Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 215/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 2475/338/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală

DECIZIA PENALĂ NR. 215/AP Dosar nr._

Ședința publică din data de 19 martie 2015

Instanța constituită din:

Complet de judecată A4:

Președinte: C. G. - judecător

Judecător: S. F.

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul B. O. Ș., partea civilă B. M. și partea responsabilă civilmente S.C. G. A. SA împotriva sentinței penale nr. 276 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19 martie 2015, când

CURTEA,

Constată că prin sentința penală nr. 276/2014 a Judecătoriei Zărnești, în baza art.178 alin.1 și alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1968 și art.5 alin.1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului B. O. Ș., fiul lui O. și G., născut la data de 11.12.1989, în Zărnești, jud. B., cetǎțean român, CNP_, domiciliat în Zărnești, ., jud. B., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpǎ.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, s-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968.

În baza art.81 alin.1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată prin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1968.

În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință pe durata termenului de încercare.

În baza art.359 alin.1 Cod procedură penală din 1968, cu aplicarea art.15 din Legea nr.187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

În baza art.19 și art.397 Cod procedură penală coroborat cu art.1357 Noul cod civil raportat la art.51 alin.1 coroborat cu art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilǎ B. M., în calitate de moștenitor al victimei B. I. și s-a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de_ euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune morale.

În baza art.19 și art.397 Cod procedură penală coroborat cu art.1357 Noul Cod civil raportat la art.51 alin.1 coroborat cu art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. și s-a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 1687 lei, reprezentând daune materiale.

S-a luat act că persoanele vătămate S. DE AMBULANȚĂ B. și I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „Ț. B.” B. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 25.05.2012, în jurul orei 13.50, inculpatul B. O. Ș. conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, din direcția Pitești către B., având o viteză de 46 km/h.

În momentul în care a ajuns în dreptul stâlpului de susținere a rețelei electrice, pe care era amplasat indicatorul de avertizare „Atenție copii”, aflat în dreptul „Grupului școlar industrial Râșnov”, inculpatul a observat că, de pe . în intersecția dintre DN 73 cu . viraj stânga, din direcția B. către Pitești, autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, iar, în aceste condiții, inculpatul a apăsat brusc pedala de frână, pentru a evita un impact cu respectivul autoturism.

Astfel, autoutilitara s-a deplasat înfrânată aproximativ 8 metri, după care a acroșat, cu partea stânga față, autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, condus de victima B. I., în partea laterală stângă.

În urma impactului produs, victima B. I. a suferit leziuni traumatice, care în cele din urmă au condus la decesul acesteia, în data de 28.05.2012.

Instanța de fond constată că victima B. I., în vârstă de 84 ani, a pătruns, cu autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, de pe . cu DN 73, efectuând un viraj stânga din direcția B. către Pitești, fără să se asigure în mod corespunzător, deși, întrucât intra de pe un drum fără prioritate, marcat cu semnul „Stop”, pe un drum cu prioritate, avea obligația de a opri și de a acorda prioritate de trecere autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_, condusă de inculpat pe DN 73 – drum cu prioritate.

Aceste aspecte rezultǎ din coroborarea declarațiilor inculpatului, care a arǎtat cǎ a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, iar, la un moment dat, în fața sa a apărut brusc autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, al cărei conducător – victima B. I., nu s-a asigurat în momentul în care a pătruns cu autoturismul în intersecție (filele 116-118 DUP), cu declarațiile martorului ocular R. P., persoanǎ care s-a aflat în autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, în momentul producerii accidentului (filele 22-23 Ds.nr._ ), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto și schița accidentului (filele 7-25 DUP), cu adresa nr.1774/14.10.2013, emisă de CNADNR România, în care se arată că la data producerii accidentului indicatorul de avertizare „Atenție copii” era montat (fila 78 DUP), cu raportul de expertizǎ tehnicǎ auto nr._/27.12.2012, astfel cum a fost completat, întocmit de expert C. O. V. (filele 42-75 DUP și filele 96-98 DJ), cu copia diagramei tahograf, care indică o viteză superioară vitezei de 40 km/h în momentul frânării (fila 93 DUP), precum și cu raportul de autopsie medico-legalǎ nr.211/AUT/28.05.2012, întocmit de S. județean de medicinǎ legalǎ B. (filele 109-110 DUP).

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în ziua de 25.05.2012, în jurul orei 13.50, inculpatul B. O. Ș. a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, din direcția Pitești către B., având o viteză de 46 km/h, superioară limitei legale pe acel sector de drum, iar, când a ajuns în intersecția DN 73 cu . în care victima B. I., conducând autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, fără să se asigure corespunzător și fără să acorde prioritate de trecere autoutilitarei condusă de inculpat, a pătruns brusc în intersecție – a acroșat cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, în urma impactului victima B. I. suferind leziuni traumatice care au cauzat decesul acesteia.

Instanța de fond constată că prin rechizitoriul nr.663/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevǎzutǎ de art.178 alin.1 și alin.2 C.P.. din 1968, pedeapsa prevăzută fiind închisoare de la 2 ani la 7 ani.

Infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost preluată în Noul cod penal, în art.192 alin.2, cu denumirea marginală „ucidere din culpă”, pedeapsa prevăzută fiind tot închisoare de la 2 ani la 7 ani.

Instanța de fond constată că, în concret, legea penală mai favorabilă pentru inculpat este Vechiul cod penal, care, în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, obligă coborârea pedepsei sub minimul special, care devine astfel maxim special.

În drept, instanța de fond constată că fapta inculpatului B. O. Ș. care, în ziua de 25.05.2012, în jurul orei 13.50, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, din direcția Pitești către B., având o viteză de 46 km/h, superioară limitei legale pe acel sector de drum, iar, când a ajuns în intersecția DN 73 cu . în care victima B. I., conducând autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, fără să se asigure corespunzător și fără să acorde prioritate de trecere autoutilitarei condusă de inculpat, a pătruns brusc în intersecție – a acroșat cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, în urma impactului victima B. I. suferind leziuni traumatice care au cauzat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin.1 și alin.2 C.P.. din 1968.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, conținutul infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de lovire a victimei B. I. prin mijlocirea autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_, condusă de inculpat.

Prin aceastǎ acțiune i s-au produs victimei B. I. leziuni traumatice care au cauzat decesul acestuia.

Rezultatul produs – decesul victimei B. I. – a fost cauzat de activitatea inculpatului de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fǎrǎ a respecta obligațiile legale și mǎsurile de prevedere, acesta circulând cu vitezǎ de 46 Km/h, deși, potrivit art.49 alin.3 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art.123 lit.g din HG nr.1391/2006, limita maximǎ de vitezǎ în localitǎți, pe raza de acțiune a indicatorului de avertizare „Atenție copii”, este de 30 Km/h.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpǎ cu prevedere, prevăzând că prin acțiunea sa ar putea sǎ punǎ în pericol siguranța celorlalte persoane, însǎ a crezut cǎ acțiunea sa este sigurǎ, bazându-se pe calitǎțile sale de șofer profesionist, fapt ce s-a dovedit a fi fǎrǎ temei.

Instanța de fond constatǎ cǎ nu poate fi reținutǎ incidența dispozițiilor art.47 C.P.. din 1968, întrucât cazul fortuit și culpa se exclud reciproc, iar, în prezenta cauzǎ inculpatul are o culpǎ în aceea cǎ nu a respectat obligațiile legale și mǎsurile de prevedere, circulând cu vitezǎ peste limita legalǎ, în condițiile în care, șofer profesionist fiind, trebuia să știe că raportul dintre masa autovehiculului și distanța de oprire este direct proporțional și, astfel, în cazul unei mase proprii a autoutilitarei de 10 tone, distanțe de oprire prin frânare este mult mai mare (fila 111 DUP).

La stabilirea în concret a pedepsei, instanța de fond a ținut seama, pe de-o parte, de gravitatea rezultatului produs, moartea unei persoane, iar, pe de altă, parte, de faptul cǎ inculpatul este la prima confruntare cu legea penalǎ, cǎ anterior a avut o bunǎ conduitǎ și cǎ în prezent se bucurǎ de aprecierea angajatorului sǎu (fila 44 DJ), aspecte care determinǎ instanțǎ sǎ reținǎ în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevǎzută de art.74 alin.1 lit.a C.P.. din 1968.

În aceste condiții, instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin.1 și alin.2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d Cod penal din 1968 și art.5 alin.1 Cod penal.

Având în vedere faptul că săvârșirea unei infracțiuni contra persoanei îl face nedemn pe inculpat să fie ales într-o autoritate publică sau într-o funcție electivă publică, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, instanța de fond, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, i-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa cu închisoarea și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968, în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal din 1968.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond constatǎ că sunt aplicabile dispozițiile art.81 alin.1 Cod penal din 1968 având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu este recidivist și, raportat la persoana acestuia, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.

Față de toate acestea, instanța de fond, în baza art.81 alin.1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată prin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit conform art.82 Cod penal din 1968.

Având în vedere faptul că s-a dispus suspendarea condiționatǎ a executǎrii pedepsei instanța de fond, în baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 alin.1 Cod procedură penală din 1968, cu aplicarea art.15 din Legea nr.187/2012, instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare..

Potrivit art.19 și art.397 Cod procedură penală, în caz de condamnare instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile.

Persoana vătămatǎ B. M., în calitate de moștenitor al victimei B. I. (fila 46 DJ), s-a constituit parte civilǎ în prezenta cauză cu suma de 2500 euro, reprezentând daune materiale și cu suma de_ euro, cu titlu de daune morale (filele 27-29 DUP).

Conform art.1357 Noul Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.

Rezultă astfel că pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie să existe un fapt ilicit, să existe un prejudiciu, între faptul ilicit și prejudiciu să existe raport de cauzalitate și, nu în ultimul rând, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Instanța a constatat cǎ fapta inculpatului B. O. Ș. care, în ziua de 25.05.2012, în jurul orei 13.50, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, din direcția Pitești către B., având o viteză de 46 km/h, superioară limitei legale pe acel sector de drum, iar, când a ajuns în intersecția DN 73 cu . în care victima B. I., conducând autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, fără să se asigure corespunzător și fără să acorde prioritate de trecere autoutilitarei condusă de inculpat, a pătruns brusc în intersecție – a acroșat cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, în urma impactului victima B. I. suferind leziuni traumatice care au cauzat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin.1 și alin.2 Cod penal din 1968.

De asemenea, instanța de fond constatǎ cǎ la producerea rezultatului, anume decesul victimei B. I., a contribuit, în proporție de 50 %, și faptul cǎ victima, în vârstă de 84 ani, a pătruns, cu autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, de pe . cu DN 73, efectuând un viraj stânga din direcția B. către Pitești, fără să se asigure în mod corespunzător, deși, întrucât intra de pe un drum fără prioritate, marcat cu semnul „Stop”, pe un drum cu prioritate, avea obligația de a opri și de a acorda prioritate de trecere autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_, condusă de inculpat pe DN 73 – drum cu prioritate.

Instanța de fond constatǎ cǎ pentru autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, exista la data de 25.05.2012, o polițǎ RCA validǎ, încheiatǎ cu asigurǎtorul . (fila 97 DUP).

Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, privind asigurǎrile și reasigurǎrile în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit art.51 alin.1 din aceeași lege, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art.50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

În ceea ce privește capǎtul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la plata cǎtre partea civilǎ B. M. a sumei de 2500 euro, reprezentând daune materiale, instanța de fond constatǎ că este neîntemeiat, întrucât la dosar nu există probe care să ateste realitatea efectuării de către partea civilă a acestor cheltuieli.

În ceea ce privește capǎtul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la plata cǎtre partea civilǎ B. M. a sumei de_ euro, reprezentând daune morale, instanța de fond constatǎ urmǎtoarele.

Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Pe de altă parte, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța de fond a avut în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

În aceste condiții, raportat la circumstanțele prezentei cauze – rezultatul produs, constând în decesul părintelui pǎrții civile, fapt care în mod cert i-a produs o suferințǎ psihicǎ pǎrții civile – instanța de fond apreciază că suma de_ euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație justă.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond, reținând și culpa concurentǎ a victimei B. I., în proporție de 50%, va admite în parte capǎtul de cerere având ca obiect daunele morale și, în consecințǎ, în baza art.19 și art.397 C.Proc.P.. coroborat cu art.1357 N.C.Civ. raportat la art.51 alin.1 coroborat cu art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, va obliga asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de_ euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune morale.

În faza de judecată, persoana vătămată S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. s-a constituit parte civilă cu suma de 3373.59 lei, reprezentând daune materiale (filele 65-74 DJ)

Conform art.1357 N.C.Civ., acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara.

Rezultă astfel că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie să existe un fapt ilicit, să existe un prejudiciu, între faptul ilicit și prejudiciu să existe raport de cauzalitate și, nu în ultimul rând, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Instanța de fond a constatat cǎ fapta inculpatului B. O. Ș. care, în ziua de 25.05.2012, în jurul orei 13.50, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, din direcția Pitești către B., având o viteză de 46 km/h, superioară limitei legale pe acel sector de drum, iar, când a ajuns în intersecția DN 73 cu . în care victima B. I., conducând autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, fără să se asigure corespunzător și fără să acorde prioritate de trecere autoutilitarei condusă de inculpat, a pătruns brusc în intersecție – a acroșat cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, în urma impactului victima B. I. suferind leziuni traumatice care au cauzat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin.1 și alin.2 Cod penal din 1968.

În urma accidentului, în perioada 25.05.2012 – 28.05.2012, victima B. I. a fost internatǎ în S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. (fila 74 DJ).

Din actele depuse la dosar, instanța de fond constatǎ cǎ prejudiciul material, constând în cheltuielile în sumǎ de 3373.59 lei, efectuate pentru îngrijirile medicale acordate victimei B. I., a fost dovedit de partea civilǎ S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. (filele 73-74 DJ).

Instanța de fond constatǎ cǎ pentru autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, exista la data de 25.05.2012, o polițǎ RCA validǎ, încheiatǎ cu asigurǎtorul . (fila 97 DUP).

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond, reținând și culpa concurentǎ a victimei B. I., în proporție de 50%, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. și a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 1687 lei, reprezentând daune materiale.

Instanța a luat act că persoanele vătămate S. DE AMBULANȚĂ B. și I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „Ț. B.” B. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpatul B. O. Ș., partea civilă B. M. și asiguratorul ..

Partea civilă B. M. solicită admiterea apelului promovat împotriva sentinței penale nr. 276 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Zărnești, în baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea hotărârii instanței de fond și pronunțând o nouă hotărâre, aplicarea unei pedepse mai mari, pe care o lasă la aprecierea instanței, acordarea daunelor materiale către partea civilă B. M., cum au fost dovedite și majorarea cuantumului daunelor morale.

Consideră că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul de 1 an închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81 alin. 2 din Codul penal anterior, este insuficientă. Apreciază că nu s-a ținut cont de circumstanțele reale ale faptei și nici de circumstanțele personale ale inculpatului. Mai mult, limita maximă a pedepsei este de 5 ani. Pedeapsa aplicată de 1 an închisoare este mult prea puțin pentru rezultatul acțiunii inculpatului.

Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a stabilit o culpă comună, atât din partea inculpatului, cât și din partea defunctului tată al părții civile. Foarte pe scurt, apărătorul ales susține că relevă starea de fapt: inculpatul conducea o autoutilitară cu plug. Defunctul nu a respectat indicatorul Stop, ieșind în afară și prin culpă concurentă, s-a produs evenimentul rutier.

Atâta timp cât raportul de expertiză a stabilit limita de viteză cu care trebuia să se deplaseze inculpatul, respectiv de 30 km/h și acesta a circulat cu o viteză cuprinsă între 46-48 km/h, nu se poate vorbi despre o depășire cu 2, 3 sau mai mulți km/h, este aproape dublu. De asemenea, expertul a concluzionat că decedatul s-a asigurat insuficient. Ambele aspecte reținute în raportul de expertiză sunt reale și astfel a avut loc evenimentul rutier.

Raportul de expertiză concluzionează în mod clar culpa comună și instanța de fond a apreciat un grad de culpă de 50%. În aceste circumstanțe, acțiunea de nerecunoaștere, de tergiversare a inculpatului, văzând și limitele minime și maxime ale pedepsei, consideră că instanța de fond s-a orientat la minimul pedepsei, în mod eronat.

Apărătorul ales susține că nu se poate considera clienta sa mulțumită de o astfel de pedeapsă. Este normal ca atunci când s-a produs un eveniment, pedeapsa se impune a fi nu chiar orientată spre maxim, să fie orientată către treimea pedepsei cu închisoare, chiar dacă este cu suspendarea condiționată.

În ceea ce privește daunele materiale, instanța de fond a reținut că nu se cuvin despăgubiri materiale, pe considerente fără temei.

Instanța de fond a neglijat grav prevederile privind obiectul probei și mijloacele de probă se pot face cu înscrisuri, martori, prezumții directe sau indirecte. La instanța de fond a solicitat administrarea probei cu un martor, tocmai pentru dovedirea cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării, martor care a menționat că cheltuielile au fost însemnate, în jur de 80-100 de milioane ROL. Au fost îndeplinite astfel, 2 dintre condiții, martori și prezumția. Dincolo de orice, din acest eveniment nefericit a decedat un om, a fost înmormântat de fiica sa și toate cheltuielile au fost suportate și s-au depus înscrisuri. Aceste cheltuieli s-au efectuat.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale ce au fost acordate, instanța de fond a apreciat că dacă există o culpă în procent de 50%, se impune acordarea a 30.000 de euro și a acordat 15.000 de euro.

Se sususține că a depus practică judiciară, respectiv sentințe, și în completarea motivelor de apel a mai depus practică judiciară din întreaga țară. Despăgubirile se acordă în conformitate cu dispozițiile art. 49 lit. f din Ordinul CSA și conform practicii și jurisprudenței în materie.

Atât timp cât asigurătorul a fixat ca limită maximă 5 milioane de euro pe eveniment, atâta timp cât nu există mai tragic decât o ucidere din culpă și inculpatul Bobincă plătește o primă de asigurare. Cuantumul primei de asigurare este stabilit de asigurător și aprobat de CSA, iar cuantumul despăgubirilor este stabilit de asigurător și aprobat de CSA.

Instanța de fond a acordat 0,03%, ceea ce reprezintă o despăgubire jenantă pentru o viață de om. Nimeni nu dorește să se îmbogățească fără justă cauză, dar partea civilă ar dori să-l aibă pe tatăl său alături în viață. Dacă s-a întâmplat un eveniment nefericit, există o poliță de asigurare, iar asigurarea trebuie să fie reală, justă și corectă. Un milion de euro reprezintă limita maximă pentru o persoană, dar viața unui om este neprețuită.

Partea responsabilă civilmente susține că din toate documentele de la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat un alt grad de culpă decât cel pe care-l consideră.

Prin raportul de expertiză efectuat, se specifică în mod clar că cel care trebuia să oprească la indicatorul Stop este victima. Se arată în raportul de expertiză că inculpatul a circulat cu o viteză de 58,51 km/h, astfel a circulat cu mult peste limita legală prevăzută pe sectorul de drum. În cadrul procesului penal, susține că a solicitat să se refacă acest raport de expertiză întrucât pe baza la ceea ce a depus domnul expert, refăcând aceste calcule a observat că și dacă inculpatul circula cu limita legală nu putea să evite accidentul, însă refacerea expertizei a fost respinsă motiv pentru care culpa comună reținută de instanța de fond ar fi fost alta, respectiv 20% pentru inculpat și 80% a victimei.

Apelantul inculpat Bobincă O. Ș.solicită admiterea apelului, având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. d Cod procedură penală în cauză existând o cauză de neimputabilitate și se impune achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei fapte. Solicită a observa că nu este imputabilă fapta al cărei rezultat nu putea fi prevăzut. În speța de față pentru culpa celuilalt șofer, respectiv a victimei care a făcut un viraj în drumul principal, fără să se asigure, fără să respecte prioritatea de trecere, inculpatul nu poate fi condamnat pentru ceea ce a dorit victima să facă și pentru faptul că aceasta nu a respectat indicația indicatorului Stop. Victima nu a respectat semnificația indicatorului rutier, deși trebuia să o facă. Prin urmare, producerea accidentului s-a datorat acestei cauze. Se reține de instanța de fond că inculpatul ar fi trebuit să circule cu viteza maximă de 30 km/h. Concluziile formulate de societatea de asigurare, printr-un expert, care pe baza unor calcule, a conchis că chiar dacă inculpatul ar fi circulat cu 30 de km/h, impactul tot s-ar fi produs. Legea stabilește obligația de acordare a priorității de trecere tuturor participanților la trafic, indiferent de viteza cu care circulă, astfel încât inculpatul nu avea de unde să știe ce vrea să facă victima. Prin urmare, solicită a ține seama în cauză de dispozițiile art. 396 Cod procedură penală, respectiv există o îndoială rezonabilă și nu se impune condamnarea inculpatului.

Totodată, apărătorul ales al inculpatului susține că înțelege să critice și faptul că instanța de fond a obligat la cheltuieli judiciare pe inculpat, în sumă de 3.500 lei, în condițiile în care inculpatul a suportat singur cuantumul expertizei.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei practică judiciară din care reiese că instanțele s-au pronunțat în sensul susținut, respectiv că era esențială acordarea priorității autovehiculului care avea acest drept și că neacordarea priorității de trecere, constituie un caz fortuit care conduce la achitarea inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive:

În ce privește apelul inculpatului B. O. și al părții responsabile civilmente ., prin care se susține că în cauză se impune achitarea inculpatului, deoarece acesta nu ar fi avut nicio culpă în producerea accidentului, curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate, instanța de fond stabilind, în mod just, că în cauză există și o culpă a inculpatului în producerea accidentului rutier care a avut ca urmare moartea victimei B. I..

Instanța de fond a reținut, ca stare de fapt, că în data de 25.05.2012, în jurul orei 13.50, inculpatul B. O. Ș. conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, din direcția Pitești către B., având o viteză de 46 km/h. În momentul în care a ajuns în dreptul stâlpului de susținere a rețelei electrice, pe care era amplasat indicatorul de avertizare „Atenție copii”, aflat în dreptul „Grupului școlar industrial Râșnov”, inculpatul a observat că, de pe . în intersecția dintre DN 73 cu . viraj stânga, din direcția B. către Piutești, autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, iar, în aceste condiții, inculpatul a apăsat brusc pedala de frână, pentru a evita un impact cu respectivul autoturism. Autoutitara s-a deplasat înfrânată aproximativ 8 metri, după care a acroșat, cu partea stânga față, autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, condus de victima B. I., în partea laterală stângă. În urma impactului produs, victima B. I. a suferit leziuni traumatice, care în cele din urmă au condus la decesul acesteia, în data de 28.05.2012.

Nu există nicio îndoială că în producerea accidentului a avut o culpă și victima B. I., care nu a respectat indicatorul STOP și a pătruns pe sensul de mers al autoutilitarei conduse de inculpat, care circula pe drumul cu prioritate. Victima B. I. nu s-a asigurat în momentul în care a pătruns cu autoturismul în intersecție, fapt rezultat din declarațiile martorului ocular R. P., persoanǎ care s-a aflat în autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, în momentul producerii accidentului, precum și din procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto și schița accidentului.

În mod corect a stabilit însă instanța de fond că în speță și inculpatul B. O. Ș. a avut o culpă în producerea accidentului de circulație, prin faptul că a circulat cu o viteză peste limita legală permisă pe porțiunea de drum respectivă.

Astfel, din adresa nr.1774/14.10.2013, emisă de CNADNR România, rezultă că la data producerii accidentului indicatorul de avertizare „Atenție copii” era montat înainte de locul producerii accidentului, fapt care îl obliga pe inculpat să circule cu o viteză maximă de 30 de km/h. Potrivit art.49 alin.3 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art.123 lit.g din HG nr.1391/2006,, limita maximǎ de vitezǎ în localitǎți, pe raza de acțiune a indicatorului de avertizare „Atenție copii”, este de 30 Km/h.

Or, din raportul de expertiză tehnică auto nr._/27.12.2012, astfel cum a fost completat, întocmit de expert C. O. V. și din copia diagramei tahograf, rezultă că inculpatul a circulat cu o viteză superioară vitezei de 40 km/h în momentul frânării, mai exact inculpatul a circulat cu o viteză aproximativă de 46 km/h, depășind astfel cu mai mult de jumătate, maximul vitezei admise pe acea porțiune de drum.

În aceste condiții, în mod just a reținut instanța de fond că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpǎ cu prevedere, prevăzând că prin acțiunea sa ar putea sǎ punǎ în pericol siguranța celorlalte persoane, însǎ a crezut cǎ acțiunea sa este sigurǎ, bazându-se pe calitǎțile sale de șofer profesionist, fapt ce s-a dovedit a fi fǎrǎ temei.

Nu poate fi reținutǎ susținerea că în cauză inculpatul nu ar avea nicio culpă, deoarece acesta nu a respectat obligațiile legale și mǎsurile de prevedere, circulând cu vitezǎ peste limita legalǎ, în condițiile în care, șofer profesionist fiind, trebuia să știe că raportul dintre masa autovehiculului și distanța de oprire este direct proporțional și, astfel, în cazul unei mase proprii a autoutilitarei de 10 tone, distanțe de oprire prin frânare este mult mai mare. Dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală, frânarea autovehiculului ar fi putut evita accidentul sau acesta ar fi putut avea alte consecințe, mai ușoare.

Nu poate fi admisă nici susținerea că în cauză ar fi vorba de un caz fortuit, deoarece acesta este incident atunci când nicio persoană nu putea prevedea intervenția unei acțiuni care a produs rezultatul (de ex, cutremur, etc.) or, în cauză, apariția unui autivehicul de pe o stradă perpendiculară nu era un fapt absolut imprevizibil.

P. aceste motive, în mod just a reținut instanța de fond că fapta inculpatului B. O. Ș. care, în ziua de 25.05.2012, în jurul orei 13.50, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, pe DN 73, din direcția Pitești către B., având o viteză de 46 km/h, superioară limitei legale pe acel sector de drum, iar, când a ajuns în intersecția DN 73 cu . în care victima B. I., conducând autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, fără să se asigure corespunzător și fără să acorde prioritate de trecere autoutilitarei condusă de inculpat, a pătruns brusc în intersecție – a acroșat cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ autoturismul marca Daewoo Tico, cu numărul de înmatriculare_, în urma impactului victima B. I. suferind leziuni traumatice care au cauzat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin.1 și alin.2 Cod penal din 1968.

În ce privește apelul părții civile B. M., prin care se solicită majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, curtea constată că acesta nu poate fi primit, în cauză instanța de fond stabilind o pedeapsa corect individualizată, în funcție de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei. Nu se poate face abstracție, la stabilirea pedepsei, de circumstanțele concrete ale producerii accidentului, chiar dacă acesta a avut o urmare gravă, respectiv pierderea vieții de către victima B. I.. Astfel, la stabilirea pedepsei pentru o infracțiune din culpă trebuie ținut cont, în primul rând, de gravitatea culpei reținute în sarcina inculpatului. Or, așa cum s-a arătat anterior, culpa inculpatului în producerea accidentului a fost semnificativ redusă prin însăși contribuția victimei, care a pătruns pe un drum cu prioritate, fără a se asigura. Acesta este un factor esențial în producerea accidentului, iar pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să reflecte culpa diminuată a acestuia.

În ce privește persoana inculpatului, nici aceasta nu impune o majorare a cuantumului pedepsei aplicate, deoarece inculpatul nu are antecedente penale, a avut anterior o conduită bună în societate și se bucură de aprecierea angajatorului său, la locul de muncă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Nu sunt întemeiate nici cererile persoanei vătămate de acordare a daunelor materiale sau de majorare a cuantumului daunelor morale, deoarece instanța de fond a făcut o justă apreciere a cuantumului daunelor morale și a respins cererea de acordare a daunelor materiale, întrucât partea civilă nu a făcut probe cu privire la existența și întinderea acestora.

În ce privește daunele materiale, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu s-au depus probe din care să rezulte că partea civilă B. M. este cea care a suportat cheltuielile cu înmormântarea și nici care este cuantumul exact al acestora. Acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal se supune regulilor din procesul civil, care prevede în art. 249 Cod procedură civilă că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Or, dovedirea existenței și a cuantumului daunelor materiale, în cazul decesului unei persoane, nu face parte din cazurile de excepție prevăzute de lege. Partea civilă este cea care trebuia să dovedească atât existența prejudiciului produs în urma decesului victimei B. O., cât și întinderea acestuia. Nu se poate dispune acordarea daunelor materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, din moment ce nu s-a dovedit exact cuantumul acestora, faptul că ele au fost suportate în final de partea civilă B. M., iar nu de sistemul de asigurări, și faptul că aceasta a suportat singură aceste cheltuieli.

În ce privește cuantumul daunelor morale cuvenite părții civile, în mod just a reținut instanța de fond că moartea unei rude apropiate, cum este tatăl, a produs o suferință psihică părții civile, aptă că fie reparată prin acordarea unei sume de bani prin plata unor daune morale.

Cuantumul acestor daune morale nu poate fi însă stabilit în mod apriori, în cazul producerii morții unei rude apropiate. Instanțele trebuie să țină cont de mai mulți factori, printre care pot fi menționați și vârsta persoanei vătămate, atașamentul acesteia față de victimă, posibilitatea reluării de către persoana vătămată a unei vieți sociale normale, și altele. Suma de_ de euro, solicitată de persoana vătămată, cu titlu de daune morale, ca urmare a producerii decesului tatălui său în urma accidentului de circulație, este deosebit de ridicată, față de cuantumul daunelor morale acordate de practica judiciară, în cazuri comparabile. Chiar dacă aceasta se încadrează în maximul prevăzut de normativul în materie de aigurări, acesta din urmă nu este un criteriu în funcție de care să fie acordate daunele morale. Despăgubirile civile se acordă în funcție de prejudiciul efectiv suferit, iar nu în funcție de cuantumul maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurator.

În mod just a stabilit instanța de fond că față de natura suferințelor produse părții civile prin decesul părintelui său, și față de specificitatea cauzei, un cuantum al daunbelor morale de_ de euro este de natură să asigure o justă reparație. Nu se poate face abstracție nici în acest caz de culpa destul de ridicată a victimei în producerea accidentului de circulație, fapt care este de natură să conducă la diminuarea daunelor morale ce pot fi acordate în cauză. Având în vedere că în cauză s-a reținut o culpă a victimei, de 50 %, în producerea accidentului, această culpă trebuie să fie reflectată și în reducerea proporțională a cuantumului daunelor morale, astfel încât se impune în cauză obligarea asiguratorului la plata sumei de_ de euro, cu titlu de daune morale, pentru suferințele provocate de decesul părintelui său.

De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că victima era o persoană în vârstă, iar viața socială a părții civile nu a fost afectată în mod deopsebit, prin pierderea suferită. Partea civilă este o persoană adultă, a cărei viață socială nu a fost afectată într-un mod deosebit, cum ar fi fost dacă aceasta era minoră sau dependentă de victimă.

Faptul că în alte cauze ar fi fost acordate sume mai mari, cu titlu de daune morale, nu însesamnă că sentința instanței de fond este nefondată, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie ținut cont de specificitatea fiecărei cauze și a fiecărei persoane vătămate în parte, prejudiciile morale neputând fi identice.

P. aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelurile declarate de inculpatul B. O. Ș., partea civilă B. M. și de partea responsabilă civilmente asigurător . împotriva sentinței penale nr. 276/17.12.2014 a Judecătoriei Zărnești, dată în dosarul nr._, pe care o menține.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelanții B. O. Ș., B. M. și . la plata sumei de câte 100 de lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 19.03.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

C. GhigheciSimona F.

Grefier

D. S.

Red.CG/08.04.2015/tehnoredact.DS/08.04.2015/2 ex./jud.fond.S. M.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Tăinuirea (art.270 NCP). Decizia nr. 195/2015. Curtea de Apel... →

Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel BRAŞOV