Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 166/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.166/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 25 februarie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A12:
Președinte – E. B.- judecător
Judecător – A. C. M.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă TRIBUNALUL B. împotriva sentinței penale nr. 281/S din data de 10 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 25 februarie 2015, când,
CURTEA
Prin sentința penală nr. 281S din 10.10.2014 a Tribunalului B. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 cod penal raportat la art. 188 cod penal (fost 20 cod penal anterior raportat la art. 174 al. 1 cod penal anterior) în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1 cod penal.
În baza art. 386 cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 cod penal raportat la art. 188 cod penal (fost 20 cod penal anterior raportat la art. 174 al. 1 cod penal anterior) în infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 cod penal (cu corespondență în art. 193 al. 2 noul cod penal).
În baza art. 396 al. 6 cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. g cod procedură penală și 158 cod penal s-a dispus încetarea procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate Cocoraș M., cu domiciliul în ., ., județul B. împotriva inculpatului C. V., fiul lui V. și A., născut la 20.01.1960, cu domiciliul în . . și fără forme legale în ., . CNP_ sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 cod penal anterior cu aplicarea art. 5 cod penal (actualul art. 193 al. 2 cod penal), ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În baza art. 112 lit. b cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat cuțitul cu prăsele din material plastic de culoare verde, în lungime totală de 18 cm și lama metalică de 10 cm folosit la comiterea faptei, aflat în camera de corpuri de delicte a Tribunalului B. și înregistrat în registrul de corpuri delicte sub nr. 127/2014.
Tricoul de culoare neagră aflat în camera de corpuri de delicte a Tribunalului B. și înregistrat în registrul de corpuri delicte sub nr. 127/2014 constituie mijloc material de probă și rămâne atașat la dosarul cauzei.
S-a constatat că partea vătămată Cocoraș M. a renunțat la pretențiile civile.
În baza art. 272 al. 1 și art. 274 al. 1 teza finală onorariul avocatului din oficiu D. A., de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și a rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 al. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală partea vătămată Cocoraș M. a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, părțile și martorii prezintă fiecare o variantă diferită a derulării incidentului în cuprinsul declarațiilor acestora regăsindu-e următoarele elemente comune:
Inculpatul C. V. a trăit în concubinaj cu K. I. timp de peste 10 ani și la sfârșitul verii 2013 s-au despărțit. În cursul sezonului recoltării cei doi au muncit împreună și au primit o cantitate de cartofi depozitată la domiciliul numitei K. I.. În data de 30.10.2013 după ce a consumat o cantitate de alcool sanitar inculpatul a sosit la domiciliul fostei concubine, unde se aflau și partea vătămată Cocoraș M. și martorul K. S., cu solicitarea de a împărți cartofii obținuți împreună. Între cei doi a izbucnit o ceartă și la un moment dat inculpatul a părăsit locuința, fiind urmat de K. S. și Cocoraș M.. La ieșirea din locuință inculpatul a spart geamul de la ușa de acces în casă. În fața casei a avut loc o altercație, în cursul căreia inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu mâner de 8 cm și lama de 10 cm, pe care îl poartă de obicei asupra sa, cuțit cu care a fost rănită Cocoraș M. în zona sânului drept, suferind o leziune ce a necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată - parte civilă a fost audiată de trei ori și a prezentat de fiecare dată în mod diferit derularea evenimentelor. Astfel, în faza de urmărire penală în data de 22.01.2014, în fața procurorului, a arătat că după ce a spart geamul de la ușa prin care se face accesul în locuință, inculpatul C. V. a tras-o de haine pe sora sa K. I. încercând să iasă din casă împreună cu aceasta, moment în care a intervenit în favoarea surorii sale și a fost lovită de inculpat cu cuțitul. În declarația dată tot în faza de urmărire penală, în fața organelor de cercetare penală, la data de 05.11.2013, partea vătămată a arătat că în timp ce inculpatul o târa pe K. I. afară din casă, trăgând-o de haine, acesta a scos cuțitul, moment în care a intervenit ea împreună cu fratele său, K. S. pentru a aplana conflictul și a o lua pe K. I. de lângă inculpat și a fost înjunghiată în zona sânului drept. În faza cercetării judecătorești aceeași parte a arătat că după ce inculpatul a spart geamul a ieșit în curte și a fost urmat de cei trei frați: K. I., Cocoraș M. și K. S., care au ieșit deodată din casă; în timp ce inculpatul se certa cu K. I. partea vătămată s-a interpus între ei și a fost lovită cu cuțitul.
Martorul K. S. a arătat în faza de urmărire penală că după ce a trântit ușa și a spart geamul ușii, inculpatul a târât-o de haine pe K. I. până în curtea casei, iar sora sa Cocoraș M. a intervenit în favoarea fostei concubine a inculpatului și a fost înjunghiată de acesta. Martorul a arătat că în momentul în care Cocoraș M. a fost înjunghiată el nu se afla în apropierea celor doi, ci se îndrepta spre ei, ieșind din locuință. Numai după ce a auzit-o pe sora sa spunând că a fost înjunghiată s-a apropiat de inculpat și l-a dezarmat.
În faza cercetării judecătorești martorul a arătat că nu a fost în încăpere atunci când inculpatul s-a certat cu sora sa I., dar când a auzit că s-a spart geamul a ieșit din camera în care se afla și a văzut cum inculpatul o trăgea afară din casă pe K. I., având în mână un cuțit, astfel încât împreună cu sora sa Cocoraș M. a intervenit, ambii cerându-i inculpatului să lase cuțitul din mână. Martorul susține că a încercat să îl dezarmeze pe inculpat și atunci când l-a prins de mână acesta s-a smucit și a înjunghiat-o pe Cocoraș M.. Martorul a precizat că nu a văzut momentul înjunghierii dar a simțit cum inculpatul se smucește și simultan a auzit țipătul surorii sale. Martorul a precizat că inculpatul nu este o persoană violentă și că nu au existat anterior manifestări agresive ale inculpatului la adresa surorii sale.
Martora K. I. a arătat în faza de urmărire penală, în declarația din 30.10.2013 dată în fața organelor de cercetare penală, că după ce inculpatul a spart geamul, a reintrat în casă și a prins-o de mână, iar martora a încercat să scape, trăgându-și mâna, pentru că a observat că inculpatul avea un cuțit în mănă. Când au remarcat faptul că inculpatul are un cuțit, au intervenit frații săi K. S. și Cocoraș M.: K. S. încercat să îl dezarmeze și Cocoraș M. a început să strige că a fost tăiată. În declarația dată în fața procurorului martora a arătat că după ce inculpatul a spart geamul a ieșit în curte, fiind urmat de Cocoraș M. și K. S. și în timp ce se afla în casă a auzit cum sora sa strigă din curte că a fost tăiată. Martora a admis că l-a lovit pe inculpat cu o cană în cap înainte ca acesta să părăsească locuința.
În declarația dată în fața instanței a arătat că după ce inculpatul a ieșit din locuință martora a rămas în interior, a văzut cum pe inculpat îl urmează frații ei K. S. și Cocoraș M. și a auzit-o pe sora sa țipând. Martora a precizat că nu a văzut cuțitul decât după ce sora sa a țipat că a fost tăiată.
Coroborând declarațiile martorilor oculari și ale părților instanța a reținut că episodul legat de agresarea părții vătămate s-a desfășurat în curtea din fața locuinței martorei K. I., și că la derularea acestui episod au participat inculpatul, partea vătămată și frații acesteia din urmă, martorii K. S. și K. I.. Din modul de derulare a incidentului a rezultat că cei trei frați au fost la rândul lor agresivi, nemulțumiți fiind de faptul că inculpatul a spart geamul de la ușa de la . K. S. cât și Cocoraș M. au remarcat faptul că inculpatul are în mână un cuțit înainte ca acesta să aibă posibilitatea de a-l folosi și au încercat să îl dezarmeze. Inculpatul a lovit partea vătămată fără a-și propune să îi creeze vreo leziune, însă manipulând cuțitul în cadrul incidentului, în imediata apropiere a celor trei frați, a acceptat posibilitatea producerii unor leziuni.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei instanța a reținut următoarele:
- în rechizitoriu s-a apreciat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor în forma tentativei
- instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau alte violente prevăzută de art. 193 al. 2 cod penal (fost art. 180 al. 2 cod penal)
- inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1 cod penal și a avansat și ipoteza săvârșirii faptei în stare de legitimă apărare.
Încadrarea juridică a faptei comise de inculpat depinde de poziția subiectivă a inculpatului în raport cu fapta comisă. Astfel, dacă se reține că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate sau a altei persoane suntem în prezența infracțiunii de omor, în forma tentativei (întrucât nu s-a produs decesul părții vătămate – parte civilă); dacă se reține că inculpatul a acționat numai cu intenția de a lovi, de a o produce o vătămare a integrității corporale sau sănătății părții vătămate sau altei persoane sau suferințe fizice suntem în prezența infracțiunii de loviri sau alte violențe, iar dacă se reține că inculpatul nu a avut nicio intenție de a vătăma, de a afecta sănătatea vreunuia din participanții la incident și că inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unor leziuni sau producerea decesului unei persoane, dar fie a prevăzut rezultatul faptei sale fără a-l urmări, fie nu l-a prevăzut deși trebuia sau putea să-l prevadă, suntem în prezența infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Poziția subiectivă a făptuitorului se determină în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, criteriile general acceptate în funcție de care se analizează poziția subiectivă a făptuitorului fiind: instrumentul folosit (instrument apt sau nu de a produce moartea), regiunea corpului lovită (zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre făptuitor și victimă anterioare comiterii faptei, atitudinea făptuitorului ulterioară comiterii faptei;
Infracțiunea de omor se poate comite atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă; există intenție directă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte (art. 16 al. 3 lit. a cod penal) și intenție indirectă când prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui (art. 16 al. 3 lit. b cod penal). Instanța reține că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului vreuneia dintre persoanele implicate în incident, ca urmare a acțiunilor sale și nu a urmărit și nu a acceptat o astfel de posibilitate.
Inculpatul nu se afla în relații de dușmănie cu partea vătămată și nici cu fosta sa concubină. Deși relația de concubinaj încetase, din probele administrate nu rezultă că inculpatul a fi manifestat resentimente față de această realitate. Anterior comiterii faptei a existat un conflict între inculpat și sora părții vătămate, respectiv fosta sa concubină, martora K. I., legat de modalitatea de împărțire a unor produse agricole dobândite de cei doi împreună și în cursul acestui conflict inculpatul a fost lovit cu o cană metalică în zona capului. În timp ce a părăsit locuința, fiind practic împins spre ieșire de fosta concubină, inculpatul a spart geamul ușii, aspect ce a determinat intervenția fraților fostei concubine, care l-au urmat pe inculpat în curte. Amploarea redusă a conflictului nu justifică aprecierea că inculpatul ar fi fost atât de revoltat încât să urmărească suprimarea vieții unei persoane, în contextul în care martorii îl caracterizează pe inculpat ca pe o persoană non - violentă, care nu a manifestat agresivitate față de fosta concubină pe parcursul celor peste 10 ani de trai în comun. Pe de altă parte inculpatul se afla în inferioritate numerică în raport cu rudele fostei concubine și se afla în curtea casei acestora, astfel încât este puțin probabil să își fi propus să agreseze pe cineva, ținând seama și de modul în care este caracterizat în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune. Astfel din informațiile strânse de consilierul de probațiune reiese că inculpatul nu este perceput ca o persoană violentă nici de către fosta concubină, care a apreciat că inculpatul nu a intenționat să lovească partea vătămată și nici de ceilalți membrii ai comunității, care, la rândul lor s-au exprimat în sensul că „implicarea inculpatului în infracțiunea pentru care este judecat este o greșeală, că acesta nu a premeditat rezultatul conduitei sale”.
În ceea ce privește instrumentul folosit la producerea leziunilor instanța a constatat că acesta este un cuțit de bucătărie, (cu partea tăietoare pe o singură latură a lamei) pe care inculpatul îl purta asupra sa pentru a-l folosi în activitatea zilnică și nu este un instrument anume destinat intimidării sau agresării unor persoane. Instanța admite că, utilizat prin aplicarea de lovituri repetate în zone vitale și cu mare intensitate, ar putea provoca leziuni ce conduc la deces, însă în cazul de față nu se poate face abstracție de modul în care a fost folosit acest cuțit: a fost aplicată o singură lovitură, care nu a vizat o anumită zonă a corpului, fiind aplicată mai degrabă la întâmplare, în contextul în care inculpatul era înconjurat de fosta concubină și frații acesteia. Instanța remarcă și gravitatea scăzută a leziunii produse, respectiv o rană superficială care a necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale. Este adevărat că rana s-a produs într-o zonă vulnerabilă a corpului, iar în cazul în care lovitura ar fi fost aplicată cu mare intensitate și prin împlântarea cuțitului ar fi putut produce consecințe mult mai grave, însă din maniera de desfășurare a incidentului și aspectul leziunii rezultă că mișcarea mâinii inculpatului a fost în plan orizontal, fiind plauzibilă varianta de producere a leziunii expusă de inculpat, și anume lezarea părții vătămate în timp ce inculpatul și-a tras mâna prinsă de martorul K. S., pentru a se elibera din strânsoare. Chiar în această variantă de producere a leziunii instanța reține că rezultatul nu poate fi atribuit culpei, întrucât inculpatul a prevăzut posibilitatea de răni pe cineva ținând seama de faptul că în imediata lui apropiere se aflau cei trei frați, iar în mâna pe care a tras-o ținea cuțitul, astfel încât deși nu a urmărit să producă vreo leziune, a acceptat că prin gestul său ar fi putu produce un astfel de rezultat. Nu se poate reține că producerea unei leziuni prin mișcarea haotică a mâinii înarmate cu un cuțit în imediata apropiere a trei persoane ar constitui un rezultat imprevizibil, astfel încât reținerea culpei ca formă de vinovăție a comiterii faptei nu este posibilă.
Instanța a reținut, așadar, că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție sub forma intenției indirecte, rezultatul prevăzut și acceptat fiind vătămarea integrității corporale sau sănătății unei persoane, și nicidecum decesul unei persoane.
Instanța a apreciat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută în prezent de art. 193 al. 2 cod penal și de art. 180 al. 2 cod penal anterior, astfel încât în baza art. 386 cod procedură penală s-a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptei în acest sens.
Sub aspectul laturii obiective există o acțiune de lovire cu cuțitul a părții vătămate, urmarea imediată este producerea unei leziuni pentru vindecarea căreia a fost nevoie de 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă cu intenție indirectă.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 cod penal raportat la art. 188 cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 1 cod penal a fost respinsă.
Fapta fiind comisă înainte de . noului cod penal se pune problema aplicării legii penale mai favorabile. Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea veche, în vigoare la momentul comiterii faptei, respectiv art. 180 al. 2 cod penal. Aplicând global legea penală instanța a constatat că vechea legislație este aplicabilă și în ceea ce privește cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și respectiv cauzele care înlătură răspunderea penală.
În ceea ce privește cauza care înlătură caracterul penal al faptei (în actualul cod penal cauză justificativă) invocată de inculpat, respectiv legitima apărare instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 44 alin.2 cod penal anterior, este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Din probele administrate nu rezultă că împotriva inculpatului era în curs de desfășurare un atac care să îndeplinească cerințele impuse de art. 44 al 2 cod penal anterior, în special caracterul material și imediat nefiind probate. Pe cale de consecință nu este probat nici faptul că un potențial atac ar fi pus în pericol grav persoana inculpatului. Inculpatul susține că fosta concubină și cei doi frați ai săi, împreună și cu alte persoane l-au bătut, l-au trântit la pământ și că a scos cuțitul pentru a se apăra. Nicio probă administrată nu confirmă susținerile inculpatului. Martorul K. M., audiat la propunerea inculpatului a arătat că nu a fost de față la derularea incidentului și că l-a văzut pe inculpat după ce a părăsit curtea fostei concubine și nu prezenta urme de lovituri. La rândul lui martorul F. V., propus de inculpat, a arătat că nu a asistat la incident și că a auzit de la vecini că inculpatul a fost bătut, dar nu știe de cine. Instanța reține că inculpatul a fost lovit cu cana metalică în zona capului de către fosta concubină, dar într-o primă etapă a conflictului desfășurată în interiorul locuinței, în timp ce aplicarea loviturii cu cuțitul a avut loc în curtea imobilului, etapă în care nu există probe că inculpatul ar fi fost agresat, (deși probabilitatea ca inculpatul să fi fost agresat nu poate fi înlăturată).
Prin urmare nu se poate reține că inculpatul ar fi acționat în stare de legitimă apărare.
La termenul de judecată din 30.09.2014 partea vătămată Cocoraș M. a declarat că își retrage plângerea formulată față de inculpat și că nu mai are nicio pretenție penală sau civilă față de acesta.
Este de subliniat că la data de 30.10.2013 partea vătămată a formulat plângere penală (consemnată într-un proces verbal de organele de cercetare penală, care au reținut că numita Cocoraș M. nu știe să scrie și să citească) arătând că dorește ca inculpatul C. V. să fie tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, (fila 10 dosar de urmărire penală).
Potrivit art. 16 al. 1 lit. g cod procedură penală acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală.
Potrivit art. 180 al. 3, cod penal anterior, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar potrivit art. 131 al. 2 cod penal anterior în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată retragerea plângerii înlătură răspunderea penală.
Constatând că acțiunea penală nu mai poate fi exercitată întrucât partea vătămată și-a retras plângerea formulată împotriva inculpatului instanța va dispune în baza art. 396 al. 6 cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. g cod procedură penală și 131 cod penal anterior (art. 158 noul cod penal) încetarea procesului penal.
În baza art. 112 lit. b cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la comiterea faptei.
Tricoul de culoare neagră aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului B. și înregistrat în registrul de corpuri delicte sub nr. 127/2014 constituie mijloc material de probă și rămâne atașat la dosarul cauzei.
S-a lua act de faptul că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B., criticând sentința apelată sub aspectul greșitei schimbări de încadrare juridică a faptei reținută de instanța de fond, întrucât starea de fapt stabilită în cadrul anchetei penale a fost nuanțată de către părți în fața instanței, ca urmare a faptului că în final părțile s-au împăcat în plan civil/personal și au dorit o soluționare de aceeași natură și în plan penal, martorul K. S., contrar celor declarate organelor de urmărire penală, în fața instanței a susținut teza inculpatului – a accidentări involuntare a părții vătămate – în vădită contradicție cu cele declarate de inculpat, care a relatat că a scos cuțitul când era căzut jos, iar martorul arată că toată lumea era în picioare.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul parchetului este fondat.
Curtea, ca urmare a reanalizării probelor administrate în cauză și a administrării probelor testimoniale, vizând audiarea martorilor K. S. și K. I., reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor pentru următoarele motive:
Într-adevăr motivul conflictului îl constituie refuzul martorei K. I., fosta concubină a inculpatului, de a îi preda cantitatea de cartofi, care îi revenea ca urmare a muncii prestate de inculpat și depozitată la fosta sa concubină.
Trebuie precizat faptul că inculpatul a venit la locuința fostei sale concubine după ce anterior consumase băuturi alcoolice, între cei doi izbucnind o ceartă, în locuința martorei, mai precis în bucătărie, care a degenerat cu îmbrânceli între cei doi, într-o primă fază, martora lovindu-l pe inculpat cu o cană în cap, încercând să-l scoată afară. Inculpatul a ieșit în curte, trântind ușa, ocazie cu care s-a spart și geamul, conform declarației martorei.
Cearta între cei doi foști concubini a continuat, martora ”fiind în bucătărie, iar inculpatul în curte” - potrivit depoziției martorei, ocazie cu care din locuință au ieșit martorul K. S. și persoana vătămată Cocoraș M..
Chiar dacă între declarațiile martorilor audiați și în fața instanței de apel există unele contradicții, martorul K. S. declarând că partea vătămată a venit din vecini în momentul în care a auzit ceartă, totuși ambii martori au declarat că fapta inculpatului s-a petrecut în curtea imobilului martorei.
Ambii martori audiați la instanța de control judiciar neagă faptul că ar fi văzut când inculpatul a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată, contrar declarației părții vătămate, totuși ambii martori au confirmat că au auzit când Cocoraș M. a strigat ”m-a tăiat cu cuțitul”.
Toți martorii au declarat că l-au văzut pe inculpat cu cuțitul în mână, partea vătămată declarând că ”e posibil ca inculpatul să fi intenționat să o lovească pe sora mea”, ceea ce demonstrează intenția, chiar și indirectă, a inculpatului de a folosi cuțitul, fără a se putea stabili cu certitudine împotriva căreia dintre persoanele aflate de față a dorit acesta să folosească cuțitul și fără a putea reține că lovitura cu cuțitul a fost accidentală.
Părțile implicate în conflict pe parcursul întregului proces și-au tot schimbat declarațiile, încercând că atenueze consecințele faptei inculpatului, ca urmare a faptului că acestea s-au împăcat în plan personal, acreditând ideea unui accident și a prezenței numai a inculpatului și a persoanei vătămate în curte, ceilalți venind numai ulterior. Partea vătămată a declarat fără putință de tăgadă că martorii K. S. și K. I. se aflau în curte și toate persoanele din curte se aflau în poziție verticală, atunci când inculpatul a tăiat-o cu cuțitul, fiind față în față cu inculpatul, eschivările celorlalți martori fiind pentru a încerca atenuarea consecințelor faptei inculpatului.
Contrar celor declarate de inculpat, care a acreditat teza legitimei apărări, ”au sărit toți să mă lovească, iar eu am căzut la pământ. Ca să mă apăr am scos din buzunar un cuțitaș pe care-l folosesc la culesul hreanului și pe care-l port tot timpul asupra mea”, persoanele prezente la locul faptei se aflau în curte, inclusiv martorii K. S. și K. I. și în poziție ortostatică, motiv pentru care instanța de control judiciar va înlătura aceste depoziții ale inculpatului.
În afară de coroborarea tuturor probelor testimoniale, pentru determinarea încadrării juridice a faptei inculpatului o importanță majoră o are și zona vizată de către inculpat pentru aplicarea loviturii cu cuțitul, respectiv ”sânul drept” - zona plămânului drept, provocând părții vătămate o plagă tăiată de 4/03 cm, precum și obiectul folosit – un cuțit cu lama de 10 cm.
Contrar opiniei instanței de fond, Curtea reține că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, chiar dacă fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, întrucât inculpatul, aflat față în față cu persoana vătămată, avea reprezentarea vizuală și mentală a zonei în care va lovi, o zonă vitală a corpului uman, cunoștea instrumentul folosit – cuțit cu lama de 10 cm, precum și intensitatea cu care poate să lovească, un bărbat în vârstă de 54 de ani, obișnuit cu munca fizică, care are în fața sa o persoană de sex feminin neînarmată cu vreun obiect contondent.
Față de cele arătate anterior, Curtea reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. Fapta fiind comisă anterior intrării în vigoare a noului cod penal, din punct de vedere al aplicării legii penale mai favorabile instanța reține că legea mai favorabilă este codul penal anterior.
La individualizarea pedepsei ce i se va aplica inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 74 Codul penal anterior, se vor avea în vedere limitele de pedeapsă, împrejurările și condițiile în care s-a comis fapta, gradul de pericol social al faptei, precum și persoana inculpatului.
Astfel, Curtea reține că fapta inculpatului a fost comisă pe fondul relațiilor tensionate existente la acel moment între inculpat și martora K. I., despărțiți în fapt, dar care în prezent formează din nou un cuplu, consumul anterior de alcool de către inculpat, refuzul martorei de a îi da inculpatului partea care i se cuvenea din munca prestată.
Totodată inculpatul, deși, ca de altfel toți martorii din proces, au încercat să diminueze gravitatea faptei, pe fondul bunelor relații existente în prezent între aceștia, s-a prezentat la organele de cercetare penală și pe tot parcursul derulării procesului penal în fața instanțelor, a regretat . exercitată față de partea vătămată, lucrează ca și sezonier, după ce anterior a lucrat 12 ani la Uzina Tractorul B., se bucură de sprijinul familiei sale și cel al concubinei acestuia, motive pentru care instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Codul penal anterior, urmând a i se aplica inculpatului pedepasa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal anterior inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II și b Cod penal anterior.
În raport de cele arătate mai sus, ca și modalitate de executare a pedepsei, Curtea apreciază că realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal anterior și a funcțiilor educative și sancționatorii ale acesteia se pot realiza și fără privarea de libertate a acestuia, ci prin aplicarea inculpatului a unor măsuri de supraveghere.
În consecință în baza art. 86/1 Cod penal anterior se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit prevederilor art. 86/2 Cod penal anterior.
În baza art. 86/3 alin. 1 Cod penal anterior, se va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta,
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență și se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, analizând apelul potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de parchet, cu privire la latura penală și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sentinței penale nr. 281/S din 10.10.2014 a Tribunalului B., pe care o desființează sub aspectul laturii penale și, rejudecând cauza:
În baza art. 20 alin. 1 raportat la art. 174 Cod penal anterior cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul C. V., fiul lui V. și A., născut la data de 20.01.1960, cu domiciliul în ., ., fără forme legale în ., ., CNP:_ la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de omor.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal anterior interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b Cod penal anterior, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 86/1 Cod penal anterior dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C. V., pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare potrivit prevederilor art. 86/2 Cod penal anterior.
În baza art. 86/3 alin. 1 Cod penal anterior, dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta,
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2015.
Președinte, Judecător,
E. B. A. C. M.
Grefier,
C. G.
Red. A.C.M.-03.04.2015
Dact. C.G.-10.04.2015
2 ex
Jud. fond- D.R. R.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
