Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 72/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 72/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-03-2014

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 72/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 14 martie 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CR2

- Președinte - N. Țînț - judecător

- Judecător- M. G. L.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. J. B. și inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 2185 din 21 noiembrie 2013, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 06 martie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 14 martie 2014, când,

C U RT E A,

Constată că, prin sentința penală nr. 2185/21.11.2013 a Judecătoriei B., s-a dispus în baza art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului S. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tipărire, deținere sau punere în circulație, cu știință, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special falsificate.

În baza art. 86/4, art. 83 Cod penal, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1679/09.10.2007 pronunțată de J. B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 120/A/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul B., pedeapsă care a fost adăugată la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată mai sus, inculpatul S. I. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală, i s-au interzis inculpatului S. I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată mai sus inculpatului S. I. durata reținerii din data de 22.11.2012.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul S. I. nu comportă latură civilă.

În baza art. 445 Cod procedură penală, s-a dispus anularea celor 12 facturi și 12 chitanțe în triplu exemplar aflate la filele 39-110 din dosarul de urmărire penală.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, să se comunice un exemplar de pe aceasta Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus ca suma de 200 lei reprezentând contravaloarea onorariului apărătorului din oficiu să se vireze din fondurile Tribunalului B. și să se includă în cheltuielile judiciare.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă C. de A. B. nr. 172/P/2013 din data de 01.03.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tipărire, deținere sau punere în circulație, cu știință, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special falsificate, prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv istoricul de la O.R.C. al .. B., corespondența cu Inspectoratul Teritorial de Muncă B. referitor la inculpatul Szazs I., proces-verbal de verificare la fostul sediu secundar din S. G. al S.C. Meco S.A., 12 chitanțe a câte trei exemplare identificate asupra inculpatului S. I., 12 facturi fiscale a câte trei exemplare identificate asupra inculpatului S. I., raport de constatare tehnico–științifică grafică nr._/2013, declarațiile inculpatului S. I., declarațiile martorilor Ruzsuly G., M. E., D. A., C. G., Furuș Janos și N. N. și acordul de vinovăție exprimat de inculpat în conformitate cu dispozițiile art. 320 indice 1 Cod de procedură penală, J. a reținut, în fapt, că în data de 22.11.2012, în jurul orelor 16,15, organele de poliție din cadrul Biroului Județean de Poliție Transporturi Feroviare B. au identificat pe inculpatul S. I., iar la controlul corporal efectuat asupra acestuia s-au identificat sub haină, într-o pungă din plastic cu inscripția ,, Vel P. ” un număr de 12 chitanțe și 12 facturi fiscale în triplu exemplar, neînseriate.

Pe chitanțe și facturi, în partea din stânga sus, era aplicată ștampila dreptunghiulară cu denumirea S.C. Meco S.A. B. - Sucursala S. G., județul C., iar în partea din stânga jos era aplicată ștampila rotundă a aceleiași societăți comerciale. Chitanțele și facturile erau în trei exemplare, albastru, roșu și verde.

A reținut prima instanță că niciunul dintre formularele găsite la inculpat nu au fost emise de către societatea S.C. Meco S.A. B. - Sucursala S. G. și nici ștampilele aplicate pe acestea nu aparțin acestei societăți, fiind false.

A considerat J. că, în drept, fapta inculpatului S. I. care, în data de 22.11.2013 a deținut fără drept, formulare tipizate în domeniul fiscal, respectiv 12 chitanțe în triplu exemplar și 12 facturi fiscale în triplu exemplar, pe care erau aplicate ștampilele dreptunghiulară și rotundă cu denumirea S.C. Meco S.A. B. - Sucursala S. G., județul C., formulare falsificate sub aspectul ștampilelor aplicate pe acestea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tipărire, deținere sau punere în circulație, cu știință de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special falsificate, prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite de Legea nr. 241/2005, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special va avea efectul preventiv și educativ scontat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul și P. de pe lângă J. B..

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că J. nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal de la 1968, în vigoare la data săvârșirii faptei și la data pronunțării sentinței penale atacate de către prima instanță. De asemenea, instanța de fond nu a dedus în mod corect, din pedeapsa aplicată inculpatului S. I., întreaga perioadă executată de către inculpat așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei și din fișa de cazier judiciar, respectiv reținerea din 12.05.2003.

Inculpatul S. I. a solicitat aplicarea unei pedepse în raport de noua reglementare care este legea penală mai favorabilă, la reindividualizarea acesteia urmând a se ține seama de circumstanțele atenuante, respectiv de faptul că are un loc de muncă, el lucrând în prezent la S.C. Recon S.A., are în întreținere o familie, a recunoscut săvârșirea faptei, pe care o regretă.

La termenul de judecată din data de 27.02.2014, căile de atac au fost recalificate drept apeluri, în urma modificărilor din Codul de procedură penală.

În fața instanței de apel a fost administrată proba cu înscrisuri, inculpatul a fost prezent, fiind asistat de apărător din oficiu.

Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, cât și prin prisma motivelor de apel invocate, C. reține următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarația de recunoaștere a vinovăției dată de inculpat în faza de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 320 indice 1 Cod de procedură penală.

Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 22.11.2012, coroborat cu planșele fotografice și cu înscrisurile descoperite, rezultă că inculpatul a fost surprins în zona stației C.F.R. B., locație cunoscută pentru vânzarea de facturi și chitanțe în mod ilicit, având asupra sa 12 chitanțe fiscale și 12 facturi fiscale în triplu exemplar neînseriate, înscrisurile având aplicate fiecare câte o ștampilă dreptunghiulară și una rotundă cu societatea MECO S.A. Brasov - Sucursala S. G., județul C..

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/21.01.2013 coroborat cu declarația martorului Ruszuly G. și cu declarația dată de inculpat, rezultă că facturile fiscale și chitanțele erau false, inculpatul cunoscând acest aspect, dorind să obțină prin vânzarea lor, un venit suplimentar.

Încadrarea în drept făcută de Judecătorie este de asemenea una corectă, facturile fiscale și chitanțele fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 155 din Legea nr. 571/2003, formulare tipizate, cu regim special, stabilit de articolul susmenționat, utilizate în domeniul fiscal.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, C. consideră că, având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute de Legea nr. 241/2005, astfel cum a fost modificată prin . Codului Penal la 01.02.2014, această nouă lege este mai favorabilă inculpatului, urmând ca individualizarea pedepsei să se facă în raport de noile limite de pedeapsă prevăzute de art. 7 alineat 2 din Legea nr. 241/2005, astfel cum s-au redus ca urmare a aplicării art. 320 indice 1 Cod de procedură penală, respectiv între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.

Odată identificată ca lege mai favorabilă legea nouă, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se vor aplica în raport cu legea penală identificată ca fiind mai favorabilă.

Ca și criterii de individualizare a pedepsei, C. va reține numărul mic de înscrisuri false pe care inculpatul intenționa să le pună în circulație, integrarea sa în societate, faptul că are un loc de muncă și o familie în care este integrat.

De asemenea, dată fiind săvârșirea prezentei infracțiuni în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1679/09.10.2007 a Judecătoriei B., ce în conformitate cu dispozițiile art. 16 alineat 1 din Legea nr. 187/2012 și cu decizia R.I.L. nr. 1/2011, determină executarea pedepsei rezultante ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere în penitenciar, C. consideră, ca și prima instanță, că aplicarea unei pedepse într-un cuantum minim, ce se va adăuga la cea de 2 ani a cărei executare fusese suspendată sub supraveghere, rezultanta urmând să fie executată efectiv în penitenciar, este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

Nu se impune coborârea sub minim a pedepsei întrucât inculpatul a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind anterior condamnat tot pentru același tip de infracțiune, martorii M. E. și D. A. precizând că știau că inculpatul se ocupă cu vânzarea de facturi și chitanțe false, inculpatul săvârșind din nou același gen de fapte, deși fusese atenționat de instanță prin hotărârea de condamnare anterioară.

Acest comportament al inculpatului trebuie sancționat corespunzător, pentru a-l face să conștientizeze pericolul concret al faptelor sale ( facturile și chitanțele false stau la baza săvârșirii unei infracțiuni mult mai grave, de evaziune fiscală ), astfel încât să se prevină săvârșirea ulterioară de alte infracțiuni.

În aplicarea legii penale mai favorabile, C. va admite apelul inculpatului și va reduce pedeapsa aplicată la minimul special prevăzut de noua reglementare cuprinsă în art. 7 alineat 2 din Legea nr. 241/2005, considerând acest cuantum suficient pentru a asigura atingerea scopului educativ al pedepsei.

Va reduce deci pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tipărire, deținere, sau punere în circulație, cu știință, de timbre, banderole sau formulare tipizate utilizate în domeniul fiscal, cu regim fiscal falsificate, prevăzută de art. 7 alineat 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal din 1968, art. 320 indice 1 alineat 7 Cod de procedură penală din 1968 și art. 5 Cod penal, de la 2 ani închisoare la un an și 4 luni închisoare.

Se va considera întemeiat motivul de apel al Ministerului Public privind neaplicarea pedepsei complementare, întrucât art. 7 alineat 2 din Legea nr. 241/2005 prevede expres aplicarea, pe lângă pedeapsa principală, a unei pedepse complementare, astfel că, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 67 alineat 2 Cod penal, va aplica inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal pe o durată de 1 an.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 alineat 1 din Legea nr. 187/2012 și cu Decizia R.I.L. nr. 1/2011, C. va menține dispozițiile art. 86 indice 4 și art. 83 Cod penal din 1968 de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1679/09.10.2007 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 120/A/26.05.2008 a Tribunalului B. și va adăuga pedeapsa rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și b Cod penal din 1968 la pedeapsa de 1 an și 4 luni și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal pe o durată de 1 an, stabilită prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 65 alineat 1 Cod penal, C. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal.

Se va admite și al doilea motiv de apel formulat de Ministerul Public, urmând a constata că inculpatul a mai fost reținut și în data de 12.05.2003, astfel că, în baza art. 88 Cod penal din 1968, va deduce din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare durata reținerii din 12.05.2003 și din 22.11.2012.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Se va dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile formulate de P. de pe lângă J. B. și inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 2185/21.11.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează cu privire la cuantumul pedepsei principale și a celei rezultante, a greșitei deduceri a perioadei reținerii și a neaplicării pedepselor complementare.

Rejudecând în aceste limite:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tipărire, deținere, sau punere în circulație, cu știință, de timbre, banderole sau formulare tipizate utilizate în domeniul fiscal, cu regim fiscal falsificate, prevăzută de art. 7 alineat 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal din 1968, art. 320 indice 1 alineat 7 Cod de procedură penală din 1968 și art. 5 Cod penal, de la 2 ani închisoare la un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 67 alineat 2 Cod penal, aplică inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal pe o durată de 1 an.

Menține dispozițiile art. 86 indice 4 și art. 83 Cod penal din 1968 de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1679/09.10.2007 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 120/A/26.05.2008 a Tribunalului B. și adaugă pedeapsa rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II a și b Cod penal din 1968 la pedeapsa de 1 an și 4 luni și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal pe o durată de 1 an, stabilită prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 65 alineat 1 Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alineat 1 literele a și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal din 1968, deduce din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare durata reținerii din 12.05.2003 și din 22.11.2012.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

N. Țînț M. G. L.

GREFIER

O. S.

Red. M.L./16.04.2014

Dact. O.S./16.04.2014

3 exemplare

Jud. fond: A. A. E.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 72/2014. Curtea de Apel BRAŞOV