Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-01-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 22/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 21 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Completul de judecată CAJ5:

PREȘEDINTE - C. C. G. - judecător

JUDECĂTOR - A. C. M.

Grefier - R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție A. P.C. D.C. A. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul S. G. C., părțile civile C. GIANNINA M., C. V. A. prin reprezentant legal C. Giannina M., C. C. F. prin reprezentant legal C. Giannina M., F. C. Ș. precum și de partea responsabilă civilmente A. Ț. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 1486 din 11 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2015 și apoi pentru astăzi, 21 ianuarie 2015, când,

CURTEA

Prin sentința penală nr. 1486 din 11.06.2014 a Judecătoriei B. cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal:

În baza art. 178 al. 2 Cod penal inculpatul S. G. C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. (reținând și culpa victimei în proporție de 30%)

În baza art. 184 al. 2, 4 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. (reținând și culpa victimei în proporție de 30%).

În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea celor două pedepse stabilite mai sus și aplică pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b, c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ al. 1, 2 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 86² Cod penal.

În baza art. 863 al. 1, 2 Cod penal inculpatul a fost obligat la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații pe durata termenului de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență

- să nu conducă nici un vehicul

S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal și art. 864 al. 2 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse precum și în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b și c Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a constatat că la data de 08.10.2009 autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era asigurat RCA la societatea de asigurare A. Ț..

În baza art. 397, 19 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 si art. 24 din Ordinul CSA nr. 20/2008:

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. A. (prin reprezentant legal) și s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente, societatea de asigurare A. Ț., la plata către aceasta a sumelor de _,73 lei daune materiale (întreținere aferentă perioadei octombrie 2009-iunie 2014)și suma de 678,53 lei/lună cu titlu de întreținere începând cu iulie 2014 și până la majoratul părții civile precum și suma de 91.000 euro daune morale (în echivalent lei la curs BNR la data plății), respingând restul pretențiilor formulate în cauză

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. F. (prin reprezentant legal) și s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente, societatea de asigurare A. Ț., la plata către aceasta a sumelor de _,73 lei daune materiale (întreținere aferentă perioadei octombrie 2009-iunie 2014)și suma de 678,53 lei/lună cu titlu de întreținere începând cu iulie 2014 și până la majoratul părții civile precum și suma de 70.000 euro daune morale (în echivalent lei la curs BNR la data plății), respingând restul pretențiilor formulate în cauză

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. GIANNINA M. și s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente, societatea de asigurare A. Ț., la plata către aceasta a sumei de 63.000 euro daune morale (în echivalent lei la curs BNR la data plății), respingând restul pretențiilor formulate în cauză

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. C. Ș. și s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente, societatea de asigurare A. Ț., la plata către aceasta a sumei de 7000 euro daune materiale (în echivalent lei la curs BNR la data plății) precum și suma de 49.000 euro daune morale (în echivalent lei la curs BNR la data plății), respingând restul pretențiilor formulate în cauză

- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență B. și s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente, societatea de asigurare A. Ț., la plata către aceasta a sumei de 1368,47 lei c/valoare îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate F. C.

În baza art. 274 al. 1 Noul Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 al. 1 teza finală Noul Cod de procedură penală onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B. și rămâne în sarcina statului.

În baza art. 276 al. 1, 6 Cod de procedură penală și art. 50 din Legea nr. 136/1995 partea responsabilă civilmente, societatea de asigurare A. Ț., a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare realizate de părțile civile, respectiv suma de 3028,30 lei către partea civilă C. G. și 1768,10 lei către partea civilă F. C..

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în cursul serii de 07.10.2009 și noaptea de 07/08.10.2009 inculpatul S. G. C. împreună cu prietenii său, martorii L. V. și C. C., au consumat băuturi alcoolice în mai multe locații, ultima oară într-un club aflat pe .. B.. În jurul orei 02.30 inculpatul le-a propus celor doi să se deplaseze într-un alt local astfel că toți trei s-au urcat în autoturismul Seat L. cu numărul de înmatriculare_ . La volan s-a aflat inculpatul, în dreapta sa martorul C. iar pe bancheta din spate martorul L..

În timp ce rula pe . mers spre Gara B.), în zona benzilor doi – trei de circulație, cu o viteză a aproximativ 98 km/h, inculpatul a observat pe partea carosabilă, respectiv pe banda întâi de circulație, persoanele vătămate C. C. și F. C.. Apreciind din conduita lor că cei doi vor traversa . și a tras de volan spre dreapta, împrejurare în care autoturismul a adoptat o conduită oblică dreapta, rulând direct spre cele două victime care au fost acroșate de vehicul. După impact, vehiculul a continuat deplasarea pe aceeași direcție, ieșind de pe carosabil, pătrunzând în parcarea din fața Sălii Sporturilor unde a lovit un autoturism oprit pe un loc de parcare, în urma impactului schimbându-și direcția și ajungând într-o poziție aproape paralelă cu axul drumului, oprindu-se într-un final în apropierea capătului parcării. Anterior sosirii organelor de poliție la fața locului martorii L. și C. au plecat de la fața locului, fiind ulterior identificați.

În urma accidentului s-a produs decesul numitului C. C. precum și vătămarea corporală a persoanei vătămate F. C. căruia i-au fost provocate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-110 zile îngrijiri medicale.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 11 dosar urmărire penală) în conformitate cu care în data de 08.10.2009, în jurul orei 02.40, s-a produs un accident de circulație pe . Sălii Sportului în care a fost implicat autoturismul Seat L. cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpat și autovehiculul Opel Astra cu numărul de înmatriculare HR_ aflat în posesia martorului L. I.. De asemenea, s-a constatat că din accident au rezultat două victime omenești, C. C. și F. C..

Conform schiței întocmite de organele de poliție (fila 15 dosar urmărire penală) autoturismul condus de inculpat a fost găsit în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului de deplasare spre Gara B., în parcarea auto amenajată în fața Sălii Sportului într-o poziție aproape paralelă cu axul drumului în timp ce cel de-al doilea autoturism avariat se găsea pe un loc din parcarea amintită.

Cu privire la dinamica producerii accidentului, în ciuda diferențelor existente în alte privințe, declarațiile persoanelor audiate se coroborează atât între ele cât și înscrisurile depuse la dosar precum și raportul de expertiză întocmit.

Astfel, conform schiței depuse la dosar, urmele de frânare sunt vizibile începând cu limita dintre banda a doua și a treia de deplasare spre gară, de aici având o traiectorie oblică dreapta, tăind benzile doi și una până la marginea părții carosabile, continuându-se pe aceeași direcție oblică în parcare, până la autoturismul Opel cu numărul HR_. Prin urmare, aceste urme indică faptul că autoturismul s-a deplasat pe această direcție oblică dreapta, pornind de pe banda a treia, ieșind de pe partea carosabilă până în parcarea din fața Sălii Sporturilor unde a lovit autoturismul Opel, în urma impactului schimbându-și direcția și ajungând în poziția aproape paralelă cu drumul în care a fost găsit.

Persoanele aflate în autoturism au confirmat această traiectorie. Astfel, inculpatul în prima declarație oferită în cauză (fila 68 dosar urmărire penală) a afirmat că, văzând două persoane pe partea carosabilă a vrut să le evite astfel că a virat dreapta, acroșându-le. În cea de-a doua declarație oferită în cursul urmăririi penale (fila 65 dosar urmărire penală) a susținut același lucru privind faptul că vehiculul rula pe banda a treia însă, urmare a unei manevre bruște, și-a schimbat direcția spre dreapta, diferind explicația privind motivul schimbării direcției (respectiv faptul că pasagerul din dreapta, martorul C., a tras de volan).

De asemenea, martorul L. V., aflat pe locul din spate a afirmat (fila 70 dosar urmărire penală, fila 126) că la un moment dat a simțit o mișcare bruscă a vehiculului spre dreapta, urmată la scurt timp de un impact, probabil cu cel de-al doilea autoturism.

La rândul lui martorul C. C. a relatat și el (fila 79 dosar urmărire penală, fila 128) că vehiculul rula undeva în zona centrală a părții carosabile și, la un moment dat, pentru a evita două persoane care au apărut pe stradă, inculpatul a tras volanul spre dreapta, ieșind astfel de pe carosabil, lovind un stâlp și apoi o altă mașină.

Acestea sunt și concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză prin care s-a reținut că autovehiculul a virat la dreapta, a sărit peste bordura din dreapta drumului, a trecut peste zona verde, trotuar parcare.

Instanța a reținut că toate probele demonstrează cu certitudine faptul că autoturismul rula în zona benzilor doi-trei a sensului de mers spre gară când și-a schimbat brusc direcția spre dreapta, în frânare, deplasându-se oblic și ieșind de pe partea carosabilă.

De asemenea, ținând cont de faptul că au fost accidentate două persoane este evident că, astfel cum s-a reținut prin raport traiectoria autovehiculului s-a intersectat cu traiectoriile celor două persoane.

În ceea ce privește această împrejurare, s-a constatat că atât inculpatul cât și martorul C. au făcut referire la faptul că au observat două persoane aflate pe partea carosabilă, posibil angajate în traversarea străzii.

Pe de altă parte, persoana vătămată F., fiind audiată atât în cursul urmăririi penale (fila 37 dosar urmărire penală) cât și în cursul judecății (fila 99) a negat categoric că el și victima C. s-ar fi aflat pe partea carosabilă, susținând că erau pe trotuar, la o oarecare distanță unul de celălalt, râzând, moment în care autovehiculul condus de inculpat i-a acroșat pe amândoi.

În stabilirea situației reale instanța a apreciat că trebuie să se dea o valoare mai mare de veridicitate declarației martorului L. I., singura persoană care nu are nici un interes în cauză. Conform declarațiilor oferite de martor atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată (fila 85 dosar urmărire penală, fila 160) persoana vătămată F. și victima C. s-au aflat inițial pe trotuar după care au coborât pe banda întâi a drumului și au părut a intenționa să traverseze, având și o poziție mai avansată, aproape de banda a două, între cei doi existând o oarecare distanță. În această poziție au fost loviți de vehiculul condus de inculpat.

De asemenea, instanța a reținut că, în conformitate cu procesul verbal de cercetare la fața locului, pe partea carosabilă, respectiv pe banda întâi de circulație, au fost găsite o ramă de ochelari și o revistă, ceea ce pare a indica prezența persoanelor pe carosabil.

În plus, și raportul de expertiză a stabilit ca loc al impactului banda 1 a sensului de deplasare, fiind fixată și poziția victimelor, la o distanță mai mică de un metru una de cealaltă și în poziție relativ oblică (această poziție coroborându-se cu declarația persoanei vătămate F.).

Față de toate aceste probe instanța a apreciat că declarația contrară a persoanei vătămate F. privind faptul că s-ar fi aflat pe trotuar alături de prietenul său nu corespunde adevărului (explicația fiind fie dorința de a nu-și asuma responsabilitatea, fie faptul că nu își amintește în mod real ce s-a întâmplat), urmând a fi înlăturată de la soluționarea cauzei.

În raport de considerentele expuse, s-a reținut că persoanele vătămate s-au aflat pe partea carosabilă, pe banda întâi, astfel cum a reținut și raportul de expertiză, la momentul la care au fost lovite de vehiculul condus de inculpat, vehicul care, conform celor expuse mai sus, circula în zona benzilor doi-trei după care și-a schimbat direcția spre dreapta, oblic, acroșându-i pe cei doi pietoni.

Pe cale de consecință, singurul aspect necesar a fi lămurit este motivul pentru care autoturismul a adoptat o astfel de traiectorie.

Conform primei declarații oferite de inculpat imediat după accident (în data de 08.10.2009), a vrut să evite cele două persoane care doreau să traverseze . virat spre dreapta, împrejurare în care le-a acroșat.

În declarația următoare, inculpatul și-a schimbat poziția, susținând că a văzut cele două persoane astfel că a trecut pe banda a treia pentru a le ocoli și chiar a claxonat pentru a le atrage atenția, moment în care pasagerul din dreapta, martorul C., a tras de volan brusc pe dreapta, ducând la schimbarea traiectoriei vehiculului. Această poziție a fost păstrată și în fața instanței, inculpatul afirmând că martorul C., vrând probabil să facă o glumă, i-a propus să-i sperie pe cei doi, trăgând spre volan spre dreapta, în direcția acestora, moment în care inculpatul a pierdut controlul volanului. De asemenea, inculpatul a susținut că cele două victime se țineau de gât.

În cauză a fost audiat și martorul C. C.. Este evident că acesta a negat că ar fi tras de volan, având în vedere că o eventuală recunoaștere ar fi fost de natură a atrage răspunderea sa penală, susținând că inculpatul a efectuat această manevră pentru a evita coliziunea cu cele două persoane care se aflau pe stradă.

În vederea lămuririi situației a fost audiată și cea de-a treia persoană aflată în vehicul, respectiv martorul L., declarația sa neoferind însă informații utile în cauză. Acesta a susținut că nu a acordat atenție celor aflați pe locurile din față și nu a simțit decât schimbarea direcției de deplasare și apoi impactul, fără a putea oferi lămuriri în legătură cu persoana care a acționat asupra volanului.

Pentru a stabili care dintre declarații sunt reale, respectiv cele ale inculpatului sau cele ale martorului C., instanța a avut în vedere, pe de o parte, faptul că în prima declarație oferită în cauză, imediat după accident, inculpatul nu a făcut referire la pretinsa acțiune a prietenului său, afirmând că el a virat spre dreapta. Explicația ulterioară pentru această primă declarație privind starea în care se afla nu poate justifica asumarea responsabilității pentru producerea unui accident grav, soldat cu moartea unei persoane. Mai mult, se constată că, pe măsura trecerii timpului, declarațiile inculpatului au devenit din ce în ce mai precise și au conținut mai multe detalii în sensul incriminării martorului C. – în faza de judecată făcând referire la propunerea acestuia de a-i speria pe cei doi pietoni, fiind greu de crezut că o persoană își amintește mai mult în prezent în legătură cu un eveniment petrecut în urmă cu peste 4 ani decât a făcut-o în perioada imediat următoare.

Pe de altă parte – excluzând această ultimă variantă privind intenția martorului C. de a-i speria pe cei doi, propunere care ar fi trebuit să fie auzită și de martorul L. în situația în care ar fi reală, ipoteza unui reflex al acestuia pentru evitarea pietonilor nu este plauzibilă în condițiile în care martorul nu era la acel moment conducător auto.

Față de toate acestea instanța constată că declarația inculpatului privind faptul că martorul C. a tras de volan nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă și nici cu vreo împrejurare de fapt care să o susțină astfel că nu va fi reținută la soluționarea cauzei.

În ceea ce privește condițiile în care inculpatul a acționat în această modalitate care este aproape inexplicabilă ținând cont de condițiile de trafic – existența a trei benzi de circulație, lipsa altor autoturisme precum și locul în care se aflau victimele – pe banda întâi, astfel că dacă și-ar fi continuat deplasarea în linie dreaptă accidentul ar fi fost evitat, instanța a reținut, pe de o parte, că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice. Astfel, prin buletinul de analiză toxicologică s-a stabilit că la ora 05.30 acesta avea o alcoolemie de 1,00 g/l. Din păcate, intervalul de timp la care s-a realizat recoltarea probelor – la trei ore de la producerea accidentului, a făcut imposibilă stabilirea cu exactitate a concentrației alcoolului la momentul accidentului însă, ținând cont de durata mare a consumului de alcool, este probabil ca aceasta să fi fost mult mai mare. În acest sens s-a avut în vedere declarația martorului C. care a afirmat că în cursul zilei și apoi al nopții toți au consumat băuturi alcoolice iar la momentul producerii accidentului se deplasau spre un alt local.

Pe de altă parte, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, autoturismul condus de inculpat rula cu o viteză foarte mare – fiind calculată viteza de aproximativ 98 km/h în momentele premergătoare accidentului și 82 km/h la momentul impactului.

Față de aceste date – excluzând și în cazul inculpatului intenția de a îndrepta vehiculul spre cele două persoane, instanța a reținut că acesta, pe fondul consumului de alcool, a apreciat în mod eronat poziția victimelor și conduita acestora, frânând pentru a evita impactul și trăgând de volan spre dreapta, împrejurări în care a pierdut controlul vehiculului intrând în impact cu cei doi pietoni.

Cu privire la urmările accidentului pentru persoanele vătămate instanța a avut în vedere raportul de autopsie medico-legală nr. 382/AUT/08.10.2009 (fila 42 dosar urmărire penală) prin care s-a stabilit că moartea numitului C. C. R. a fost una violentă, leziunile traumatice constatate putându-se produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident de trafic rutier.

În ceea ce-l privește pe F. C., raportul de expertiză medico-legală nr. 3481/E/12.10.2009 (fila 44 dosar urmărire penală) a stabilit existenta unor leziuni care necesită 70-80 zile îngrijiri medicale, în măsura în care nu survin complicații, stabilindu-se și că o eventuală infirmitate va putea fi apreciată la aproximativ 1 an de la producerea traumatismului. Ținând cont de aceste concluzii și de înscrisurile medicale depuse de partea civilă în faza de judecată, în cauză s-a întocmit un raport de nouă expertiză medico-legală de Institutul de medicină legală C. (fila 116) prin care s-a reevaluat numărul de zile de îngrijiri medicale, stabilindu-se că este vorba de 100-110 zile îngrijiri medicale, constatându-se și un deficit estetic precum și o deficiență globală ușoară, fără infirmitate fizică permanentă sau diminuare a capacității de muncă.

Reținând vinovăția inculpatului, dar și culpa persoanelor vătămate, în proporție de câte 30%, instanța de fond l-a condamnat la pedepsele arătate mai sus, iar ca modalitate de executare, pedeapsa rezultantă a dispus a fi suspendată sub supraveghere, reținând ca și lege penală mai favorabilă, dispozițiile Codului penal anterior.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că în cauză s-au constituit părți civile următoarele persoane:

- C. Giannina (soția victimei C. C.) cu sumele de 50.000 euro daune materiale și 200.000 euro daune morale

- C. V. A. (fiu) cu sumele de 150.000 euro daune materiale și 350.000 euro daune morale

- C. C. F. (fiu) cu sumele de 100.000 euro daune materiale și 350.000 euro daune morale – în acest sens precizarea acțiunii civile depuse în faza de judecată – fl. 94

- F. C. Ș. cu suma de 47.500 euro daune materiale și 150.000 euro daune morale (fila 65 dosar instanță)

- S. C. Județean de Urgență B. cu suma de 1954,96 lei

Instanța a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 998-999 cod civil (în vigoare la momentul comiterii faptei), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate si vinovăția, pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor. Instanța reține existența unei fapta ilicite – infracțiunile de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă dar și încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice prejudiciul creat – cheltuielile realizate de părțile civile și daunele morale, legătura directă de cauzalitate dintre acțiune și prejudiciu precum și vinovăția acestuia sub forma culpei.

Cu referire la daunele materiale solicitate în cauză de copiii victimei C. C., instanța a avut în vedere că sumele indicate au vizat veniturile care ar fi fost obținute de victimă până la momentul pensionării sale. Instanța a apreciat că nu se justifică acordarea acestor sume în întregime ci doar de cele care ar fi fost datorate, conform legislației în vigoare, cu titlu de pensie de întreținere copiilor având în vedere starea acestora de minorat.

Pentru stabilirea sumelor cuvenite cu acest titlu s-a avut în vedere că la dosar a fost depusă copie a carnetului de muncă al victimei (fila 59) reieșind că începând cu data de 01.04.2009 acesta a beneficiat de un salariu de 5816 lei, o treime din această sumă, respectiv 1938,66 lei reprezentând suma care ar fi fost datorată cu titlu de pensie de întreținere ambilor copii, fiecărui copil revenindu-i deci 969,33 lei lunar. Ținând cont că de la momentul producerii accidentului și până la data pronunțării prezentei au trecut 4 ani și 8 luni, pensia care ar fi fost achitată în acest interval de timp fiecăruia dintre copii reprezintă suma de 54.282,48 lei.

Pe cale de consecință, reținând și reducerea sumelor indicate mai sus cu procentul de 30% stabilit ca reprezentând culpă a victimei, s-a constatat că fiecare minor are dreptul la suma de 37.997,73 lei întreținere aferentă perioadei octombrie 2009-iunie 2014 precum și suma de 678,53 lei/lună începând cu luna iulie 2014 și până la majoratul fiecărei părți civile. Nefiind făcută dovada altor daune materiale instanța a admis pretențiile civile formulate cu acest titlu în limita amintită mai sus.

În ceea ce privește partea civilă C. Giannina, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru plata unor sume cu titlu de întreținere, nefăcându-se dovada imposibilității întreținerii acesteia. De asemenea, nefiind solicitate alt tip de daune materiale acestei părți nu vor fi acordate sume cu titlu de daune materiale.

În ceea ce privește daunele morale, declarațiile martorilor audiați în cauză dovedesc schimbarea dramatică a vieților membrilor familiei C. în urma decesului lui C. C.. Astfel cum au relatat martorii M. S. (fila 139), I. L. (fila 141) și B. Epaminonda (fila 142), cei doi soți aveau un nivel de viață peste mediu, obținând împreună venituri mari, ceea ce le-a permis să se gândească la construirea unei case, cumpărând un teren în acest scop dar mai ales să încerce să găsească un tratament pentru copilul lor nevăzător, partea civilă C. A..

În urma decesului victimei, C. Giannina a fost nevoită să renunțe la firma pe care o deținea pentru a putea să se îngrijească de cei doi copii, fiecare cu cerințe diferite, V. urmând o școală specială, diferită de cea a fratelui său, mama fiind nevoită să asigure transportul la și de la școală ceea ce nu i-a mai permis să desfășoare o activitate lucrativă. Conform martorilor M. și B., pentru achiziționarea terenului (care în prezent este nefolosit) cei doi soți contractaseră un credit, plătit acum de C. Giannina.

De asemenea, ideea de a găsi un tratament în străinătate pentru C. V. pare la acest moment imposibil de pus în practică datorită scăderii drastice a veniturilor familiei.

În afara acestor aspecte instanța a avut în vedere că martorii au făcut referire la dificultățile mamei de a asigura copiilor posibilitatea derulării unor activități pentru care au înclinație. Astfel, cu privire la V., s-a arătat că acesta este un copil talentat, urmând cursuri de pian pe care mama încearcă să le mențină și în prezent. De asemenea, au existat situații când acesta a accesat în faze naționale sau internaționale ale unor concursuri în materie, fiind însă în imposibilitatea de a se prezenta la acestea datorită lipsei resurselor financiare.

Pe cale de consecință, s-a constatat că moartea lui C. C. a schimbat negativ cursul vieții copiilor săi care se văd lipsiți de aceleași posibilități de a-și dezvolta aptitudinile și de a progresa în viață care ar fi existat în măsura în care tatăl lor ar fi trăit.

În mod inerent, acest lucru a afectat în mod deosebit pe mama acestora asupra căreia s-a răsfrânt întreaga responsabilitate a creșterii copiilor, dintre care unul cu nevoi speciale, fără a beneficia de sprijinul soțului.

La toate aceste se adaugă în mod evident în cazul tuturor durerea resimțită de pierderea unei persoane extrem de apropiate (membrii familiei beneficiind de consiliere psihologică astfel cum au relatat martorii) și faptul că și pe parcursul restului vieții vor fi lipsiți de sprijinul, nu numai material ci mai ales afectiv, al tatălui, respectiv soțului.

Față de toate cele expuse, instanța a apreciat că prejudiciul moral creat celor trei este unul important astfel că (ținând cont și de culpa de 30% a victimei), a acordat minorului C. V. A. suma de 91.000 euro, lui C. C. F. suma de 70.000 euro iar părții civile C. Giannina M. suma de 63.000 euro (în echivalent lei la curs BNR la data plății) cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește partea civilă F. C., sub aspectul daunelor materiale, acesta a solicitat suma de 47.500 euro reprezentând c/valoare diferență venituri. Cu privire la aceste pretenții instanța a reținut declarația martorului M. S. (fila 139) care a arătat că partea civilă a fost lipsită de bonusurile pe care le-ar fi obținut în perioada de după accident, acestea ridicându-se la aproximativ 5000-7000 euro/an. Ținând cont că după accident partea civilă a revenit la muncă însă a mai necesitat tratamente, concedii medicale etc. acesta nu a putut să mențină același nivel de performanță și nu a mai avut acces la aceste bonusuri pe o perioadă de aproximativ 2 ani. Pe cale de consecință, reținând suma minimă la care martorul a făcut referire, instanța a constatat că prejudiciul material se ridică la 10.000 euro, în reducerii cu procentul de 30% devenind 7000 euro.

Cu privire la daunele morale, instanța a avut în vedere, în primul rând, leziunile extrem de grave suferite de partea civilă, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale, constatând că aceasta a necesitat un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale, durerile inerente unor astfel de leziuni, dureri care, conform martorilor, persistă și în prezent, în plus existând și urme vizibile ale leziunilor suferite, deci și un prejudiciu estetic astfel cum rezultă inclusiv din raportul de expertiză întocmit în cauză. În plus, partea civilă a avut nevoie de mai multe intervenții chirurgicale în anii 2009, 2010, 2013 (în acest sens bilete de ieșire spital fl. 69-73), prin urmare afectarea sănătății sale dar și a normalei derulări a vieții fiind una de durată.

De asemenea, conform declarațiilor martorilor M. și S., partea civilă a avut interdicție de a călca pe picior timp de 3 luni, s-a deplasat în scaun cu rotile iar apoi cu sprijin parțial, sentimentul de neputință dar și de umilință creat unei persoane tinere puse într-o astfel de situație reprezentând un prejudiciu moral important.

Mai mult, instanța a avut în vedere și momentul în care a intervenit accidentarea părții civile, respectiv într-o perioadă în care soția urma să nască, toți martorii făcând referire la sentimentul de frustrare încercat de partea civilă ca urmare a faptului că nu a putut fi alături de soția sa în acest moment, fiind internat în spital. Este evident că și perioada ulterioară a fost grea pentru întreaga familie, existând un copil nou născut în casă iar partea civilă aflându-se în imposibilitatea de a se deplasa și de a se îngriji singur.

Nu în ultimul rând, din punct de vedere al activităților desfășurate, se constată că martorii au arătat că partea civilă era o persoană activă, practicând sporturi de mai multe ori pe săptămână, iar după accident a încercat să revină în grupul său de prieteni fiind, astfel cum s-a exprimat martorul O., marginalizat ca urmare a dificultăților de deplasare și deci de a se integra în activitatea grupului.

Partea civilă a fost afectată și din punct de vedere profesional în condițiile în care nu a mai putut menține același ritm de activitate ca anterior, pe fondul întreruperilor pentru intervențiile chirurgicale și a zilelor de concediu medical, veniturile sale diminuându-se dar și fiind nevoit ulterior să depună un efort suplimentar pentru a-și redobândi poziția deținută anterior.

Față de toate acestea instanța a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral important, accidentul ducând la afectarea profundă atât a vieții profesionale a părții cât și a celei personale. Cu privire la cuantumul acestora, instanța va avea în vedere că totuși partea civilă și-a păstrat posibilitatea de deplasare, nu necesită un tratament deosebit în continuare și, în plus, vârsta îi permite derularea normală a vieții în continuare, prin raport stabilindu-se că nu există o stare de invaliditate și nici o diminuare a capacității de muncă.

Pe cale de consecință instanța, reținând și culpa cu 30% în producerea accidentului, a acordat părții civile sume de 49.000 euro cu titlu de daune morale.

De asemenea, instanța a admis în parte și acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență B., diminuând cuantumul sumelor cuvenite cu același procent de 30%, rezultând deci suma de 1368,47 lei cu titlu de c/valoare îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate F. C..

În ceea ce privește debitorul obligației de plată, instanța a avut în vedere că la momentul producerii accidentului autoturismul era asigurat RCA la A. Ț.. Conform art. 49, 50 și 51 din Legea 136/1995 asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, acesteavizândsumele stabilite ca despăgubiri precum și cheltuielile de judecată.

Față de aceasta, având în vedere și faptul că sumele stabilite de către instanță se încadrează în cele prevăzute de Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr. 20/2008, în vigoare la data producerii accidentului, instanța a obligat-o partea responsabilă civilmente la plata daunelor, astfel cum au fost stabilite prin prezenta.

Cu referire la cheltuielile judiciare către stat, în baza art. 274 al. 1 Noul Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1700 lei cu acest titlu, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 50 lei rămânând în sarcina statului conform art. 274 al. 1 teza finală Noul Cod de procedură penală.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare realizate de părțile civile, pentru partea civilă C. vor fi avute în vederea înscrisurile depuse la dosar (fila 151-168) atestând plata sumei totale de 4326,2 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare, cazare, benzină precum și onorariu apărător, sumă care va fi redusă cu 30% rezultând 3028,3 lei în timp ce în cazul părții civile F. au fost depuse înscrisuri (fila 169-171) pentru suma de 2525,85 lei, 30% din aceasta reprezentând 1768,10 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel:

1. părțile civile C. Giannina M., C. V. A., C. C. F. și F. C., solicitând admiterea apelului și în rejudecare, sub aspectul laturii penale să se înlăture culpa persoanelor vătămate în proporție de 30% reținută de instanța de fond, chiar și instanța de fond motivând că este posibil ca părțile vătămate să fi fost angajate în traversarea străzii, având în vedere și probatoriul testimonial administrat în cauză, inculpatul și martorii modificându-și declarațiile pe parcursul procesului penal, cu excepția martorului F. care a fost consecvent în declarații. Sub aspectul laturii civile, instanța de fond în mod eronat nu a acordat părții civile C. Giannina toate daunele materiale solicitate, reținând că nu a avut un prejudiciu material ca urmare a decesului soțului și a faptului că, rămânând văduvă cu doi copii minori, din care unul nevăzător, a fost nevoită să cesioneze părțile sociale ale firmei profitabilă la acea dată, pentru a deveni asistentul social permanent al fiului nevăzător. Cu privire la daunele materiale acordate celor doi copii minori C. V. și C. C., instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele personale ale celor doi copii, precum și a probelor din dosar, respectiv cartea de muncă a tatălui decedat și declarațiile martorilor, iar în ceea ce privește daunele materiale acordate părții civile F. C., instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile aflate la dosar și declarația martorului.

În ceea ce privește daunele morale, apreciază că sunt prea mici, raportat la drepturile încălcate părților civile și a suferinței acestora. Totodată instanța de fond a omis acordarea onorariului de avocat în cuanum de 2.000 lei pentru partea civilă C. Giannina și onorariul de 2.000 lei pentru partea civilă F. C..

2. partea responsabilă civilmente A. Ț. Asigurări SA, solicitând reducerea despăgubirilor materiale și morale acordate părților civile, întrucât acestea sunt într-un cuantum prea ridicat, raportat la culpa victimelor, care este mai mare de 30%, din moment ce prezența acestora pe carosabil a generat producerea accidentului, aceștia angajându-se în traversarea străzii printr-un loc nepermis, întrucât nu era nici o trecere de pietoni marcată și semnalizată.

3. inculpatul S. G. C., solicitând în principal, achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Codul penal anterior, întrucât nu se poate reține vinovăția sa în producerea acestui accident, nici măcar într-o proporție mai mică decât cea reținută de instanța de fond, astfel cum rezultă din probele dosarului, victima și partea vătămată F. C. fiind în stare avansată de ebrietate, au traversat haotic, erau la distanță unul de celălalt, au trecut peste două benzi de circulație, s-au întors și practic erau imposibil de evitat.

Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelurile inculpatului și părților civile sunt fondate, iar apelul părții responsabile civilmente este nefondat pentru următoarele motive.

Faptele comise de inculpat, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.

Cu privire la motivele de apel ale inculpatului, prin care a solicitat achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de producerea accidentului și motivele de apel ale părților civile, privind culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului și al părții responsabile civilmente, privind culpa victimei și a părții civile F. C., Curtea reține că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă.

Față de declarațiile oscilatorii ale inculpatului și a martorilor L. și C., în mod corect instanța de fond a reținut din probatoriul cauzei procesul verbal de cercetare la fața locului și schița organelor de poliție (fila 15 dosar urmărire penală) în care se arată că autoturismul condus de inculpat a fost găsit în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului de deplasare spre Gara B., în parcarea auto amenajată în fața Sălii Sportului într-o poziție aproape paralelă cu axul drumului în timp ce cel de-al doilea autoturism avariat se găsea pe un loc din parcarea amintită, coroborat cu toate celelalte probe administrate atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța de fond.

Un rol importat în stabilirea stării de fapt l-a constituit și stabilirea dinamicii producerii accidentului, pe lângă probele testimoniale, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. Acesta a stabilit că urmele de frânare sunt vizibile începând cu limita dintre banda a doua și prima bandă de deplasare spre gară, de aici având o traiectorie oblică dreapta, tăind benzile doi și una până la marginea părții carosabile, continuându-se pe aceeași direcție oblică în parcare, până la autoturismul Opel cu numărul HR_. Prin urmare, aceste urme indică faptul că autoturismul s-a deplasat pe această direcție oblică dreapta, pornind de pe banda a doua, ieșind de pe partea carosabilă până în parcarea din fața Sălii Sporturilor unde a lovit autoturismul Opel, în urma impactului schimbându-și direcția și ajungând în poziția aproape paralelă cu drumul în care a fost găsit. În expertiză se reține că inculpatul, care avea o alcoolemie de 1,00 g/l alcool pur în sânge la ora 05,30, accidentul având loc la ora 02,40 – ”care a constituit o stare de pericol potențial pentru toți participanții la trafic”- fila 109 dosar urmărire penală, conducea autovehicului cu o viteză de cca. 98 km/h, iar în momentul impactului viteza era de cca.82km/h., viteza de circulație a autoturismului constituind de asemenea o stare de pericol, cu atât mai mult cu cât aceasta era cu 48 km/h peste limita legală prevîzută pe acel segment de drum.

Nu trebuie minimalizată nici culpa victimei și a părții civile care s-au angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, dar procentul reținut de instanța de fond este în concordanță cu probele administrate în cauză și starea de fapt reținută de instanța de fond și însușită de instanța de control judiciar, astfel că nu se impune nici achitarea inculpatului, vinovăția acestuia fiind cert dovedită cu probele aflate la dosarul cauzei, sub acest aspect apelul inculpatului și al părții responsabile civilmente fiind nefondate, dar în același timp trebuie reținută și culpa victimei și a părții civile F. C. în proporția stabilită de instanța de fond, acest motiv de apel invocat de părțile civile fiind nefondat.

Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală, ca de altfel și pedepsele stabilite de instanța de fond, fiind realizat scopul pedepsei, conform dispozițiilor art. 52 Cod penal anterior.

Cu privire la latura penală, Curtea reține că deși infracțiunile săvârșite de inculpat sunt din culpă, instanța de fond în mod greșit i-a interzis inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal anterior, întrucât faptele inculpatului nu au fost săvârșite în exercitarea unei profesii sau a desfășurării unei activități de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, pentru interzicerea acestui drept fiind necesar ca infracțiunile să fie comise cu intenție, iar nu din culpă ca în speța dedusă judecății, urmând a se înlătura din sentință interzicerea acestui drept, sub acest aspect apelul inculpatului fiind admisibil.

În ceea ce privește motivele de apel formulate de apelanți cu privire la latura civilă, Curtea reține următoarele:

Partea civilă C. Geannina a criticat sentința apelată sub aspectul respingerii despăgubirilor materiale de către instanța de fond, în sensul că a fost nevoită, după decesul soțului ei, să renunțe la firma pe care o deținea, pentru a se dedica îngrijirii celor doi copii, totodată soții având contractat un credit pentru achiziționarea unui teren, pe care în prezent îl plătește partea civilă.

Fără a minimaliza rolul important pe care partea civilă îl are în prezent, cu privire la îngrijirea și educarea celor doi copii, cu nevoi diferite, accentuat prin pierderea de către copii a unui părinte, instanța de fond în mod corect a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri materiale, atâta timp cât nu există probe privind faptul că partea civilă nu se poate întreține sau că în trecut a beneficiat de întreținerea soțului decedat. Cesionarea părților sociale ale firmei deținute anterior de partea civilă nu poate constitui motiv de acordare a despăgubirilor materiale, precum și creditele bancare contractate anterior de către C. Giannina și victimă, care nu au legătură cu accidentul rutier produs.

Cu privire la situația financiară extrem de dificilă a familiei C., Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corect despăgubirile materiale care urmează a fi acordate celor doi copii minori, raportat la veniturile pe care le obținea victima anterior accidentului de circulație și calculate până la momentul pensionării sale și care ar fi fost datorate celor doi copii cu titlu de întreținere.

În ceea ce privește despăgubirile materiale acordate părții civile F. C., instanța de fond potrivit probelor cu înscrisuri și testimoniale administrate în cauză, în mod corect a stabilit că prejudiciul material se ridică la 7.000 euro, ca urmare a scăderii procentului de culpă al acestei părți civile, întrucât după accident partea civilă s-a reîntors la locul de muncă, dar ca urmare a tratamentelor și concediilor medicale pentru o perioadă de timp nu a mai beneficiat de bonusurile pe care le obținea anterior, dar suma solicitată de partea civilă, de 47.500 euro, pare nejustificată și nedovedită.

În ceea ce privește daunele morale, criticate de părțile civile și partea responsabilă civilmente, Curtea apreciază că sumele acordate de instanța de fond sunt proporționale față de suferințele pricinuite părților civile ca urmare a intervenirii decesului soțului, respectiv tatălui sale și a suferințelor părții civile F. C., ca urmare a accidentului rutier.

Curtea apreciază că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, probele testimoniale, raportat la prejudiciul psihic și afectiv suferit de partea civilă, trauma psihică și pierderea inestimabilă încercată de partea civilă C. Giannina și C. V. și C. C., ca urmare a decesului soțului, respectiv tatălui celor doi copii minori, precum și suferințele psihice ale părții civile F. C., compensația stabilită, cu scopul de a alina prin mijloacele reparațiunii bănești aceste suferințe trebuie să fie efectivă și adecvată și a fost corect cuantificată de instanța de fond, motive pentru care nu se impune nici majorarea și nici micșorarea sumelor acordate, aceste despăgubiri fiind proporționale cu suferințele pricinuite părților civile, iar acest motiv de apel al părților civile nu este fondat.

Curtea apreciază că sumele acordate de instanța de fond sunt îndestulătoare, raportat la prejudiciul psihic și afectiv suferit de părțile civile, trauma psihică și pierderea inestimabilă încercată de acestea.

Curtea reține că părțile civile C. la data producerii decesului soțului, respectiv tatălui, erau în perioada în care acestea avea nevoie de afecțiunea și îngrijirea victimei, care era capul familiei, legăturile dintre victimă și părțile civile fiind curmate brusc și iremediabil, fapt care aduce grave prejudicii, suferințele de natura psihică intime si dureroase care le vor însoți o durată lungă de timp, în condițiile în care viața lor a fost profund marcată de acest eveniment iar o compensație, cu scopul de a alina prin mijloacele reparațiunii bănești aceste suferințe trebuie să fie efectivă și adecvată, astfel cum a apreciat și instanța de fond, cum de altfel nu sunt de neglijat nici traumele fizice și psihice suferite de partea civilă F. C., motive pentru care apelul părții responsabile civilmente nu este fondat, sumele acordate de instanța de fond nefiind disproporționate față de suferințele pricinuite părților civile ca urmare a accidentului din data de 8 octombrie 2008, sumele acoradte cu titlu de despăgubiri materiale și morale părților civile fiind îndestulătoare.

În ceea ce privește onorariile de avocat, în sumă de câte 2.000 lei, Curtea reține că instanța de fond a omis, pe lângă plata cheltuielilor judiciare realizate de părțile civile și acordarea acestor onorarii plătite de părțile civile avocatului ales. Curtea, reținând și culpa victimei și părții civile F. C. de câte 30%, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 136/1995 va obliga pe partea responsabilă civilmente să plătească părților civile C. Giannina și F. C. câte 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare la instanța de fond, reprezentând onorariu de avocat ales.

Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, analizând apelurile potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va admite apelurile declarate de inculpatul S. G. și părțile civile C. Giannian M., C. V. A., C. C. F., ambii prin reprezentant legal C. Giannina M. și F. C. Ș., urmând a se desființa sentința apelată sub aspectul aplicării art. 64 alin. 1 lit. c Codul penal anterior și al neacordării onorariului avocatului părților civile și în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând apelul potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va respinge apelul declarat de partea responsabilă civilmente.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală partea responsabilă civilmente va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelurile declarate de inculpatul S. G. și părțile civile C. Giannina M., C. V. A., C. C. F., ambii prin reprezentant legal C. Giannina M., F. C. Ș. împotriva sentinței penale nr. 1486 din 11.06.2014 a Judecătoriei B. pe care o desființează sub aspectul aplicării art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal de la 1969 și al neacordării onorariului avocatului părților civile și rejudecând cauza în aceste limite:

Înlătură din sentință aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal de la 1969.

În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995 obligă pe partea responsabilă civilmente . SA să plătească părților civile C. Giannina M. și F. C. Ș. câte 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare la instanța de fond, reprezentând onorariu avocat ales (reținând și culpa victimelor în proporție de câte 30%).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente . SA.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe partea responsabilă civilmente . SA să plătească statului 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. G. A. C. M.

GREFIER,

R. G.

Red. A.C.M./06.04.2015

Dact. R.G./07.02.2015/8 ex

Jud.fond.C. M.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....  Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel BRAŞOV