Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 225/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-05-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 225/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 07 mai 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CAJ4:
Președinte: M. Ș. - judecător
JUDECĂTOR: S. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. T. – din cadrul parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2163 din data de 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2014 și apoi pentru data de astăzi 07 mai 2014, când
C.,
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 2163/20.11.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ , în baza art.11 pct.2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.b/1 Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul K. L. A., de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de abandon de familie, prevăzute de art.305 alin.1 lit.c Cod penal. În baza art.181 Cod penal raportat la art. 91 lit. c Cod penal, și a fost aplicată inculpatului K. L. A. amenda administrativa in cuantum de 100 lei.
În baza art.192 pct.1 lit. c Cod de procedură penală obligă inculpatul sa plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 13.07.2012 de P. de pe lângă Tribunalul de Minori și Familie B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului K. L. A. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin.1 lit. c Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că învinuitul K. L. A. si B. I. s-au căsătorit la data de 05.07.1991, iar din relația lor la data de 27.12.1994 s-a născut minorul B. L. I.. Prin sentința civilă nr.1669/11.02.2005 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/2004 căsătoria acestora a fost desfăcută, minorul fiind încredințat spre creștere și educare tatălui. Prin sentința civilă nr.2027/2008 a Judecătoriei B. a fost admisă cererea formulată de numita B. I. astfel că s-a dispus reîncredințarea minorului la mama sa, inculpatul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului B. L. I. în cuantum de 418,5 lei, începând cu data pronunțării hotărârii și până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani. Prin sentința civilă nr. 8007/17.07.2009 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus recalcularea pensiei de întreținere, inculpatul fiind obligat la plata unei sume de 180 lei cu titlul de pensie de întreținere, lunară. La data de 16.02.2010 numita B. I. a formulat plângere împotriva inculpatului în cadrul căreia aceasta a reclamat faptul că acesta nu a achitat în perioada februarie 2008-februarie 2010 pensia de întreținere stabilită în sarcina sa. Din actele de urmărire penală efectuate a rezultat că în perioada septembrie 2006-iulie 2009 inclusiv, învinutul a fost angajat în calitate de șofer la . B.; cu începere din august 2009 nu a mai fost la serviciu, fiind trecut absent nemotivat. În perioada februarie 2008-iulie 2009, inclusiv, deși învinuitul a avut venituri salariale nete în valoare de 712 lei lunar nu a achitat cu rea credință pensia de întreținere datorată fiului său. Inculpatul audiat în cursul urmăririi penale a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a achitat contravaloarea pensiei de întreținere datorate pentru 3 luni, că ulterior nu a mai avut loc de muncă,fiind în imposibilitate de a achita pensia datorata, urmând să achite în întregime pensia după vânzarea casei.
În cadrul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului și a martorului B. C. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că inculpatul K. L. A. si numita B. I. au fost căsătoriți în perioada 05.07._05, la data de 27.12.1994 născându-se fiul acestora K. L. I.. În anul 2005 a intervenit divorțul părților, minorul fiind încredințat spre creștere și educare la inculpat la care locuia de altfel încă din anul 2000, părțile stabilind de comun acord acest lucru în condițiile în care mama era plecată în Italia și prin urmare era în imposibilitate de a se ocupa în mod direct de îngrijirea minorului. După această dată până la punerea în executare a sentinței civile 2027/27.02.2008 minorul a rămas în grija inculpatului, ulterior acesta părăsind teritoriul României pentru a se deplasa la locuința mamei sale din Italia, unde se află și în prezent.
Prin sentința penală prin care s-a dispus reîncredințarea minorului la mama, inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în valoare de 418,5 lei, începând cu data pronunțării hotărârii și până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani, pensie ce reprezenta la acel moment mai mult de jumătate din veniturile încasate de acesta din muncă, în cuantum total de 722 lei. Trebuie menționat că în perioada septembrie 2006-iulie 2009 inclusiv, învinuitul a fost angajat în calitate de șofer la . B., unde acesta a avut un venit net de 722 lei. Pentru că până la data de 17.07.2009 inculpatul nu a solicitat recalcularea pensiei de întreținere, acesta nu a achitat suma datorată cu acest titlu fiului său, datoriile față de acesta crescând. La data de 26.02.2009 inculpatul a achitat suma de 1255,5 lei reprezentând contravaloarea pensiei de întreținere pentru trei luni, iar la data de 05.12.2012, după ce a vândut casa în care locuia, a trimis prin mandat poștal fiului său suma de 1400 de euro, achitând astfel toate restanțele pe care le acumulase. Pentru că partea vătămată K. L. I. a plecat din țară înainte de împlinirea vârstei de 14 ani, acesta nu are buletin de identitate și prin urmare nu a putut să dea o declarație autentică prin care să își retragă plângerea formulată împotriva inculpatului, deși voința sa a fost în acest sens astfel cum în numeroase rânduri a afirmat avocatul M. E., ce a reprezentat-o în proces pe mama părții vătămate, până la împlinirea de către acesta a vârstei majoratului.
La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarațiile părților și adresa emisă de . B., precum și ancheta socială efectuată de Primăria S. din care rezultă că inculpatul se confrunta la acel moment cu grave probleme de natură financiară.
Potrivit art. 181 Cod penal: "Nu constituie infracțiune fapta prevăzuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsita in mod vădit de importanta, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni". La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de săvârșirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările in care a fost comisă, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.
Instanța a apreciat că fapta dedusă judecății nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama de vârsta inculpatului, sinceritatea de care a dat dovada acesta in timpul procesului, timpul scurs de la data epuizării faptelor, iulie 2009, precum și faptul că aceasta a reușit după vânzarea locuinței să achite fiului său pensia de întreținere restantă.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta deși se confruntă cu grave probleme de natură financiară și locativă, după vânzarea locuinței fiind nevoit să locuiască într-o locuință improvizată pe un teren pus la dispoziție de primărie, a făcut eforturi mari pentru a se prezenta la fiecare termen de judecată acordat în cauză și mai ales pentru a achita pensia de întreținere restantă.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a fost implicat în săvârșirea unor fapte antisociale, dimpotrivă acesta, astfel cum rezultă din declarația martorului Bacilă C. V. s-a dovedit a fi o persoană responsabilă care a avut același loc de muncă o perioada lungă de timp și care s-a dovedit în perioada respectiva a fi un salariat exemplar.
Pentru aceste motive instanța apreciind ca faptele săvârșite de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni in temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.b/1, a dispus achitarea inculpatului K. L. A.. În baza art. 181 Cod penal raportat la art. 91 lit.c Cod penal i-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative in cuantum de 100 lei .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, la data de 26.11.2013 P. de pe lângă Judecătoria B..
Pentru soluționarea căii de atac, dosarul a fost înaintat Curții de A. B. la data de 26 februarie 2014 și a fost înregistrat ca apel raportat la dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, potrivit căruia recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală (1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
În motivele de apel, parchetul invocă netemeinicia sentinței penale atacate pentru soluția de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod penal coroborat cu art. 181 din Codul penal. În motivarea apelului se arată că infracțiunea de abandon de familie este o infracțiune de pericol, că instanța nu a apreciat corect gradul de pericol social generat de situația de fapt reținută în cauză, în condițiile în care, o perioadă îndelungată inculpatul nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească, deși a avut posibilități financiare. Se arată că faptul că ulterior acesta a achitat pensia de întreținere datorată nu înlătură caracterul infracțional al faptei săvârșite, atitudinea inculpatului în faza de judecată fiind una de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii, în fața probelor evidente de vinovăție. Se mai arată că dintr-o eroare materială, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în temeiul art. 192 pct. 1 lit. c Cod procedură penală în loc de 192 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
În apel nu au fost administrate probe noi, iar inculpatul K. L. A. la termenul de judecată din 17 aprilie 2014 nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel în condițiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. este nefondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Prin rechizitoriul Parchetului din data de 13 iulie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul K. L. A. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie deoarece în perioada februarie 2008 – iulie 2009 inclusiv, cu rea credință nu a achitat pensia de întreținere stabilită de instanță, în cuantum de 418,4 lei pentru perioada februarie 2008-ianuarie 2009 inclusiv, și respectiv de 180 de lei cu începere din februarie 2009 – până la împlinirea vârstei majoratului, deși a avut venituri lunare.
Plângerea penală a fost formulată de mama minorului K. L.-I., B. I. la data de 17.02.2010, în care se arată că în urma unei plângeri penale anterioare din 29.01.2009 inculpatul a achitat la 26.02.2009 25% din obligația sa, în sumă de 1255,5 lei, uitând să plătească de 12 luni întreținerea fiului său, deci din februarie 2008.
Minorul K. L.-I. a devenit major la data de 27.12.2012. Prin sentința civilă nr._/27.02.2008 a Judecătoriei B. s-a fixat pensie de întreținere de 418,5 lei lunar, iar prin sentința civilă nr. 8007/17.07.2009 a Judecătoriei B. a fost admisă acțiunea reclamantului, inculpatul K. L. A. și a fost redusă pensia de întreținere la 180 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, care este data de 26.02.2009. La această dată în plângerea formulată se recunoaște că s-a plătit o parte din pensia de întreținere, dovedită cu copia cuponului de mandat poștal în sumă de 1255,5 lei (fila 30 dosar urmărire penală), după care inculpatul recunoaște că nu a mai plătit nicio sumă până în data de 11.04.2010 când a plătit suma de 650 de lei, dovedită cu scrisoarea de transport de la fila 31 din dosarul de urmărire penală, invocând faptul că a obținut bani puțini care nu îi acopereau cheltuielile de întreținere.
Inculpatul a obținut un venit lunar în perioada februarie 2008 – iulie 2009 suma de 950 lei, fiind în concediu fără plată din 01 august 2009, iar în cuprinsul sentinței civile nr. 8007/17.07.2009 a Judecătoriei B. se arată chiar că reclamantul K. L. A. obținea un salariu de 722 lei lunar.
Din cuprinsul anchetei sociale întocmite la data de 02.07.2012 de către Primăria Comunei S. rezultă că veniturile inculpatului K. L. A. sunt la limita subzistenței, nu avea nici un venit stabil la momentul întocmirii anchetei sociale, fiind la limita sărăciei și neputând face față cheltuielilor zilnice pentru mâncare și alte cheltuieli de întreținere.
În condițiile în care minorul a fost în întreținerea inculpatului până în februarie 2008, inculpatul a avut venituri mici în raport de pensia de întreținere fixată pentru perioada februarie 2008 – februarie 2009 când a fost redusă pensia de întreținere, acesta avea o situație la limita sărăciei și a subzistenței la momentul trimiterii sale în judecată, așa cum se arată în ancheta socială, iar în cursul judecății inculpatul a achitat cu titlu de pensie de întreținere sumele de 1400 euro la data de 05.12.2012 și de 1200 euro la data de 21.03.2013, instanța de apel constată că în mod justificat instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, în condițiile art. 181 din Codul penal din 1969.
Potrivit articolului 5 din noul Cod penal, intitulat „aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.
În aceste condiții, legea veche apare ca fiind mai favorabilă, în condițiile pronunțării unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 181 din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește eroarea materială strecurată în cuprinsul sentinței penale atacate, privitoare la temeiul juridic al obligării la plata cheltuielilor judiciare, instanța de fond poate proceda, urmare unei cereri sau din oficiu, la îndreptarea respectivei erori materiale, în condițiile art. 278 din Codul de procedură penală.
Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., instanța de apel va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 2163/20.11.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 2163/20.11.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Ș. S. F.
Grefier
D. S.
Red.MȘ/17.12.2014
Tehnoredact.DS/18.12.2014/2 ex.
Jud.fond.L. B.
- pentru conformitate -
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
