Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 594/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 594/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A12:
Președinte: E. B. - judecător
JUDECĂTOR: A. C. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței penale nr. 269 din data de 03 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17 septembrie 2015, apoi pentru data de 24 septembrie 2015 și apoi pentru data de astăzi, 25 septembrie 2015.
CURTEA,
I. Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 269/03.11.2014 a Judecătoriei F., în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968, art. 5 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului D. Ș., fiul lui „natural” și M., născut la data de 05.01.1956 în loc. S., jud. B., cetățean român, studii superioare, căsătorit, ocupația administrator societate comercială, fără antecedente penale, CNP_, domiciliat în orașul V., ., posesor al CI . nr._, la o pedeapsă de 1000 (una mie) lei amendă.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 631 Cod penal.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile S. R., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B..
A dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente ., măsură dispusă prin ordonanța procurorului din data de 07.08.2013.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii după dispozitivul prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia.
În baza art. 6 alin. 1 ind.1 din OG nr. 75/2001 a dispus comunicarea către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. a unei copii după dispozitivul prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada decembrie 2009 - mai 2013, în calitatea sa de administrator al S.C. CIVILE PROCONS S.R.L. F., inculpatul a reținut de la angajații societății impozitele și contribuțiile cu regim reținere la sursă, pe care însă nu le-a virat la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile de la scadență, cauzând un prejudiciu total în sumă de 6.262 lei (calculat la data de 16.05.2012, conform sesizării nr. 11.235 DIN 16.05.2013 a A.F.P. F.), defalcat după cum urmează:
- impozit venit salarii = 2.064 lei, din care dobânzi/majorări = 795 lei; penalități = 277 lei;
- impozit dividende persoane fizice = 995 lei, din care dobânzi/majorări = 314 lei; penalități = 89 lei;
- CAS asigurați = 2.046 lei, din care dobânzi/majorări = 314 lei; penalități = 89 lei;
- șomaj asigurați = 99 lei, din care dobânzi/majorări = 37 lei; penalități = 14 lei;
- sănătate asigurați = 1.058 lei, din care dobânzi/majorări = 386 lei; penalități = 144 lei.
TOTAL = 6.262 lei, din care dobânzi/majorări = 2296 lei; penalități = 798 lei.
Din verificarea documentelor contabile ale societății s-a constatat că în perioada menționată societatea a avut un singur angajat, respectiv ginerele inculpatului, care deține și calitatea de asociat. De asemenea, rezultă că în același interval la care se referă plângerea penală au existat perioade (ianuarie 2010 – aprilie 2010, iunie 2010- septembrie 2010, noiembrie 2010 – februarie 2011, aprilie – mai 2011, iulie 2011, septembrie 2011 – noiembrie 2011, februarie – martie 2012, iulie 2012 – mai 2013) în care societatea nu a încasat sume de bani, nici prin casierie și nici în conturile bancare, însă în celelalte perioade în societate au intrat sume de bani, astfel încât aceasta a avut disponibilitățile financiare necesare acoperirii sumelor datorate bugetului de stat în contul reținerilor de la angajați a impozitelor sau contribuțiilor cu regim reținere la sursă.
Astfel, cu toate că încasările în conturile societății au fost sporadice, în toată perioada menționată au existat sume de bani în societate, însă inculpatul a omis plata sumelor reprezentând impozite și contribuții cu regim reținere la sursă. De exemplu, pentru sumele reținute de angajator în luna decembrie 2009, termenul scadent pentru virarea la bugetul de stat a fost 25 ianuarie 2010. În cazul în care aceste sume nu sunt virate bugetului de stat în termen de cel mult 30 de zile de la scadență (respectiv până la data de 25 februarie 2010), fapta contribuabilului de a nu vira aceste sume devine infracțiune, sancționată de art. 6 din Legea nr. 241/2005. În cazul de față, societatea a avut în luna februarie 2010 un sold final debitor al contului „5311-casă în lei” de 32.522,41 lei, în luna iunie 2011, societatea a avut încasări de 9.900 lei, în luna decembrie 2011 de 12.052,14 lei, iar în luna aprilie 2012 de 34.725 lei, sume ce ar fi putut acoperi întregul prejudiciu cauzat.
Inculpatul nu a efectuat plata sumelor reținute de la angajați, deși a dispus de resursele necesare, cu toate că s-au întocmit, în mod constant, declarațiile care se depun lunar la Administrația Finanțelor Publice, iar inculpatul cunoștea existența acestor debite, acesta semnând personal statele de salarii, precum și declarațiile depuse la finanțe
Trebuie menționat că începând cu luna mai 2012 nu au mai fost operate rețineri ale impozitelor sau contribuțiilor cu regim reținere la sursă, astfel că urmează a se reține ca perioadă a săvârșirii faptei numai perioada decembrie 2009 – mai 2012.
Cu privire la prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârșirea acestei infracțiuni, trebuie menționat că prin publicarea la data de 20 decembrie 2010 în Monitorul Oficial a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la art. 144 lit. „p" s-a prevăzut ca fiind contravenție „fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat", astfel că aceste sume au fost scoase din sfera infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Prin urmare, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul D. Ș. (calculat la data de 16.05.2012) se ridică la suma de 4216 lei (respectiv impozit venit salarii, impozit dividende, sănătate asigurați și șomaj asigurați).
Inculpatul a recunoscut fapta, însă a susținut că aceasta nu a fost săvârșită cu intenție, în condițiile în care dificultățile financiare ale societății s-au datorat neîndeplinirii la timp a obligațiilor de plată de către debitorii acesteia, în special unități administrativ teritoriale care au efectuat plățile cu mari întârzieri. Însă, așa cum a rezultat din analiza documentelor contabile, chiar și în condițiile unor plăți sporadice, societatea a avut disponibilități financiare pentru a plăti sumele aferente impozitelor sau contribuțiilor cu regim reținere la sursă.
În drept, fapta inculpatului D. Ș. care, în calitate de administrator al . F., în perioada decembrie 2009 - mai 2012, în baza aceleași rezoluții infracționale a reținut de la angajați sumele reprezentând impozite și contribuții cu regim reținere la sursă, sume pe care cu intenție nu le-a virat în contul bugetului de stat în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal privind legea mai favorabilă.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal și profilul social moral al acestuia, dar și faptul că nu are antecedente penale.
Inculpatul D. Ș. are vârsta de 57 de ani, este căsătorit, are un copil major, are studii superioare, este cunoscut în familie și societate cu o bună conduită. De asemenea, a avut un comportament corespunzător pe parcursul procesului penal și a achitat în cursul judecății întregul prejudiciu cu care s-a constituit parte civilă în cauză Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F. (în prezent Serviciul Fiscal al Municipiului F.).
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată S. R., prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6262 lei reprezentând impozite și contribuții restante, dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere, precum și că inculpatul a depus la dosar chitanța nr. TS132 nr._ din 10.10.2014, în sumă de 6.262 lei, cu care a făcut dovada achitării sumei care a făcut obiectul plângerii penale, situație față de care a constatat că a fost recuperat prejudiciul și a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente ., măsură dispusă prin ordonanța procurorului din data de 07.08.2013.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii după dispozitivul prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul obligării inculpatului D. Ș. la plata sumei de 3568 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate de la data săvârșirii faptei și până la plata efectivă a prejudiciului. Totodată, partea civilă a solicitat modificarea sentinței în sensul menținerii sechestrului asigurător pentru bunurile mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 3568 la care se adaugă dobânzi și penalități.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit a constatat prima instanță că prejudiciul a fost recuperat, din moment ce în data de 10.10.2014, când inculpatul a achitat la trezorerie suma de 3059 lei în contul unic BS și suma de 3203 lei în contul unic BAS, nu a stabilit o ordine de stingere a obligațiilor datorate statului. Societatea administrată de inculpat avea mai multe datorii la bugetul de stat și nu și-a exprimat opțiunea privind modalitatea de plată a acestora, astfel că organul fiscal a aplicat ordinea de stingere reglementată de art. 115 alin. 3 lit. c din OG nr. 92/2003. Obligații cu regim de reținere la sursă au fost, la data formulării plângerii penale, 16.05.2013, în cuantum de 3568 lei, astfel că se datorau și majorări și penalități de întârziere de la data săvârșiri faptei și până la plata recuperării integrale a prejudiciului. Se mai arată că în aceste condiții nu se impunea ridicarea sechestrului asigurător, care asigură posibilitatea părții civile de a-și recupera prejudiciul în integralitate.
În cursul judecării apelului, inculpatul a depus la dosar două chitanțe privind achitarea sumei de 397 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere (f. 37).
III. Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel formulate și ținând seama de efectul devolutiv al apelului și limitele sale, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele.
În timpul judecării apelului în prezenta cauză, Curtea Constituțională a României a pronunțat decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în M. Of. nr. 495 din 6.07.2015, prin care s-a constat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
Curtea constată că, fiind declarat neconstituțional art. 6 din Legea nr. 241/2005 în integralitatea sa și nu doar cu referire la o anumită interpretare, de la data publicării deciziei Curții Constituționale și până la eventuala adoptare a unei alte norme de incriminare, fapta este dezincriminată, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.
Cu toate acestea, decizia Curții Constituționale nu are nici un efect asupra acțiunii penale din prezenta cauză, în cadrul apelului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
În primul rând, instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces, respectiv aceea de parte civilă. Din cuprinsul cererii de apel și al motivelor formulate rezultă în mod evident că apelul vizează latura civilă a cauzei, nu și latura penală, astfel că în acest moment acțiunea penală a fost soluționată definitiv de prima instanță.
În al doilea rând, a extinde efectele apelului declarat de partea civilă în mod forțat asupra laturii penale a cauzei, pentru a da eficiență deciziei curții constituționale, în sensul constatării dezincriminării faptei penale care a generat acțiunea civilă, cu toate efectele ce decurg din acest fapt, respectiv achitarea inculpatului și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, conform art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, înseamnă a nesocoti principiul neagravării situației în propriul apel, prevăzut de art. 418 alin. 1 Cod procedură penală.
Prin urmare, Curtea va analiza apelul declarat de partea civilă și va verifica numai modul de soluționare a acțiuni civile din prezenta cauză, constatând că acțiunea penală a fost soluționată definitiv de prima instanță.
Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat plângere penală în data de 21.05.2013, iar în cuprinsul acesteia a precizat că prejudiciul constituit din obligații cu reținere la sursă neachitate în termen de 30 de zile de la scadență este în sumă de 6262 lei, rezumându-și dreptul de a-și extinde pretențiile civile cu dobânzile și penalitățile legale aferente, calculate până la data recuperării prejudiciului. Prejudiciul era reprezentat la data de 16.05.2013 din debitul în sumă de 3168 lei, dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 2296 lei și penalități de întârziere în sumă de 798 lei (f. 9-10 u.p.).
În constituirea de parte civilă din data de 4.07.2013 (f. 15-16 u.p.), partea civilă a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 6373 lei, la care se adaugă majorări de întârziere și penalități de la data săvârșirii faptei până la data plății efective. S-a precizat că la suma de 6262 lei din plângere penală s-a adăugat suma de 111 lei, reprezentând accesorii aferente calculate după data plângerii penale.
În timpul judecății în primă instanță inculpatul Dâmbiu Ș. a achitat suma de 6262 lei, astfel cum rezultă din chitanța . nr._ din data de 10.10.2014 emisă de Trezoreria Municipiului F., în care se menționează suma de 3203 lei și 3059 lei, natura obligației fiind „BAS și Fd. Sp.pt.distrib”. Plătitorul menționat pe chitanță a fost Civile Procons SRL, fiind făcută precizare „pentru dosarul 975/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F.”.
Se poate astfel observa că la data de 10.10.2014 partea responsabilă civilmente ., societate administrată de inculpatul D. Ș. și aflată în procedura insolvenței, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar de Codmar Insolvency IPURL, lichidatorul judiciar desemnat prin sentința civilă nr. 1135/SIND din 10.04.2014 a Tribunalului B., în dosarul nr._, a achitat suma de 6262 lei, precizând că este pentru dosarul penal nr. 975/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F.. Prin urmare, nu se poate susține că nu s-a stabilit cu ocazia efectuării acestei plăți ordinea de stingere a obligațiilor datorate statului, critica apelantei părți civile sub acest aspect fiind neîntemeiată. Dimpotrivă, la data efectuării acestei plăți . și-a exprimat opțiunea de a stinge exact obligațiile fiscale cu reținere la sursă, astfel cum au fost precizate în plângerea penală formulată de partea civilă și care a făcut obiectul dosarul penal nr. 975/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F..
Este însă fondată critica părții civile constând în aceea că nu au fost achitate dobânzile și penalitățile de întârziere de la data de săvârșirii faptei și până la plata efectivă a prejudiciului.
Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Conform art. 120/1 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Astfel cum rezultă din art. 120/1 alin. 3 din OG nr. 92/2003, penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.
În data de 16.05.2013, debitul era de 3168, iar dobânzile și penalitățile de întârziere însumau 3094 lei (2296 lei reprezenta dobânzi/majorări de întârziere și suma de 798 reprezenta penalități de întârziere), toate constituind obligații de reținere la sursă neachitate în termen de 30 zile de la scadență, pentru perioada decembrie 2009-mai 2013, în care inculpatul D. Ș. a reținut de la angajați impozitele și contribuțiile cu regim de reținere la sursă, pe care nu le-a virat la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile de la scadență. Astfel, inculpatul a achitat la data de 10.10.2014 doar debitul principal și majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data de 16.05.2013, rămânând astfel neachitate dobânzile și penalitățile aferente obligației fiscale de debit în sumă de 3168 lei, de la data de 16.05.2013 până la data plății acestora.
În aceste condiții, debitul nefiind achitat, nu se impunea ridicarea sechestrului asigurător, ci menținerea acestuia până la data achitării integrale a prejudiciului, fiind îndeplinite condițiile art. 249 alin. 1 și 5 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 421 alin. 2 pct. b Cod procedură penală, Curtea va admite apelul părții civile și va desființa sentința sub aspectul soluționării acțiunii civile și al ridicării sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente.
Rejudecând cauza în aceste limite,
Se va constata că inculpatul D. Ș. a achitat părții civile în data de 10.10.2014 suma de 6262 lei (din care suma de 3168 lei reprezenta debit, suma 2296 reprezenta dobânzi/majorări de întârziere și suma de 798 reprezenta penalități de întârziere calculate la data de 16.05.2013), sumă indicată în plângerea penală inițială drept obligații cu reținere la sursă neachitate în termen de 30 de zile de la scadență.
În baza art. 120, 120/1 din OG nr. 92/2003, inculpatul va fi obligat să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. dobânzile și penalitățile legale aferente obligației fiscale debit care era în sumă de 3168 lei, de la data de 16.05.2013 și până la data plății acestora.
În baza art. 249 alin. 1 și 5 Cod procedură penală, se va menține sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din data de 07.08.2013 asupra cotei de ½ din imobilul situat în V., .. 17, ., înscris în CF 189 loc. V., nr. top 88/1/2/2/2/5/5 și asupra autoturismului F. Linea, cu nr. de identificare ZFA_28, ._ și capacitate cilindrică 1598 cmc, ce aparțin inculpatului D. Ș..
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței penale nr. 269/03.11.2014 a Judecătoriei F., pe care o desființează sub aspectul soluționării acțiunii civile și al ridicării sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente.
Rejudecând cauza în aceste limite,
Constată că inculpatul D. Ș. a achitat părții civile în data de 10.10.2014 suma de 6262 lei (din care suma de 3168 lei reprezenta debit, suma 2296 reprezenta dobânzi/majorări de întârziere și suma de 798 reprezenta penalități de întârziere calculate la data de 16.05.2013), sumă indicată în plângerea penală inițială drept obligații cu reținere la sursă neachitate în termen de 30 de zile de la scadență.
Obligă inculpatul să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. dobânzile și penalitățile legale aferente obligației fiscale debit care era în sumă de 3168 lei, de la data de 16.05.2013 și până la data plății acestora.
Menține sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din data de 07.08.2013 asupra cotei de ½ din imobilul situat în V., .. 17, ., înscris în CF 189 loc. V., nr. top 88/1/2/2/2/5/5 și asupra autoturismului F. Linea, cu nr. de identificare ZFA_28, ._ și capacitate cilindrică 1598 cmc, ce aparțin inculpatului D. Ș..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 septembrie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
E. BarbuAlina C. M.
Grefier
D. S.
Red.EB/02.11._
Tehnoredact. DS/02.11.2015/5 ex.
Jud.fond. D. L. - pentru conformitate -
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 401/2015. Curtea de... → |
|---|
