Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIAÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 6/CCCP DOSAR NR._
Ședința publicăCamerei de consiliu din data de 20 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CFJC3:
- Președinte - S. F. – judecătorjudecător de drepturi și libertățijudecător de cameră preliminară
- Grefier- R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V.A. P.C. A.C. N.C. I.D. M. P. M. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpații T. A., M. M. și B. B. A. împotriva Încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul B.Tribunalul C.Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat T. A., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul alesdesemnat din oficiu, av. S. C., contestatorul inculpat M. M., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul alesdesemnat din oficiu, av. B. M. și contestatorul inculpat B. B. A., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul alesdesemnat din oficiu, av. P. P. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu și nu au alte cereri de formulat.
Atât apărătorii inculpaților cât și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul inculpat B. B. A., avocat oficiu P. P. L., solicită admiterea contestației formulate. În argumentarea acestei cereri, solicită a fi avută în vedere în principal împrejurarea că acesta a dat declarații, manifestând o atitudine cooperantă și indicând că dorește să se prevaleze de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției. Arată că urmărirea penală este finalizată, au fost strânse toate probele, fiind întocmit rechizitoriu și nu există indicii că inculpatul își va schimba atitudinea în faza de judecată și nici că, odată lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau judecarea cauzei.
Mai solicită a fi avut în vedere durata arestării preventive, inculpatul fiind arestat din data de 3 iunie 2014 și faptul că pericolul concret pentru ordinea publică se estompează odată cu trecerea timpului. În opinia sa, perioada petrecută în arest a fost suficientă pentru ca acesta să conștientizeze urmările săvârșirii infracțiunii.
De asemenea, solicită a fi avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima faptă de natură infracțională, are 2 copii minori pe care i-a susținut chiar și în perioada cât a fost plecat în străinătate, trimițând sume de bani, astfel cum rezultă și din actele depuse la dosarul cauzei.
Nu în ultimul rând, solicită a fi avută în vedere starea de sănătate a inculpatului, astfel cum se poate observa în mod nemijlocit de către instanță, cât și din actele depuse la dosar.
În situația în care se va aprecia că se impune luarea unei măsuri restrictive de libertate, în subsidiar solicită a se dispune față de acesta măsura arestului la domiciliu.
Avocat oficiu B. M., având cuvântul pentru contestatorul inculpat M. M., pune concluzii de admitere a contestației, casarea încheierii din data de 19.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. și, în urma rejudecării, solicită a fi avute în vedere dispozițiile art. 208 alin. 3 Cod de procedură penală coroborat cu art. 207 Cod de procedură penală, în sensul că la acest moment temeiurile care au stat la baza arestării preventive au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare.
Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate la acest moment nu ar impieta bunul mers al procesului penal, neexistând date certe sau concrete că acesta ar încerca să se sustragă în vreun fel de la urmărirea penală sau de la cercetarea judecătorească.
De asemenea, solicită a fi avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că acesta este la primul contact cu legea penală și faptul că la dosarul cauzei există înscrisuri care fac dovada că mama acestuia este paralizată și singurul întreținător al acesteia este inculpatul. Totodată, mai solicită a fi avută în vedere vârsta acestuia și faptul că a conștientizat gravitatea faptei sale, iar timpul petrecut în arest până la acest moment, în opinia sa, este suficient pentru reeducarea acestuia.
Arată că, în condițiile în care se apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive, în subsidiar, solicită luarea măsurii arestului la domiciliu pe care o consideră o măsură destul de severă și care impune anumite condiții pe care inculpatul le va respecta, fiind conștient că în situația în care nu va respecta aceste obligații, măsura se va revoca.
Avocat S. C., având cuvântul pentru contestatorul inculpat T. A., pune concluzii de admitere a contestației, de casare a încheierii atacate și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, respectiv măsura arestului la domiciliu.
În opinia sa, temeiurile care au stat la baza arestării nu mai subzistă la acest moment procesual cu referire la pericolul social concret al faptei și, totodată, consideră că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat mult odată cu trecerea timpului. Mai solicită a fi avute în vedere atitudinea sinceră și comportamentul acestui inculpat, considerând că perioada petrecută în arest a fost suficientă pentru ca acesta să conștientizeze consecințele faptelor sale și a avut un scop educativ.
Reprezentanta Ministerului Public, arată că din punctul său de vedere încheierea pronunțată de către Tribunalul C. la data de 19.01.2015 este legală și temeinică și în mod corect s-a decis menținerea arestării preventive. Arată că inculpații sunt deduși judecății pentru infracțiunile de trafic de droguri și a fost stabilit un prim termen de judecată pentru data de 26.01.2015, fiind depășită faza de cameră preliminară.
În opinia sa, judecătorul fondului a analizat toate elementele acestei cauzei, atât în ceea ce privește faptele săvârșite dar și persoanele acestor inculpați și a decis că, prin prisma scopului măsurii preventive și anume prevenirea săvârșirii de infracțiuni, este necesară această măsură în continuare, motiv pentru care solicită respingerea contestațiilor promovate în cauză.
Inculpatul T. A., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de arest la domiciliu pentru a fi alături de mama sa care este bolnavă, este singură acasă și nu are cine să o ajute, fiind singurul sprijin al acesteia. De asemenea, arată că regretă fapta comisă.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și timpul petrecut în stare de arest l-a făcut să conștientizeze că a greșit și să prețuiască libertatea. Mai arată că dorește să i se înlocuiască măsura arestului preventiv cu o alta mai ușoară.
Inculpatul B. B. A., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv, având în vedere starea sa de sănătate.
CURTEA JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂJUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI,
Asupra contestației de față:
Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2015, Tribunalul C. a menținut măsurii arestării preventive a inculpaților B. B. A., T. A. și M. M., potrivit art. 362 și 207, 208 Cod de procedură penală.
În considerentele încheierii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial C. cu nr. 55/D/P/2014 din data de 18.12.2014, înregistrat la această instanță la data de 19.12.2014, sub nr. de mai sus, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații T. A., M. M. și B. B. A., după cum urmează:
1.Inculpatul T. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „vânzare de droguri de risc, fără drept ”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, „oferire de droguri de risc, fără drept ”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, „procurare și deținere de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și „deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;
2. Inculpatul M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de „procurare de droguri de risc, fără drept ”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și
3. Inculpatul B. B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „vânzare de droguri de risc, fără drept”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și „deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare, s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului T. A. faptul că, la data de 18.10.2014 a vândut fără drept colaboratorului “K.” 0,75 grame cannabis contra sumei de 50 de lei, iar la data de 01.11.2014, a oferit fără drept martorei Cotoroiu F. A. cannabis pentru consum, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, „vânzare de droguri de risc, fără drept”, respectiv „oferire de droguri de risc, fără drept”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 (2 fapte).
În sarcina inculpatului T. A. s-a mai reținut că, la data de 01.11.2014, împreună cu inculpatul M. M., a procurat fără drept de la inculpatul B. B. A., contra sumei de 1750 de lei, cantitatea de aprox. 50 grame cannabis, destinată comercializării și cu prilejul percheziției domiciliare din data de 02.11.2014 a fost identificată la domiciliul acestuia cantitatea de 47,13 grame cannabis, deținută fără drept în vederea comercializării, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „procurare și deținere de droguri de risc, fără drept ” ,prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Tot în sarcina inculpatului T. A. s-a reținut și faptul că, anterior datei de 02.11.2014, a deținut fără drept la domiciliul său cannabis pentru consum propriu, cu prilejul percheziției domiciliare din data de 02.11.2014 fiind identificate la domiciliul acestuia 16 filtre de țigarete arse, în care s-a pus în evidență THC, substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 al.1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea. art. 38 al.1 Cod penal.
În sarcina inculpatului M. M. s-a reținut prin actul de sesizare, faptul că, la data de 01.11.2014, împreună cu inculpatul T. A., a procurat fără drept de la inculpatul B. B. A., contra sumei de 1750 de lei, cantitatea de aprox. 50 grame cannabis, destinată comercializării și cu prilejul percheziției domiciliare din data de 02.11.2014 a fost identificată la domiciliul inculpatului T. A. cantitatea de 47,13 grame cannabis, deținută fără drept în vederea comercializării, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „procurare de droguri de risc, fără drept ”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
În sarcina inculpatului B. B. A. s-a reținut prin actul de sesizare faptul că, la data de 01.11.2014, a vândut fără drept inculpaților T. A. și M. M. cantitatea de aprox. 50 grame cannabis, contra sumei de 1750 de lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vânzare de droguri de risc, fără drept”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
În sarcina inculpatului B. B. A. s-a reținut și faptul că, la data de 02.11.2014, a deținut fără drept la locuința sa cantitatea de 0,10 gramecannabis pentru consum propriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Starea de fapt reținută prin actul de sesizare a fost pe larg descrisă de instanță, precum și probele pe care se întemeiază, astfel că nu vor mai fi reluate.
Toate substanțele ridicate în cauză, identificate la percheziții au fost supuse examinării tehnico-științifice de natură fizico-chimică, iar din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/21.11.2014 întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române – Laboratorul Central de Analiză și Profil Droguri, rezultă că probele înaintate constituie: 47,13 grame cannabis (proba nr. 1, ridicată de la T. A.), 0,10 grame cannabis (proba nr. 2, ridicată de la B. B. A.), 16 filtre de țigarete arse (proba nr. 3a, 3b, ridicată de la inculpatul T. A.), în care s-a pus în evidență THC, substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabisși tutun, care face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. În probe s-a pus în evidență THC, substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis. 5,11 grame Cannabis prelevate din proba nr. 1 au fost predate organului de cercetare penală, drept contraprobă; cantitatea de 39,51 grame Cannabis rămasă din proba nr. 1 a fost predată organului de cercetare penală, ambele cantități fiind predate la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția cazier Judiciar, S. și Evidență Operativă, cu dovada . nr._/27.11.2014.
Din Buletinele de analiză toxicologică-toxice persoane nr. 1939-A12/45-t, 1940-A12/42-t, 1941-A12/44-t întocmite de Serviciul de Medicină Legală C., la data de 03.11.2014, în probele biologice recoltate de la inculpații T. A., M. M. și B. B. A. și de la martora Cotoroiu F. s-a pus în evidență prezența cannabis-ului.
Prima instanță a constatat că din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații T. A., M. M. și B. B. A. Mocsel Mihaly B. ar fi săvârșit infracțiuni intenționate privind traficul de droguri, aceea de „vânzare de droguri de risc, fără drept”, „oferire de droguri de risc, fără drept”, „procurare și deținere de droguri de risc, fără drept, și „deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu”, în cazul primului, de „procurare și deținere de droguri de risc, fără drept”, în cazul inculpatului M. M. și de „vânzare de droguri de risc, fără drept” și de „deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu”, în cazul inculpatului B. B. A. și văzând gravitatea faptelor, ce rezultă din natura acestora, de scopul urmărit, de împrejurările în care au fost comise și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, respectiv faptul că inculpații au procurat cannabis, pe care nu numai că l-au deținut, fără drept, pentru consum propriu și le-au oferit și altor persoane, dar intenționau să le comercializeze, la potențialii cumpărători găsiți de inculpatul T. A., care la data de 18.10.2014 a și vândut 0,75 gr. contra sumei de 50 de lei, deci acestea nu au fost niște acțiuni izolate, inculpații recunoscând că sunt consumatori de droguri, în cazul unora fiind vorba de mai mulți ani, față de care instanța apreciază că faptele inculpaților, prin conținutul lor concret, prezintă un grad de pericol social ridicat, aducând o atingere însemnată valorilor ocrotite de lege, aceea a sănătății fizice și morale, mai ales a tinerei generații, astfel că necesită un răspuns adecvat din partea organelor judiciare, de natură a descuraja pe viitor asemenea fapte.
Totodată, instanța apreciază că menținerea măsurii arestării preventive este necesară și în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dar și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, având în vedere modalitatea și circumstanțele de săvârșire a presupuselor fapte, descrise mai sus, raportat și la faptul că inculpații, care nu au nici o sursă de venit, nu numai că au deținut droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, dar printr-o colaborare strânsă, au procurat cannabis în vederea comercializării, cu scopul de a obțineri venituri, astfel că aceștia nu prezintă garanții că, odată lăsați în libertate, nu vor mai săvârșii și alte fapte penale de același gen, sens în care conchide că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, instanța apreciază că măsura arestării preventive este și proporțională cu gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, având în vedere că aceștia sunt cercetați pentru infracțiuni de trafic de stupefiante, prevăzută de Legea nr. 143/2000, fapte care, prin natura lor prezintă un pericol social concret ridicat, mai ales în contextul actual, când astfel de fapte se săvârșesc tot mai des, atât pe plan național cât și internațional.
Însă, față de stadiul procesual în care se află prezenta cauză, inculpații beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 4 Cod de procedură penală, art. 23 al. 11 din Constituția României și art. 6 paragraful 3 din C.E.D.O., nefiind încălcate, în cauză, nici prevederile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., care prevede dreptul inculpaților de a fi cercetați într-un termen rezonabil, sau de a fi eliberați în cursul procedurilor judiciare, termen ce trebuie apreciat în funcție de complexitatea cauzei, activitatea desfășurată de organele judiciare și atitudinea inculpaților din cauză, având în vedere că de la data luării măsurii arestării preventive au trecut doar două luni, timp în care urmărirea penală a fost finalizată și inculpații a fost trimis în judecată, iar prin încheierea din data de 14 ianuarie 2015, s-a dispus și începerea judecății, cu primul termen fixat la 26.01.2015.
Așa fiind, instanța apreciază că, în acest stadiu procesual, revocarea măsurii arestării preventive sau luarea față de inculpați al unei măsurii preventive neprivative de libertate nu este suficientă și se impune menținerea celei mai severe măsuri, cea a arestării preventive, prin urmare, circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv lipsa antecedentelor penale, situația lor familială și atitudinea procesuală a acestora, invocate atât de apărătorii inculpaților, cât și de inculpați sunt apărări ce nu pot prevala în fața ordinii publice apărată de lege și țin de soluționarea pe fond a cauzei, urmând a fi analizate la acel moment procesual.
Împotriva încheierii au formulat contestație în termen inculpații T. A., M. M. și B. B. A..
Inculpatul B. B. A. a solicitat admiterea contestației formulate, arătând că a dat declarații, manifestând o atitudine cooperantă și indicând că dorește să se prevaleze de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, că urmărirea penală este finalizată, au fost strânse toate probele, fiind întocmit rechizitoriu și nu există indicii că își va schimba atitudinea în faza de judecată și nici că, odată lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau judecarea cauzei.
Inculpatul a mai precizat că este arestat din data de 3 iunie 2014 și faptul că pericolul concret pentru ordinea publică se estompează odată cu trecerea timpului, iar perioada petrecută în arest a fost suficientă pentru a conștientiza urmările săvârșirii infracțiunii, că nu este cunoscut cu antecedente penale, are 2 copii minori pe care i-a susținut chiar și în perioada cât a fost plecat în străinătate, trimițând sume de bani astfel cum rezultă și din actele depuse la dosarul cauzei.
Nu în ultimul rând, inculpatul a solicitat a fi avută în vedere starea sa de sănătate, astfel cum se poate observa în mod nemijlocit de către instanță cât și din actele depuse la dosar.
În subsidiar, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul M. M. a solicitat, potrivit art. 208 alin. 3 Cod de procedură penală coroborat cu art. 207 Cod de procedură penală, punerea sa în libertate, deoarece la acest moment temeiurile care au stat la baza arestării preventive au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare, lăsarea sa în libertate la acest moment nu ar impieta bunul mers al procesului penal, neexistând date certe sau concrete că acesta ar încerca să se sustragă în vreun fel de la urmărirea penală sau de la cercetarea judecătorească.
Inculpatul a mai arătat că este la primul contact cu legea penală, că mama acestuia este paralizată și este singurul întreținător al acesteia, dar și faptul că a conștientizat gravitatea faptei sale, iar timpul petrecut în arest până la acest moment este suficient pentru reeducarea acestuia.
În subsidiar, a solicitat luarea măsurii arestului la domiciliu și care impune anumite condiții pe care le va respecta, fiind conștient că în situația în care nu va respecta aceste obligații, măsura se va revoca.
Inculpatul T. A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, respectiv măsura arestului la domiciliu, arătând că temeiurile care au stat la baza arestării nu mai subzistă la acest moment procesual cu referire la pericolul social concret al faptei și, totodată, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat mult odată cu trecerea timpului.
Inculpatul a mai precizat că a avut o atitudine sinceră și perioada petrecută în arest a fost suficientă să conștientizeze consecințele faptelor sale și a avut un scop educativ.
Examinând cauza din perspectiva contestației formulate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a dispozițiilor art. 206 din Codul de procedură penală, se constată că sunt fondate contestațiile formulate de inculpați pentru următoarele considerente:
La soluționarea contestației se au în vedere dispozițiile în materie, astfel cum sunt prevăzute în conținutul articolelor 202 – 244 din Codul de procedură penală care reglementează măsurile preventive.
Judecătorul de la Tribunalul C. a prezentat în încheierea atacată starea de fapt care se impută inculpaților. Raportat la încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, se constată că prin rechizitoriul Ministerului Public, D. – Serviciul Teritorial C. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
1.Inculpatul T. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „vânzare de droguri de risc, fără drept”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, „oferire de droguri de risc, fără drept”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, „procurare și deținere de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și „deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;
2. Inculpatul M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de „procurare de droguri de risc, fără drept”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și
3. Inculpatul B. B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „vânzare de droguri de risc, fără drept”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și „deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu”, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Starea de fapt reținută prin actul de sesizare și probele pe care se sprijină acuzațiile, au fost pe larg descrise de instanță și nu va mai fi reluate, acestea fiind corecte până în acest moment.
Se mai impune precizarea că inculpatul B. B. A. a precizat în fața instanței de control judiciar că va solicita aplicarea dispozițiilor referitoare la procedura simplificată, iar ceilalți doi inculpați au precizat că au conștientizat gravitatea faptelor, chiar dacă nu au invocat aplicarea acestei proceduri.
Din probele prezentate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, conform art. 202 din Codul de procedură penală, măsura arestării preventive fiind necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și apărând ca proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestor inculpați.
Este adevărat că activitatea infracțională și infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, sunt de o gravitate ridicată de natură să justifice arestarea inculpaților o perioadă de timp.
În prezent infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu infracțiunea de închisoare de la 2 la 7 ani.
Astfel, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală infracțiunile pentru care există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii lor, fiind din cele indicate în cuprinsul acestui articol și anume o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani și respectiv o infracțiune de trafic de droguri.
Se pune problema, în prezent, dacă termenul rezonabil impus de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților sale Fundamentale s-a împlinit, având în vedere că inculpații sunt arestați preventiv de peste 2 luni și dacă o altă măsură preventivă nu este suficientă în cauză, respectiv dacă măsura arestării preventive mai este necesară și proporțională cu gravitatea acuzației.
Lipsa antecedentelor penale sau situația socială și familială a unora inculpați nu sunt de natură a înlătura, prin ele însele, dar raportat la trecerea unui interval mare de timp de la arestarea preventivă, chiar dacă nu este imputabil nici inculpaților, nici organului judiciar; în prezenta speță pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate s-a diluat. Atitudinea unor inculpați de a da declarații și a prezenta faptele în care au fost implicați constituie o împrejurare care poate fi avută în vedere atât ca o eventuală circumstanță atenuantă ori la prevalarea de dispozițiile privind procedura recunoașterii învinuirii, care să conducă la reducerea limitelor pedepselor ce le vor fi aplicate, dar și ca o împrejurare ce diluează pericolul social odată cu trecerea timpului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu Letellier c. Franței), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat, trebuind a fi demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Trecerea unei perioade de timp, de peste 2 luni de la arestarea preventivă a inculpaților, în condițiile în care a început cercetarea judecătorească, este de natură a diminua impactul negativ pe care faptele înseși le-au avut pentru comunitate, iar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, apare ca fiind în interesul bunei desfășurări a procesului penal, astfel că măsura preventivă nu mai este proporțională cu gravitatea acuzației.
Sunt respectate astfel și dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit cărora "Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.", fiind indicate motive relevante și suficiente pentru a justifica necesitatea de a menține inculpații în stare de arest preventiv raportat la activitatea infracțională pentru care sunt cercetați inculpații, motive ce în prezent nu mai pot fi indicate, simpla invocare a gravități acuzației fiind avută în vedere pe parcursul celor 2 luni de detenție preventivă.
Măsura preventivă se dispune și se menține dacă este necesară pentru buna soluționare a cauzei, se revocă dacă nu mai este necesară sau dacă este nelegală și se înlocuiește dacă prin aceasta nu se stânjenește bunul mers al cercetărilor. Măsura preventivă se dispune ținând seama de gravitatea în abstract a faptelor, de stadiul procesual al cauzei, dar și în raport de probatoriul ce se impune a fi administrat. Din acest punct de vedere se constată că nu se poate, în mod obiectiv, aprecia că în cauza prezentă s-au produs modificări ale stării de fapt, avute în vedere de către judecătorul de drepturi și libertăți iar mai apoi de cel de cameră preliminară și de fond. Chiar dacă trecerea timpului nu poate constitui singură un criteriu de apreciere a măsurii preventive, nu se poate a nu fi avute în vedere anumite termene impuse de legea procesual penală, care reclamă, în anumite cazuri luarea unei măsuri preventive mai ușoare dacă prin aceasta nu se stânjenește buna derulare a procedurii.
Spre deosebire de măsurile procesuale reale, cele personale trebuie analizate în cadrul termenelor prevăzute de lege și la acest moment procesual se constată că deși nu au intervenit elemente noi în cadrul procedurii, perioada de timp ce a trecut de la momentul dispunerii măsurii procesuale este reapreciată. Întrucât nu au dispărut condițiile prevăzute de art. 223 Cod de procedură penală, se constată că în cauză se poate dispune o măsură procesuală care nu presupune punerea în libertate a inculpaților, aceștia putând fi plasați în arest la domiciliu. Pentru a se putea dispune această măsură procesuală este necesar să se constate că ea este necesară și suficientă pentru buna derulare a cercetărilor și se constată întrunite dispozițiile art. 223 Cod de procedură penală.
Aceste aspecte au fost verificate și în precedentele încheieri și continuă să subziste și în prezent. Se constată însă că plasarea în arest la domiciliu presupune ca fiecare dintre inculpați să rămână la domiciliul său, domiciliu diferit pentru fiecare dintre ei, astfel că posibilitățile de a lua legătura cu mediul exterior sunt aproximativ la fel de restrânse ca în cazul pazei permanente realizate într-un centru de detenție.
Instanța mai observă că nici unul dintre inculpații din prezenta cauză nu au îngreunat derularea procedurii, au respectat termenele de judecată la care au fost de acord să participe. De asemenea, se constată că motivele anterior indicate de magistrat nu mai pot constitui singure un temei al menținerii măsurii procesuale, care riscă astfel să se transforme dintr-o măsură procesuală preventivă într-o sancțiune de drept penal. Așa fiind, se constată că dispozițiile art. 223 al 2 Cod de procedură penală continuă să subziste însă, prin raportare la dispozițiile art. 202 Cod de procedură penală măsura procesuală a arestării se poate înlocui cu măsura procesuală preventivă mai ușoară, cu restrângeri aproape identice ale libertății de mișcare însă cu plasarea inculpatului/inculpaților la domiciliu, cu posibilitatea de a-l părăsi doar pentru prezentarea la instanță.
Pentru a înlocui măsura preventivă se are în vedere că în cauza prezentă urmează a se proceda la audieri, la verificări ale susținerilor părților, aspecte care privesc implicit fondul pricinii.
Faptul că s-a dispus, trecerea într-o altă fază procesuală, nu presupune că temeiurile avute în vedere anterior au încetat să existe, însă ele nu mai pot avea aceeași intensitate ca în precedent, în condițiile în care, deși nedefinitiv, actele efectuate în cadrul procedurii de urmărire penală au fost menținute pe fond. Astfel, la aprecierea măsurii procesuale ce urmează a se dispune, se ține seama de toate elementele ce caracterizează cauza dedusă judecății: elementele de circumstanțiere ale faptei, mai sus indentificate, dar și ale persoanei inculpaților astfel cum rezultă din actele de la dosar ce au fost analizate și în precedentele încheieri. La acest moment procesual se ține seama de faptul că cercetarea judecătorească a debutat, însă prin reaprecierea perioadei scurse de la momentul arestării preventive, ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute pentru fiecare dintre faptele deduse cercetării, dar și de conduita procesuală a inculpaților, de faptul că la dosar există probe tehnice care completează probațiunea clasică, că aceștia nu au antecedente penale, că inculpatul B. este bolnav, iar mama inculpatului M. M. este paralizată, se constată că o măsură procesuală mai ușoară care impune tot privarea de libertate a inculpaților este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art. 202 Cod de procedură penală.
În cadrul analizării dispozițiilor art. 223 al 2 teza II Cod de procedură penală, cu referire la măsura arestului la domiciliu, instanța constată că în baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia – astfel cum sunt indicate în actul de inculpare, a anturajului și a mediului din care provin fiecare dintre inculpați, și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, privarea de libertate la domiciliu a inculpaților este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Prin plasarea în arest la domiciliu inculpații vor avea de respectat anumite dispoziții indicate expres, iar în cazul nerespectării obligațiilor impuse se poate dispune cu privire la aceștia măsura arestului preventiv.
Se ține seama la alegerea măsurilor procesuale nu doar de necesitatea pentru buna derulare a procedurii, dar și de împrejurarea că fenomenul infracțional descris în actul de inculpare cunoaște o creștere alarmantă, împrejurare care reclamă menținerea unei măsuri preventive sau înlocuirea acesteia. Se constată că măsura preventivă înlocuită în prezenta cauză poate fi supravegheată de organele de poliție de la domiciliul fiecăruia dintre inculpați.
Instanța are în vedere și considerentele de ordin personal invocate de inculpați la fiecare termen de judecată, care nici acestea nu au suferit modificări, însă ține seama de ingerința în drepturile inculpaților prin raportare și la relațiile de familie ale fiecăruia dintre ei.
În acest sens, instanța amintește și practica instanței europene care în hotărârea C., concluzionase că autoritățile judiciare nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii reclamantului în stare de detenție provizorie timp de trei luni și jumătate, întrucât nu au prezentat fapte concrete pe baza cărora au estimat riscul lăsării reclamantului în libertate și nici nu au explicat imposibilitatea de a aplica măsuri alternative detenției. În speță, situația este identică, autoritățile omițând să indice probele concrete care indică existența unei pericol pentru ordinea publică care ar fi rezultat din judecarea reclamantului în stare de libertate. În plus, Curtea a constatat că instanțele nu au explicat niciodată de ce luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi fost suficientă, iar simplul fapt că reclamantul era recidivist nu putea să justifice menținerea sa în stare de arest.
Pentru aceste motive, va admite contestațiile formulate de inculpații T. A., M. M. și B. B. A. va desființa încheierea atacată în ce privește măsura preventivă dispusă față de inculpații contestatori și rejudecând, va admite cererile formulate de inculpați și va înlocui măsura arestării preventive a acestora cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 221 Cod de procedură penală pe durata arestului la domiciliu inculpații sunt obligați să respecte următoarele condiții:
a. să nu părăsească fiecare domiciliul mai sus indicat fără încuviințarea instanței de judecată;
b. să se prezinte în fața instanței ori de câte ori sunt chemați;
c. să nu comunice, direct sau indirect, unii cu alții sau cu martorii T. Edina, S. E., S. A. M. și Cotoroiu F. A..
Atrage atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite se poate dispune măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea, de îndată, în libertate, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză și plasarea în arest la domiciliu a inculpaților T. A., M. M. și B. B. A..
Se va atrage atenția inculpaților anterior menționați asupra dispozițiilor art. 221 al 5 Cod de procedură penală în sensul că pe durata măsurii arestului la domiciliu pot părăsi imobilul unde locuiesc pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora și asupra art. 221 alin. 10 Cod de procedură penală în sensul că pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpaților pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.
Prezenta se comunică inculpaților, organelor de poliție în a căror circumscripție locuiesc ca organ de supraveghere, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
În baza art. 275 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:DISPUNE::
Admite contestațiile declarate de inculpații T. A., M. M. și B. B. A. împotriva încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2015 a Tribunalului C. în dosarul nr._ 14, pe care o desființează în ce privește măsura preventivă dispusă față de inculpații contestatori și rejudecând:
Admite cererile formulate de inculpați și:
În baza art. 208, 218, și 362 Cod de procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților:
1. T. A. - fiul lui A. și Veronika - M., născut la data de 09.02.1992 în B., județul B., domiciliat în Sf. G., ., județul C., CNP_, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 18/2014 emis de Tribunalul C.;
2. M. M. – fiul lui M. și V., născut la data de 13.10.1987 în municipiul Odorheiul S., județul Harghita, domiciliat în Sf. G., .. 3, . ., posesor al. C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP Sf. G., CNP_, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 5/2014 emis de Curtea de Apel B.;
3. B. B. A. – fiul lui T. F. și G. - F., născut la data de 26.10.1984 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în municipiul Târgoviște, .. 18A, ., . S. G., .. 18, ., județul C., posesor al. C.I. . nr._, CNP_, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/2014 emis de Tribunalul C.;
cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 221 Cod de procedură penală pe durata arestului la domiciliu inculpații sunt obligați să respecte următoarele condiții:
a. să nu părăsească fiecare domiciliul mai sus indicat fără încuviințarea instanței de judecată;
b. să se prezinte în fața instanței ori de câte ori sunt chemați;
c. să nu comunice, direct sau indirect, unii cu alții sau cu martorii T. Edina, S. E., S. A. M. și Cotoroiu F. A..
Atrage atenția inculpaților că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite se poate dispune măsura arestării preventive.
Dispune punerea, de îndată, în libertate, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză și plasarea în arest la domiciliu a inculpaților T. A., M. M. și B. B. A..
Atrage atenția inculpaților anterior menționați asupra dispozițiilor art. 221 al 5 Cod de procedură penală în sensul că pe durata măsurii arestului la domiciliu pot părăsi imobilul unde locuiesc pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora și asupra art. 221 alin. 10 Cod de procedură penală în sensul că pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpaților pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.
Prezenta se comunică inculpaților, organelor de poliție în a căror circumscripție locuiesc ca organ de supraveghere, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
În baza art. 275 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariile avocaților din oficiu, în sume de câte 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se includ în cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, GREFIER,
S. F. R. G.
Red. S.F./06.05.2015
Dact. R.G./ 07.05.2015 /6 exemplare
Jud. fond: M. E.
PROCES VERBAL
Având în vedere starea de sănătate a inculpatului B. B. A., care acuza o stare de rău, președintele completului de judecată a dispus luarea măsurilor necesare pentru deplasarea inculpatului într-o unitate spitalicească, însă acesta a învederat că nu dorește deplasarea la spital decât după judecarea cauzei în prezența sa.
După terminarea ședinței de judecată s-a apelat Serviciul de urgență, fiind deplasată o ambulanță cu echipaj medical, care a acordat îngrijiri medicale inculpatului la sediul instanței, inculpatul fiind escortat de paza locului de deținere, respectiv Penitenciarul C..
Grefier,
R. G.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
