Traficul de minori (art.211 NCP). Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 570/1372/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 134/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată A3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de revizuientul T. A. D. împotriva sentinței penale nr. 141/S din 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 13 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 23 februarie 2015, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 141/S/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._, a fost respinsă, în temeiul art. 459 alin. 3, 5 Cod procedură penală, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către persoana condamnată T. A. D., împotriva sentinței penale nr. 58/S/08.10.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia nr. 1626/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat revizuientul T. A. D. la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 15.10.2014, petentul T. A. D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 58/S/08.10.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia penală nr. 1626/13.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. a, b, d Cod procedură penală.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a arătat că încă de la început i-au fost încălcate anumite drepturi, printre care și acela la libertate, nu i-a fost adus de la început un avocat, iar probele din rechizitoriu care arătau nevinovăția sa nu au fost administrate. A mai arătat revizuientul că declarațiile persoanelor vătămate din cursul judecății nu corespund cu cele de la urmărire penală, că niciun martor nu spune că petentul ar avea legătură cu ce este acuzat, că i s-a respins nejustificat cererea de disjungere și că presupusa probă privind faptul că a fost oprit în fața hotelului Golden Times nu este de fapt o probă. A mai arătat revizuientul că nu s-a făcut dovada că ar fi fost în locurile arătate în rechizitoriu și că persoana vătămată T. A. M. ar fi fost influențată în instanță de către procurorul de ședință, prin amenințări. În sfârșit, revizuientul a subliniat că nu are nicio convorbire cu persoane vătămate, clienți sau inculpați din dosar și că nu au fost citați anumiți martori care ar fi putut spune adevărul (fără ca aceștia să fie identificați prin cererea de revizuire – nota instanței).
A mai arătat petentul că urmează să depună înscrisuri în sensul celor susținute.
Prin rezoluția de primire a cererii de revizuire, s-a pus în vedere petentului, atrăgându-i-se atenția asupra sancțiunii prevăzute de lege, obligația de a-și completa cererea, prin indicarea mijloacelor de probă de care înțelege să se folosească pentru soluționarea cererii și prin depunerea înscrisurilor de care înțelege să se servească, până la data de 30.10.2014.
La data de 31.10.2014, petentul a depus un memoriu completator, arătând, în esență, că probele de care înțelege să se servească sunt declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile coinculpaților, înregistrarea declarației persoanei vătămate minore, registrul de intrări-ieșiri din perioada ianuarie-mai 2013 de la Hotel Ambient, convorbirile telefonice de la dosar, raportul jandarmilor de executare a mandatelor de aducere cu numitul G. F. I., respingerea nemotivată a disjungerii.
La data de 28.11.2014, petentul a transmis la dosar un nou memoriu (fila 24 dosar Tribunalul pentru Minori și Familie B.), solicitând reaudierea persoanelor vătămate P. B. R. și Terhel A.-M.. Memoriul a fost însoțit de către înscrisurile invocate de către petent în susținerea cererii de revizuire (filele 25-93 dosar Tribunalul pentru Minori și Familie B.).
La dosarul cauzei a fost atașată sentința de condamnare, cu mențiuni privind data și modul rămânerii definitive (filele 10-17 dosar Tribunalul pentru Minori și Familie B.).
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul specializat a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 58/S/08.10.2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă prin decizia penală nr. 1626/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul T. A. D. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de minori” și „trafic de persoane”.
În conformitate cu prevederile art. 456 alin. 2 Cod procedură penală, cererea (de revizuire) se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuirepe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
De asemenea, potrivit art. 459 alin. 3 lit. b, c, e Cod procedură penală, în procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța examinează, printre alte cerințe, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. 2, 3 Cod procedură penală, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale și dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
În ceea ce privește cerințele de formă, în concret cea a indicării mijloacelor de probă invocate în susținerea cererii de revizuire, tribunalul specializat a constatat că petentul a făcut inițial referiri cu caracter de generalitate practic la întregul probatoriu administrat în cursul instrumentării pe fond a cauzei, precizând apoi că dorește reaudierea a două persoane vătămate și se întemeiază pe înscrisurile depuse la dosar.
Însă, în raport cu cazurile de revizuire invocate de către petent, respectiv cele prevăzute de art. 453 lit. a, b, d Cod procedură penală, tribunalul specializat a constatat, în primul rând, că înscrisurile depuse de către petent reprezintă de fapt xerocopii ale mijloacelor de probă aflate la dosarul de fond (în special, la dosarul de urmărire penală), fiind așadar avute în vedere la momentul soluționării cauzei pe fond. Or, pe calea revizuirii nu se poate solicita pur și simplu reinterpretarea probatoriului administrat în cursul primului ciclu procesual, căci ar însemna să se încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive; tocmai din acest motiv, art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală prevede că pentru admisibilitatea revizuirii este necesar să se descopere fapte sau împrejurări noi, care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, astfel încât o cerere de revizuire întemeiată pe aceste dispoziții legale nu poate fi probată exclusiv prin mijloace de probă deja existente la dosar. Singurul element de noutate care se regăsește printre înscrisurile depuse de către petent este o declarație olografă atribuită numitului P. S.-M., fără însă a exista niciun element care să confirme autenticitatea acesteia (petentul nici măcar nu o invocă ca atare în memoriile depuse la dosar) și care are un conținut formal, neprecizându-se aspectele concrete care justifică afirmațiile respectivei persoane.
În ceea ce privește celelalte două cazuri de revizuire invocate de către petent (respectiv cele prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. b, d Cod procedură penală), tribunalul specializat a constatat că, potrivit art. 454 Cod procedură penală, împrejurări de natura celor invocate de către petent (respectiv faptul că unii martori au dat declarații mincinoase sau că organele judiciare ar fi comis abuzuri împotriva revizuientului și a unor martori) pot fi probate numai printr-o hotărâre penală definitivă care să constate existența faptelor și săvârșirea lor de către persoanele în cauză, ceea ce nu este cazul.
Astfel, s-a constatat pe de o parte că probatoriul invocat de către petent este practic neindividualizat și că nu își regăsește corespondent în temeiurile legale invocate de către acesta.
În sfârșit, tribunalul specializat a constatat că elementele de fapt invocate de către petent prin cererea de revizuire, care reprezintă de fapt propria sa apreciere subiectivă asupra probatoriului administrat în cursul judecății pe fond a procesului, nu conduc în mod evident, astfel cum impune legea, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, în condițiile în care, fie petentul se întemeiază pe fapte și împrejurări ce au fost cunoscute la momentul soluționării pe fond a cauzei, însă cărora le dă o interpretare proprie, fie acesta face simple afirmații cu privire la comportamentul organelor judiciare și la nesinceritatea declarațiilor martorilor, fără însă a face dovada acestora printr-o hotărâre definitivă îndreptată împotriva persoanelor în cauză.
Prin urmare, sub niciunul dintre aspectele expuse mai sus, cererea de revizuire formulată de către petent nu îndeplinește cerințele imperativ impuse de lege pentru admisibilitatea acesteia, devenind astfel aplicabile prevederile art. 459 alin. 5 Cod procedură pensală, astfel că se impune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuientul T. A. D., criticând-o pentru netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei.
În motivarea hotărârii atacate, s-a arătat că deși instanța de fond a apreciat că nu este incident niciunul din cazurile ce reglementează admisibilitatea unei asemenea cereri de revizuire, totuși, este necesară această rejudecare întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. a, b și d Cod procedură penală.
Relativ la cazul prevăzut de art. 453 lit. a Cod procedură penală, s-a arătat că într-adevăr în cauză nu sunt împrejurări noi necunoscute de instanță la momentul la care aceasta a pronunțat hotărârea însă instanța de fond nu a luat în considerare înregistrări video din zona hotelului Ambient. Mai mult decât atât, se pot observa niște contradicții majore între declarațiile martorilor și a persoanelor vătămate, pe de o parte date în faza de urmărire penală, pe de altă parte în faza judecății și cu precădere declarațiile persoanelor vătămate P. B. R. și T. A. M. împrejurare care se încadrează la art. 453 litera b Cod procedură penală, fiind vorba de declarații mincinoase din partea acestor persoane chiar dacă nu sunt pronunțate hotărâri judecătorești care să ateste existența unor declarații necorespunzătoare adevărului, respectiv mărturia mincinoasă.
Relativ la cazul prevăzut de art. 453 lit. d Cod procedură penală, doamna procuror a săvârșit o infracțiune pentru că i-a promis că o să stea la pușcărie.
Condamnatul a mai precizat în cadrul dezbaterilor că nu solicită acum achitarea sa pentru că știe că este imposibil să se caseze sentința a Tribunalului pentru Minori și Familie însă dorește reducerea pedepsei sale la fel ca la ceilalți doi coinculpați, chiar dacă nu a avut nicio implicare în aceste fapte de trafic.
Analizând, în aplicarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prevăzute de art. 417 Cod procedură penală, sentința penală atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul formulat de revizuientul T. A. D. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 453 Cod procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală poate fi cerută atunci când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală, a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, cazul prevăzut la lit. a constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute de alin. 1 lit. b-d și f constituie motiv de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Art. 454 Cod procedură penală, prevede că situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. 1 lit. b-d Cod procedură penală se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de către respectivele persoane.
În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. 1, datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. 1 lit. b-d se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.
Rezultă din textele de lege menționate că revizuirea nu este o cale ordinară de atac prin intermediul căreia instanța de control să poată reforma hotărârea atacată sub toate aspectele de netemeinicie și nelegalitate sesizate de părți sau din oficiu, ci reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare care intervine în cazurile expres prevăzute de art. 453 lit. a-f Cod procedură penală. Așadar, nu orice neajunsuri ale unei hotărâri judecătorești – chiar dacă acestea ar fi evidente – și nu orice încălcări ale normelor penale sau procesual penale pot fi îndreptate de către instanța de revizuire, ci admisibilitatea acestei căi de atac este condiționată de încadrarea motivelor de revizuire într-unul din cele 6 cazuri de revizuire menționate expres de art. 453 Cod procedură penală cu precizările inserate de legiuitor în dispozițiile art. 454 Cod procedură penală.
Raportat la cele expuse, Curtea constată că în mod temeinic a apreciat prima instanță că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de revizuire indicate în mod formal de condamnatul revizuient.
Astfel, deși și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, care prevede admisibilitatea cererii de revizuire atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, revizuientul, nu a indicat nicio faptă sau împrejurare nouă, necunoscută de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare, ci și-a manifestat doar nemulțumirea cu privire la probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, la modul lor de administrare și la felul în care au fost interpretate și coroborate probele administrate de instanțele investite cu soluționarea cauzei. Or, modul în care a fost efectuată cercetarea judecătorească de către instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare, modalitatea de interpretare și coroborare a probelor, nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. a Cod procedură penală; aceste împrejurări, chiar dacă îl nemulțumesc pe condamnat, nu reprezintă ”fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză” și nu constituie motiv de revizuire a unei hotărâri judecătorești.
Nici celelalte motive invocate de condamnat nu pot fi încadrate, așa cum corect a reținut și prima instanță, în cazurile prevăzute de art. 453 lit. b și d Cod procedură penală.
În primul rând, Curtea constată că și dacă au existat contradicții între declarațiile date în cursul urmăririi penale față de cele date în cursul cercetării judecătorești, aceste împrejurări nu dovedesc prin ele însele că martorii audiați în cauză de către instanța de fond au mințit. Instanța de fond a reținut ca fundament pentru condamnarea petentului doar acele declarații ale martorilor care se coroborau cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, împrejurare față de care, aspectele contradictorii din declarațiile martorilor nu au servit ca temei pentru hotărârea de condamnare a petentului revizuient.
Pe de altă parte, potrivit art. 454 Cod procedură penală, acest caz de revizuire se dovedește prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența faptelor și săvârșirea lor de către respectivele persoane; or, condamnatul nu a făcut dovada în cadrul acestui proces că ar fi sesizat măcar organele de poliție sau P. referitor la comiterea de către martori a infracțiunilor de mărturie mincinoasă; nu s-a invocat nici existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale față de aceste persoane pentru ca proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. 1 lit. b-d Cod procedură penală să se realizeze în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.
Nici incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. d Cod procedură penală nu poate fi reținut în cauză, atât timp cât condamnatul a precizat doar în fața instanței de apel că infracțiunea presupus a fi comisă de procuror constă în aceea că ”i-a promis că o să stea la pușcărie”.
Și acest caz de revizuire se dovedește, potrivit art. 454 Cod procedură penală, prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența faptelor și săvârșirea lor de către respectivele persoane; or, condamnatul nu a făcut dovada în cadrul acestui proces, nici în acest caz, că ar fi sesizat măcar organele de poliție sau P. referitor la comiterea de către procuror a vreunei infracțiuni care a influențat soluția pronunțată în cauză; nu s-a invocat nici existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale față de procuror pentru ca proba acestui caz de revizuire prevăzut la art. 453 alin. 1 lit. d Cod procedură penală să se realizeze în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.
În considerarea celor expuse, Curtea constată că sunt total nefondate criticile aduse de condamnatul revizuient sentinței penale nr. 141/S/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B.. Prima instanță a reținut corect că cererea condamnatului revizuient este inadmisibilă întrucât nu este incident în speță niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute expres la art. 453 Cod procedură penală, astfel că, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul T. A. D. împotriva sentinței penale nr. 141/S/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., pe care o va menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru revizuientul T. A. D. iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat apelantul revizuient T. A. D. să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul T. A. D., (fiul lui Natural și R. E., născut la data de 06.09.1987, deținut actualmente în Penitenciarul C.) împotriva sentinței penale nr. 141/S/15.12.2014 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru revizuientul T. A. D..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul revizuient T. A. D. să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.H./10.04.2015
Dact. O.S./15.04.2015
2 exemplare
Jud. fond: I. A.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 165/2015.... | Înlocuire măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
