20.06.-23.06.2011, persoane necunoscute au pătruns în imobilul situat în orașul Ghimbav, . persoanei vătămate B. A., la data de 23.06.2011 organele de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului Ghimbav s-au deplasat la fața locului și au constat faptul că pe peretele din partea de nord a imobilului, la o înălțime de aproximativ 1,5 metri se află montat un geam termopan cu profil PVC, care a fost găsit dislocat de la locul să și împins spre interior ( filele 21-39 dosar urmărire penală). Urme de forțare au putut fi constate și la geamul de la subsolul imobilului.
Aspectele de fapt redate mai sus se coroborează cu declarația formulată de persoana vătămată B. A., care fiind audiată în fază de urmărire penală a declarat faptul că la data de 23.06.2011, în jurul orelor 16:00, deplasându-se din municipiul B. unde locuiește la imobilul din orașul Ghimbav, aparținând părinților săi care se aflau plecați pentru o perioadă din țară, a putut constata faptul că ușa din spate a casei era deschisă, iar unul din geamurile de la demisol era forțat ( filele 49-54 dosar urmărire penală).
Totodată, persoana vătămată a declarat faptul că, pătrunzând in interiorul imobilului, a putut constata lipsa mai multor bunuri, respectiv mai multe scule, un televizor LCD marca Panasonic, sticle de vin de colecție, trabucuri și pungi cu tutun.
Comiterea faptei de mai sus, a fost recunoscută de inculpatul minor I. D., care fiind audiat în fază de urmărire penală, a declarat faptul că a pătruns în imobilul situat în orașul Ghimbav, situat pe . succesive după cum urmează.
Astfel, prima dată a pătruns în imobil alături de numitul B. R. M. pe timpul zilei fără a sustrage bunuri, revenind în aceeași seară, de unde a sustras o bormașină marca Bosch, o carcasă de culoare verde și o mașină de ras marca Philips, bunuri care au fost încredințate numiților B. B. și Petrosanu A. ( filele 49-54 dosar urmărire penală).
În continuarea declarației, inculpatul I. D. a precizat faptul că, a doua zi a revenit la imobilul aparținând persoanei vătămate B. A., fiind însoțit de numitul B. M. R., prilej cu care au sustras o plasmă, mai multe sticle cu vin, pungi cu tutun și trabucuri, bunuri care au fost încredințate inculpaților G. C. și B. B..
Din conținutul declarației formulată de inculpatul B. B. în fază de urmărire penală se desprinde faptul că în cursul lunii iunie 2011, a primit la de la inculpatul I. D. mai multe bunuri constând în sticle cu vin de colecție și cutii de trabucuri, cunoscând faptul că au fost luate dintr-o casă. O parte din sticlele cu vin, astfel primite, au fost consumate împreună cu inculpatul G. C. (filele 57-63 dosar urmărire penală).
La o dată ulterioară, inculpatul I. D. i-a încredințat un aparat de ras și o bormașină, povestindu-i în prealabil despre faptul că împreună cu numitul B. R. a pătruns de mai multe ori in interiorul uni imobil situat în orașul Ghimbav de unde a sustras bunuri.
Din analiza aceluiași mijloc de probă se desprinde faptul că, aflându-se la inculpatul G. C., inculpatul B. B. a fost sunat de minorul I. D., care l-a anunțat cu privire la faptul că deține o plasmă, pe care a sustras-o din același imobil, despre care i-a menționat anterior. Bunul a fost valorificat prin înstrăinarea lui numitului E. C., în schimbul sumei de 200 Euro, bani care au fost împărțiți în mod egal între cei trei inculpați.
Declarațiile inculpatului B. B. se coroborează cu declarațiile formulate de inculpatul G. C., care fiind audiat în fază de urmărire penală a declarat faptul că, după ce inculpatul I. D. i-a povestit despre intenția sa de a pătrunde într-o casă situată în orașul Ghimbav, situată în zona Livada Ghimbav, acesta s-a prezentat la adresa unde locuia inculpatul B. B., având asupra sa o bormașină și un aparat de ras, menționând faptul că aceste bunuri au fost sustrase (filele 64-69 dosar urmărire penală).
Totodată, analiza aceluiași mijloc de probă, este de natură să susțină împrejurarea potrivit căreia inculpatul I. D. le-a încredințat coinculpaților B. B. și G. C. un televizor LCD marca Panasonic, care a fost înstrăinat numitului E. C., în schimbul sumei de 200 Euro, fără ca acesta din urmă să cunoască proveniența bunului, după cum se desprinde și din conținutul declarației formulată de persoana menționată, în urma audierii sale pe parcursul urmăririi penale (filele 87-89 dosar urmărire penală). În continuare, bunul a fost înstrăinat numitului Vâslan R. E. în schimbul sumei de 300 Euro.
Modalitatea de comitere a faptelor, precum și implicarea coinculpaților B. B. și G. C. în păstrarea și valorificarea bunurilor sustrase din imobilul situat în orașul Ghimbav, . și pe baza declarațiilor formulate în fază de urmărire penală de numitul B. M. R., care fiind audiat în calitate de martor, a precizat faptul că în decursul lunii iunie 2011 a pătruns împreună cu inculpatul I. D. într-un imobil situat în orașul Ghimbav, de unde au sustras mai multe bunuri, care au fost ulterior încredințate numiților B. B. și G. C. (filele 74-80)
Implicarea inculpatului I. D. în comiterea faptelor analizate, este confirmată și prin declarația formulată pe parcursul cercetării judecătorești de coinculpatul G. C., care a precizat faptul că deși nu poate menționa în concret de câte ori a pătruns inculpatul în imobilul situat în orașul Ghimbav, . faptul că inculpatul a intrat fără drept în imobilul menționat de cel puțin două ori, cu intenția de a sustrage bunuri ( fila 110, vol.II, dosar fond).
La data de 28.09.2011 a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate B. A., privitoare la faptul că la data de 27.09.2011, în timp ce se afla în municipiul București a fost anunțat telefonic cu privire la faptul că persoane necunoscute au încercat să pătrundă în imobilul nr. 478 S, situat orașul Ghimbav, . împiedicate să-și pună în aplicare planul infracțional ca urmare a declanșării sistemului de alarma și a sistemului acustic tip „goarnă” montat pe casă (fila 18 dosar urmărire penală).
Aspectele redate mai sus sunt susținute pe baza procesului verbal de depistare întocmit la data de 27.09.2011 precum și a declarațiilor formulate în fază de urmărire penală de martora Al Shaeer B. A., din conținutul cărora se desprinde faptul că la data de 27.09.2011, în jurul orelor 15:00, minorii I. D. și B. M. R. au escaladat gardul împrejmuitor al imobilului nr. 478 S, situat în orașul Ghimbav, . curtea imobilului ( fila 19 dosar urmărire penală, filele 85-86 dosar urmărire penală).
În momentul în care minorul B. M. R. a încercat să pătrundă în interiorul imobilului, s-a declanșat sistemul de alarma și sistemul acustic tip „goarnă” montat pe casă, fapt care a determinat reacția celor doi minori, care speriați că vor fi prinși, au sărit gardul în exterior, unde erau așteptați de numitul I. G. A..
Împrejurările de fapt mai sus redate, sunt confirmate și pe baza declarațiilor formulate de martorul I. G. A., care fiind audiat în fază de urmărire penală a precizat faptul că la data de 27.09.2011, în jurul orelor 14:45, s-a întâlnit cu minorii B. M. R. și I. D., deplasându-se împreună spre imobilul nr. 478 S, aparținând persoanei vătămate B. A. (filele 81-84 dosar urmărire penală).
În continuarea declarației, martorul a indicat faptul că, a rămas lângă gardul imobilului, timp în care inculpatul I. D., însoțit de B. M. R., a pătruns în curtea imobilului, de unde s-au întors imediat după activarea sistemului de alarmă cu care era prevăzut imobilul menționat, aspecte de fapt care se coroborează cu declarațiile formulate în fază de urmărire penală de inculpatul I. D. și B. M. R..
Din conținutul raportului de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 2363/E/13.10.2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B., se constată faptul că inculpatul I. D. a avut discernământul păstrat la data comiterii faptelor din data de 20-23.06.2011 respectiv 27.09.2011, prezentând o tulburare de conduită tip socializat (fila 112 dosar urmărire penală).
Pe latura civilă a cauzei, din conținutul proceselor verbale de predare întocmite la data de 28.09.2011, 06.10.2011, respectiv 13.10.2011, se constată faptul că bunurile sustrase constând în televizor LCD marca Panasonic, o cutie confecționată din material plastic de culoare neagră, care conținea un aparat de bărbierit cu carcasă de culoare negru inscripționat „Philips Philishave” și o sticlă de vin de 0,7 l, au fost predate persoanei vătămate B. A., după ce au fost ridicate din posesia numiților Vâslan R. E. și B. B. ( filele 108-111 dosar urmărire penală).
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se constată că la data comiterii faptelor, respectiv în intervalul iunie-septembrie 2011, imobilul situat în orașul Ghimbav, . S, era asigurat conform poliței nr. ARM_/07.01.2011, încheiată între persoana asigurată B. M. A. și societatea de asigurare . SA, în calitate de asigurator ( fila 109, vol. I dosar instanță).
Din analiza extrasului de cont din data de 15.09.2011, se desprinde faptul că societatea de asigurări . SA a achitat suma în cuantum de 2.178,50 reprezentând despăgubirea datorată persoanei asigurate B. A. M., în urma deschiderii și instrumentării dosarului de daună PA_, ca urmare a daunelor cauzate la data de 23.06.2011 ( filele 106-107, filele 109-113 dosar instanță, VOL. II).
În drept, pentru o mai bună înțelegere a soluțiilor care vor fi pronunțate în cauză, instanța a analizat separat infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, cu referiri efectuate atât cu privire la încadrarea juridică oferită acestora, cât și la structura obiectivă și subiectivă a faptelor analizate.
Fapta inculpatului I. D., care în perioada 20.06-23.06.2011, a pătruns de două ori, prin escaladare și efracție, în imobilul nr. 478S, situat pe . Ghimbav, aparținând persoanei vătămate B. A., de unde a sustras mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin 1, art. 229 alin. 1 lit d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 113 și urm Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat, care la data de 27.09.2011, a pătruns în curtea imobilului situat nr. 478S, situat pe . Ghimbav, aparținând persoanei vătămate B. A., cu intenția de a sustrage bunuri, părăsind locului faptei în urma declanșării sistemului de alarmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 lit. a Cod penal.
Fapta inculpatului B. B. C., care în cursul lunii iunie 2011, a primit prin trei acte materiale distincte, bunuri care au fost sustrase de inculpatul I. D., cunoscând proveniența acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 221 alin. 1 V Cod penal din 1969 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 V Cod penal din 1969. (3 acte materiale).
Fapta inculpatului G. C., care în cursul lunii iunie 2011, a primit prin două acte materiale distincte, bunuri care au fost sustrase de inculpatul I. D., cunoscând proveniența acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (2 acte materiale).
Sub aspectul încadrării juridice stabilită pentru faptele reținute în sarcina inculpaților, instanța a făcut următoarele precizări, analizate din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în cazul infracțiunilor nedefinitiv judecate.
Potrivit art. 5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează fapta comisă, dar o sancționează diferit. Așa fiind, pentru a fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiții după cum urmează:
a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului.
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților au fost comise în perioada 20-23.06.2011, respectiv 27.09.2011, iar noile prevederi penale cuprinse în Legea nr. 286/2009 privind Codul penal au intrat în vigoare la data de 01.02.2014, anterior soluționării definitive a prezentei cauze.
b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă
Referitor la aspectul analizat, instanța a reținut faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților se regăsesc și în actuala reglementare, în cuprinsul prevederilor cuprinse în art. 228 alin 1, art. 229 alin. 1 lit d cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal; respectiv în cuprinsul art. 270 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.
c) legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă
În legătură cu această cerință, instanța constată faptul că vom fi în prezența unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei fiind instituite pedepse de aceeași natură, distincte, însă, sub aspectul limitelor speciale, precum și în situația în care faptele continuă să fie sancționate de aceeași manieră, fiind instituite cerințe distincte sub aspectul condițiilor de încriminare, cauzelor care înlătură răspunderea penală sau a modalității de executare a pedepsei.
Raportând aceste aspecte la cauza analizată, instanța a constatat faptul că în privința inculpatului I. D., dispozițiile cuprinse în actuala reglementare au un caracter mai favorabil, ce se deduce atât prin limitele de pedeapsă prevăzute de reglementările succesive privitoare la faptele reținute în sarcina sa, cât și prin raportare la sistemul sancționat instituit prin prevederile art. 113-134 Cod penal cu privire la faptele comise de inculpați minori, sistem care se compune doar din măsuri educative, privative sau neprivative de libertate, fiind excluse pedepsele.
În privința faptelor reținute în sarcina inculpaților B. B. și G. C., instanța a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive nu diferă în mod semnificativ.
Cu toate acestea, în considerarea modalității de executare a pedepsei către care se va orienta instanța, respectiv suspendarea condiționată și sub supraveghere a pedepselor care se vor aplica în cauză, instanța a apreciat faptul că vechile dispoziții legale au un caracter mai favorabil.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de furt calificat săvârșită de inculpatul I. D., instanța constată faptul că a fost dovedită acțiunea inculpatului care a sustras, prin pătrunderea în imobilul situat în orașul Ghimbav, . S, bunuri aparținând persoanei vătămate B. A..
Cu privire la modul de comitere a faptei, instanța a reținut elementul circumstanțial prevăzut de art. 229 alin. 1 lit. d, privind furtul săvârșit prin escaladare și efracție având în vedere faptul că, pentru a pătrunde în imobilul aparținând persoanei vătămate, a escaladat gardul împrejmuitor al imobilului prin spate, iar apoi a forțat cu ajutorul unei șurubelnițe un geam termopan de la demisol, pătrunzând în interior.
Cu toate că infracțiunea analizată a fost comisă prin pătrunderea fără drept in interiorul unui spațiu care formează obiectul proprietății private, instanța a apreciat faptul că reținerea elementului circumstanțial prevăzut de art. 229 alin. 2 lit. b Cod penal, privind infracțiunea de furt calificat comisă prin violare de domiciliu, nu se justifică, întrucât la data comiterii faptei, sub imperiul reglementărilor anterioare, agravantă menționată nu era prevăzută, împrejurare de natură să atragă imposibilitatea reținerii sale.
Totodată, cu privire la modul de comitere a faptei, instanța a apreciat faptul că circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal, nu se justifică întrucât aspectele desprinse din declarația formulată de coinculpatul G. C. pe parcursul cercetării judecătorești referitoare la faptul că inculpatul I. D. a pătruns în imobilul persoanei vătămate alături de alte două persoane, nu se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, situația de fapt reținută în cauză a relevat faptul că inculpatul I. D. a sustras bunuri, după ce în prealabil a pătruns fără drept in imobilul situat în orașul Ghimbav, . într-o primă fază de numitul B. R. M., pentru ca ulterior să revină singur la locul faptei, unde a continuat acțiunea de sustragere a bunurilor aflate în proprietatea persoanei vătămate B. A..
Forma consumată a infracțiunii este determinată de faptul că bunurile sustrase au trecut efectiv în sfera de stăpânire a inculpatului, fără să prezinte importanță sub aspectul analizat faptul că ulterior o parte din bunurile sustrase au fost găsite de către organele de cercetare penală și predate persoanei vătămate.
Sub aspectul formei continuate a infracțiunii de furt calificat săvârșită în dauna persoanei vătămate B. A., s-a constatat că potrivit art. 35 alin.1 Cod penal infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv,acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Astfel, în conformitatea cu noile prevederi penale, pentru a fi în prezența infracțiunii continuate este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: pluralitate de acțiuni sau inacțiuni săvârșite la diferite intervale de timp; omogenitatea juridică a acțiunilor sau inacțiunilor; unitate de subiect activ și pasiv; unitate de rezoluție infracțională.
Raportând aceste cerințe la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că activitatea infracțională a inculpatului constând în sustragerea unor bunuri aflate în imobilul aparținând persoanei vătămate B. A., s-a desfășurat pe parcursul unei perioade de timp, fiind comisă în trei etape distincte. Astfel, într-o primă fază inculpatul a pătruns în interiorul imobilului alături de numitul B. M. R. fără a sustrage bunuri, pentru ca ulterior acesta să revină la locul faptei la scurt timp, respectiv în cursul aceleiași zile, precum și în ziua următoare, luând asupra sa bunuri aparținând aceluiași subiect pasiv, respectiv persoanei vătămate B. A..
Mai mult, probele administrate în cauză au relevat faptul că rezoluția infracțională a avut un caracter determinat și anterior comiterii activității infracționale, menținându-se pe tot parcursul acesteia, fiind caracterizată prin intenția inculpatului de a sustrage bunuri din interiorul unui imobil, despre care cunoștea faptul că nu este locuit la momentul comiterii faptei.
Urmarea imediată a constat în deposedarea persoanei vătămate și imposedarea inculpatului I. D., fiind instituită o stare de pericol cu privire la valorile sociale referitoare la protecția patrimoniului.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate aceasta rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tentativă la furt calificat săvârșită la data de 27.09.2011, instanța a constatat faptul că a fost dovedită acțiunea inculpatului, care alături de numitul B. R., a pătruns în curtea imobilului situat pe ., cu intenția de a sustrage bunuri, fiind împiedicat să pătrundă in interiorul imobilului de alarma montată de persoana vătămată B. A. M., care activându-se a declanșat în același timp și sistemul acustic tip „goarnă” montat pe casă.
Întrucât activitatea infracțională a fost întreruptă de o împrejurare independentă de voința inculpatului, care a împiedicat consumarea infracțiunii, se justifică reținerea tentativei la infracțiunea analizată, având în vedere și prevederile cuprinse în art. 32 alin. 1 Noul cod penal.
Aspectele precizate cu prilejul analizei privind infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului privitoare la elementul circumstanțial agravant reținut, își mențin relevanța juridică pentru identitate de situație juridică.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol cu privire la valorile sociale referitoare la protecția patrimoniului, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.
Instanța a reținut că faptele din prezenta cauză au fost comise în perioada 20-23.06.2011, respectiv 27.09.2011, înainte ca inculpatul I. D., născut la data de 12.06.1997, să împlinească vârsta de 18 ani, împrejurare de natură se atragă incidența prevederilor cuprinse în art. 113-134 Cod penal, referitoare la instituția minorității.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tăinuire săvârșită de inculpatul B. B., instanța a reținut ca fiind dovedită activitatea inculpatului, care în decursul lunii iunie 2011 a primit de la inculpatul I. D., prin trei acte materiale distincte, bunuri constând în trabucuri, pungi cu tutun sticle de vin pe care le-a consumat împreună cu coinculpatul G. C., un televizor marca LCD pe care l-a valorificat împreună cu același coinculpat, precum și un aparat de ras, pe care l-a păstrat pentru sine.
De precizat este faptul că inculpatul a acționat în sensul mai sus menționat, deși cunoștea proveniența bunurilor, respectiv faptul că au fost sustrase de inculpatul I. D. din interiorul unui imobil situat în orașul Ghimbav.
Sub aspectul formei continuate a infracțiunii de tăinuire, instanța a constatat ca fiind îndeplinite condițiile desprinse din art. 35 alin. 1 Noul cod penal, referitoare la pluralitate de acțiuni sau inacțiuni săvârșite la diferite intervale de timp; omogenitatea juridică a acțiunilor sau inacțiunilor; unitate de subiect activ și pasiv; unitate de rezoluție infracțională.
Raportând aceste cerințe la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că activitatea infracțională a inculpatului B. B., constând în primirea unor bunuri cunoscând faptul că acestea au fost sustrase fără drept de inculpatul I. D., s-a desfășurat pe parcursul unei perioade de timp, concretizată în trei acte materiale distincte, astfel cum a relevat situația de fapt reținută în cauză.
De reținut este faptul că, bunurile primite au fost luate din posesia aceleași persoane vătămate și apoi încredințate inculpatului B. B., care le-a valorificat în modalități diferite, beneficiind si de participația coinculpatului G. C..
Urmarea imediată a constat în starea de pericol instituită cu privire la valorile sociale referitoare la protecția patrimoniului.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate aceasta rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tăinuire săvârșită de inculpatul G. C., instanța a reținut ca fiind dovedită activitatea inculpatului, care în decursul lunii iunie 2011 a primit de la inculpatul I. D., prin două acte materiale distincte, bunuri constând în trabucuri, pungi cu tutun sticle de vin pe care le-a consumat împreună cu coinculpatul B. B. și un televizor marca LCD, pe care l-a valorificat împreună cu același coinculpat, cunoscând că aceste bunuri au fost sustrase.
Sub aspectul analizei privitoare la forma continuată a infracțiunii, precum și urmarea imediată, legătura de cauzalitate și latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut aceleași argumente ca cele menționate anterior.
Cu privire la fapta din prezenta cauză, săvârșită prin acte materiale distincte în decursul lunii iunie 2011, instanța a constatat ca fiind incidente prevederile cuprinse în art. 33 Cod penal din 1969 referitoare la instituția concursului de infracțiuni, în raport de faptele comise în perioada septembrie - octombrie 2011, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 330/S/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosar penal nr._/62/2011, definitivă prin neapelare la data de 17.01.2012.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I. D. pentru faptele reținute în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal și art. 114 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 228 alin 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit d Cod penal, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Instanța a avut în vedere că, periculozitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului I. D., a fost relevată prin modul în care acestea au fost comise, respectiv prin pătrunderea fără drept într-un imobil aparținând aceleiași persoane vătămate, prin acțiuni materiale succesive și repetate.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a dat eficiență faptului că la data comiterii faptelor inculpatul minor era în vârstă de 14 ani, iar potrivit raportului de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 2363/E/13.10.2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B., la data faptelor acesta prezenta o tulburare de comportament.
Totodată, instanța a constatat că ulterior comiterii faptelor, inculpatul și-a format o atitudine corectă cu privire la valorile sociale, în prezent acesta lucrând alături de părinții săi în Germania.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților B. B. și G. C., pentru faptele reținute în sarcina lor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal din 1969, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpaților și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.
În concret, periculozitatea faptelor este evidențiată de împrejurarea potrivit căreia inculpații au primit bunuri de la coinculpatul I. D., prin acte materiale succesive, de natură să conducă la încurajarea acestuia din urmă în repetarea activități infracționale.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a dat eficiență juridică faptului că inculpații au manifestat interes pentru situația lor, prezentându-se în fața instanței și recunoscând faptele reținute în sarcina lor.
Totodată, instanța a reținut faptul că în prezent inculpatul B. B. este angajat în baza unui contract individual de muncă încheiat pe o durată nedeterminată, desfășurându-și activitatea profesională în Germania alături de părinții săi.
În privința inculpatului G. C., cu toate că acesta este cunoscut cu antecedente penale aflându-se în evidența Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., din data de 19.01.2012, din conținutul adresei întocmită la data de 24.06.2014 în dosarul de supraveghere nr. 32/2012 de către instituția menționată se desprinde faptul că, raportat la perioada de debut a supravegherii s-a putut observa o anumită evoluție ascendentă a inculpatului, care a valorificat sprijinul rețelei sociale pentru a-și ameliora situația personală (fila 187, vol. I dosar instanță).
D. urmare, Judecătoria B. a pronunțat hotărârea menționată anterior.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspect de temeinicie privitor la pedeapsa și durata termenului de încercare stabilite privitor la inculpatul G. C.. Totodată, Ministerul Public a criticat hotărârea sub aspect de nelegalitate, menționând că s-a omis a se arăta data de la care curge termenul de încercare, potrivit art.865alin.2 din Codul penal din 1969.
În cursul soluționării căii de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum și principiile enunțate de Codul de procedură penală în art.417 și art.418, Curtea de Apel reține următoarele.
Calea de atac promovată în cauză vizează în mod exclusiv situația inculpatului G. C., Ministerul Public promovând apel doar cu privire la acesta.
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt cu care a fost sesizată, având în vedere întreg materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, care a fost însușit de către inculpatul G. C. prin atitudinea procesuală de recunoaștere a comiterii infracțiunii în modalitatea descrisă în actul de sesizare, precum și al cercetării judecătorești.
Încadrarea juridică stabilită de către judecătorie este corectă, fiind în conformitate cu starea de fapt reținută.
D. urmare, în mod corespunzător prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.374 alin.4 și art.375 Cod procedură penală, procedând la judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează procedura abreviată pentru inculpatul menționat.
În consecință, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, s-a dat valoare dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, avându-se în vedere la stabilirea pedepsei limite reduse cu o treime.
Din punct de vedere al principiului legii penale mai favorabile, Curtea remarcă faptul că prin sentința supusă analizei s-a realizat o aplicare globală a legii penale mai favorabile, în conformitate cu prevederile obligatorii ale Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale. Astfel, au fost analizate în mod corespunzător dispozițiile referitoare la limitele de pedeapsă cuprinse atât în art.221 din Codul penal din 1969, cât și cele ale art.270 din noul Cod penal, precum și modalitățile de executare a pedepsei stabilite în prevederile legale succesive.
În raport de normele legale care reglementează fapta comisă de către inculpat, se constată că prima instanță în mod corect a stabilit că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969, având în vedere prevederile regimului sancționator, al concursului de infracțiuni, precum și elementele referitoare la conținutul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Din perspectiva cuantumului pedepsei aplicată inculpatului G. C. pentru comiterea infracțiunii continuate de tăinuire (două acte materiale), se constată faptul că prima instanță a aplicat în mod judicios criteriile de individualizare judiciară, prevăzute de art.72 din Codul penal din 1969, stabilind în final o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Luând în considerare modalitatea de săvârșire a infracțiunii, valoarea prejudiciului cauzat, data comiterii faptei (anul 2011), precum și limitele de pedeapsă avute în vedere de către judecător urmare a reducerii acestora cu o treime conform art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, coroborat cu atitudinea procesuală manifestată în cursul procedurii judiciare, se constată că aplicarea unei pedepse peste minimul prevăzut contribuie la realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de lege.
Pe de altă parte, relativ la modalitatea de executare, se constată că prin obligațiile impuse conform art.863 din Codul penal din 1969 se realizează o supraveghere eficientă a comportamentului inculpatului de natură a contribui la prevenirea comiterii altor fapte cu caracter antisocial.
Însă, având în vedere persistența infracțională de care a dat dovadă inculpatul G. C., reflectată prin aceea că în perioada anului 2011 a săvârșit și alte fapte de natură penală pentru care s-a dispus anterior o soluție de condamnare prin sentința penală nr.330/S/30.11.2011 a Tribunalului B., executarea pedepsei aplicată fiind suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani, având în vedere faptul că pentru noua pedeapsă s-a menținut modalitatea de executare expusă anterior, se impune majorarea termenului de încercare stabilit conform art.862 Cod penal din 1969, în condițiile în care este necesar a se supune comportamentul inculpatului supravegherii pe o perioadă mai îndelungată, în raport de noile date care rezultă în mod evident din prezenta cauză.
În aceste condiții, având în vedere întreaga activitate infracțională a inculpatului G. C. reflectată din fișa de cazier judiciar, precum și din actele dosarului, urmează a se majora termenul de încercare de la 4 ani la 6 ani, în conformitate cu art.862 din Codul penal din 1969.
Din perspectiva aspectului de legalitate invocat în apelul promovat de către P. de pe lângă Judecătoria B., Curtea apreciază întemeiată critica expusă, în condițiile în care în hotărârea atacată nu a fost menționată data de la care începe să curgă termenul de încercare menționat anterior.
În aceste condiții, văzând și dispozițiile art.865 alin.2 din Codul penal din 1969, se va stabili ca termenul de încercare menționat anterior să fie calculat de la data de 17 ianuarie 2012, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr.330/S/30.11.2011 a tribunalului B. prin care s-a dispus anterior suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G. C..
În ceea ce privește perioada în care inculpatul a fost supus efectului unor măsuri preventive privative de libertate (14.10._11), în conformitate cu art.88 din Codul penal din 1969 se va constata perioada reținerii și arestării preventive, neputându-se deduce din durata pedepsei acest interval de timp, în considerarea tocmai a modalității de executare dispuse cu privire la pedeapsa stabilită.
În consecință, apelul declarat în cauză de către Ministerul public va fi admis, iar hotărârea primei instanțe va fi desființată doar în ceea ce privește durata termenului de încercare, stabilirea momentului din care curge termenul de încercare și al aplicării art.88 din Codul penal, celelalte dispoziții ale sentinței penale urmând a fi menținute.
Rejudecând în aceste limite, Curtea de Apel va dispune în baza art.861 din Codul penal din 1969 suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art.862 din Codul penal din 1969.
În conformitate cu dispozițiile art.865 alin.2 din Codul penal din 1969 va stabili că termenul de încercare urmează a se calcula începând cu 17 ianuarie 2012, iar în baza art.88 din Codul penal din 1969 va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 14.10._11.
Corelativ soluției menționate anterior, în temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.2856 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul a duratei termenului de încercare, a stabilirii momentului din care curge termenul de încercare și al aplicării art.88 din Codul penal.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.861 din Codul penal din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art.862 din Codul penal din 1969.
În conformitate cu dispozițiile art.865 alin.2 din Codul penal din 1969 termenul de încercare se calculează începând cu 17 ianuarie 2012.
În baza art.88 din Codul penal din 1969 constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 14.10._11.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul în cuantum de 50 lei al apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR,
R. C. D. M. D.
GREFIER,
C. G.
Red.R.C.D./25.03.2015;Dact.C.Gh./27.03.2015;2 ex.;Jud fond/T. C.
| ← Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 215/2015. Curtea... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
