Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-05-2014
ROMÂNIA
C. DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 226/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 07 mai 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAJ4:
Președinte: M. Ș. - judecător
Judecător: S. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă J. Sf. G. împotriva sentinței penale nr. 241 din data de 26 noiembrie 2013 pronunțată de J. Sf. G. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 07 mai 2014 când;
C.,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 241/26 noiembrie 2013 pronunțată de J. Sf. G. s-a dispus:
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal condamnarea inculpatului A. B. T. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr.‰ alcool pur în sânge.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată 2 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.04.2012 în jurul orelor 16.00 inculpatul A. B. T., după ce a consumat băuturi alcoolice în incinta barului Palma situat pe DN 13 E, s-a urcat la volanul autovehiculului proprietate personală marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ ce se afla în parcarea din fața restaurantului și, a intrat pe DN 13E conducând aproximativ 300 m, parțial pe acostament și parțial pe partea carosabilă, după care a fost oprit de organele de poliție care, în urma testării inculpatului cu aparatul alcooltest au constat că acesta avea o alcoolemie de 0,70 ml/l alcool pur în aerul expirat. (fl.9 dosar urmărire penală)
Inculpatul a fost condus la Spital unde i s-au prelevat probe de sânge, iar conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 552-A12/84-a/17.04.2012, la ora 16.50 inculpatul avea o alcoolemie de 1,20 g%o, iar la ora 17.50 avea o alcoolemie de 1%o. (fl.15 dosar urmărire penală)
Fiind audiat inculpatul a arătat că la data de 11.04.2012, în jurul orelor 11.00, împreună cu martorii Vass Szilvester și F. A. s-a deplasat cu mașina proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ din localitatea Saciova în localitatea R., de unde Vass Szilvester urma să-și ridice salariul. La întoarcere s-au oprit la restaurantul Palma situat lângă drumul principal care merge spre localitatea C. unde, după ce a consumat 100 ml de votcă și o bere s-a urcat la volanul autoturismului ce era în parcarea din fața restaurantului, conducând pe acostament o distanță de 200-250 m, după care a fost oprit de organele de poliție.
Cele declarate de inculpat se coroborează cu declarațiile martorilor F. A. și Vass Szilvester date în fața instanței care au arătat că împreună cu inculpatul s-au deplasat la Primăria comunei R. de unde Vass Szilvester și-a ridicat salariul. La întoarcerea în localitatea Saciova s-au oprit la un restaurant unde au consumat băuturi alcoolice. După ce au consumat alcool, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului ce se afla în parcarea restaurantului și au plecat spre casă. Inculpatul a condus aproximativ 200 m pe acostament după care a fost oprit de organele de poliție.
Instanța a dat eficiență doar declarațiilor celor doi martori menționați mai sus date în fața instanței, având în vedere că, aceștia sunt etnici maghiari care în fața instanței au arătat că au nevoie de interpret. Or, în faza de urmărire penală nu li s-a adus la cunoștință că au dreptul la un interpret și nu rezultă că s-a verificat de către organele de cercetare penală dacă cei doi martori cunosc limba română suficient de bine pentru a putea înțelege întrebările ce li se adresează. În această situație, instanța a apreciat că declarațiile din cursul urmăririi penale nu pot servi la aflarea adevărului, întrucât nefiind luate prin interpret nu se poate susține în mod cert că cei doi martori au înțeles întrebările ce le-au fost adresate.
Însă, declarațiile inculpatului cât și a celor doi martori relativ la locul pe unde a condus inculpatul sunt contrazise atât de procesul-verbal de depistare semnat fără obiecțiuni de inculpat (fl.7,8 dosar urmărire penală) de unde rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic cât și de declarațiile martorului S. F. care atât la urmărire penală cât și în fața instanței de judecată a arătat că mașina inculpatului era oprită cu roțile din stânga față și spate pe partea carosabilă. Or, dacă inculpatul ar fi condus doar pe acostament, fiind oprit de organele de poliție în timp ce circula pe acostament și nu pe partea carosabilă, roțile din stânga față și spate nu puteau fi pe partea carosabilă așa cum a constatat martorul asistent.
De asemenea, instanța mai reține că, astfel cum rezultă din planșa foto nr. 4 efectuată la momentul reconstituirii, din parcarea din fața restaurantului Palma, inculpatul nu ar fi putut să conducă doar pe acostament până la locul la care a fost oprit de organele de poliție, întrucât acostamentul nu este suficient de lat, astfel că, oricât de lateral ar fi condus inculpatul, cel puțin parțial mașina acestuia ar fi trebuit să ruleze pe partea carosabilă, aspect confirmat de martorul S. F., conform celor mai sus reținute. În ceea ce privește drumul de pământ paralel cu drumul principal pe care îl arată inculpatul în planșele foto 5-6 că ar fi drumul pe care a circulat parțial, instanța reține că inculpatul nu a circulat pe acest drum deși l-a arătat la momentul reconstituirii ca fiind drumul pe care a circulat, întrucât, în fața instanței, inculpatul la fel ca și cei doi martori ce erau în mașină cu el au declarat că mașina inculpatului a rulat pe acostament.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată rezultă că din parcarea restaurantului Palma și până la locul unde inculpatul a fost oprit de organele de poliție nu putea să circule doar pe acostament, existând porțiuni unde trebuia să intre pe partea carosabilă.
Față de aceste aspecte, instanța reține că inculpatul a condus atât pe acostament cât și pe partea carosabilă a DN 13 E.
De asemenea, instanța a mai reținut că inculpatul a urcat la volanul autovehiculului din parcarea restaurantului Palma, care la rândul ei intră în categoria drumului public astfel cum este definit de art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002, întrucât parcarea reprezintă o cale de comunicație terestră special amenajată pentru traficul rutier și pietonal, deschis circulației autoturismelor și pietonilor.
Față de toate aceste aspecte instanța reține că în drept, fapta inculpatului A. B. care la data de 11.04.2012 în jurul orelor 16.00 a condus autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe drumul public, respectiv DN 13E, având o îmbibație alcoolică de 1,20 g%o alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g%o alcool pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat de modul în care fapta a fost comisă, precum și datele privind persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța a avut în vedere, pe lângă alcoolemia inculpatului de 1,20 g% alcool pur în sânge, distanța scurtă de aproximativ 300 m parcursă de inculpat și împrejurarea că nu a fost implicat în nici un eveniment rutier ca urmare a faptei sale. De asemenea, instanța a mai avut în vedere vârsta inculpatului de 69 de ani și împrejurarea că din cazierul judiciar rezultă lipsa antecedentelor penale (fl.10).
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța mai are în vedere că, astfel cum rezultă din referatul de evaluare efectuat pe seama inculpatului (fl.25) cât și din caracterizarea efectuată de primarul comunei R. (fl.139), inculpatul este o persoană integrată în societate, cu o imagine bună în comunitate și un comportament prosocial, bazat pe un sistem de norme și valori sociale bine structurate, existând astfel șanse reale de a nu recidiva în comportamentul infracțional.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, motiv pentru care a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege și va aplica inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de circumstanțele săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale și comportamentul inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, astfel cum a fost mai sus reținut, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, motiv pentru care a aplicat art. 81 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. Sf. G. care a criticat sentința pentru netemeinicie și a solicitat a se constata că infracțiunea pentru care a fost condamnat, respectiv cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în prezent este reglementată de art. 336 alin. 1 din Noul Cod penal, pentru care, în noua reglementare, pedeapsa este de la unu la 5 ani închisoare sau amenda, aceasta fiind legea penală mai favorabilă.
De asemenea, a solicitat instanței înlăturarea circumstanței atenuante reținute prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal anterior, pe considerentul că nu se justifică față de alcoolemia inculpatului și de faptul că a condus într-un moment al zilei când traficul este intens.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, se constată că apelul promovat de Ministerul Public este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, a încadrat juridic legal infracțiunea comisă, iar în procesul individualizării judiciare a pedepselor a dat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea concretă de comitere precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel se constată că inculpatul a comis o infracțiune împotriva siguranței pe drumurile publice, dând dovadă de nepăsare față de normele legale care reglementează acest segment al relațiilor sociale ocrotite prin aceste norme de incriminare, consumând o cantitate de alcool și conducând autoturismul pe drumurile publice însă, a fost oprit la un control de rutină, de organele de poliție..
Este adevărat că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal care în materia infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice, a grupat în capitolul II din Titlul VII, infracțiunile prevăzute în OUG nr. 195/2002, cu mici modificări, majoritar cu privire la regimul sancționator.
În consecință, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 se regăsește în aceeași formă în art. 336 alin. 1 Cod penal și este sancționată la fel, limitele închisorii fiind de la unu la 5 ani; în plus, amenda este alternativă pedepsei închisorii.
Așa fiind, în speță nu se impune schimbarea încadrării juridice.
În ce privește solicitarea formulată de Ministerul Public de înlăturare a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal anterior, instanța are a constata că această cere este lipsită de suport:
Astfel, în mod corect prima instanță a avut în vedere distanța scurtă de aproximativ 300 m parcursă de inculpat și împrejurarea că nu a fost implicat în nici un eveniment rutier ca urmare a faptei sale.
De asemenea, în mod judicios instanța a avut în vedere și vârsta inculpatului de 69 de ani și împrejurarea că din cazierul judiciar rezultă lipsa antecedentelor penale (fl.10).
În ceea ce privește persoana inculpatului, corect s-a avut în vedere că, astfel cum rezultă din referatul de evaluare efectuat pe seama inculpatului (fl.25) cât și din caracterizarea efectuată de primarul comunei R. (fl.139) inculpatul este o persoană integrată în societate, cu o imagine bună în comunitate și un comportament prosocial, bazat pe un sistem de norme și valori sociale bine structurate, existând astfel șanse reale de a nu recidiva în comportamentul infracțional.
În consecință, instanța de control judiciar constată că și pedeapsa aplicată acestuia este conformă prevederilor art. 74 Cod penal (fost art. 72 Cod penal) și nu se impune reducerea acesteia, prima instanță valorificând în mod eficient criteriile de individualizare, precum și cauzele care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Toate aceste aspecte, pornind de la premisa că scopul sancțiunii este de corijare a conduitei subiectului care a încălcat norma juridică astfel încât pe viitor să fie prevenite fapte similare, determină C. să considere că scopul pedepsei poate fi atins prin pedeapsa aplicată inculpatului, constatând că o pedeapsă redusă sau schimbarea modalității de executare nu este de natură să conducă la realizarea eficientă a scopului general și special al prevenției penale.
Este adevărat că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Codul de procedură penală, astfel că instanța are a stabili care lege este mai favorabilă inculpatului. Din această perspectivă se constată că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani) se regăsește, cu un conținut constitutiv asemănător, în dispozițiile art. 336 alin. 1 lit. a Cod penal în vigoare și este sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii.
Prin urmare, numai limita maximă a pedepsei a suferit modificări, prin introducerea pedepsei amenzi alternativ cu pedeapsa închisorii, astfel că din perspectiva speciei și limitelor pedepsei, legea nouă pare a fi mai favorabilă.
Este de observat că în cauză a fost reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal anterior.
Odată determinată legea mai favorabilă, instanța observă că și eventualele circumstanțe agravante sau atenuante și pedepsele accesorii și complementare se aplică tot din legea stabilită ca fiind mai favorabilă, în speță vechiul Cod penal. De altfel, ar fi absurd a se aplica sub aspectul speciei și limitei de pedeapsă o lege, iar circumstanțele agravante sau atenuante, precum și pedepsele accesorii și complementare din altă lege, deoarece acestea împreună reprezintă o instituție juridică autonomă, și anume pedeapsa și limitele acesteia.
Cum efectul circumstanțelor atenuante este mai favorabil potrivit dispozițiilor Cod penal anterior, deoarece este obligatorie coborârea pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege pentru fapta comisă, față de Cod penal în vigoare care prevede doar reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, instanța de control judiciar constată că din perspectiva pedepsei concrete ce poate fi aplicată inculpatului legea mai favorabilă este legea anterioară.
Prin urmare, aplicând dispozițiile art. 5 Cod penal, se constată că legea veche este mai favorabilă, instituția individualizării judiciare a pedepsei reprezentând o instituție juridică autonomă (cu precizarea că la data pronunțării acestei soluții C. Constituțională nu pronunțase decizia nr. 265 din 6 mai 2014) și prin urmare, soluția pronunțată de prima instanță este mai favorabilă inculpatului, aplicarea legii penale mai favorabile fiind obligatorie pentru instanță.
Așa fiind, se constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică și potrivit art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de Ministerul Public.
Cu aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă J. Sf. G. împotriva sentinței penale nr. 241/26 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sf. G., pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2014.
Președinte Judecător
pentru M. Ș. aflată S. F.
în concediu de odihnă semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
N. Țînț
Grefier
D. S.
Red.SF/22.08.2014
Tehnoredact.DS/22.08.2014/2 ex.
Jud.fond. S. M.
- pentru conformitate -
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
