Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 579/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 579/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 579/Ap DOSAR NR._
Ședința nepublică din data de 17 septembrie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată AM3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- A. M.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 1098 din 24 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința nepublică din data de 10 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17 septembrie 2015, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 1098/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, în baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, art. 124 Cod penal, a fost aplicată inculpatului V. A. A. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an.
În baza art. 127 raportat la art. 72 Cod penal, s-a dedus din măsura educativă aplicată perioada reținerii și arestării preventive în cauză, respectiv reținerea din 15.01.2015 și arestarea preventivă de la 16.01.2015 la 09.03.2015.
În baza art. 399 Cod procedură penală, a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat.
În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 23 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B. I. a sumei de 17 lei reprezentând daune materiale.
În baza art. 397 alin. 2 Cod procedură penală, a fost menținută măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 11,05 lei ridicată de la inculpat.
În baza art. 112 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a bastonului de cauciuc de culoare neagră de lungime circa 40 cm aflat în camera de corpuri delicte.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.000 lei (850 lei urmărire penală, 150 de lei judecată).
În baza art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul numărul 476/P/2015 din data de 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat la instanță la data de 09.02.2015 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal, constând în aceea că la data de 14.01.2015, în jurul orelor 23,30, inculpatul V. A. A. a deposedat-o prin violență, lovind-o cu un baston din cauciuc, de suma de 17 lei, pe persoana vătămată B. I. în timp ce aceasta se afla la intersecția străzilor Ederii cu Nufărului din municipiul B., în urma loviturilor, persoana vătămată suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 14.01.2015, în jurul orelor 23-23,30, persoana vătămată B. I. se deplasa pe . B. către locuința sa de pe . ajuns în dreptul Bisericii de pe . întâlnit cu inculpatul V. A. A. și cu martorul S. C. C.. Martorul s-a îndepărtat de inculpat și de persoana vătămată, mergând înainte. La un moment dat, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată, fără niciun motiv, cu bastonul de cauciuc pe care îl avea în mână în zona cefei. În urma loviturilor primite, persoana vătămată a căzut iar inculpatul a căutat-o în buzunar, de unde a scos portofelul. Văzând că nu are bani, a căutat în buzunarele persoanei vătămate, de unde a scos suma de 17 lei, pe care și-a însușit-o. După aceasta, inculpatul s-a deplasat la un chioșc de unde a cumpărat țigări și cafea, fiind depistat de organele de poliție. În acel moment, inculpatul a încercat să ascundă bastonul de cauciuc pe care îl avea asupra sa, aruncându-l sub un coș de gunoi, însă a fost găsit de organele de poliție. În urma loviturilor primite, persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului minor care, la data de 14.01.2015, în jurul orelor 23,30, a lovit-o pe persoana vătămată B. I. cu un baston de cauciuc, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile și i-a sustras acesteia suma de 17 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, există acțiunea mijloc – folosirea de violențe în vederea asigurării scăpării și păstrării bunului sustras, precum și acțiunea scop – însușirea unui bun – suma de 17 lei, producându-se și rezultatul prevăzut de lege atât sub forma atingerii aduse integrității corporale a persoanei cât și prin diminuarea patrimoniului acesteia, între acțiuni și rezultate existând un raport de cauzalitate directă. De asemenea, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv deposedarea prin violență a persoanei vătămate de un bun care îi aparținea, urmată de împosedarea sa cu acel bun. S-a reținut și aplicabilitatea lit. d a art. 234 Cod penal, respectiv comiterea faptei în timpul nopții, având în vedere ora, respectiv 23,30.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța de fond a arătat că a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În raport de aceste criterii, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat pe timp de noapte și într-un loc public, demonstrând îndrăzneală infracțională și nepăsare față de consecințele faptei sale, a ales ca victimă o persoană ce se deplasa singură și pe care a lovit-o cu un obiect periculos, respectiv un baston de cauciuc, provocându-i 12/14 zile de îngrijiri medicale, în zona capului, toate acestea conferind faptei un pericol mai ridicat, chiar dacă rezultatul produs, prin prisma pagubei materiale (17 lei) nu este unul important. De asemenea, cu privire la persoana inculpatului, s-a constatat că acesta este în prezent arestat preventiv într-o altă cauză.
S-au avut în vedere prevederile art. 114 Cod penal care stipulează că față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, respectiv privativă de libertate (în cazul în care a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat măsura educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat, respectiv atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare).
Analizând referatul de evaluare aflat la fila 63 dosar urmărire penală, instanța de fond a reținut că inculpatul are un interes scăzut față de educația sa școlară și totodată, nu are parte de un control parental adecvat, familia sa fiind dezorganizată. Totodată, inculpatul are un risc crescut de recidivă, având în vedere și anturajul cu preocupări infracționale la care a aderat. Față de acestea, întrucât instanța de fond a apreciat că o măsură educativă neprivativă de libertate nu este aptă pentru a asigura un control corespunzător al comportamentului inculpatului, având în vedere totodată și îndeplinirea condițiilor obiective legate de limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de tâlhărie calificată reținută în sarcina sa, s-a apreciat că se impune luarea față de inculpat a măsurii educative a internării într-un centru educativ, prevăzută de art. 124 Cod penal, pe o perioadă de 1 an.
Pe latura civilă, persoana vătămată s-a constitut în cauză parte civilă cu suma de 17 lei, reprezentând banii sustrași de către inculpat. Inculpatul a recunoscut în fața instanței de fond că i-a sustras persoanei vătămate suma de 50 de lei. Având în vedere că inculpatul a recunoscut că i-a sustras bani, acesta a fost obligat, în baza art. 23 alin. 2 Cod procedură penală, la plata către partea civilă a sumei de 17 lei, atât cât a solicitat aceasta din urmă, având în vedere că în ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta este guvernată de principiul disponibilității.
În baza art. 397 alin. 2 Cod procedură penală, s-a apreciat că se impune menținerea măsurii sechestrului asigurator asupra sumei de 11,05 lei ridicată de la inculpat, instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din 02.02.2015.
În baza art. 112 lit. b Cod penal, s-a confiscat bastonul de cauciuc de culoare neagră de lungime circa 40 cm ridicat de la inculpat și aflat în camera de corpuri delicte, acesta reprezentând bun folosit la comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. criticând-o pentru nelegalitate și solicitând desființarea ei, rejudecarea cauzei în condiții de legalitate și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În dezvoltarea motivelor apelului formulat, s-a arătat de către P. că se impune în speță desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță având în vedere că instanța de fond, în speță Judecătoria B., a procedat la judecarea cauzei în care inculpatul este minor fără a dispune citarea părinților sau a Serviciului de Probațiune, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie, fiind vorba de o procedură specială, respectiv procedura cu minori.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de P. este fondat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul V. A. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat la instanță la data de 09.02.2015 sub număr de dosar_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal, constând în aceea că la data de 14.01.2015, în jurul orelor 23,30, inculpatul V. A. A. a deposedat-o prin violență, lovind-o cu un baston din cauciuc, de suma de 17 lei, pe persoana vătămată B. I. în timp ce aceasta se afla la intersecția străzilor Ederii cu Nufărului din municipiul B., în urma loviturilor, persoana vătămată suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
La data săvârșirii faptei de care este acuzat, inculpatul V. A. A. avea vârsta de 15 ani, ca de altfel și pe parcursul judecării cauzei de către prima instanță iar în prezent are vârsta de 16 ani.
Potrivit art. 508 Cod procedură penală cuprins în cadrul Procedurilor speciale – Capitolul III - Procedura în cauzele cu infractori minori - care reglementează persoanele chemate la judecarea minorilor, la judecarea cauzei cu inculpați minori „se citează serviciul de probațiune, părinții minorului sau, după caz tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul”.
Examinând situația familială a minorului, astfel cum reiese din referatul de evaluare întocmit în cauză încă din cursul urmăririi penale de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. și din actele de stare civilă existente la dosar, Curtea reține că minorul V. A. A. este fiul lui V. I. C. și V. C. M.. Părinții minorului trăiesc și cu toate că sunt despărțiți în fapt de aproximativ 6 ani, nu a intervenit până în prezent o hotărâre judecătorească care să pună capăt căsătoriei părinților inculpatului, astfel că responsabilitatea creșterii și educării minorului revine din punct de vedere legal ambilor părinți. Deși minorul locuiește în realitate la bunicii materni, nu există o hotărâre judecătorească sau vreun alt act administrativ prin care minorul să fie încredințat, cu titlu temporar sau permanent, bunicilor materni.
În aceste condiții, prima instanță, aplicând dispozițiile procedurale privind judecarea cauzelor cu inculpați minori, ar fi trebuit să facă aplicarea art. 508 Cod procedură penală și să dispună citarea părinților minorului la judecarea cauzei.
De asemenea, potrivit aceluiași text de lege (art. 508 Cod procedură penală) ale cărui dispoziții sunt imperative, la judecarea cauzelor cu inculpați minori, trebuie chemat (citat) și S. de probațiune de pe lângă tribunalul în raza căruia domiciliază minorul.
Prima instanță a ignorat dispozițiile imperative ale textului de lege citat și a procedat la judecarea cauzei fără a chema la judecată părinții minorului și S. de probațiune de pe lângă Tribunalul B., prejudiciind astfel interesele procesuale și chiar materiale ale minorului; părinții minorului, dacă ar fi știut de proces, ar fi putut angaja un avocat care să organizeze apărarea inculpatului, lucru care nu s-a realizat însă datorită omisiunii instanței de fond în aplicarea normelor procesuale speciale prevăzute de Codul de procedură penală referitoare la judecarea cauzelor cu inculpați minori.
Pe de altă parte, între minor și părinții săi există, din punctul de vedere al răspunderii civile delictuale, solidaritate, aceștia având în procesul penal, atât timp cât s-a exercitat o acțiune civilă, calitatea de părți responsabile civilmente; or, necitând părinții minorului în procesul penal în care partea civilă B. I. a exercitat acțiunea civilă, prima instanță a rezolvat greșit și latura civilă, obligându-l pe minor singur la plata despăgubirilor către partea civilă și nu în solidar cu părinții săi, iar mai apoi l-a obligat să suporte singur cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în primă instanță, cu toate că ar fi trebuit să aplice dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură penală și să dispună obligarea în solidar a inculpatului alături de părinții săi la plata acestora.
Pe de altă parte, potrivit art. 509 Cod procedură penală, ședința de judecată în care se realizează judecarea minorilor, este nepublică; legiuitorul a urmărit prin această dispoziție protejarea intereselor minorilor; publicitatea ședinței de judecată în cauzele în care sunt judecați inculpați minori, poate avea repercusiuni asupra dezvoltării lor psihice ulterioare; impactul pe care o astfel de ședință de judecată – în care sunt judecate deopotrivă cauze cu inculpați majori și minori, cu obiecte diferite – îl are asupra unui minor poate, prin prisma vârstei fragede, a imaturității în gândire, a gradului de dezvoltare psihică și a particularităților fiecărei cauze, să fie foarte puternic și să determine o modificare a comportamentului acestuia, nu întotdeauna benefică.
Analizând încheierea de ședință din ziua în care au avut loc dezbaterile și hotărârea pronunțată, Curtea constată că prima instanță a judecat în ședință publică cauza în care a fost implicat inculpatul minor și a pronunțat de asemenea hotărârea în ședință publică, lezându-i și din acest punct de vedere interesele procesuale ale inculpatului minor și încălcând dispozițiile art. 509 Cod procedură penală.
Față de această situație, Curtea reține că în speță atât hotărârea judecătorească pronunțată de către Judecătoria B. cât și celelalte acte procesuale întocmite de către prima instanță după data de 05.03.2015 în cauza privind pe inculpatul minor V. A. A., sunt lovite de nulitate relativă conform art. 280, art. 282 Cod procedură penală.
Actele procesuale întocmite de instanță până la data de 05.03.2015, inclusiv încheierea pronunțată la acea dată, de începere a judecății, puteau fi criticate de către părți sau de către procuror, din perspectiva nulității relative, potrivit art. 282 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, până la închiderea procedurii de cameră preliminară sau în contestația care putea fi formulată împotriva încheierii din data de 05.03.2015 de începere a judecății. Câtă vreme o astfel de critică nu a fost formulată, în prezent procurorul nu mai poate cere constatarea nulității actelor întocmite în procedura Camerei preliminare, chiar dacă ele au fost realizate de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond fără citarea părților responsabile civilmente.
În schimb, nulitatea celorlalte acte procesuale întocmite în cauză după data de 05.03.2015, a fost invocată de către procuror în termenul prevăzut de art. 282 Cod procedură penală; prin omisiunea aplicării normelor procesual penal, s-a adus o vătămare evidentă a drepturilor procesuale ale inculpatului și părților responsabile civilmente, care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii judecătorești și a încheierilor de ședință care au fost pronunțate ulterior datei de 05.03.2015 în dosar.
Față de această situație, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, se va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1098/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei B..
Primind cauza, instanța de fond va proceda la stabilirea corectă a cadrului procesual respectând dispozițiile procesual penale referitoare la judecarea cauzelor cu inculpați minori prevăzute în Titlul IV, Capitolul III din Codul de procedură penală „Procedura în cauzele cu infractori minori” și va cita toți participanții la proces prevăzuți în procedura specială, după care, în condiții de legalitate va soluționa cauza, respectând drepturile procesuale recunoscute de lege părților și participanților la proces.
Având în vedere pe de o parte durata totală a măsurilor preventive dispuse față de inculpatul minor V. A. A., iar pe de altă parte împrejurarea că acesta se află arestat într-o altă cauză, situație care îl împiedică să-și îndeplinească obligațiile și măsurile de supraveghere impuse, luând de asemenea în considerare faptul că prin soluția de desființare a hotărârii pronunțate de Judecătoria B. și trimiterea cauzei spre rejudecare, va avea loc o prelungire a duratei procedurii derulate împotriva inculpatului, Curtea constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat s-au schimbat, măsura nu mai este necesară și nici eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, nu mai corespunde scopului pentru care a fost luată, astfel că nu se mai impune menținerea ei; față de această situație, în baza art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, se va revoca măsura controlului judiciar dispusă de Judecătoria B. față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 05.03.2015.
Se va constată că inculpatul este arestat în prezent în altă cauză.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 260 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul minor V. A. A..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1098/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei B..
În baza art. 272 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 260 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul minor V. A. A..
În baza art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, revocă măsura controlului judiciar dispusă de Judecătoria B. față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 05.03.2015.
Constată că inculpatul este arestat în prezent în altă cauză.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. A. M.
GREFIER
O. S.
Red. N.H./17.09.2015
Dact. O.S./17.09.2015
3 exemplare
Jud. fond: C. D.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 590/2015. Curtea... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 588/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
