Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 499/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.499/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 25 iunie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A6:
Președinte – C. E. - judecător
Judecător – M. G. L.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul S. R. și partea civilă P.-STROIȚA D. împotriva sentinței penale nr.235/S din 6 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 24 iunie 2015 și apoi pentru 25 iunie 2015, când,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
I. Prin sentința penală nr.235/06.10.2014, Judecătoria F. a hotărât :
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art.76 lit. e din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.5 cod penal, condamnă pe inculpatul S. R., fiul lui F. și M., născut la data de 08.08.1986, studii medii, stagiu militar nesatisfăcut, kinetoterapeut necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Oradea, ., bl. PC 10, ., locuind în fapt în ., județul B., CNP_, la o pedeapsă de 250 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe.
În baza art. 181 alin.1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art.76 lit. e din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. d din Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv închisoarea de 2 luni.
În baza art.81 alin.1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 2 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal din 1968.
În baza art.71 alin.2 Cod penal din 1968 interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1968.
Conform art.71 alin.5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 25 Cod procedură penală, raportat la art.1357 cod civil admite în parte acțiunea civilă a părții civile P. Stroiță D. domiciliu în F., ., . și obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 9699,34 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 8000 lei daune morale și 1699,34 lei daune materiale.
În baza art.25 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil admite acțiunea civilă a părții civile C. C., domiciliu în F., .. 7B/B/1 și obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 350 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească părții vătămate P. Stroiță D. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, iar părții vătămate C. C. suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în noaptea de 21/22.04.2012 inculpatul S. R. împreună cu fratele său S. T. și alte persoane s-au dus în clubul D&C situat pe .. F.. În jurul orelor 0400 dimineața, inculpatul S. R. a ieșit din club împreună cu C. A. M. și M. M. în . lua un taxi către casă, loc în care a avut o altercație cu partea vătămată C. C. E., ca urmare a solicitării de către acesta a unui foc de țigară de la numita C. A. M., ocazie cu care părțile vătămate C. C. E. și P. D. Stroiță i-au adresat injurii și cuvinte jignitoare inculpatului .
În urma acestei altercații inculpatul S. R. a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței provocându-i leziuni corporale vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 108/C din 24.04.2013.
În timp ce inculpatul o lovea pe partea vătămată C. C. E., în apărarea acesteia a intervenit partea vătămată P.-Stroița D. care s-a îmbrâncit și lovit reciproc cu inculpatul, după care acesta din urmă i-a aplicat un procedeu de judo, trântindu-l la pământ.
În urma loviturilor aplicate de inculpat partea vătămată P.-Stroița D. a suferit leziuni corporale vindecabile în 23-25 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 105/C din 23.04.2013.
În aplanarea conflictului dintre inculpat și cele două părți vătămate la un moment dat a intervenit numitul S. T., care ieșind din club însoțit de martora M. M. i-a despărțit pe aceștia fără să lovească vreuna din părțile vătămate.
Judecătoria a apreciat că fapta inculpatului S. R., de a lovi cu intenție pe partea vătămată C. C. E., provocându-i leziuni corporale vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale și pe partea vătămată P.-Stroița D., provocându-i leziuni corporale vindecabile în 23-25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal 1968 și vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal 1968.
Deși inculpatul a invocat legitima apărare, prima instanță a reținut că probele administrate în cauză nu au conturat existența acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei. S-a reținut că din nici o probă nu a rezultat că ar fi existat un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului care să pună în pericol grav persoana sa, și care să justifice legitima apărare, din declarația martorei C. A. reieșind că partea vătămată C. C. i-a adresat inculpatului cuvinte jignitoare.
La individualizarea pedepselor stabilite, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal 1968 privind criteriile generale de individualizare a pedepsei. Prin raportare la vârsta de 27 de ani a inculpatului, lipsa antecedentelor penale și comportamentul acstuia în familie și societate, prima instanță a apreciat că scopul educativ și preventiv al tratamentului sancționator poate fi atins prin aplicarea unei pedepse 250 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 cod penal din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit.a și art.76 lit.e din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal și respectiv de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art.76 lit. e din codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. d din Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv închisoarea de 2 luni.
Judecătoria a apreciat că inculpatul se va putea reeduca fără a executa pedeapsa în regim de detenție, astfel că în baza art.81 alin.1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 2 ani și 2 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal din 1968.
În baza art.71 alin.2 Cod penal din 1968, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1968, iar potrivit art.71 alin.5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată P.-Stroiță C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7070,09 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea deplasărilor la spital, a unui ceasului Calvaneo și taxele medicale achitate pentru efectuarea de investigații medicale în vederea tratării traumatismelor suferite în urma vătămării produse de inculpat și suma de 40.000 lei daune morale pentru suferința provocată, iar partea vătămată C. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei daune morale pentru suferința provocată.
Judecătoria F. a reținut că probele administrate în cauză au dovedit existența elementelor răspunderii civile delictuale pentru inculpat și vinovăția acestuia, prejudiciul moral suferit de partea vătămată P. D., din certificatul medico legal nr. 105/C din 23.04.2013 reieșind că această parte vătămată a suferit leziuni traumatice care necesită 23-25 zile de îngrijiri medicale, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Din declarația martorului F. F. a reieșit că partea civilă P. D., datorită loviturilor pe care le-a primit în urma unei bătăi ce a avut loc în urmă cu doi ani a lipsit de la serviciu o lună și respira greu, suferind o operație de deviație de sept la B., și la momentul audierii acestui martor, 10.03.2014, această parte civilă suferea de dureri de cap la schimbarea vremii.
În privința daunelor morale solicitate, prima instanță a constatat că partea civilă P. D. Stroiță a fost afectată în dreptul său la integritate corporală, suferind fizic și psihic pe durata recuperării și temporar, chiar încă doi ani de la săvârșirea faptei, astfel că se impune repararea prejudiciului moral constând în dureri fizice, cât și în suferințe psihice.
În consecință, față de cele mai sus expuse, prima instanță i-a acordat părții civile P. D. Stroiță daune morale într-un cuantum care să reflecte atât durerile fizice, cât și suferințele psihice suportate.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă P. Stroiță C. reprezentând contravaloarea bonului fiscal nr.19/21.05.2012 în valoare de 50 lei (fila 53), a chitanței nr. 105/C în valoare de 38 lei (fila 54), BF 20/29.05.2012 în valoare de 1215 lei (fila 54), BF 648/24.04.2012 (fila 54), BF 18/21.05.2012 în valoare de 77 lei (fila 55), BF 9/24.05.2012 în valoare de 50 lei (fila 56), BF 409 în valoare de 200,02 lei reprezentând cheltuieli deplasare la spital(fila 51), BF 90 în valoare de 200,04 lei reprezentând contravaloare cheltuieli deplasare la spital (fila 52), BF 394 în valoare de 200,03 lei reprezentând contravaloare deplasare la spital (fila 52) și a ceasului Calvaneo 1583 în valoare de 1149 euro (4940 lei) distrus la agresiune, instanța apreciază că acestea au fost dovedite doar în parte, pentru suma de 1699,34 lei, în considerarea celor de mai jos expuse.
Deși cheltuielile de deplasare au fost indicate în cuantumul de pe bonurile fiscale, aceste cheltuieli reprezintă carburantul cu care a fost alimentat automobilul, și nu costul efectiv al deplasării. Costul efectiv al deplasării efectuate la data specificată în înscrisul de la fila 51, este de 54, 23 lei (130Km x 5,96 lei / l x 7% consum autoturism), iar cel al deplasărilor efectuate conform înscrisurilor de la filele 52, este de 54,78 (130Km x 6,02x 7%), respectiv de 60,33 lei (130km x 6,63 lei x 7%), în total 169,34 lei. La totalul acestor cheltuieli de deplasare, prima instanță a reținut că se cuvin și cheltuielile efectuate cu investigațiile necesare în vederea tratării traumelor rezultate în urma vătămării produse dovedite prin înscrisurile de la filele 53-56 ale dosarului, în valoare de 1.530 lei.
În ceea ce privește valoarea ceasului Calvaneo 1583 de 1149 euro (4940 lei), judecătoria a apreciat că, în cauză, nu s-a dovedit că această parte civilă l-a avut asupra sa la momentul săvârșirii infracțiunii, declarația părții vătămate C. C., necoroborându-se cu nici o altă probă din cauză, pentru ca aceasta să servească la aflarea adevărului, astfel că această pretenție a fost respinsă.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă C. C., prima instanță a constatat că aceasta a fost afectată în dreptul său la integritate corporală, suferind fizic și psihic în momentul săvârșirii infracțiunii, astfel că se impune repararea prejudiciului moral constând în dureri fizice, cât și în suferințe psihice într-un cuantum care să reflecte atât durerile fizice, cât și suferințele psihice suportate.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă P.-Stroița D. și inculpatul S. R..
III. În privința apelului declarat de partea civilă P.-Stroița D..
Potrivit art.410 alin.1 Cod procedură penală, în privința termenului de declarare a apelului, legiuitorul a stabilit că pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei.
La fila 162 dosar fond, se află un proces-verbal de predare din conținutul căruia rezultă că, în data de 09.10.2014, s-a procedat la afișarea la domiciliul părții civile P.-Stroița D., a unei înștiințări către această parte, iar din conținutul înștiințării rezultă că i s-a comunicat că este în drept să se prezinte la sediul Judecătoriei F., în zilele lucrătoare, într-un termen maxim de 7 zile de la afișarea înștiințării, pentru înmânarea actelor de procedură, iar în cazul în care, fără motive temeinice, nu se prezintă pentru comunicarea actelor în acest termen de 7 zile, actele de procedură se vor considera comunicate la împlinirea acestui termen, termen care s-a împlinit în data de 17.10.2014.
Potrivit art.410 alin.1 Cod procedură penală, termenul de 10 zile reglementat de legiuitor a început să curgă din această din urmă dată și s-a împlinit în data de 28.10.2014. Or, declarația de apel a părții civile P.-Stroița D. a fost formulată în data de 30.10.2014 (data ce apare pe plicul de la fila 4 verso, dosar apel), cu depășirea termenului procedural impus de lege.
În lumina celor de mai sus, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.a teza I Cod procedură penală, va respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă P.-Stroița D. împotriva sentinței penale nr. 235/06.10.2014 a Judecătoriei F..
IV. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul S. R., acesta a adus critici doar sub aspectul laturii civile în componenta despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate părții civile P.-Stroița D.. Inculpatul a susținut că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor civile reprezentând daune morale, trebuie să se țină seama întotdeauna de circumstanțele cauzei, de gravitatea faptei comise și a naturii valorii nepatrimoniale lezate, dar și de necesitatea ca aceste daune să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu prejudiciul moral efectiv cauzat, iar nu o sursă de îmbogățire pentru partea civilă, ci să fie o expresie a unui echilibru de interese între partea civilă și inculpat.
V. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va admite apelul declarat în cauză de inculpatul S. R., pentru următoarele considerente:
Curtea reține că inculpatul nu a adus critici stării de fapt ce a fost corect reținută de Judecătoria F. și reprezintă o judicioasă analiza a elementelor de fapt desprinse din probațiunea administrată.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului prejudiciului moral, având în vedere atât argumentele doctrinare, cât și cele jurisprudențiale (Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție), Curtea reține că despăgubirile civile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și de toate consecințele acesteia.
Având în vedere aceste repere și circumscriindu-le aspectelor de fapt din care rezultă că partea civilă, a fost cea care, împreună cu cealaltă parte civilă C. C., au generat conflictul în urma căruia acestea din urmă au fost agresate de către inculpat – chiar prima instanță reținând la pagina a doua a sentinței că „[…] părțile vătămate […] i-au adresat injurii și cuvinte jignitoare inculpatului” – conduc Curtea să rețină că nu se justifică acordarea unor despăgubiri în cuantumul de 8.000 lei, iar pentru aspecte ce țin de echitate, rezonabilitate și proporționalitate între fapta comisă și prejudiciul moral suferit de partea civilă P.-Stroița D. se impune reducerea cuantumului despăgubirilor civile cu titlu de daune morale de la 8.000 lei, la 4.000 lei.
Pe cale de consecință, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de inculpatul S. R. împotriva aceleiași sentințe penale, pe care o va desființa sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile cu titlu de daune morale, iar în cadrul rejudecării în aceste limite, cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale va fi redus de la 8.000 lei, la 4.000 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și 3 și 276 alin.6 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
I. În baza art.421 pct.1 lit.a teza I Cod procedură penală, respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă P.-Stroița D. împotriva sentinței penale nr.235/06.10.2014 a Judecătoriei F..
II. În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul S. R. împotriva aceleiași sentințe penale, pe care o desființează sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile cu titlu de daune morale.
A. Rejudecând în aceste limite,
Reduce cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale de la 8.000 lei, la 4.000 lei.
B. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.275 alin.2 și 3 Cod procedură penală, obligă apelantul-parte civilă P.-Stroița D. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apelul acestuia, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
În baza art.276 alin.6 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de apelantul-parte civilă P.-Stroița D. de obligare a apelantului-inculpat S. R. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel cu onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. M. G. L.
Grefier,
C. G.
Red. C.E.-27.11.2015
Dact. C.G.-27.11.2015
2 ex
Jud. fond-A. D.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
